Premierul Viktor Orban a deschis ușa Schengen pentru rușii și bielorușii care vor să meargă să lucreze în Ungaria, simplificând condițiile de intrare pentru aceștia. Decizia a fost luată în urma vizitei pe care șeful Guvernului de la Budapesta a făcut-o la începutul lunii iulie la Moscova, relatează Deutsche Welle.

Fentă maghiară

Ungaria a adăugat cetățenii din Federația Rusă și Belarus la așa-numitul program „Cardul Național”, care permite străinilor și familiilor acestora să lucreze în Ungaria timp de doi ani, cu posibilitatea de a-și prelungi șederea după trei ani.

DW scrie că acest lucru a fost făcut „fără prea mult zgomot” după vizita premierului ungar Viktor Orban la Moscova.

Anterior, acest program era disponibil doar pentru cetățenii din Ucraina și Serbia, dar începând cu 9 iulie a fost extins la cetățenii din Rusia, Belarus, Bosnia și Herțegovina, Moldova, Macedonia de Nord și Muntenegru, potrivit publicației independente ruse Meduza.

Deținătorii „cardului național” din Ungaria pot călători în țările UE fără controale suplimentare de securitate, a declarat eurodeputatul german Serghei Lagodinsky într-un interviu acordat publicației germane RND.

Marea îngrijorare

El a vorbit despre „marea îngrijorare” că spionii Kremlinului ar putea intra în Uniune Europeană aparent pentru a lucra în Ungaria. În același timp, ar fi greșit să „stigmatizăm fără discernământ toți cetățenii ruși”, a adăugat europarlamentarul din Grupul Verzilor.

Publicaţia germană RND a relatat la începutul acestui an că Budapesta se așteaptă ca aproximativ 65.000 de migranți și familiile acestora să intre în țară.

Ca răspuns la invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina, mai multe țări ale blocului comunitar au închis complet intrareacetățenilor ruși. În ultimii ani a crescut foarte mult numărul cetățenilor ruși care încearcă să obțină cetățenia unor state membre ale UE.

Orban a numit vizitele sale la Kiev și Moscova o „misiune de pace”. După întâlnirea cu acesta, Vladimir Putin a declarat că Rusia și Ungaria au semnat noi acorduri de cooperare în domeniul energiei nucleare, agriculturii și industriei chimice.

Parlamentul European a condamnat dur vizita premierului ungar la Moscova, numind-o o încălcare a principiilor politicii externe a UE.

Spionaj pe scară largă

În Rusia, mai multe servicii federale de informații sunt cunoscute pentru acțiunile lor de spionaj și influență împotriva statelor membre ale Uniunii Europene. Aceste servicii sunt implicate în diverse activități de culegere de informații, operațiuni de influență, cyber-atacuri și alte forme de activități clandestine.

1. Serviciul Federal de Securitate (FSB) este succesorul KGB-ului și este responsabil pentru securitatea internă a Rusiei, contra-spionaj și combaterea terorismului. FSB are, de asemenea, responsabilități externe, în special în ceea ce privește activitățile de spionaj și influență în străinătate.

Printre activitățile împotriva statelor UE documentate de experți se nunără culegerea de informații, FSB fiind implicat în colectarea de informații despre politicieni, funcționari guvernamentali și infrastructură critică din statele UE.

FSB desfășoară campanii de dezinformare și propagandă pentru a influența opinia publică și procesele electorale din UE. Tot FSB este acuzat de implicare în atacuri cibernetice asupra instituțiilor guvernamentale, companiilor și infrastructurii critice din UE.

2. Serviciul de Informații Externe (SVR) este principalul serviciu de informații externe al Rusiei, responsabil pentru colectarea de informații politice, economice, științifice și tehnologice din afara țării.

Printre activitățile împotriva starelor UE ale SVR mass-media de specialitate a identificat operațiuni de spionaj împotriva guvernelor, organizațiilor internaționale și companiilor din UE.

SVR recrutează și gestionează agenți și informatori în statele UE pentru a obține informații sensibile. Instituția mai desfășoară operațiuni sub acoperire pentru a influența politica externă și internă a statelor UE.

3. Direcția Principală de Informații (GRU) este agenția de informații militare a Rusiei, responsabilă pentru culegerea de informații militare și desfășurarea de operațiuni speciale în străinătate.

Printre activitățile împotriva statelor membre UE se numără colectarea de informații despre capacitățile militare, strategiile și planurile statelor membre NATO și UE.

GRU este cunoscut pentru desfășurarea de operațiuni speciale, inclusiv asasinate și sabotaje. Un exemplu notabil este atacul cu agent neurotoxic din Salisbury, Marea Britanie, în 2018.

GRU este acuzat de implicare în numeroase atacuri cibernetice, inclusiv hack-ul asupra serverelor Comitetului Național Democrat din SUA și atacuri asupra rețelelor energetice din Ucraina și alte state din UE.

4. Serviciul Federal de Protecție (FSO) este responsabil pentru protecția oficialilor de rang înalt din Rusia, dar are și atribuții extinse în culegerea de informații și securitatea comunicațiilor.

FSO poate desfășura operațiuni de supraveghere și interceptare a comunicațiilor în statele UE. FSO lucrează pentru a proteja interesele strategice și economice ale Rusiei în străinătate, inclusiv prin monitorizarea și influențarea activităților companiilor și instituțiilor din UE.

5. Comitetul de Investigații al Rusiei (SKR) este principalul organ de investigații penale din Rusia și este responsabil pentru investigarea infracțiunilor grave, inclusiv cele de natură economică și teroristă.

Activitățile împotriva UE sunt camuflate, conform mass-media, sub forma unorvinvestigații transfrontaliere. SKR desfășoară investigații care pot implica cetățeni și companii din statele UE, în special în cazurile de corupție și spălare de bani.

SKR colaborează cu alte agenții de informații rusești pentru a coordona operațiuni de influență și culegere de informații în UE.

6. Direcția pentru Protecția Ordinii Constituționale (DPOK) este o ramură a FSB responsabilă pentru protecția ordinii constituționale și combaterea amenințărilor interne și externe la adresa statului rus.

DPOK monitorizează activitățile grupurilor de opoziție și ale organizațiilor neguvernamentale din statele UE care sunt critice față de Rusia.vDPOK este implicată în desfășurarea de campanii de dezinformare și influență pentru a submina stabilitatea politică a statelor UE și a sprijini grupurile pro-ruse.

Serviciile federale de informații rusești sunt implicate într-o gamă largă de activități împotriva statelor membre ale Uniunii Europene, de la culegerea de informații și operațiuni de influență, până la atacuri cibernetice și operațiuni speciale. Aceste activități reprezintă o amenințare semnificativă pentru securitatea și stabilitatea regiunii și sunt monitorizate îndeaproape de către agențiile de securitate și informații ale statelor UE și NATO.

„Conducerea Rusiei este hiper-rațională”

Declarațiile făcute de Viktor Orban la Băile Tușnad, la sfârșitul săptămânii trecute, au înfuriat Polonia, sugerându-i să iasă din Uniunea Europeană şi să facă o uniune cu președintele rus Vladimir Putin şi cu alte state autoritare, dacă nu este mulţumit de deciziile UE şi NATO.

Conducerea Rusiei este una „hiper-raţională”, iar Ucraina nu va putea niciodată să-şi îndeplinească visul de a deveni membră a UE sau a NATO, a susținut premierul Ungariei, Viktor Orban, în discursul său de la Băile Tuşnad, conform Reuters, citată de mass-media de la București.

„Nu prea înţeleg de ce Ungaria mai vrea să rămână membră a unor organizaţii care îi displac atât de mult şi care se presupune că o tratează rău. De ce nu formează el (Orban) o uniune cu Putin şi cu unele state autoritare de acest tip? Principiul de bază este că, dacă nu vrei să fii membru al unui club, te poţi retrage oricând. Este cu siguranţă o politică antieuropeană, antiucraineană şi antipoloneză în acest moment”, a punctat ministrul adjunct de externe de la Varşovia, Władysław Teofil Bartoszewski.

Replica a venit rapid din partea ministrului de externe de la Budapesta, care a transmis diplomaţiei de la Varşovia că probabil „adevărul doare”, dar şi că „s-a umplut paharul” şi nu mai tolerează „provocările şi ipocrizia” actualului guvern polonez.

Într-o postare pe Facebook, Peter Szijarto a reluat acuzaţia premierului Viktor Orban că Polonia dă dovadă de ipocrizie, pentru că în timp ce acuză Ungaria că importă petrol din Rusia, ea însăşi face acelaşi lucru.

Rușii, sancționați de UE

De la începutul războiului în Ucraina, în 24 februarie 2024, UE a impus o serie de sancțiuni împotriva a peste 2.200 persoane și entități din Rusia, lista fiind deschisă chiar de liderului de la Kremlin, Vladimir Putin.

Măsurile restrictive constau în interdicții de călătorie pentru persoanele fizice, înghețarea activelor pentru persoanele fizice și entități și interdicția de a pune fonduri sau resurse economice la dispoziția celor incluși pe listă.

De asemenea, UE a adoptat sancțiuni împotriva Belarusului, Iranului și Coreei de Nord având în vedere sprijinul acordat de aceste state Rusiei în contextul agresiunii militare împotriva Ucrainei.

Ungaria, cuib de nebunii pentru spionajul rusesc

Într-un an, și anume 2022, numărul diplomaților ruși din Ungaria a crescut cu aproape o treime, respectiv cu 30%, în timp ce majoritatea țărilor UE expulzează din ce în ce mai mult diplomații ruși din cauza invaziei ruse lansate împotriva Ucrainei, rezultă din datele colectate de Szabolcs Panyi, ziarist al Centrului de jurnalism de investigație, Direkt36, și prezentate de televiziunea RTL Ungaria.

Toate acestea se întâmplă în contextul în care în alte ţări membre ale Uniunii Europene numărul lor este tot mai puţin din cauza expulzării lor în urma atacurilor lansate împotriva Ucrainei de către Rusia, potrivit mass-media maghiară.

La sfârșitul lunii noiembrie 2021. 46 de diplomați ruși îşi desfăşurau activitatea în Ungaria, însă până la sfârşitul lunii octombrie a acestui an numărul lor a crescut treptat, ajungând la 62.

Potrivit datelor colectate de Szabolcs Panyi, la Londra, de exemplu, sunt 35 de diplomaţi ruşi, în Varşovia 20, iar la Bratislava 15. Toate acestea trebuie să le privim în lumina faptului că majoritatea lor, pe lângă misiunea publică, desfăşoară, probabil, şi activităţi legate de servicii de informaţii.

„Pe baza experienței mele, pot spune că acest număr este destul de mare în cazul diplomaţilor ruşi, aproximativ 60-70% dintre ei sunt conectaţi la un serviciu de informaţii”, a declarat specialistul în domeniul politicii de securitate, Benedek József Kis, fost ofițer de informații militare.

Iar directorul Political Capital a spus că, potrivit experienţelor internaţionale, o parte din diplomaţii ruşi încearcă să influenţeze climatul politic al ţării respective.

„În Grecia, de exemplu, aceşti diplomaţi au activat în încercarea de a împinge într-o direcţie mai extremă şi în pofida acordului disputa dintre Grecia şi Macedonia privind numele pe care îl va purta această fostă republică iugoslavă.

Diplomaţii rusi au fost expulzaţi şi din Serbia din cauză că a existat o suspiciune că ar putea avea un rol în tentativa de asasinare a preşedintelui Muntenegrului, Milo Dukanovic”, a explicat Péter Krekó.

Zoltán Sas a mai precizat că dacă o țară contrainteresată își mărește capacitățile de informații, cu siguranță trebuie tratată într-un mod fundamental această problemă.

Potrivit semnalelor, Guvernul Orbán nu pare să fie prea îngrijorat de această chestiune.

La întrebarea televiziunii RTL, Ministerul ungar al Afacerilor Externe şi Comerţului Exterior a răspuns în scris că în fiecare caz este dreptul suveran al țării trimițătoare să determine numărul diplomaților.

Ba mai mult, în Ungaria toţi diplomaţii sunt supuşi „investigațiilor de securitate națională necesare” pe care autoritățile ungare le desfășoară „cu cea mai mare grijă și precauție”, potrivit Nepszava, citat de Rador.

Relații speciale

Relațiile dintre serviciile speciale maghiare și cele rusești, precum și relația personală și politică dintre premierul maghiar Viktor Orbán și președintele rus Vladimir Putin, sunt subiecte de interes și speculație în contextul geopolitic european. Aceste relații sunt influențate de o combinație de factori istorici, politici și economici, iar evoluția lor are implicații importante pentru politica externă a Ungariei și pentru securitatea regională.

Relațiile dintre serviciile speciale maghiare și cele rusești sunt influențate de contextul istoric al Războiului Rece, când Ungaria era parte a Pactului de la Varșovia și, implicit, sub influența Uniunii Sovietice. După prăbușirea regimurilor comuniste în Europa de Est și destrămarea Uniunii Sovietice, relațiile dintre cele două țări au trecut printr-o perioadă de reevaluare și ajustare.

În ultimii ani, relațiile dintre serviciile speciale maghiare și cele rusești au devenit un subiect de discuție intensă, în special în contextul unor acuzații de spionaj și influență rusească în Europa Centrală și de Est. Există suspiciuni că serviciile de informații rusești au încercat să influențeze politica internă a mai multor țări din regiune, inclusiv Ungaria, prin diverse mijloace, inclusiv dezinformare, corupție și sprijin pentru grupuri politice pro-ruse.

Pe de o parte, există indicii de colaborare între serviciile speciale maghiare și cele rusești în anumite domenii, cum ar fi combaterea terorismului și criminalității organizate. Pe de altă parte, această colaborare este complicată de tensiunile politice și de preocupările legate de securitatea națională și influența rusească. De exemplu, în 2019, a existat un scandal în Ungaria legat de un presupus spion rus care ar fi operat sub acoperire diplomatică, ceea ce a ridicat semne de întrebare cu privire la nivelul de penetrare al serviciilor rusești în țară.

Relația dintre Viktor Orbán și Vladimir Putin

Viktor Orbán, liderul partidului Fidesz și premier al Ungariei, a avut o relație fluctuantă cu Rusia de-a lungul carierei sale politice. În anii 1990 și la începutul anilor 2000, Orbán a fost un critic vehement al influenței rusești și un susținător al integrării euro-atlantice a Ungariei. Cu toate acestea, începând cu revenirea sa la putere în 2010, relația sa cu Rusia și cu președintele Vladimir Putin a cunoscut o schimbare semnificativă.

Unul dintre principalele motive pentru această schimbare este cooperarea economică. Ungaria depinde într-o mare măsură de importurile de energie din Rusia, în special gaz natural. În 2014, Ungaria a semnat un acord cu Rusia pentru extinderea centralei nucleare de la Paks, un proiect controversat care a consolidat legăturile economice dintre cele două țări. Acest proiect, finanțat în mare parte printr-un împrumut rusesc, este văzut de mulți ca un exemplu al influenței economice rusești în Ungaria.

Orbán a adoptat o politică externă mai echilibrată, încercând să mențină relații bune atât cu Occidentul, cât și cu Rusia. Acest lucru a fost evident în poziția Ungariei față de sancțiunile impuse Rusiei de către UE după anexarea Crimeei în 2014. Deși Ungaria a susținut formal sancțiunile, Orbán a criticat în repetate rânduri eficacitatea acestora și a pledat pentru dialog și cooperare cu Rusia.

Relația dintre Orbán și Putin este de asemenea influențată de afinități ideologice și politice. Ambii lideri au promovat o viziune conservatoare și iliberală a guvernării, criticând valorile liberale occidentale și susținând suveranitatea națională. Această afinitate ideologică a facilitat o relație personală mai strânsă între cei doi lideri.

Implicații pentru Ungaria și Europa

Relațiile strânse dintre Ungaria și Rusia au generat îngrijorări în rândul aliaților occidentali ai Ungariei, în special în cadrul NATO și al UE. Există temeri că influența rusă în Ungaria ar putea submina coeziunea și securitatea alianței occidentale, mai ales în contextul politicilor agresive ale Rusiei în regiune.

În plan intern, relația cu Rusia este un subiect controversat în Ungaria. Oponenții lui Orbán îl acuză de subminarea democrației și a statului de drept și de orientarea țării spre un model autoritar de guvernare, inspirat parțial de Rusia. Susținătorii săi, pe de altă parte, susțin că politica externă a lui Orbán este pragmatică și servește interesele naționale ale Ungariei.

Dependenta energetică a Ungariei de Rusia este un factor major în relațiile bilaterale. Extinderea centralei nucleare de la Paks este văzută ca un proiect strategic pentru securitatea energetică a Ungariei, dar și ca un simbol al influenței economice rusești în țară. În același timp, Ungaria încearcă să diversifice sursele de energie și să reducă dependența de gazul rusesc prin proiecte de infrastructură și importuri alternative.

Relațiile dintre serviciile speciale maghiare și cele rusești, precum și relația dintre Viktor Orbán și Vladimir Putin, sunt complexe și influențate de o serie de factori istorici, economici, politici și ideologici. Deși există colaborare în anumite domenii, aceste relații sunt marcate de suspiciuni și tensiuni, în special în contextul geopolitic actual. Relația personală și politică dintre Orbán și Putin reflectă afinități ideologice și interese economice comune, dar generează și îngrijorări cu privire la direcția politicii externe a Ungariei și la securitatea regională.

Spionaj pe bandă rulantă

Grupul Nobelium (APT29), cunoscut pentru atacurile cibernetice sofisticate, a vizat agenții diplomatice ale UE și NATO folosind tehnici avansate de phishing. Aceștia au trimis emailuri ce păreau legitime, dar conțineau linkuri către site-uri compromise, care descărcau fișiere malware precum EnvyScout. Aceste campanii au permis hackerilor să acceseze informații sensibile și să rămână nedetectați pentru perioade lungi.

În Germania, hackerii ruși au interceptat și au făcut publică o conversație între oficiali militari germani despre sprijinul acordat Ucrainei, în care se discuta despre posibilitatea furnizării de rachete Taurus. Acest atac a avut scopul de a provoca tensiuni interne în Germania.

În Norvegia, mai mult de o duzină de spioni ruși au fost expulzați pentru activități de spionaj desfășurate sub acoperirea diplomatică.

Manipularea, dezinformarea și sabotaj

Rusia a folosit strategii de război hibrid, combinând acțiuni militare indirecte cu susținerea grupurilor anti-UE, manipularea furnizării de energie și propagarea dezinformării prin rețele sociale și grupuri locale. Un exemplu notabil este Moldova, unde Rusia a încercat să destabilizeze guvernul pro-UE și să împiedice integrarea țării în Uniunea Europeană.

În Franța, televiziunea TV5Monde a suferit un atac cibernetic major în 2015, inițial atribuit grupului terorist ISIS, dar ulterior s-a descoperit că a fost orchestrată de un grup de hackeri ruși. Aceștia au postat mesaje jihadiste pentru a crea confuzie și discordie.

În Polonia, o rețea de spionaj rusă a fost demantelată după ce s-a descoperit că filma infrastructura de transport folosită pentru livrările de ajutor către Ucraina.

În Slovenia, doi indivizi au fost arestați pentru spionaj în favoarea Rusiei, iar în Austria, patru diplomați ruși au fost expulzați pentru activități incompatibile cu statutul lor diplomatic.

Microsoft a raportat că hackerii ruși au accesat codul sursă al companiei și au crescut semnificativ atacurile de tip „password spray” în cadrul unei campanii de spionaj desfășurate în 2023 și 2024.

În 2024, FINTRAC, sistemul de informații financiare al Canadei, a fost ținta unui atac cibernetic neidentificat, forțând autoritățile să deconecteze sistemul pentru a preveni compromiterea informațiilor clasificate.

Aceste exemple evidențiază diversele tactici și complexitatea operațiunilor de spionaj desfășurate de Rusia împotriva NATO și UE, subliniind importanța măsurilor de securitate și a cooperării internaționale în combaterea acestor amenințări.

Condamnare politică

Partidul Popular European (PPE) consideră că decizia Ungariei de a relaxa restricţiile pentru eliberarea vizelor pentru cetăţenii din Rusia şi Belarus riscă să genereze grave probleme în materie de securitate pentru Uniunea Europeană, formațiunea exprimându-şi temerea, într-o scrisoare consultată marți de agenția Reuters, că această măsură ar putea favoriza spionajul Moscovei în spaţiul blocului comunitar.

Președintele PPE, Manfred Weber, atrage atenția, în scrisoarea adresată preşedintelui Consiliului European, Charles Michel, că noile norme ale Ungariei de acordare a vizelor ar putea „crea grave breşe pentru înlesnirea activităţilor de spionaj” ale Rusie, ceea ce, în opinia lui, reprezintă un „risc grav pentru securitatea naţională” la nivelul UE.

Publicaţia britanică Financial Times este prima care a relatat despre această scrisoare.

„Această politică ar putea, de asemenea, să faciliteze deplasarea ruşilor în spaţiul Schengen (fără frontiere), ocolind restricţiile impuse de legislaţia UE”, susţine Weber, în scrisoarea lui.

Biroul de presă al lui Charles Michel nu a făcut niciun comentariu despre această scrisoare care evidenţiază tensiunile între instituţiile UE şi Ungaria, ţara care exercită în prezent preşedinţia semestrială, prin rotaţie, a blocului comunitar şi care încearcă totodată să menţină relaţii cordiale cu Rusia în pofida războiului acesteia în Ucraina.

Un purtător de cuvânt al Comisiei Europene a afirmat că va lua legătura cu Ungaria cu privire la noile reguli şi că Budapesta era obligată să verifice dacă ele sunt conforme cu reglementările Schengen.

Contre peste Ocean

Decizia Ungariei privind relaxarea condiţiilor pentru acordarea de vize vine la un an după ce SUA au impus sancţiuni împotriva a trei înalţi funcţionari ai Băncii Internaţionale de Investiţii (IIB), o bancă controlată de Rusia la Budapesta: doi ruşi şi un cetăţean ungar.

Angajaţii acestei bănci s-au bucurat de imunitate diplomatică deplină şi au putut călători liber în spaţiul comunitar. La presiunea SUA, Ungaria s-a retras din IIB, dar şi-a exprimat frustrarea că a trebuit să o facă.

Decizia a venit și în contextul urma recentei vizite a premierului Viktor Orban la Moscova, unde s-a întâlnit cu președintele rus Vladimir Putin, într-o autotintitulată „misiune de pace” care să ajute la încheierea războiului din Ucraina.

Responsabilii de la Bruxelles s-au distanţat imediat de demersul lui Orban, subliniind că acesta nu a avut mandat din partea Uniunii Europene de a discuta cu Putin.

Viktor Orban a criticat vehement și constant ajutorul militar occidental acordat Kievului pentru ca Ucraina să poată să contracareze invazia pe scară largă a Rusiei.

Ungaria a preluat de la 1 iulie preşedinţia semestrială a Consiliului UE, lucru care a îngrijorat principalele cancelarii occidentale.

Reduta maghiară

UE nu a reușit să adopte o poziție unitară în privința alegerilor contestate din Venezuela, după ce Ungaria și-a exprimat dreptul de veto pe o declarație în care exprima îngrijorarea cu privire la posibile „nereguli” în procesul de vot și cerea o mai mare transparență, scrie Politico. Șeful diplomației Uniunii Europene Josep Borrell a invocat că scrutinul prezidențial a fost „marcat de numeroase neajunsuri”.

Venezuela este un aliat important al Federației Ruse, Republicii Islamice Iran, dar și al Chinei.

Declarație comună

Președintele venezuelean Nicolas Maduro a fost declarat câștigător al alegerilor prezidențiale din 28 iulie de către un organism electoral controlat de guvern, care i-a atribuit aproximativ 51% din voturi, în timp ce contracandidatul său Edmundo Gonzalez Urrutia a obținut 44%. Cu toate acestea, guvernul nu a putut să explice cum au fost calculate și verificate aceste rezultate.

Statele UE au vrut să adopte o declarație comună în care să își exprime îngrijorarea cu privire la rezultat, dar au fost împiedicate de poziția Budapestei, au declarat doi oficiali familiarizați cu discuțiile, pentru Politico. Ulterior, șeful politicii externe a UE Josep Borrell a publicat declarația care afirmă că „rapoarte credibile de la observatori interni și internaționali indică faptul că alegerile au fost marcate de nereguli”. Realizând că Ungaria va rămâne probabil intransigentă, Borrell a emis marți o declarație, în loc să caute sprijinul celor 27 de țări membre ale UE. „Datele pe care opoziția venezueleană le-a pus la dispoziția publicului oferă un rezultat radical diferit de cel anunțat” de autoritățile țării, a afirmat Borrell. „Până când procesele verbale ale votului vor fi făcute publice și verificate, rezultatele alegerilor deja declarate nu pot fi recunoscute”, a adăugat șeful diplomației UE.

Defect fundamental

Veto-ul Ungariei subliniază un defect fundamental al politicii externe a UE, prin care deciziile, inclusiv posibile viitoare sancțiuni pentru Venezuela, trebuie să fie convenite în unanimitate de cele 27 de țări membre ale blocului comunitar. Acest lucru a determinat mai multe state cum ar fi Germania, să pledeze pentru luarea deciziilor de politică externă cu majoritate calificată. Reprezentanții Guvernului ungar nu au putut fi contactați pentru a comentat motivul pentru care țara și-a exprimat dreptul de veto. Pe 26 iunie, Ungaria a blocat o declarație comună a statelor Uniunii Europene de condamnare a recentelor interdicții din Rusia, împotriva mai multor posturi și site-uri europene, printre care și Digi24.ro.

De asemenea, aproape de finalul lunii februarie a acestui an, Ungaria a împiedicat statele membre ale UE să semneze o declaraţie comună pentru a marca doi ani de la invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, potrivit unor surse citate de Bloomberg. Opoziția a contestat rezultatele alegerilor din Venezuela și au făcut apel la venezueleni să se strângă, marți la Caracas, pentru a-i cere președintelui Maduro să accepte ceea ce ei au declarat a fi o victorie decisivă a contracandidatului Edmundo Gonzalez Urritia. Noi proteste și violențe au avut loc în Venezuela, după ce preşedintele Nicolas Maduro a fost reales pentru al treilea mandat.

Acte inacceptabile

Expulzarea diplomaților ruși din țările occidentale a fost o reacție frecventă la activitățile de spionaj și alte acte considerate inacceptabile în relațiile diplomatice internaționale. În ultimii ani, aceste expulzări au fost deseori motivate de suspiciuni de spionaj, implicarea în atacuri cibernetice și alte activități considerate ostile.

1. Expulzările din 2018

După otrăvirea fostului spion rus Serghei Skripal și a fiicei sale Iulia în Salisbury, Marea Britanie, în martie 2018, un număr mare de țări occidentale au decis să expulzeze diplomați ruși. Statele Unite au expulzat 60 de diplomați ruși, iar alte 25 de țări, inclusiv state membre ale UE, Canada și Australia, au expulzat în total peste 100 de diplomați ruși.

2. Expulzările din 2022

În 2022, în contextul invaziei Rusiei în Ucraina, numeroase țări au expulzat diplomați ruși ca parte a măsurilor de sancționare împotriva Rusiei. De exemplu, Germania a expulzat 40 de diplomați ruși, acuzându-i de spionaj, iar Franța a expulzat 35 de diplomați sub acuzația că activitățile lor contravin intereselor de securitate națională.

3. Expulzările din Norvegia

În aprilie 2023, Norvegia a expulzat 15 diplomați ruși care erau suspectați de spionaj. Aceasta a fost una dintre cele mai mari expulzări de diplomați ruși din istoria recentă a Norvegiei și a subliniat preocupările crescânde ale țării nordice privind activitățile de spionaj rusesc.

4. Expulzările din Polonia

În martie 2022, Polonia a expulzat 45 de diplomați ruși, acuzându-i de activități de spionaj care contravin Convenției de la Viena privind relațiile diplomatice. Această măsură a fost parte a unui răspuns mai amplu al țărilor NATO la invazia Ucrainei de către Rusia.

5. Expulzările din Austria

În ianuarie 2023, Austria a expulzat patru diplomați ruși, sub acuzația că au desfășurat activități incompatibile cu statutul lor diplomatic. Aceasta a reflectat preocupările continue ale Austriei privind spionajul rusesc și alte activități ostile.

Aceste expulzări sunt adesea justificate prin necesitatea de a proteja securitatea națională și de a răspunde la acțiuni considerate inacceptabile în relațiile internaționale. Deși expulzările pot deteriora relațiile diplomatice pe termen scurt, ele sunt văzute ca un mijloc necesar de a descuraja activitățile ostile și de a menține integritatea și securitatea națională a țărilor gazdă.

Expulzările diplomaților ruși au fost, de asemenea, un semnal clar de solidaritate între țările occidentale, subliniind unitatea lor în fața acțiunilor percepute ca agresive și destabilizatoare din partea Rusiei.