La 29 martie 2004, România a aderat oficial la NATO prin depunerea instrumentelor de ratificare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Alianţei Nord-Atlantice. Decizia istorică a arătat noul traseu al politicii externe românești, având în vedere că până la Revoluția din 1989, NATO era considerată adversar al României. Odată ce Tratatul de la Varșovia nu a mai existat, România era singură într-o lume într-o continuă schimbare geopolitică, după destrămarea URSS, Iugoslaviei sau Cehoslovaciei ori reunificarea Germaniei.

Strategie tensiunii

În acei ani tulburi în regiunea Mării Negre apăruseră multe conflicte, în Transnistria, Nagorno-Karabah, Osetia de Sud și Abhazia, iar în fosta Iugoslavie, războaiele se intensificau. Intenția României de a adera la NATO a fost pusă la încercare în timpul bombardamentelor americane din Serbia, când România a fost favorabilă Alianței Nord-Atlantice. în 1999, când NATO a decis să intervină în Iugoslavia pentru a pune punct Războiului din Kosovo, România a decis să pună la dispoziţie spaţiul aerian pentru survolul avioanelor Alianței și să interzică accesul forțelor aeriene rusești.

În acest context geopolitic, România a depus o cerere oficială de aderare la NATO în anul 1993. Inițial, cererea de aderare părea doar o tentativă fără prea mari șanse de reușită, însă autoritățile de la București au demonstrat că doresc cu adevărat să se apropie de NATO un an mai târziu, atunci când România a devenit primul stat care a aderat la Parteneriatul pentru Pace propus de NATO.

De asemenea, a fost decisiv sprijinul acordat de România coaliției internaționale împotriva terorismului lansată de Statele Unite ale Americii după atentatele teroriste din 11 septembrie 2001.

Invitația de accedere a României în Alianța Nord-Atlantică a fost primită la summitul de la Praga din 2002, reprezentând rezultatul unui consens politic major la nivel national, dar și implicare militară în teatre de operații.

Aliat de facto

Înainte de a deveni membru de jure al NATO, România a început să se comporte ca un aliat de facto, devenind parte a Forței Internaționale de Asistență pentru Securitate (ISAF) conduse de SUA, care s-a implicat în Războiul din Afganistan. Tot înainte de momentul formal al aderării, în 2003, România și-a început prezența militară în Irak, unde a făcut parte din Forța Multinațională condusă tot de Statele Unite în baza unei ”coaliții de voință” în contextul în care aliați precum Germania și Franța s-au opus acestei intervenții. Astfel, încă din 2001, forțele militare românești au participat la misiunile NATO în Afganistan, atingând în 2010 cel mai ridicat nivel de prezență al unui contingent militar românesc în operațiunile aliate din această țară – aproximativ 1.800 de militari. Până la retragerea militară SUA și NATO din Afganistan, România a fost al 5-lea aliat NATO ca mărime a contribuției sale cu forțe militare la operațiunea Resolute Support din Afganistan.

Un miliard de cetățeni NATO

Bucureștiul are în acest moment o provocare imensă, cum să-şi fructifice relevanţa strategică, cum să fie mai competitivă şi ce trebuie făcut pentru a-şi consolida rolul firesc pe flancul pontic al NATO.

În acest moment, în statele membre NATO locuiesc peste 1 miliard de cetăţeni, urmând ca după aderarea Suediei și Finlandei la Alianță aproximativ 96% din populația Uniunii Europene să locuiască în țări membre ale blocului nord-atlantic. Oficialii Alianței au oferit în permanență asigurări că NATO va continua să îi apere pe cetăţenii ţărilor membre în fața crizelor geopolitice și a ofensivei militare ruse în Ucraina.

În cei 20 de ani de prezență în Afganistan, câteva zeci de soldați români și-au pierdut viața ca parte a angajamentului asumat pentru ca România și cetățenii săi să fie parte integrantă a sistemului de apărare colectivă și securitate euro-atlantică.

Pe baza unei propuneri legislative, începând cu anul 2005, “Ziua NATO în România” se celebrează în prima duminică a lunii aprilie.  În perioada 2-4 aprilie 2008, România a intrat pe harta internațională a evenimentelor importante, pentru că a găzduit Summit-ul NATO de la Bucureşti. A fost cel mai mare eveniment de politică externă organizat de România, dar şi summit-ul de cele mai mari dimensiuni din istoria NATO.

România are în vedere în general consolidarea profilului de aliat responsabil și de încredere, în cadrul NATO,  prin participarea activă la dezvoltarea politicilor NATO, precum și prin contribuții la misiunile și  operațiunile Alianței.

Rolul României, dar și al NATO, s-au intesificat și au fost și mai vizibile începând din februarie 2022, odată cu invazia Ucrainei de către Rusia. Deși nici NATO și nici România nu sunt implicate în conflictul care durează și acum, țara noastră este granița estică a NATO cu Rusia și vecină cu Ucraina.

Marea Neagră, obiectiv strategic

În lipsa unei structuri navale permanente a NATO la Marea Neagră, România participă activ la măsurile de consolidare a prezenței aliate avansate pe flancul estic, zonă care ne afectează direct. Alianța a înființat o prezenţă înaintată a NATO pe flancul estic, cu caracter adaptat pentru regiunea Mării Negre (tailored Forward Presence – tFP). România a avut un rol esențial în dezvoltarea acestei prezențe, oferind forțe și structuri de comandament proprii, care au devenit structuri multinaționale NATO, dedicate apărării țării noastre și a regiunii de sud-est a flancului estic. Aceste structuri creează cadrul prin care aliații pot contribui la eforturile de apărare ale țării noastre, prin trimiterea de forțe și ofițeri în structurile de comandament.

A fost creată și o funcţie de coordonare a activităţilor maritime ale NATO în Marea Neagră, cu rolul de a coordona prezența navelor alíate și NATO în zona. De asemenea, au fost intensificate activitățile de poliție aeriană în regiunea Mării Negre, la care participă aliații NATO prin rotație.

Strategie de securitate pontică

Recent, ministrul Apărării Naţionale, Angel Tîlvăr, a declarat că „este nevoie urgentă de o strategie cuprinzătoare, multi-domeniu, pentru Marea Neagră, sub coordonarea SUA, care să implice actori-cheie din regiune. Acest lucru va crea o politică mai solidă, construită în jurul prezenţei consecvente şi persistente a SUA şi a NATO şi a unui leadership activ al SUA în regiune. Prezenţa robustă a forţelor SUA în România, suplimentată anul trecut cu Brigada 2 Infanterie, sub comanda Diviziei 101 Aeropurtate, este o altă dovadă de solidaritate a ceea ce înseamnă angajamentul Statelor Unite pentru securitatea la Marea Neagră”, a afirmat ministrul român.

Cele două părți se consultă constant pe subiecte legate de evoluţiile situaţiei regionale de securitate în contextul războiului de agresiune al Federaţiei Ruse în Ucraina, cu accent pe modalităţi concrete de consolidare a cooperării militare bilaterale, aprofundarea cooperării la Marea Neagră, continuarea prezenţei forţelor armate ale SUA în România şi în regiunea Mării Negre, respectiv contribuţia la postura aliată de descurajare şi apărare pe flancul estic.

Ministrul român, citat de mass-media americană, a adăugat că „România este astăzi un aliat solid, de încredere, un stat care demonstrează ambiţie, voinţă politică, precum şi capacitatea de a contribui concret şi credibil la implementarea priorităţilor comune, de viitor, inclusiv prin asumarea fermă a rolului de furnizor de securitate în regiunea Mării Negre”.

Vilnius, summit strategic

În perioada premergătoare Summit-ului NATO de la Vilnius, din iulie 2023, partea română insistă pe necesitatea implementării deciziilor adoptate în cadrul Summit-ului NATO de la Madrid, de anul trecut, adoptarea unor decizii consistente privind securitatea la Marea Neagră, precum şi identificarea unor măsuri concrete pentru sprijinul Ucrainei şi partenerilor din regiune, precum Republicii Moldova.

Sprijinul român pentru Ucraina face parte integrală din strategia românească ca stat membru NATO, România salutând „rezultatele deosebite obţinute pe palierul sprijinului pentru Ucraina sub conducerea secretarului american al apărării, Lloyd Austin, în cadrul Grupului de Contact în domeniul apărării. România, în calitatea sa de stat membru UE şi NATO, a acordat sprijin multidimensional pentru Ucraina şi va continua să facă acest lucru atât timp cât va fi nevoie”.

România participă la eforturile de creștere a rezilienței și de sporire a capacităților de apărare pentru partenerii din estul și sudul Alianței. Este implicată în implementarea pachetelor de asistență stabilite de către Alianță pentru Georgia, Republica Moldova și Ucraina.

Ministrul Apărării a precizat că, „alături de consolidarea profilului României în cadrul Alianţei Nord-Atlantice şi Uniunii Europene, aprofundarea şi extinderea Parteneriatului Strategic cu SUA reprezintă o componentă importantă a politicii externe şi de securitate a ţării noastre”.

Navele militare sunt folosite pentru apărarea intereselor în zona pontică

Formatul B9

România participă în mod activ la activitatea Formatului București 9, la reuniunea de la  Łódź, ministrul român de Externe, Bogdan Aurescu, coprezidând această reuniune împreună cu omologul polonez, ministrul de externe Zbigniew Rau, ca reprezentanți ai României și Poloniei, statele co-inițiatoare ale Formatului. La reuniune au fost prezenți toți miniștrii de externe ai statelor aliate membre ale Formatului B9, precum și reprezentanți ai NATO, relatează serviciul de presă al MAE.

În cadrul discuțiilor, miniștrii de externe aliați ai Formatului B9 s-au concentrat pe pregătirea reuniunii miniștrilor de externe ai NATO care va avea loc în perioada 4 – 5 aprilie, la Bruxelles, și, în special, a Summitului NATO de la Vilnius din luna iulie 2023, cu accent pe implementarea deciziilor Summitului de la Madrid din 2022.

România pledează pentru implementarea deplină a deciziilor Summitului NATO de la Madrid din 2022, o condiție esențială pentru securitatea euroatlantică și pentru asigurarea unei posturi Aliate de descurajare și apărare unitare și coerente pe Flancul Estic, care să evolueze spre o Apărare Înaintată.

Șeful diplomației române a atras atenția că amenințarea rusă afectează securitatea Flancului Estic în integralitatea sa, prin urmare a subliniat că este necesară, în oglindă, o viziune unitară la nivel aliat pe tot Flancul, pentru asigurarea unei posturi de descurajare și apărare adecvate. A subliniat că pentru acest scop, consolidarea prezenței trupelor aliate pe Flancul Estic este esențială, în special a trupelor SUA, inclusiv având în vedere că legătura transatlantică reprezintă fundamentul securității euroatlantice. De asemenea, a adus în atenția miniștrilor B9 necesitatea de a continua măsurile la nivel operațional, inclusiv cu privire la Grupurile de Luptă de pe Flancul Estic dintre care face parte și cel din România. A subliniat că sunt necesare, printre altele, prepozitionari de echipamente și alocarea clară de trupe de întărire, în aplicarea deciziilor Summitului de la Madrid, reiterand că o apărare puternică conduce la un nivel puternic de descurajare, singurul mesaj care are efect asupra intențiilor Rusiei.

Miniștrii B9 au decis să continue să sprijine ferm și nemijlocit Ucraina în eforturile sale de apărare împotriva agresiunii brutale a Rusiei, prin furnizarea de ajutor militar și non-militar Kievului pentru a respinge agresiunea Rusiei și a restaura suveranitatea și integritatea sa teritorială. Oficialii și-au mai luat și angajamentul de a sprijini reziliența Republicii Moldova împotriva influenței maligne a Rusiei și consolidarea capacității sale de apărare.