CIA isi curata imaginea publica

Agentia Centrala de Informatii (CIA) a SUA a cerut unui editor sa opereze modificari importante in memoriile unui fost agent FBI care a criticat rolul Agentiei inainte si dupa atentatele din 11 septembrie 2001, au anuntat surse oficiale americane, citate de mass-media internationala. In cartea care urmeaza sa apara luna viitoare, „The Black Banners: The Inside Story of 9/11 and the War Against Al Qaeda” (Steagurile negre: 11 septembrie si razboiul impotriva Al-Qaida vazute din interior), un fost agent FBI descrie experienta sa in cadrul campaniei antiteroriste. In cartea sa, Ali Soufan acuza CIA ca a pierdut o oportunitate de a impiedica atentatele de la 11 septembrie 2001 omitand sa transmita o serie de informatii despre teroristii-kamikaze care se antrenau in San Diego.

Ratiunile CIA

De asemenea, autorul critica publicitatea pe care CIA a facut-o in legatura cu arestarea lui Abu Zubaydah. Ali Soufan a mai acuzat CIA ca a cerut cenzurarea manuscrisului pentru ca ar critica Agentia. Insa un purtator de cuvant al CIA neaga acuzatiile, invocand ratiuni de securitate nationala.
Conform unor materiale aparute recent in mass-media de peste Ocean, atat FBI-ul, cat si CIA-ul si Casa Alba au primit informatii, fotografii si interceptari ale convorbirilor suspectilor din momentul in care acestia au sosit in SUA. Cu toate acestea, serviciile secrete americane nu au reusit sa conclucreze pentru a-i impiedica pe atacatori, aminteste publicatia Vanity Fair intr-o analiza despre ce si cum s-a intamplat inainte de 9/11. Osama ben Laden este, bineinteles, personaj principal. Prin asociere, o importanta deosebita este atribuita lui Mike Scheuer, agentul CIA insarcinat inca din 1996 cu urmarirea si prinderea sau uciderea acum defunctului sef al retelei teroriste Al-Qaeda.
Acum 15 ani ben Laden nu era vazut ca un inamic al democratiei si un geniu al terorismului global. Era descris de CIA doar ca un „finantator” al teroristilor. Asa ca ben Laden a devenit primul personaj pentru urmarirea caruia serviciul secret a infintat o statie speciala. Condusa, bineinteles, de Scheuer. Care rememoreaza: „Il regaseam pe ben Laden peste tot. Nu in persoana, dar prin banii, retorica si influenta lui, prin inregistrarile si pasapoartele sale. Asa ca ne-am decis sa aflam daca putea fi o amenintare”.

Alec Station

„Alec Station” – dupa cum fusese denumita statia anti-ben Laden, Alec fiind fiul lui Scheuer – era localizata foarte discret, intr-o cladire ocupata in mare parte de contractori ai Armatei. „Am inteles repede ce urmarea sa obtina ben Laden: arme de distrugere in masa”, a completat Scheuer. In 1998, el a trebuit sa insiste puternic pe langa superiorii sai pentru a-i face sa transmita catre persoanele cu putere de decizie informatii despre ben Laden si despre planurile sale de a obtine arme nucleare. Insa varful ierarhiei din CIA incepea deja sa-l considere pe Scheuer drept un isteric prevestea Apocalipsa. Si mai era ceva: „Majoritatea colaboratorilor mei erau femei. Sefii nu vedeau cu ochi buni femeile de succes”.

Neintelegeri fatale

Scheuer avea insa o problema de atitudine, dupa cum recunosc chiar si prietenii sai. „Era un tip bun, dar furios”, dupa vorbele unui fost oficial CIA. Poate aceasta latura a lui Scheuer a facut ca el si seful contraterorismului de la Casa Alba, Richar Clarke, sa nu se inteleaga tocmai bine. Lucru cu atat mai ciudat cu cat cei doi erau prinde singurii agenti pe care ii obseda ben Laden si inainte de 9/11. Deloc suprinzator, Scheuer nu se impaca nici cu agentii FBI.
Acestia s-au opus din start cooperarii cu Alec Station. Iar cel mai reticent era chiar seful contraterorismului din FBI, John O’Neill, un tip de „scoala veche”, caruia nu i-a luat mult sa devina un veritabli inamic pentru Scheuer. Intr-o adevarata ironie a sortii, O’Neill avea sa fie ucis chiar in atacurile de la WTC. Pana in acel moment insa, FBI-ul nu voia sa predea niciun document despre ben Laden CIA-ului si incerca chiar sa sterpeleasca ce putea atunci cand avea ocazia. Nici pistele pe care le identifica CIA-ul nu erau relevante pentru FBI.

„Atacuri inevitabile”

Asadar, puteau atacurile de la 11 septembrie 2001 sa fie evitate daca serviciile secrete americane ar fi colaborat intre ele? Documentul de 567 de pagini elaborat de Comisia 9/11 evita sa raspunda la aceasta intrebare. Au fost chiar voci care au afirmat ca, de fapt, atentatele erau inevitabile. „Puteam foarte bine sa mergem pe 10 septembrie sa vorbim cu Mohammed Atta (unul dintre atentatori). L-am fi intrebat de ce ia lectii de pilotaj. El ne-ar fi spus ca vrea sa devina pilot pentru EgyptAir. Era profesionist, nu are fi cedat interogatoriului nostru. Ar fi trebuit sa faca o greseala ca sa-l putem opri, dar nu a facut-o”, a precizat Michael Rolince, agent FBI din Washington.
„Daca i-am fi abordat pe atacatori inca din 2000, cand nici ei nu stiau inca ce plan are ben Laden, acestia ar fi parasit tara. Ar fi trimis ben Laden alti agenti in locul lor? Cred ca da!”, a adaugat si Mary Galligan, care a condus echipa antitero a FBI in vara lui 2001. In definitiv – conchid majoritatea oficialilor serviciilor secrete – 9/11 nu a insemnat un esec operational, ci unul de sistem. Aceasta teorie spune ca serviciile secrete nu aveau, in 2001, nici personalul, nici banii, nici mandatul si nici legile care sa le permita sa opreasca atacurile.

Atacul asupra WTC, prezis cu doua saptamani inainte

Mike Scheuer contrazice ferm argumentul anterior. El a aratat ca atacatorii au aparut de mai multe ori pe „radarele” serviciilor secrete, care nu au colaborat insa pentru a pune cap la cap informatiile despre acestia. Presedintele George W Bush si consilierul sau in probleme de securitate, Condoleezza  Rice, au afirmat atunci ca nimeni nu si-ar fi putut imagina ca atacatorii vor deturna avioane de pasageri pentru a le conduce direct in cladiri. Adevarul este insa ca acest scenariu fusese luat in calcul atat FBI.
Cu doua saptamani inainte de 9/11, in Minneapolis, un agent nu a fost lasat de superiori sa-l investigheze pe Zacarias Moussaoui, un francez cu origini marocane care fusese interceptat de FBI dupa ce oficialii unei scoli de pilotaj unde se inscrisese devenisera suspiciosi. „Vreau sa-l opresc! Omul acesta intentioneaza sa ia un avion si sa se izbeasca in World Trade Center!”, a transmis agentul din Minneapolis superiorilor sai.  Informatii care ar fi putut opri atentatele existau si in birourile „inteligentei” din Germania, Marea Britanie, Spania sau Golful Persic. Dar fie nu au ajuns in mainile potrivite, fie au fost ingropate in structura birocratica.

Celula europeana

De exemplu, in 1999, un agent din Germania a avut intentia de a-l interoga pe unul dintre atentatori, care facea atunci parte din acum cunoscuta celula de la Hamburg, un grup de islamisti radicali. Planul era ca acest grup sa fie monitorizat cu ajutorul microfoanelor ascunse, dar, si in acest caz, legislatia s-a opus. Agentii germani nu au putut sa convinga o comisie parlamentara sa aprobe genul acesta de monitorizare. S-a incercat si infiltrarea in grup, insa cand CIA-ul a fost solicitat sa ajute aceasta actiune, ar fi refuzat. Asadar, eforturile individuale aproape eroice ai unor agenti in a indentifica eventuali atentatori au fost irosite de rivalitati, certuri si mecanisme birocratice.

Sistemul, inca vulnerabil?

A fost, in fapt, esecul unui sistem de securitate care nu a reusit sa adapteze unui nou inamic si pericolului imens reprezentat de acesta. Lucrul tulburator si in zilele noastre este ca, dupa cum sustin multi experti din domeniu, 9/11 nu a reusit sa schimbe foarte mult acest sistem.
Unii agenti incepusera inca din anii ’90 sa refuze genul de operatiuni care ar fi putut descoperi repede personajele capabile sa finanteze si sa opereze celulele teroriste. „Nu vreau sa ma duc intr-o tara din Lumea a Treia pentru ca acolo pozitia standard este cea data de diaree”, ar fi raspuns la un moment dat un agent tanar. Acest gen de atitudine pornea si din capacitatea redusa a serviciilor secrete de a gasi oameni dedicati cauzei. In acelasi timp, pana in 1997, majoriatatea agentilor intre 40 si 48 de ani s-au retras, scarbiti de birocratia tot mai sacaitoare si de politica de angajare. In interiorul CIA, noii recruti erau invatati cum sa lucreze sub acoperire in cadrul ambasadelor europene, dar nu si cum sa se infiltreze in retelele teroriste.

CIA il gasise pe ben Laden in 1996

Chiar si asa, CIA-ul  a cel putin de doua ori foarte aproape de ben Laden. In 1996, Alec Station l-a identificat pe un anume Mr. Walker, intr-o ambasada din Africa. Jamal Ahmed al Fadl pe numele sau real, acest personaj devenise unul dintre oamenii care faceau afaceri pentru ben Laden, dupa ce acumulase ceva experienta in SUA, unde fusese recrutat pentru razboiul din Afganistan in anii ’80. Al Fadl a fugit in cele din urma in SUA pentru ca ben Laden aflase ca acesta isi insusise 100.000 de dolari din fondurile Al-Qaeda.
In acelasi an, CIA a dat chiar de ben Laden. Teroristul tocmai fugise in Afganistan din Sudan. O parte a familiei sale se stabilise la 20 kilometri de Kandahar, intr-o baza izolata. Cu 80 de cladiri din lut si beton, apartamente, o moschee si un centru medical, baza era protejata de paznici inarmati, de ziduri de 5 metri inaltime si de vecinatatea desertului. „Osama traia ca un mare om de afaceri. Isi lua micul dejun, dupa care isi pupa nevestele si conducea pana in oras, de unde se intorcea seara”, a relatat Scheuer.
Evident, planul de a-l prinde atunci pe ben Laden a esuat. Nici in prezent – spun cativa fosti agenti FBI si CIA – „inteligenta” din SUA nu stie cu mult mai multe despre Al-Qaeda decat stia inainte de 9/11.