Republica Moldova Moldova este vulnerabilă la consecințele războiului de pe teritoriul satului vecin, de la probleme economice și energetice la cele societale. Evident că aceasta presupune depunerea unui efort comun în realizarea etapelor, adică efectuarea temelor pentru acasă, pentru a fi acceptată ca membră a UE, dar și confruntarea cu mai multe provocări de ordin intern, cum ar fi polarizarea societății și prezența „coloanei a cincea” a Federației Ruse gata să submineze vectorul de integrare europeană. Republica Moldova rămâne sub amenințarea directă și indirectă a Federației Rusă, care folosește metode diverse pentru a submina autoritățile constituționale de la Chișinău și a îndepărta Republica Moldova de calea integrării euro-atlantice. Doamna Natalia Albu, directoare executivă a Platforma pentru Inițiative de Securitate și Apărare (PISA) și una dintre cele mai cunoscute voci din societatea civilă din Republica Moldova, a avut amabilitatea să acorde un interviu KARADENIZ-PRESS.

Doamna Natalia Albu, directoare executivă a Platforma pentru Inițiative de Securitate și Apărare (PISA)

K.P: Care sunt consecințele războiului din Ucraina asupra relațiilor dintre Republica Moldova și partenerii strategici, precum NATO și UE?

Cu părere de rău, numai invazia militară a Federației Ruse în Ucraina a arătat necesitatea de dezvoltare a sectorului de securitate și apărare a Republicii Moldova, care a devenit un subiect discutat atât la nivel de autorități, cât și societate, respectiv aceasta a contribuit la valorificarea parteneriatelor strategice atât cu organizații, cât și la nivel bilateral cu state separate cum ar fi SUA, Germania, România. Cu privire la UE, deja e bine cunoscut faptul că a fost acceptată cererea de aderare a Republicii Moldova alături de Ucraina. Evident că aceasta presupune depunerea unui efort comun în realizarea etapelor, adică efectuarea temelor pentru acasă, pentru a fi acceptată ca membră a UE, dar și confruntarea cu mai multe provocări de ordin intern, cum ar fi polarizarea societății și prezența „coloanei a cincea” a Federației Ruse gata să submineze vectorul de integrare europeană. De asemenea, ca urmare a războiului de pe teritoriul statului vecin, UE a aprofundat și consolidat suportul său în dezvoltarea sectorului de apărare prin Instrumentul European de Pace.

În ceea ce privește cooperarea cu NATO, subiect sensibil pe parcursul celor 31 de ani de independență a țării în contextul contradicțiilor privind funcționalitatea statului de neutralitate, devine în ultimele luni o perspectivă care merită a fi valorificată, mai ales că declarațiile de la ministerialele NATO din 14-15 februarie curent evidențiază că aceasta își intensifică sprijinul pentru Republica Moldova, Ucraina și Georgia și Bosnia, în contextul amenințărilor Rusiei.

Mai mult, miniștrii au decis, în același timp, să-și consolideze în mod semnificativ postura de descurajare și apărare, sporind stocurile de armament și muniție. Deocamdată nu este clar care va fi concret suportul pentru Republica Moldova din partea NATO, dar anterior, în contextul vizitei la NATO a ex-Premierului, Natalia Gavriliță, s-a vorbit despre un pachet adaptat al programului de consolidare a capacităților de apărare cu accent pe sprijinul și expertiza NATO în consolidarea apărării civile și a domeniilor care asigură pacea și stabilitatea în Republica Moldova și în regiune.

K.P.: Cum caracterizați reacția autorităților de la Chișinău în fața problemelor de securitate generate de razboiul din țara vecină? Ce ar putea să mai facă in plus?

Moldova este și ea vulnerabilă la consecințele războiului de pe teritoriul satului vecin, de la probleme economice și energetice la cele societale. Dar ceea ce a determinat ca țara să-și merite  calificativul „Stat mic, dar cu inimă mare” este faptul că R. Moldova a trebuit să facă față la cea mai gravă criză umanitară, când pe 24 februarie o parte din populația Ucrainei a fost forțată de circumstanțe de război să părăsească țara.

Din primele zile ale războiului din Ucraina, frontierele Republicii Moldova au fost asaltate de mii de refugiați, iar apogeul fluxului a fost în lunile martie-aprilie 2022. Războiul continuă și respectiv  fluxul de refugiați mai persistă, chiar dacă nu are o intensitate amplă ca la început. Majoritatea refugiaților au utilizat R. Moldova ca zonă de tranzit, găsindu-și refugiu în mai multe state din spațiul UE, dar un număr aproximativ de 80 de mii de persoane se mai află pe teritoriul ţării.Suportul oferit refugiaților a fost atât la nivel de societate, cât și instituții specializate.

Totodată, acest flux de refugiați a impus necesitatea sporirii securității la frontiera țării, căci de astfel de situații pot profita persoane rău intenționate. Astfel Poliția de Frontieră în cadrul controalelor efectuate au identificat automobile aflate în căutare, precum și persoane suspecte care au legături cu grupări criminale. Pe de altă parte, să nu uităm că majoritatea refugiaților sunt femei și copii, care actualmente sunt în jur de 89 % din numărul total de refugiați, respectiv și necesitățile de securitate ale acestora sunt diferite, cum ar fi necesitățile de asistență medicală sau repartizarea copiilor la grădiniță, etc.

Plus că prezența refugiaților este exploatată de propaganda pro-rusă, promovând mesaje de ură și știri false pe care societatea civilă trebuie să le combată prin diferite campanii de dezinformare. Ce e de mai făcut? De fapt, tot mai des se vorbește că securitate noastră depinde și de rezistența Ucrainei față de acest război, respectiv și fortificarea capacităților interne a R. Moldova de rezista provocărilor și o societate consolidată privind necesitatea integrării europene va diminua implicațiile instrumentelor hibride utilizate de Federația Rusă, iar o țară stabilă la frontieră este și o siguranță. Mai mult, continuarea susținerii umanitare din partea R. Moldova precum și manifestarea solidarității la nivel regional în cadrul platformelor UE și NATO.

K.P.: Atât autoritățile de la Chișinău cât și statele occidentale atenționează cu privire la războiul hibrid al Federației Ruse împotriva Republicii Moldova? Puteți să ne detaliați unele tactici folosite de Federația Rusă?

Războiul hibrid este un fenomen cu care se confruntă țările din regiune, în mod special, de la anexarea Crimeii. Iar în contextul invaziei militare în Ucraina, instrumentele hibride ale Federației Ruse în Republica Moldova devin mai intense, devenind o sursă de amenințare care, prin politica agresivă față de Republica Moldova, atentează la exploatarea și amenințarea vulnerabilităților interne, de exemplu lipsa resurselor energetice, cu scopul impunerii unui regim de guvernare docil. Acest obiectiv strategic poate fi, și chiar putea să fie materializat în toamna anului 2022, atins printr-un șir de scenarii ostile, ce se pot manifesta individual ori cumulativ, fiind percepute în cazul Republicii Moldova ca riscuri de securitate: (-) Deloializarea maselor largi ale populației și a instituțiilor de stat față de Guvern, cu provocarea unei crize politice; (-) Organizarea unor alegeri parlamentare și prezidențiale anticipate în condiții maxim favorabile forțelor politice controlate sau aliate Kremlinului; (-) Producerea unor dezordini în masă care să culmineze cu o lovitură de stat sau cu o criză politică și social-economică profundă, care ar duce Republica Moldova fie spre alegeri anticipate, fie ar arunca țara în haos și într-o criză umanitară; (-) Acutizarea crizei economice și a tensiunilor sociale care pot eroda capacitatea de reziliență în fața amenințărilor și vor consuma resursele necesare aprofundării integrării europene și a parteneriatelor în domeniul securității; (-) Șantajul și presiunea propagandistică ar putea descuraja și reduce voința conducerii Republicii Moldova să consolideze sectorul de securitate, să sporească eficient reziliența în fața amenințărilor, inclusiv prin parteneriate cu țările occidentale și Ucraina; (-) Promovarea narativelor care provoacă ură în societate, de exemplu față de refugiați.  O altă tendință a instrumentelor hibride este de a testa vigilența sau de a destabiliza viața normală a cetățenilor, cum a fost situația anului 2022 în contextul multiplelor alerte false cu bombă. Plus, conflictul nereglementat de pe malul stâng al râului Nistru, numit transnistrean, poate fi utilizat de Federația Rusă în anumite contexte pentru extinderea amenințării cu război neoconvențional de tip hibrid, generând un pericol sporit în adresa tuturor componentelor securității naționale. La momentul actual, experții apreciază Forțele militare și paramilitare din Transnistria vor fi activate doar în cazul obținerii inițiativei strategice de către forțele armate al Federației Ruse în raioanele de est ale Ucrainei. Conducerea politică a enclavei nu va îndrăzni să imită careva activități de „guvernare” în aceasta și va rămâne în așteptare.

Guvernul Republicii Moldova rămâne în funcție

K.P.: Ce măsuri ați recomanda autorităților de la București și din alte capitale NATO pentru a ajuta Republica Moldova să lupte în acest tip de război?

Deși, războiul hibrid nu are caracteristici ale unui război clasic, adică nu înseamnă utilizarea unor mijloace palpabile, cum ar fi arme, tancuri au bombe, totuși acesta definește specificul conflictelor actuale care combină intimidarea strategică a statelor cu arme de distrugere în masă, operațiuni comune care implică și unități speciale, și mercenari, și manevre de dezinformare la scară largă. Respectiv, cooperarea în contractarea astfel de amenințări este o necesitate care trebuie a fi realizată multidimensional și informarea la timp pentru a asigura prevenția. În același timp, să nu uităm că în aplicarea tacticilor cu caracter hibrid un instrument important pentru Federația Rusă este „coloana a 5-a” care are o semnificație geopolitică reală și la nivel regional, iar unul din obiective majore ale acesteia este schimbarea puterii. Acest grup de oameni fac un joc de propagandă pentru a submina situația din țară. Astfel de agenți de influență a Federației Ruse care compromite vectorul de dezvoltare a țării, de fapt sunt activi și-n alte țări, inclusiv în România, încercând să dezinformeze populația privind cauza reală a evenimentelor ce se desfășoară la nivel regional sau de a manipula cu opinia publică sau chiar viziuni ostile privind necesitatea unui suport orchestrat în contracararea tacticilor hibride. Și aici, țările membre NATO, ar putea fi mai vigilenți în identificarea astfel de tendințe și eliminarea acestora. Inclusiv, prin înțelegerea și susținerea măsurilor pe care le întreprinde R. Moldova la intrarea în țară, ultimul cazi fiind ne permiterea cetățenilor sârbi să asiste la meciul de fotbal dintre echipele Partizan (Belgrad) și Șerif (Tiraspol) la data de 15.02.2023, în contextul declarației Președintei, M. Sandu, precum în R. Moldova se pregătea o lovitură de stat prin crearea unor manifestații interne și implicarea cetățenilor străin ca agenți ai Moscovei. Mai mult, țările membre NATO au mai multe instrumente de blocare a finanțării din exterior a acestor agenți.

K.P.: Președinta Republicii Moldova, doamna Maia Sandu, a acuzat public Moscova că are o strategie de schimbare prin forță a autorităților constituționale de la Chișinău. Ce pot face România și alți parteneri pentru a ajuta Republica Moldova?

Conform declarației Președintei R. Moldova, Maia Sandu, făcută la data de 13.02.2023, Rusia este în proces de pregătire a unei lovituri de stat în R. Moldova, care ar avea ca executori cetățeni străini. De fapt, această tendință a existat și-n toamna anului trecut și mereu atunci când guvernarea R. Moldova încerca să ia decizii de politică externă în asigurarea interesului național fără a lua în calcul interesele de putere a Federației Ruse în regiune. Revenind la acești cetățeni străini, aceștia ar urma să se infiltreze în R. Moldova pentru a ocupa clădiri guvernamentale, lua ostatici și sprijini protestatarii organizați de formațiuni politice dubioase, cu scopul preluării puterii în stat. Această formă de intervenție la nivel național conține atât o componentă hibridă, cât și una militară. Despre cea hibridă am vorbit anterior. Însă, din punct de vedere militar o operațiune de anvergură necesita resurse mult mai mari, pe care Federația Rusă la moment le direcționează în Ucraina, totuși vigilența la frontiera țării presupune luarea de măsuri preventive. În general, aplicarea acestor măsuri subversive dirijate din exteriorul țării sunt determinate de vulnerabilitățile țării într-un context de criză energetică și consecințele războiului din Ucraina. Plus că statutul de neutralitate nu are nicio garanție atât internațională, cât și internă, adică suficientă capacitate de valorificare a dreptului la autoapărare, mai ales că după cum era de așteptat rachetele de croazieră rusești au continuat să survoleze spațiul aerian al țării. În acest sens, suportul extern trebuie să fie multidimensional, căci atunci când guvernarea încearcă să-și fortifice securitatea energetică prin diversificarea resurselor și acceptarea prețurilor de piață, aceasta provoacă distorsiuni în societate și limitează capacitatea de reacție sau fortificare sectorului de apărare sau alte domenii. Acțiunile partenerilor trebuie orchestrate și prioretizarea sectoarelor care scindează societatea sau care aprofundează vulnerabilitatea R. Moldova, mai ales atunci când este vorba de protecția civilă, neglijată de la independență în coace. Deși, nu putem neglija rolul platformelor deja create care au scop să asiste R. Moldova în contractarea amenințărilor care vin nu numai din exteriorul țării, dar și din inteior.

Președinția româneacă a Consiliului Uniunii Europene, o șansă pentru impulsionarea reformelor în Republica Moldova

K.P: Care este rolul Transnistriei în strategia rusă din Republica Moldova? Cum poate fi rezolvat diferendul transnistrean în contextul geopolitic actual?

De fapt, existența unui conflict înghețat, sau mai bine zis într-un proces de negocieri înghețat, căci Karabahul de Munte ne-a arătat cum pot reescalada astfel de conflicte, este o strategie a Federație Ruse în regiune pentru a menține influența și interesele sale de putere în regiune. Strategia este foarte simplă, este vorba de a controla R. Moldova, dincolo de instrumentele hibride de care am vorbit anterior, prin posibilitatea reescaladării conflictului și subminării posibilității de reintegrare a țării, limitând capacitatea autorităților de la Chișinău de avansare în reformele de integrare europeană. Instrumentele de realizare a aceste strategii sunt multiple, create încă în perioada sovietică, cum ar fi industrializarea regiunii respective și construcția infrastructurii energetice de care depinde R. Moldova. Sau susținerea intereselor de grup în desfășurarea activităților economice ilegale etc. Mereu au existat tendințe de a intimida autoritățile de la Chișinău cu prezența așa numitor pacificatori ruși pe teritoriul necontrolat al țării. Dacă să ne referim la situația actuală, așa-zisele forțe armate și contingentul Federației Ruse „GOTR” vor putea desfășura activități de rutină sub forma de exerciții tactice pregătitoare, exerciții tactice și aplicații tactice de nivel companie, probabil, cu executarea tragerilor de luptă. De asemenea, ar putea să existe activități de refacere a stocurilor de muniții de la depozitele din Colbasna către locurile de dislocare a unităților militare. Cum am mai menționat, forțele militare și paramilitare din transnistria vor fi activate doar în cazul obținerii inițiativei strategice de către forțele armate al Federației Ruse în raioanele de est ale Ucrainei. În ceea ce privește reglementarea acestuia,  format 5+2 deja nu este funcțional, deși nici anterior nu înregistrat progrese. De fapt, cum ar putea acest format să reglementeze conflictul în interesele R. Moldova dacă principalul negociator este interesat de menținerea R. Moldova într-o zonă de instabilitate continuă, precum este situația în Georgia, privind Abhazia sau Ucraina din 2014, creându-se autonomii artificiale și separatiste. De aceea, astăzi, în mediul actual de securitate, tot mai mulți experți susțin că reglementarea conflictului transnistrean va depinde și cum vor evolua evenimentele din Ucraina.

K.P.: Este importantă Republica Moldova pentru războiul purtat de Federația Rusă în Ucraina? Poate influența cursul războiului în sudul Ucrainei?

Moldova a fost mereu importantă pentru Federația Rusă, aceasta găsim în majoritatea documentelor strategice ale acesteia, de exemplu Doctrina militară adoptată după anexarea Crimeii, menționează clar că Federația Rusă își asumă dreptul de a aplica apărarea preemtivă, inclusiv prin descurajarea nucleară, asupra zonei sale de interes cum ar fi Ucraina și Republica Moldova, așa numită vecinătatea apropiată, speculând ca va apărare interesele cetățenilor ruși aflați pe teritoriul acestor țări. Chiar recentele declarații în Duma rusească ale Ministrului de externe al Rusiei, Serghei Lavrov, evidențiază interesele acesteia și intențiile de a interveni în politica internă unui stat suveran, astfel acesta a spus că „știe mai bine ce vor cetățeni moldoveni și că guvernul pro-european de la Chișinău nu reprezintă interesele populației”. Cu toate acestea, dacă să ne referim la situația din teatrul de acțiuni ucrainean nu va afecta în perioada imediat următoare Republica Moldova, deoarece, chiar dacă forțele Federației Ruse vor reuși să declanșeze ofensiva, aceasta, probabil, va avea ca obiectiv principal cucerirea doar a regiunilor ucrainene anexate/recunoscute ilegal în granițele existente ale acestora. Pe direcția operativă Nicolaev – Odessa este puțin probabil ca forțele rusești să treacă la ofensivă, deoarece nici mediul geografic (prezența obstacolelor naturale severe) și nici forțele și mijloacele disponibile nu permit declanșarea acesteia. Nemijlocit pe teritoriul Republicii Moldova în perioada lunilor februarie-martie nu vor fi observate activități militare majore, însă aceasta nu înseamnă că nu or să fie intenții serioase de a destabiliza situația în interiorul țării.

Republica Moldova, sprijinită de UE

K.P.: Vă mulțumim pentru amabilitate

Dr. Natalia Albu este și conferențiară universitară la Academia Militară a Forțelor Armate „Alexandru cel Bun”. Domenii de interes: provocările și perspectivele mediului de securitate; problemele actuale ale politicii de securitate națională, analiza și evaluarea vulnerabilităților și amenințărilor; integrarea perspectivei de gen în sectorul de securitate și apărare. Ea a contribuit în calitate de membru al grupului de experți responsabil de elaborarea Propunerilor de Politici Publice pe probleme de securitate, „Strategiei Naționale de Apărare a Republicii Moldova” și a fost membră a grupului de lucru care a elaborat „Programul Național privind implementarea RCSONU 1325 Femeile, Pacea și Securitatea pentru 2018-2021”.

Doamna Natalia Albu deține o diplomă de doctor în Științe Politice și este absolventă a Centrului European de Studii de Securitate George C. Marshall (GCMC) – Seminarul privind securitatea regională (SRS 17-07) și programul de cercetare a GCMC, selecția (2018); absolventă a Centrului Daniel K. Inouye Asia-Pacific pentru Studii de Securitate, curs Advanced Security Cooperation (ASC 19-02).