În luna august 2023 se anunță o vizită extrem de interesantă a lui Vladimir Putin în Turcia, la invitația lui Tayyip Recep Erdoğan, după ce, în 8 iulie, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a făcut o vizită la Istanbul, moment cu care președintele turc l-a salutat drept „prietenul său drag”. Nu există, însă, o certitudine privind ziua sau zilele vizitei lui Putin, datele exacte lipsind, momentan.

Vizita ar fi prima a lui Putin într-o țară NATO de când a început conflictul din Ucraina, pe 24 februarie 2022. Este una din puținele ocazii în care președintele rus părăsește teritoriul rus, deoarece nu va participa fizic nici la importantul summit anual al țărilor BRICS de la Johannesburg, tot din luna august. Ultima dată când s-au întâlnit a fost în octombrie anul trecut, la Astana, însă faptul că a acceptat invitația Turciei pentru a face o astfel de ieșire arată arată nevoia lui Vladimir Putin pentru o relație bună, vitală, cu Turcia, în ciuda faptului că pivotarea Rusiei către Asia în scopul creării unei noi ordini multipolare nu este compatibilă, structural, cu aspirațiile neo-otomane ale lui Erdoğan în Eurasia. Rusia, însă, nu are de ales și trebuie să continuie să întretină relația cu Turcia deoarece, mai mult ca oricând, nu își permite un inamic de talia Turciei în conjunctura în care se află.

Afacerile turco-ruse sunt alt motiv pentru care Putin trebuie să întărească relația personală și instituțională cu președintele turc, deoarece Rusia are nevoie de menținerea funcționării fluxurilor economice pe care Turcia a asigurat-o economiei ruse afectată de sancțiuni.

Turcia a refuzat să se alăture aliaților săi occidentali pentru a impune sancțiuni economice Rusiei, acuzând Occidentul că nu duce o politică echilibrată față de Moscova, dar a furnizat și arme Ucrainei și a cerut ca suveranitatea acesteia să fie respectată. Totodată, a susținut și aderarea Ucrainei la NATO. În timp ce furnizează Ucrainei asistență umanitară și dronele de atac Bayraktar fabricate pe plan intern, Turcia s-a poziționat ca o parte neutră în conflict, fiind mediator în planul de pace al Kievului. Scopul este și unul economic deoarece Erdoğan a confirmat, în timpul vizitei lui Zelenski, interesul companiilor turcești să ia parte la reconstrucția post-conflict a Ucrainei.

În calitate de diriguitor principal al bazinului Mării Negre, Turcia lui Erdoğan a rămas conștientă că va trebui să jongleze printre interesele marilor blocuri geopolitice pentru a-și realiza propriile proiecte politice și economice și a ales să joace un rol de mijloc din care are numai de câștigat dacă pune părțile la negocieri, însă este greu de spus că Putin va face ce-i spune Erdoğan.

Deși președintele turc anunța, în 8 iulie, că speră într-o prelungire a acordului cerealelor ucrainene, Rusia s-a retras și a creat o situație complicată în plin sezon de recoltare în Ucraina.

Pentru Erdoğan decizia Rusiei nu a fost de bun augur, deoarece Turcia a avut un foarte convenabil rol de broker în acordul cu cereale la Marea Neagră de până acum. Rusia și Turcia au nevoie una de cealaltă „în toate domeniile posibile”, a declarat Erdoğan, semn că nici Ankara nu își poate permite să deterioreze relația cu Moscova din cauza dependenței sale energetice puternice de Rusia. Deși este țară membră NATO, Turcia și-a intensificat legăturile economice cu Moscova de la începutul războiului, crescând importurile de petrol rusesc ieftin pus sub embargoul altor țări europene. Acestea sunt bornele stabilite de Ankara cu care președintele rus va trebui să jongleze la palatul lui Erdoğan.

Pentru președintele turc primirea la Istanbul a liderului rus împlinește jumătate din capitalul de imagine și prestigiu necesare validării noului său mandat prezidențial, cealaltă realizare importantă fiind posibilitatea de a fi invitat de președintele Biden la Casa Albă, pentru care încă așteaptă.

„Sultanatul” lui, în noua eră de neo-otomanism, se desfășoară abil între cei doi protagoniști implicați în război, Rusia și Ucraina, care îi bat la ușa palatului său de la Istanbul pentru a obține bunăvoință. O invitație de la Casa Albă în vremurile acestea tulburi ar întări și mai mult puterea de negociere și influența în Eurasia a lui Tayyip Recep Erdoğan, precum și viziunea lui pentru Turcia. Ce și-ar putea dori mai mult președintele Turciei, acum?