O moștenire complicată: fundamentele istorice ale relației Bulgaria – Rusia

Relațiile dintre Bulgaria și Rusia sunt ancorate într-un sediment istoric adânc, modelat de factori religioși, culturali și geopolitici care au alternat între solidaritate și suspiciune. De la începuturile creștinismului ortodox până la tensiunile contemporane generate de războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, relația bilaterală s-a construit pe o bază simbolică puternică, dar a fost mereu supusă influențelor exterioare și intereselor strategice divergente.

Începând cu secolul al IX-lea, legătura spirituală s-a cristalizat prin activitatea misionară a sfinților Chiril și Metodiu, creatorii alfabetului chirilic, ulterior adoptat de slavii de est. Această punte lingvistică și religioasă a contribuit la formarea unei identități culturale comune, facilitate și de apartenența la creștinismul ortodox. Astfel, Rusia a fost percepută, timp de secole, ca un „frate mai mare” spiritual și protector tradițional al slavilor ortodocși din Balcani.

Un moment de referință a fost Războiul ruso-turc din 1877–1878, care a culminat cu independența Bulgariei față de Imperiul Otoman. Rolul crucial jucat de Rusia în acest conflict a cimentat un sentiment de recunoștință la nivel popular, dar a introdus totodată o dinamică dezechilibrată în raportul de forțe. Intervenția rusă, deși eliberatoare, a fost însoțită de o tentativă de control politic, alimentând un curent de naționalism bulgar preocupat de păstrarea autonomiei în fața Moscovei.

În secolul XX, relațiile bilaterale au oscilat în funcție de contextele internaționale: alinierea Bulgariei de partea Puterilor Centrale în timpul Primului Război Mondial, apropierea din perioada interbelică și, ulterior, integrarea completă în blocul estic după 1944. Sub regimul comunist, Bulgaria a devenit unul dintre cei mai fideli aliați ai Moscovei, înregistrând un grad ridicat de sincronizare ideologică, militară și economică. Această dependență s-a perpetuat până în pragul anilor ’90, când prăbușirea regimurilor comuniste a redesenat traiectoria Bulgariei.

După 1989, Sofia a demarat o tranziție accelerată spre integrarea euro-atlantică, concretizată prin aderarea la NATO (2004) și la Uniunea Europeană (2007). Cu toate acestea, moștenirea relației cu Rusia a rămas vizibilă în numeroase domenii — de la politica energetică la influențele culturale și religioase. Spre exemplu, în ciuda orientării pro-europene, Biserica Ortodoxă Bulgară a continuat să mențină relații cordiale cu Patriarhia Moscovei, iar limba rusă este încă predată în unele instituții de învățământ superior.

În plan economic, relațiile bilaterale au suferit însă o contracție dramatică în contextul invaziei ruse din Ucraina și al sancțiunilor internaționale. În primele 11 luni ale anului 2024, volumul comerțului între Bulgaria și Federația Rusă s-a redus cu circa 74% față de perioada similară din 2023, coborând la aproximativ 1 miliard de dolari – un minim istoric în ultimele două decenii. Această scădere reflectă nu doar măsurile restrictive adoptate de Uniunea Europeană, ci și o voință politică reînnoită la Sofia de a reduce dependența structurală față de Moscova.

Astfel, Bulgaria se regăsește astăzi într-o poziție geopolitică delicată, oscilând între apartenența la blocul euro-atlantic și vestigiile unei relații istorice complexe cu Rusia. Într-un context marcat de reașezări strategice în regiunea Mării Negre, autoritățile bulgare sunt nevoite să echilibreze constrângerile interne, adesea fragmentate ideologic, cu angajamentele asumate în plan extern. Această ambivalență face ca relația bilaterală să rămână nu doar un subiect de interes istoric, ci și o variabilă esențială în arhitectura de securitate a Europei de Sud-Est.

Influența culturală și religioasă: frăția ortodoxă sub semnul geopoliticii

De-a lungul timpului, relațiile culturale și religioase dintre Bulgaria și Rusia s-au construit pe o fundație comună: ortodoxia, limba slavă veche și alfabetul chirilic. Această „frăție ortodoxă” a fost multă vreme percepută drept un element identitar profund, susținând proximitatea spirituală dintre cele două popoare. Însă, într-un context marcat de războiul Rusiei împotriva Ucrainei și de reconfigurări geopolitice accelerate, această legătură ancestrală este pusă tot mai des sub semnul întrebării.

În septembrie 2023, Sofia a decis expulzarea Arhimandritului Vassian, reprezentantul oficial al Bisericii Ortodoxe Ruse în Bulgaria, alături de doi clerici din Belarus. Acuzați că ar fi fost implicați într-o „strategie hibridă” destinată influențării opiniei publice în favoarea intereselor Moscovei, aceștia au fost considerați o amenințare la adresa stabilității interne. Rusia a reacționat vehement, denunțând măsura drept o încercare deliberată de a destrăma punțile culturale și religioase tradiționale dintre cele două țări.

Sub păstorirea regretatului Patriarh Neofit, Biserica Ortodoxă Bulgară a navigat cu prudență prin aceste tensiuni. Fără a rupe legăturile cu Patriarhia Moscovei, Biserica Bulgară a condamnat ferm actele de agresiune militară, pledând pentru pace, respect între națiuni și autonomia instituțiilor ecleziastice. Această poziție echilibrată ilustrează efortul Bisericii de a se delimita de instrumentalizările geopolitice fără a periclita propria tradiție.

În paralel, ideologia „Lumii Ruse” (Russkiy Mir), promovată insistent de Patriarhul Kirill, a fost aspru criticată în lumea ortodoxă. Declarația de la Volos din 2022, susținută inclusiv de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, a calificat această concepție drept o formă periculoasă de etnofiletism și o deformare a teologiei autentice. Astfel, Ortodoxia însăși a devenit un câmp de luptă simbolic între viziuni divergente asupra rolului religiei în geopolitică.

Animozitățile nu sunt recente. În 2018, cu ocazia celebrării a 140 de ani de la eliberarea Bulgariei de sub dominația otomană, Patriarhul Kirill a criticat public autoritățile bulgare pentru faptul că au evocat și contribuția altor națiuni, precum România și Finlanda, alături de Rusia. Această tentativă de monopolizare a memoriei istorice a provocat iritare în Bulgaria și a ilustrat tentația Moscovei de a folosi simbolismul religios și istoric ca instrument de influență.

Astăzi, în calitatea sa de membru al Uniunii Europene și NATO, Bulgaria manifestă o sensibilitate tot mai mare față de formele subtile de presiune culturală sau religioasă provenite dinspre Moscova. Expulzările recente și discursul tot mai critic la adresa ideologiei promovate de Patriarhia Rusă sunt expresii ale acestei noi orientări. Cu toate acestea, adâncimea legăturilor spirituale și culturale dintre bulgari și ruși continuă să influențeze subtil percepțiile și deciziile politice interne.

Frăția ortodoxă dintre Bulgaria și Rusia, deși construită pe baze istorice solide, traversează o perioadă de reevaluare profundă. Sub presiunea unui climat geopolitic tensionat, valorile comune sunt reinterpretate, iar tradiția este tot mai des confruntată cu imperativele strategice ale lumii contemporane.

De la eliberare la dominație: Bulgaria în umbra URSS

După cel de-al Doilea Război Mondial, Bulgaria a intrat ferm în sfera de influență a Uniunii Sovietice, pe fondul acordurilor de la Yalta care au divizat Europa în blocuri ideologice antagoniste. Eliberată de sub regimul nazist în 1944, Bulgaria a fost rapid absorbită în orbita Moscovei, instaurând un regim comunist care a devenit unul dintre cei mai loiali sateliți sovietici din Europa de Est.

În primele decenii de dominație comunistă, Bulgaria a urmat fidel modelele sovietice în toate domeniile-cheie. Naționalizarea industriei, colectivizarea agriculturii și instaurarea unui partid unic reflectau preluarea completă a sistemului sovietic. Ideologia marxist-leninistă domina viața politică și socială, iar legăturile cu Moscova erau fundamentale pentru supraviețuirea regimului.

Integrarea Bulgariei în Pactul de la Varșovia a făcut posibilă consolidarea relațiilor militare și strategice, plasând Sofia printre aliații cei mai disciplinați ai Moscovei. Deși în aparență stabilă, societatea bulgară nu era complet lipsită de tensiuni: spiritul naționalist răbufnea sporadic, exprimând nemulțumiri față de politica externă dictată de Kremlin.

Economic, Bulgaria a cunoscut o industrializare accelerată în perioada postbelică, devenind una dintre cele mai industrializate națiuni balcanice. Cu toate acestea, dezvoltarea a fost orientată spre satisfacerea obiectivelor sovietice, adesea în detrimentul propriilor nevoi. Centralizarea excesivă și absența reformelor autentice au perpetuat dezechilibrele structurale și au accentuat dependența economică față de Moscova.

Pe plan internațional, Bulgaria era un susținător activ al politicii externe sovietice, sprijinind inclusiv intervenția în Cehoslovacia în 1968 pentru reprimarea Primăverii de la Praga. Marja de autonomie diplomatică a Sofiei era minimă, fiind subordonată aproape integral intereselor Kremlinului.

Solidaritatea ideologică nu a exclus tensiunile interne și regionale. Criza economică din anii ’80, generată de politici interne ineficiente și de creșterea datoriei externe, a subminat stabilitatea regimului. Totuși, chiar și în contextul reformelor aduse de perestroika lui Gorbaciov, Bulgaria a rămas una dintre cele mai conservatoare state socialiste până la căderea comunismului în 1989.

Prăbușirea URSS în 1991 a deschis Bulgariei calea către integrarea în structurile europene și euroatlantice. Declarația de intenție privind aderarea la Uniunea Europeană și NATO a marcat o schimbare geopolitică majoră. Cu toate acestea, Bulgaria nu a reușit să închidă complet capitolul dependenței față de Rusia, menținând relații strânse în domenii strategice precum energia.

Astăzi, într-o lume post-Război Rece, Bulgaria continuă să negocieze moștenirea unei relații istorice complexe cu Rusia, între loialitatea tradițională și aspirațiile moderne europene.

Virajul euro-atlantic al Bulgariei și impactul asupra relațiilor cu Moscova

În ultimii ani, Bulgaria și-a accelerat procesul de integrare în structurile euro-atlantice, consolidându-și poziția în cadrul NATO și al Uniunii Europene. Această direcție strategică a contribuit la o îndepărtare progresivă de influența tradițională a Moscovei în regiune.

Pe fondul intensificării tensiunilor în zona Mării Negre, Bulgaria s-a afirmat ca un actor activ în întărirea flancului estic al NATO. În iulie 2024, Sofia a semnat, împreună cu Bucureștiul și Atena, un acord menit să faciliteze mobilitatea militară transfrontalieră, simplificând coridoarele logistice și eliminând barierele administrative. Această inițiativă are scopul de a spori capacitatea de reacție rapidă a Alianței în fața amenințărilor emergente din regiune.

În domeniul energetic, Bulgaria a demarat proiecte ambițioase pentru a reduce dependența de resursele rusești. În aprilie 2025, guvernul de la Sofia a semnat un acord cu Shell privind explorarea de petrol și gaze în sectorul bulgar al Mării Negre, într-o mișcare strategică pentru diversificarea surselor de aprovizionare. De asemenea, Bulgaria și-a reafirmat angajamentul de solidaritate regională, oferindu-se să sprijine Republica Moldova în eventualitatea unei crize de gaz, prin semnarea unui memorandum de cooperare ce vizează crearea unui mecanism comun de reacție în caz de urgență energetică.

Schimbările de orientare geopolitică s-au reflectat și în percepția publică. Un sondaj realizat în 2024 a relevat o creștere a sprijinului pentru NATO de la 32% la 40,1%, concomitent cu o scădere a încrederii în Rusia la 30%. Totodată, aproape jumătate dintre bulgari (49,9%) au exprimat preferința ca țara lor să rămână parte a comunității democratice occidentale, comparativ cu doar 17,1% care ar opta pentru o apropiere de Rusia și China.

La nivel diplomatic, relațiile dintre Bulgaria și Rusia au ajuns la unul dintre cele mai scăzute niveluri din perioada post-comunistă. După expulzarea unui număr important de diplomați ruși, consulatele din Ruse și Varna și-au suspendat temporar activitatea, invocând lipsa de personal. În ciuda acestor tensiuni, ambasada rusă din Sofia își menține activitatea, păstrând un canal formal de comunicare între cele două state. Pe plan economic, comerțul bilateral a înregistrat o scădere semnificativă, sub impactul sancțiunilor internaționale și al deciziilor politice.

În aprilie 2025, guvernul bulgar a supraviețuit unui vot de neîncredere inițiat de partidul pro-rus Vazrazhdane, care a criticat politica externă pro-europeană și sprijinul acordat Ucrainei. Respingerea moțiunii cu o majoritate clară a confirmat sprijinul politic intern pentru direcția euro-atlantică a Bulgariei.

Pe fondul schimbărilor geopolitice, compania rusă Lukoil a evaluat posibilitatea retragerii din Bulgaria, inclusiv vânzarea rafinăriei de la Burgas, cea mai mare din regiune. Deși au circulat informații despre interesul unui consorțiu qataro-britanic, Lukoil a negat existența unor negocieri concrete, precizând că analizează diverse opțiuni strategice.

În același timp, Bulgaria a inițiat consultări cu partenerii NATO privind răspunsul adecvat la blocada parțială impusă de Rusia în zona sa economică exclusivă din Marea Neagră, semn al preocupărilor tot mai accentuate pentru securitatea regională și al angajamentului său față de valorile și parteneriatele euro-atlantice.

Crize recente și tensiuni diplomatice: războiul din Ucraina și poziția Sofiei

Invazia rusă în Ucraina a accentuat disensiunile geopolitice în regiune, amplificând tensiunile dintre Bulgaria și Federația Rusă. Pentru Sofia, conflictul a devenit un test de echilibru între loialitatea față de angajamentele euro-atlantice și presiunile interne venite din partea formațiunilor politice pro-ruse.

În decembrie 2024, guvernul interimar condus de Dimitar Glavchev a aprobat un proiect de acord de cooperare în domeniul securității cu Ucraina, care includea asistență militară și programe de instruire pentru o perioadă de zece ani. Cu toate acestea, Glavchev a refuzat să semneze oficial documentul fără aprobarea prealabilă a Parlamentului, ceea ce a dus la amânarea implementării. Deși această inițiativă a fost văzută ca un semnal de întărire a relațiilor bilaterale cu Kievul, ea a generat controverse în plan intern. Partide precum Partidul Socialist Bulgar (BSP) și formațiunea ultranaționalistă Vazrazhdane au criticat vehement acordul, acuzând guvernul că riscă să atragă Bulgaria într-un conflict militar direct și să-i submineze suveranitatea.

Cu toate acestea, premierul interimar a reiterat sprijinul Bulgariei pentru dreptul Ucrainei la autoapărare și a subliniat alinierea Sofiei la deciziile colective ale UE și NATO. Glavchev a explicat că acordul propus este similar cu cele semnate de alte state membre NATO în cadrul inițiativei G7 lansate la summitul NATO de la Vilnius din 2023.

Până în aprilie 2025, Bulgaria a continuat să se confrunte cu presiuni din ambele direcții: critici interne privind implicarea în sprijinul Ucrainei și apeluri externe la o implicare mai consistentă. În acest climat polarizat, guvernul a adoptat o poziție mai fermă în susținerea politicii externe pro-europene, dar a încercat simultan să calmeze opinia publică prin măsuri economice pragmatice, precum diversificarea surselor de energie și consolidarea securității economice naționale.

Totodată, susținerea populară pentru orientarea pro-europeană a fost pusă la încercare de discursurile opoziției pro-ruse, care au speculat impactul economic al sancțiunilor împotriva Rusiei. Partidele eurosceptice au câștigat teren, în special înaintea alegerilor parlamentare din 2024, când BSP și Vazrazhdane au înregistrat o creștere semnificativă în sondaje, alimentând incertitudinea politică internă.

În acest context, ambasada Ucrainei la Sofia a lansat apeluri către clasa politică bulgară să nu transforme războiul din Ucraina într-un instrument de capital politic intern. Oficialii ucraineni au avertizat că retorica anti-sprijin echivalează cu o favorizare indirectă a agresiunii ruse și au încurajat continuarea susținerii pentru suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei.

Războiul din Ucraina a devenit astfel un catalizator al fragmentării politice din Bulgaria, reflectând o scindare profundă între direcția oficială pro-occidentală și curentele politice interne care continuă să întrețină o retorică favorabilă Moscovei. În acest cadru geopolitic volatil, formularea unei politici externe coerente față de Rusia rămâne o provocare majoră pentru Sofia.

Între trecut și viitor: ruptură ireversibilă sau regăsire strategică?

În 2025, relațiile dintre Bulgaria și Rusia se află într-un punct de inflexiune, modelate de un amestec complex de tensiuni geopolitice, reconfigurări strategice și presiuni interne. Deși legăturile istorice, culturale și religioase dintre cele două țări au fost timp îndelungat un pilon al cooperării bilaterale, evenimentele recente par să indice o ruptură tot mai pronunțată, dificil de reconciliat în viitorul apropiat.

Adoptarea noii strategii de apărare a Bulgariei, în care Federația Rusă este desemnată oficial drept o amenințare majoră la adresa securității naționale, reflectă o schimbare profundă de paradigmă în percepția amenințărilor externe. Este pentru prima dată în istoria postcomunistă a Bulgariei când Moscova este calificată în termeni atât de fermi, marcând o distanțare clară de linia tradițională de echilibru diplomatic față de Est. Această decizie nu este izolată, ci face parte dintr-un context regional în care flancul estic al NATO se întărește ca răspuns la agresiunea rusă din Ucraina și la presiunile hibride exercitate asupra țărilor vecine.

Pe plan energetic, Bulgaria a accelerat procesul de diversificare. Reducerea dependenței de gazul rusesc, începută timid în 2022, a devenit o prioritate națională. Colaborarea cu Azerbaidjan pentru importul de gaze, investițiile în terminale LNG și, mai recent, semnarea unui contract cu compania Shell pentru explorarea zăcămintelor din zona economică exclusivă a Bulgariei din Marea Neagră sunt elemente care subliniază dorința de autonomie strategică. Aceste măsuri au dublă semnificație: ele întăresc securitatea energetică, dar și transmit un mesaj politic clar privind orientarea Bulgariei spre Vest.

Totuși, influența Rusiei nu a dispărut complet. Conform unor date recente, numărul companiilor cu participare rusă înregistrate în Bulgaria a crescut în ultimii ani, în special în domenii precum turismul, imobiliarele și comerțul. De asemenea, mii de cetățeni ruși dețin proprietăți pe litoralul bulgăresc, în special în regiunea Varna, ceea ce păstrează o formă de prezență economică și socială discretă, dar potențial influentă. Acest tip de penetrare economică, deși legală, poate constitui un canal de influență indirectă, în special în perioade de instabilitate politică.

Scena politică internă rămâne fragmentată. Partide cu orientare pro-rusă, precum Partidul Socialist Bulgar (BSP) sau formațiunea ultranaționalistă Vazrazhdane, continuă să atragă un segment relevant din electorat. În alegerile din 2024, acestea au obținut împreună peste un sfert din voturi, iar în contextul lipsei de majorități stabile, participarea lor la guvernare nu poate fi exclusă. Retorica lor critică față de sprijinul acordat Ucrainei și de sancțiunile impuse Rusiei alimentează o polarizare tot mai accentuată în societatea bulgară.

Pe fundalul acestor evoluții, se conturează o dilemă strategică majoră. Bulgaria trebuie să aleagă între continuarea integrării euro-atlantice și posibila revenire la o formă de echilibru geopolitic, în care relațiile cu Moscova sunt reabilitate în numele tradiției și al intereselor economice. Deocamdată, direcția pare ferm ancorată în logica Vestului colectiv, dar această orientare ar putea fi afectată în cazul în care configurația politică internă s-ar modifica sau în contextul unei posibile oboseli geopolitice în UE și NATO.

Pe termen mediu, este plauzibil ca Bulgaria să continue să-și întărească poziția în cadrul NATO și al Uniunii Europene, mai ales dacă dinamica războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei rămâne neschimbată. Inițiativele europene privind reducerea vulnerabilităților energetice, investițiile occidentale în infrastructura critică și întărirea flancului sud-estic al NATO oferă Sofiei beneficii tangibile, care ar putea contrabalansa influențele istorice ale Rusiei. Totodată, contextul regional – marcat de consolidarea prezenței SUA și a Marii Britanii în Marea Neagră – susține o logică de securizare a teritoriului național și de reducere a dependențelor din trecut.

Cu toate acestea, un astfel de scenariu nu este garantat. Persistența polarizării interne, impactul dezinformării ruse și presiunile economice ar putea genera o erodare treptată a consensului pro-european. În lipsa unei guvernări coerente și a unei viziuni strategice stabile, tentația revenirii la o relație mai pragmatică cu Moscova – chiar și în forme limitate – ar putea reapărea, mai ales dacă Rusia își adaptează discursul și mijloacele de influență la noile realități politice din Balcani.

Așadar, Bulgaria se află într-o etapă critică, în care trecutul și viitorul se confruntă într-un spațiu geopolitic instabil. Deciziile luate în prezent vor avea consecințe directe asupra poziționării sale în regiunea Mării Negre și asupra capacității sale de a juca un rol coerent în arhitectura de securitate europeană. Ruptura actuală cu Rusia poate deveni ireversibilă, dar doar dacă este consolidată prin politici consecvente, investiții strategice și un angajament politic clar în favoarea valorilor occidentale.

Surse: Pravda Bulgaria, New Geopolitics Research Network, Fondation Robert Schuman, Euractiv, Wilson Center, AP News, The Times, Reuters, Orthodox Times, The New York Times, The Guardian, BBC, БТА, Moldpres, Interfax, The Sofia Globe, Romania Insider, Українська правда, Ukrinform, Financial Times