Resurse si negocieri in Caspica

de | iun. 20, 2010 | Razboi energetic, Uncategorized @ro | 0 comentarii

Rusia s-a lansat in exploatarea masiva a petrolului si gazelor naturale din sectorul sau caspic, in timp ce diplomatia de la Moscova da asigurari ca negocierile asupra “impartirii” acestei mari intre statele riverane nu sunt in criza, ci “progreseaza”.

Lukoil, arma Kremlinului la Marea Caspica

Lukoil, arma Kremlinului la Marea Caspica

Rusia s-a lansat in exploatarea masiva a petrolului si gazelor naturale din sectorul sau caspic, in timp ce diplomatia de la Moscova da asigurari ca negocierile asupra “impartirii” acestei mari intre statele riverane nu sunt in criza, ci “progreseaza”.

Premierul Putin a inaugurat, in primavara, platforma petroliera Korceaghin, unde Lukoil estimeaza rezerve extractibile de 28,8 milioane tone de petrol si 63,3 miliarde mc de gaze naturale. Zestrea de hidrocarburi  submarine din partea de nord a Marii Caspice este insa mult mai mare. Lukoil a prospectat, intre 1999 si 2005, sase zacaminte cu o rezerva ce totalizeaza 4,7 miliarde de barili. Lukoil isi propune ca pana in 2020 sa ajunga la o productie anuala de 30 milioane tone de petrol si 20 miliarde gaze.

Intre timp, Rusia imagineaza diverse forme de cooperare in materie, mai ales cu foste republici sovietice din zona, dar acestea reactioneaza mai degraba cu reticenta, indecizie si asteptari. Mai bine merg relatiile cu Kazahstanul,dar si aici,doua acorduri ruso-kazahe incheiate in urma cu cativa ani isi asteapta inca punerea in aplicare. Proiecte comune exista si cu Uzbekistanul, dar presedintele uzbek a declarat ca livrarile catre Rusia vor creste de la circa 15 miliarde mc in prezent la peste 30 miliarde mc abia catre 2019. Nci livrarile de gaz turkmen catre Rusia nu vor depasi in acest an 10 miliarde mc de gaz, dupa ce o perioada de colaborare energetica ampla ruso-turkmena a fost serios afectata de explozia unei magistrale in aprilie 2009.

Exploatarea resurselor caspice este fundamental obstacolata de statutul juridic incert, de fapt inexistent, al acestui spatiu marin, care era reglementat, pana la dezmembrarea URSS de acordurile sovieto-iraniene din 1921 si 1940. In configuratia geopolitica postsovietica, actualii riverani – Azerbaidjan, Iran, Kazahstan, Rusia si Turkmenistan, au fost pusi in situatia de a redefini sectoarele nationale ale spatiului maritim. Azerbaidjanul, Kazahstanul si Turkmenistanul se pronunta pentru impartirea Marii Caspice pe linia mediana, Iar Iranul sustine o impartire in cinci sectoare egale. Negocierile asupra statutului juridic, incepute in 2002, sunt in desfasurare, iar exploatarea si livrarile se mentin fortamente la parametri limitati. Potentialii beneficiari, intre care in primul rand Nabucco, South Stream, mai nou China, urmaresc atent evolutiile si asteapta reglementari si decizii.

Share our work

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *