Speranțe pentru Ankara

Alegerea en fanfare a lui Donald Trump pentru un al doilea mandat a creat un val de emoții și așteptări polarizate în lume. Întrebarea cum va gestiona acesta rolul Americii în afacerile internaționale, preocupă puternic scena internațională într-un moment în care puterea hegemonică a Washington-ului se confruntă cu mari provocări prin ofensiva blocului economic BRICS, al războiului din Ucraina, creșterea tensiunilor cu China pe tema războiului economic și al pretențiilor Beijingului asupra Taiwanului, la care se adaugă o luptă ideologică în chiar sânul societății americane. Pentru Europa, împinsă indirect în conflictul ucrainean, Donald Trump poate iniția fie o schimbare de paradigmă a implicării nuanțate americane în afacerile politice, economice și de securitate de pe continent sau va fi doar un foc de paie și joc de imagine care nu va schimba nimic esențial.

Lui Trump îi place să se considere un mare dealmaker și vrea să fie respectat ca un lider puternic în lume iar Europa instituțională, cu excepția lui Victor Orban, pare că duce lipsă de un interlocutor care să îi câștige respectul. Președintele american își exprimă public prietenia strânsă cu președintele Xi Jinping din China și a schimbat ceea ce el numea „scrisori de dragoste” cu Kim Jong Un, liderul Coreei de Nord. Trump are o atracție către omologii puternici, respectă instinctiv simbolismul transmis de aceștia precum și felul lor de a-și proiecta puterea.

În zona Europei extinse, în afară de Orban, doar Turcia mai are un președinte cu o experiență politică îndelungată și care îl știe pe Trump încă din primul mandat și pe care Trump, la rându-i, să-l respecte suficient.

Cei doi se aseamănă deoarece au accente de politici interne ferme ( diferite, totuși, ca manifestare), imprevizibili, jucători la limită, cu abilități de afaceriști în relațiile internaționale, tranzactioniști și, implicit, buni negociatori, cu un puternic simț al modelării istoriei în curs de desfășurare, providențiali și doritori să rămână în memoria popoarelor lor cu realizări impresionante. Ambii sunt septuagenari, cu Trump apropiind vârsta de 80 de ani, deci timpul nu mai este un mare atu pentru ei. Trump este preocupat de starea Americii la ea acasă mai mult decât de jocurile internaționale în timp ce Erdoğan este un bun jucător de politică externă dar se confruntă cu dificultăți economice pentru țara lui. Trump nu este un politician prin definiție, cu pedigree, exceptând primul mandat, în cazul lui Erdoğan politica fiind domeniul în care a practicat cu succes aproape toată viața. Însă, relația personală contează pentru ambii președinți foarte mult iar Ankara se bazează pe asta. Legăturile SUA-Turcia au atins un punct scăzut pe fondul dezacordurilor cu privire la Siria și achiziționarea de către Ankara a unui sistem de rachete rusesc S400 incompatibil cu statutul de membră NATO. În timpul președinției lui Joe Biden angajamentul bilateral s-a limitat în mare parte la miniștrii de externe – marcând un contrast puternic cu „relația puternică între lideri” de care s-au bucurat Erdoğan și Trump, spune analistul Ozgur Unluhisarcikli, de la German Marshall Fund din Ankara, citat de RFI.

Donald Trump și președintele Erdoğan s-au întâlnit față în față de aproximativ nouă ori, în comparație cu doar două întâlniri scurte cu Joe Biden.

Victoria electorală a lui Trump a fost, în general, întâmpinată cu bucurie în Turcia, aflată la acest moment cu piețele în curs de redresare în timp ce unii oficiali au manifestat un optimism prudent în privința perspectivelor noilor politici economice ale SUA.

Relația anterioară a președintelui Trump cu Tayyp Erdoğan sugerează că există loc pentru o diplomație personală intensă, după cum spuneam. După întîlnirea bilaterală de la Casa Albă, Donald Trump se declara „mare fan” al liderului puternic al Turciei.

Preferința lui Erdoğan pentru Donald Trump, pe de altă parte, nu este nouă deoarece l-a susținut și în alegerile din 2016 și la cele din 2020. Lider autoritar, Tayyp Erdoğan percepe că democrații americani pun un accent mai mare decât o fac republicanii pe democrație și drepturile omului, situație incomodă pentru guvernarea sa care nu excelează la acest capitol. În perioada premergătoare alegerilor din 2020, candidatul Joe Biden a promis că va colabora cu opoziția din Turcia pentru a slăbi regimul prin mijloace pașnice și democratice. Erdoğan nu a uitat această declarație, deși Biden nu a pus-o, totuși, în aplicare.

Cei doi lideri mai au un lucru în comun: un pragmatism care ar putea aduce o cooperare bună în special în domeniul comercial și în chestiuni militare. Din acest motiv, se mizează pe simpatia anterioară a lui Trump pentru Erdoğan care îl va poziționa pe acesta în poziția unor relații mai puternice prin care să facă profit pe toate părțile deoarece ar putea să-l convingă mai ușor pe liderul de la Casa Albă în chestiunile sensibile.

Mulți din cercul președintelui turc cred că un al doilea mandat al lui Trump ar putea stimula legăturile cu Ankara, având în vedere istoria angajamentelor frecvente anterioare dintre cei doi lideri, inclusiv apeluri telefonice și întâlniri. „Chimia este aceeași. Doi lideri carismatici, doi lideri care sunt imprevizibili”, spune consilierul prezidențial turc Mesut Casin, profesor de relații internaționale la Universitatea Yeditepe din Istanbul, citat de RFI. Trump, la rându-i, în timpul unei întâlniri cu Biroul Oval, i-a spus în mod repetat lui Erdoğan că este „o onoare” să-l găzduiască și i-a prezentat prietenia, în ciuda opoziției ample a politicienilor față de vizita în Congres și a preocupărilor legate de incursiunea Turciei în Siria.

„Faceți o treabă fantastică pentru poporul Turciei”, spunea Trump laudativ, adăugând mai târziu că Erdoğan are o „relație grozavă cu kurzii”, un grup pe care Turcia îl consideră terorist, de altfel.

Tayyip Erdogan l-a felicitat imediat, într-o notă caldă, pe Donald Trump pentru câștigarea alegerilor prezidențiale. „Îl felicit pe prietenul meu Donald Trump pentru realegerea sa în funcția de președinte al Statelor Unite, după o cursă prezidențială foarte luptată”, a spus Erdoğan pe platforma X.

El și-a exprimat public, la rându-i, speranța că al doilea mandat al lui Trump va deschide calea pentru relații mai strânse între Turcia și Statele Unite și va oferi o nouă oportunitate de a aborda provocările globale presante, inclusiv problema palestiniană și conflictul între Rusia și Ucraina. Președintele turc a subliniat că, pe măsură ce Trump își preia mandatul și conducerea, alegerea poporului american marchează începutul unui nou capitol care deține potențialul de progres semnificativ în abordarea conflictelor atât regionale, cât și internaționale.

Erdoğan a trasat de la început temele care vor fi abordate cu Donald Trump. El a subliniat în mod special ca esențială consolidarea relațiilor SUA – Turcia deoarece ambele națiuni sunt aliate NATO, cu interese comune pe mai multe fronturi geopolitice.

În declarația sa, președintele turc și-a exprimat optimismul pentru eforturile internaționale reînnoite pentru o ordine mondială mai echitabilă, subliniind necesitatea unei acțiuni colective asupra crizelor globale de lungă durată.

El a spus că lumea are nevoie de o colaborare mai mare pentru a pune capăt războaielor și crizelor, inclusiv sprijinul pentru cauza palestiniană și nevoia urgentă de pace în Europa de Est, unde războiul dintre Rusia și Ucraina continuă să perturbe vieți și economii.

„Îmi doresc ca aceste alegeri să aducă prosperitate poporului american prieten și aliat și întregii umanități”, a adăugat Erdoğan.

Președintele turc l-a invitat pe Donald Trump să viziteze Turcia și a amintit că președintele american ales a vorbit foarte pozitiv despre țara sa în timpul unui apel telefonic. „A avut lucruri foarte frumoase de spus despre Turcia cu privire la perioada ce urmează. L-am invitat în țara noastră. Sper să accepte…”, a mai precizat el.

Lierul de la Ankara a spus că speră că o vizită va consolida cooperarea dintre Turcia și Statele Unite și va duce la o relație „diferită față de mandatul anterior (a lui Trump)”, când confruntările pe o serie de probleme au dus la impunerea de la Washington a tarifelor punitive care dăunează încă economiei Turciei.

Relațiile economice

Potrivit Institutului de Statistică din Turcia, SUA este a doua cea mai mare piață de export a Turciei, după Germania. Turcia se așteaptă ca administrația lui Donald Trump să scadă tarifele la exporturile sale de oțel și textile, a declarat ministrul turc al Comerțului, în timp ce lira și activele turcești au crescut, după anunțul victoriei, în perspectiva unor noi politici comerciale și externe favorabile ale SUA. În primul său mandat președintele Trump a impus taxe vamale asupra oțelului și aluminiului din Turcia, ducând la o scădere a exporturilor Turciei către Statele Unite cu aproape 20% în intervalul 2018-2019.

Cu toate acestea, comentariile recente ale președintelui turc arată că Ankara speră că noua administrație americană va atenua tensiunile și fricțiunile economice. Renunțarea la tarifele vamale turcești ar putea revitaliza o relație comercială în valoare de aproape 25 de miliarde de dolari pe an.

Scăderea tarifelor ar aduce beneficii industriilor importante turcești, cum ar fi textilele, fabricarea de mașini și componentele auto, și ar putea crește exporturile turcești către SUA cu 10% pe an.

Pentru Trump, scăderea tarifelor ar putea fi un pas înapoi către o abordare „America First” axată pe crearea de acorduri de câștig reciproc care să contribuie la stimularea creșterii, în același timp liniștind tensiunile cu un aliat NATO atât de vital precum Turcia.

Diferențele de agendă între Turcia și Statele Unite

Relațiile turco-americane au cunoscut în ultimii ani un recul, iar consecințele persistă încă de la tensiunile întâmpinate în timpul primului mandat al lui Trump, când Washingtonul a fost iritat de achiziționarea de către Turcia a unui sistem rusesc de apărare antirachetă S400 și de închiderea cetățenilor americani, inclusiv a pastorului Andrew Brunson, condamnat în Turcia pentru terorism, pe motiv că ar fi susţinut gruparea lui Fethullah Gülen, dușmanul numărul unu al președintelui Erdoğan. Recent, Gülen a murit în Statele Unite

Economia turcă a suportat greul, inclusiv tarifele mai mari la importurile de metale impuse de Trump în 2018, contribuind la prima dintr-o serie de crize valutare în lire care au declanșat ani de inflație în creștere.

Tensiunile au crescut în 2019, când Turcia a lansat o incursiune împotriva unei miliții kurde siriene pe care Ankara o numește grupare teroristă, dar care este un aliat al SUA împotriva Statului Islamic.

La acea vreme, Trump a amenințat că va „distruge și șterge total” economia Turciei în urma operațiunii. El i-a trimis lui Erdoğan o scrisoare în care spunea: „Nu vrei să fii responsabil pentru sacrificarea a mii de oameni, iar eu nu vreau să fiu responsabil pentru distrugerea economiei turce – și o voi face”.

Ce-și dorește Ankara după un mandat Joe Biden în care nu a reușit invitarea lui Tayyp Erdogan la Washington, este crearea unei agende care să vizeze o resetare a legăturilor turco-americane. Acest lucru se poate transforma cu ușurință într-o relație tranzacțională cu care Trump și Erdoğan rezonează. Investitorii și bancherii au spus că angajamentul reînnoit al lui Trump pentru pace ar putea susține programul de redresare economică al Ankarei, condus de ministrul de Finanțe Mehmet Simsek, care se bazează parțial pe investițiile străine pentru a inversa anii de inflație în creștere.

Conflictul din Orientul Mijlociu

Dintre subiectele care despart viziunea celor doi președinți, Orientul Mijlociu și conflictul israeliano-palestinian constituie un alt potențial punct de criză și motiv de neînțelegeri. Tensiunile dintre Turcia și Israel ar putea complica, de asemenea, relațiile cu Washington. Președintele turc l-a îndemnat pe Donald Trump să-și onoreze promisiunea electorală și să pună capăt războaielor Israelului din Gaza și Liban, stopând politicile președintelui Joe Biden care, crede el, au adâncit blocajul din regiune și au exacerbat conflictele.

„Vrem ca această promisiune să fie îndeplinită și ca Israelului să i se spună să se oprească”, a spus Erdoğan în timpul unei conferințe de presă cu jurnaliştii care îl însoţeau într-o călătorie în Ungaria.

„Cred că pentru pentru președintele Trump întreruperea sprijinului de înarmare pentru Israel ar putea fi un pas important către stoparea agresiunii israeliene în teritoriile palestiniene și libaneze”.

„Am discutat despre procesul electoral și despre cooperarea dintre Turcia și Statele Unite. El a făcut, de asemenea, remarci pozitive cu privire la viitorul Turciei”, a adăugat Erdogan.

Dar cu sprijinul puternic al lui Trump pentru Israel și sprijinul lui Erdoğan pentru Hamas, o ciocnire ar putea apărea la orizont.

Trump cere mai mult sprijin pentru Israel în războaiele sale împotriva Hamas și Hezbollah, iar analiștii spun că ar putea apărea din nou diferențe între SUA și Turcia.

„Abordarea lui Trump față de Orientul Mijlociu și conflictul dintre palestinieni și Israel ar putea de fapt escalada tensiunea din Orientul Mijlociu, în măsura în care un război regional ar putea fi inevitabil”, avertizează Ozgur Unluhisarcikli, care conduce biroul German Marshall Fund din Ankara.

Dosarul kurd

Anxietatea persistentă a Turciei cu privire la sprijinul de către SUA a milițiilor kurde din nordul Siriei a făcut ca relațiile dintre SUA și Turcia să fie volatile, iar Ankara consideră Unitățile de protecție a poporului kurd (YPG) drept un grup terorist în stilul PKK.

În decembrie 2018, președintele Donald Trump a ordonat retragerea până la 2.500 de trupe terestre americane din Siria, considerând că operațiunile coaliției împotriva grupării Stat Islamic au avut mare succes și că prezența SUA în estul Siriei nu este necesară. Această retragere parțială a permis Turciei să înființeze o „zonă sigură” în nordul Siriei.

În 2019, Trump i-a dat lui Erdoğan undă verde pentru a lansa o operațiune militară în nordul Siriei, permițându-i Ankarei să cucerească teritoriul și să limiteze influența forțelor kurde siriene aliate SUA de-a lungul graniței cu Turcia.

Cu toate acestea, în loc de o retragere totală, SUA au anunțat că o forță de urgență va rămâne pe termen nelimitat.

Începând cu 2024, aproximativ 900 de soldați americani, împreună cu un număr nedezvăluit de contractanți, operează în Siria. Majoritatea forțelor americane au fost desfășurate în nord-estul Siriei în sprijinul Forțelor Democratice Siriene, unele susținând Armata Siriană Liberă la garnizoana al-Tanf din sud-estul Siriei, de-a lungul unei rute de tranzit între Irak și Siria, folosită atât de luptătorii grupării Stat Islamic, cât și de Iran

Donald Trump ar putea evalua prezența trupelor rămase în termeni de costurile și riscuri asociate iar rezultatele să nu justifice această situație. O prezență continuă risca să prelungească implicarea Americii într-un conflict costisitor fără un final clar la orizont, în timp ce antagonizează aliatul NATO, Turcia, care vede grupurile kurde ale Siriei ca o amenințare transfrontalieră.

Căderea regimului lui Bashar Al-Assad de acum câteva zile complică ideea retragerii totale a trupelor americane. Aceasta ar putea servi intereselor de securitate ale Turciei și ar putea stimula relațiile bilaterale, mai ales că Donald Trump a postat un îndemn ca America să nu se amestece în noua realitate de la Damasc, marcată de un posibil traseu islamist. Reducerea influenței SUA ar oferi Turciei mai mult control asupra graniței și asupra unor teritorii siriene, ar reduce tensiunile pe subiect și ar schimba dinamica Orientului Mijlociu prin creșterea influenței regionale a Turciei. Totuși, plecarea americanilor rămâne improbabilă iar creșterea instabilității în vidul de autoritate post Assad poate duce la creșterea contingentului american. Iar Siria, aflată de câteva zile fără regimul Bashar Al-Assad, îi va ridica Turciei probleme mult mai mari decât până acum.

Pregătirea pentru un nou parteneriat într-un viitor incert

Turcia și-a exprimat recent interesul pentru BRICS, marcând angajamentul și politica sa de diversificare a opțiunilor internaționale. Deși este membră NATO, eventuala aderare a Turciei la BRICS indică o pivotare crescândă a acesteia către o politică externă multipolară, deocamdată pe direcția economică. Cu un PIB de peste 900 de miliarde de dolari și o prezență strategică în Europa, Orientul Mijlociu și Asia Centrală, aderarea Turciei la BRICS ar stimula pârghia financiară și strategică a organizației.

BRICS este alternativa multipolarizării globale pentru națiunile care încearcă să evite alianțele conduse de Occident. Deși aderarea la BRICS nu ar anula angajamentele NATO ale Turciei, fiind o organizație economică, aceasta adaugă o nouă tangentă politicii externe a Ankarei dar nu este atât de ușor de acceptat această decizie de către americani. Ca Turcia să nu alunece și cu o eventuală componentă de securitate în BRICS, dacă această organizație va deveni și una militară, administrația Trump ar putea consolida alianța cu Ankara și ar căuta să nu ignore doleanțele lui Erdoğan. Într-o postare pe reţelele de socializare, Donald Trump a avertizat statele membre BRICS care de ceva vreme discută despre renunţarea la dolar, că va impune măsuri radicale împotriva lor. Concret, Donald Trump a cerut unui grup de țări în curs de dezvoltare să se angajeze să utilizeze dolarul american ca monedă de rezervă și a amenințat că va impune un tarif de 100% dacă acestea încearcă să renunțe la această monedă.

„Ideea că țările BRICS încearcă să se îndepărteze de dolar în timp ce noi stăm și privim este absolut exclusă”, a amenințat Donald Trump. Cum va aborda Turcia calitatea de membru al BRICS cu eventualele pretenții ale lui Trump rămâne un subiect fierbinte. Va admite Trump jocul dublu al Ankarei sau turcii vor alege, de nevoie, vechiul aliat? Strategia „America First” a lui Trump poate să fi venit acum în detrimentul dorinței Turciei de o mai mare autonomie și diversificare a politicii sale externe dar atuurile ca aliat al Statelor Unitee rămân valoroase pentru americani, indiferent de președintele aflat în funcție. Compromisuri vor fi făcute. Reconfigurarea parteneriatului SUA-Turcia ar putea servi, de asemenea, drept exemplu pentru alți membri NATO care caută un rol geopolitic în afara Occidentului, unde alianțele occidentale ar fi replicate de noi alianțe în Asia, Africa și America Latină. Dacă Trump nu îi face zile fripte lui Erdoğan și îl lasă să se manifeste multipolar, poate fi semnul că și alții pot încerca, dar nu trebuie uitat că harta și poziția geopolitică a Turciei o fac greu de refuzat.

În fața incertitudinilor geopolitice, Turcia se trezește împărțită între consolidarea legăturilor occidentale și trecerea către o politică externă multipolară pe care nu vrea să o ignore. Pe de altă parte puțini lideri par să obțină ceea ce își dorește de la Trump, președintele Erdoğan fiind unul dintre ei. Care vor fi așteptările Statelor Unite de la Turcia într-o astfel de relație? Pentru Statele Unite, un parteneriat economic și de securitate, Turcia ajută decisiv la menținerea unei alianțe esențiale pentru stabilitatea în Orientul Mijlociu și Eurasia în sens extins. Dacă această reformare a relațiilor va uni cele două state sau le vor separa mai tare decât mandatul lui Joe Biden, depinde de cât de dispus este fiecare guvern să asculte cele mai presante întrebări ale celuilalt și să adopte o strategie atentă, care se respectă reciproc.

Concluzia este că noua administrație a lui Trump deschide o ușă pentru relațiile dintre SUA și Turcia, în paradigmă internațională actuală în care comerțul, securitatea și diplomația sunt de interes egal dar cu mize crescute. Imprevizibilitatea lui Trump rămâne un risc pentru Ankara dar Erdoğan e prea tentat să speculeze oportunitatea de a-și reînnoi relația cu omul puternic al SUA care urmează să preia mandatul, comparativ cu precedentul președinte Joe Biden.