Giurgiulești, poarta maritimă moldovenească (sursă foto: https://gifp.md/ro/)

Republica Moldova este teoretic un stat fără ieșire directă la Marea Neagră, însă are ieșire la fluviul Dunărea pe o fâșie de câteva sute de metri la extremitatea sa sudică. Prin acest artificiu geopolitic sovietic, Republica Moldova are acces potențial și la Marea Neagră.
Fragilitatea geopolitică extremă a fostei republici sovietice a fost scoasă în evidență de invazia militară rusă din Ucraina, lipsa unei ieșiri consolidate la Marea Neagră crescând vulnerabilitatea Chișinăului în fața amenințării hibride ruse.
Pilonul economic și politic al angajamentului Moldovei cu regiunea Mării Negre a fost consolidat din punct de vedere diplomatic, fără a avea repercursiuni imediate din punct de vedere al securității naționale. Republica Moldova a devenit parte a Organizației de Cooperare Economică a Mării Negre (OCEMN) în 1999, când Parlamentul Republicii Republica Moldova a ratificat Carta OCEMN. Inițiativa OCEMN, susținută de 13 țări membre, a servit drept platformă utilă pentru dezvoltarea unui dialog pe mai multe niveluri pe diferite domenii de lucru interguvernamentale.

Giurgiulești, poarta comerțului moldovenesc

Un imbold pentru dezvoltarea comerțului în regiunea Mării Negre a fost construirea Portului Internațional Liber Giurgiulești. Singurul port al Moldovei accesibil navelor maritime, situat la km 133,8 ( 72,2 mile marine) pe Dunăre, folosește aproape toate opțiunile comerciale posibile pentru fragila economie moldovenească. Terminalul petrolier a fost lansat la 26 octombrie 2006, un terminal separat pentru pasageri construit de guvern a fost deschis în martie 2009, iar terminalul de transbordare a cerealelor a fost deschis patru luni mai târziu. Operatorul, Danube Logistics, a construit un terminal de marfă în 2011, precum și o dană pentru un terminal de cereale, un terminal feroviar cu ecartament mixt, infrastructură portuară, un depozit, zone de depozitare și clădiri de birouri. De asemenea a facilitat investițiile în Portul Giurgiulești de către alți rezidenți, inclusiv un terminal pentru ulei vegetal și o fabrică de extracție a uleiului de floarea soarelui.
Importanța utilizării acestui port s-a dovedit un atu strategic important pentru Moldova, a devenit mult mai clară de la începutul războiului din Ucraina.

Coridoarele solidarității cerealiere

Războiul din Ucraina a reliefat importanța accesului maritim pentru Republica Moldova. Blocarea accesului la porturile din Ucraina a provocat o situație inedită, Republica Moldova devenind una din porțile maritime ale Kievului, mai ales pentru exportul de cereale.
Transbordarea altor grupuri de mărfuri, cum ar fi importul de cărbune și îngrășăminte, a fost reluată după ce sursele alternative și rutele de import prin Ucraina au fost întrerupte. Terminalul existent de marfuri de uz general este utilizat pe deplin, fiind lansată faza finală de proiectare a contrucției unui nou stand universal. Noul terminal, în valoare de peste 5 milioane USD, va fi utilizat în principal pentru vrac uscat și mărfuri de uz general, și este programat să fie dat în exploatare în a doua jumătate a anului 2023.
Portul se pregătește să reia transbordarea containerelor din portul românesc Constanța spre Moldova și Ucraina. A fost creată o nouă platformă de 5.000 de metri pătrați de manipulare și depozitare a containerelor, care poate fi extinsă în continuare în funcție de evoluția cererii. Proprietarii portului planifică achiziționarea echipamentelor suplimentare de manipulare pentru a face față cererii în acest domeniu.
Procesul de reconstrucție al Ucrainei va aduce noi oportunități pentru firmele din Republica Moldova, iar funcționarea portului Giurgiulești este un avantaj evident.

Separatism în oglindă

Climatul de securitate din regiunea Mării Negre s-a înrăutățit semnificativ în ultimul deceniu. Escaladarea războiului Federației Ruse împotriva Ucrainei în ultimii 8 ani a reconfirmat necesitatea unui dialog de securitate mai consolidat între țările Mării Negre, în special cele afectate de conflicte prelungite pe teritoriul lor. În acest sens, Republica Moldova s-a angajat într-o interacțiune bilaterală și multilaterală cu UE, Ucraina și Georgia, orientată spre întărirea rezilienței sectoarelor de securitate și apărare ale Chișinăului.
Prezența grupului militar rus din Transnistria și al formațiunilor militare ilegale transnistrene, cu aproximativ 7-8 mii de militari trezește îngrijorare la Kiev și Chișinău. Ucraina este forțată să mențină contingente militare însemnate la granița cu Republica Moldova pentru a preveni folosirea Transnistriei ca lampă de lansare a unei ofensive ce poate amenința zona portului Odessa și Bugeacul.
Găgăuzia este o altă zonă problematică în relațiile dintre Chișinău și unele state riverane din bazinul Mării Negre, precum Federația Rusă și Turcia. Moscova folosește periodic mass-media și Patriarhia Ortodoxă Rusă pentru a înteți separatismul etnic și politic.
Apropierea Chișinăului de Uniunea Europeană și NATO a dus la creșterea semnificativă a resurselor financiare din partea statelor comunitare, inclusiv România, alocate dezvoltării Republicii Moldova, inclusiv regiunii găgăuze. În pofida investițiilor europene evidente în Găgăuzia, elita politică regională folosește amenințarea separatistă pentru a obține concesii politice din partea autorităților centrale de la Chișinău.
Momentan, atât Transnistria, cât și Găgăuzia, reprezintă puncte nevralgice în armura Republicii Moldova, autoritățile de la Chișinău fiind nevoite să acorde o atenție deosebită acestor regiuni pentru a preveni escaladarea conflictelor în contextul războiului din Ucraina.

Republica Moldova, sprijinită de România

Capcana neutralității

Republica Moldova este captivă, din punct de vedere geopolitic, în mirajul neutralității, o altă moștenire sovietică dură, care a stopat procesul de democratizare a vieții politice de la Chișinău.
Prin folosirea acestui pretext, diferite regimuri politice pro-ruse, au oprit procesul de apropiere dintre Chișinău și state ale Uniunii Europene, motivând că ar putea târî țara în război.
În contextul războiului ruso-ucrainean Kremlinul este avantajat de neutralitatea Republicii Moldova, care îi oferă posibilitatea să profite de acest statut, prin conservarea prezenței sale militare în regiunea transnistreană, în așa fel favorizând Moscova și în conflictul cu Ucraina.
Celebrul articol 11 din Constituția Republicii Moldova marchează statutul de neutralitate permanentă a fostei republici sovietice, iar articolul 142 spune că statutul de neutralitate poate fi modificat doar prin referendum.
Această armă politică a forțelor de stânga s-a dovedit a fi o rețetă de succes în anumite perioade electorale, iar actualele autorități pro-europene de la Chișinău ezită să pună pe agenda publică acest subiect. Confruntate cu exerciții electorale dure în 2024 și 2025, formațiunea pro-prezidențială va evita să implementeze acțiuni care ar putea avantaja forțele pro-ruse. Ele trebuie să găsească soluții constituționale care să permită aprofundarea relațiilor dintre Republica Moldova și statele membre NATO și UE.