Polonia doreşte ca forţele navale ale mai multor state membre NATO decât în prezent să participe la misiunea de poliţie în Marea Baltică, inclusiv ţări din afara acestei regiuni, în contextul unei ameninţări potenţiale din partea Rusiei, a declarat ministrul apărării polonez Wladyslaw Kosiniak-Kamysz.

Demers polonez

Varşovia va solicita o implicare mai largă din partea aliaţilor cu ocazia Summitului NATO de la Haga din luna iunie, a spus Kosiniak-Kamysz într-un interviu acordat mass-media britanice. Importanţa securizării Mării Balticii a revenit în atenţia publică în urma unui incident din noiembrie, când două cabluri subterane cu fibră optică au fost secţionate, ţările aliate afirmând că suspectează un act de sabotaj.
Demnitarul polonez a spus că, aşa cum aliaţii patrulează şi securizează spaţiul aerian deasupra Mării Baltice, ţări din afara regiunii ar trebui să contribuie la patrulele navale. ”Cei care sunt departe de conflictul din Ucraina, acele ţări care nu sunt angajate direct ca Polonia, ar trebui să contribuie la securitate în acest fel”, a subliniat Wladyslaw Kosiniak-Kamysz.
El a indicat Germania şi Franţa ar putea contribui la forţele navale ce patrulează în Marea Baltică.

SUA și UE

Întrebat dacă Statele Unite ar putea contribui, Kosiniak-Kamysz a răspuns: ”Suntem într-un punct unde Europa trebuie să-şi demonstreze capacitatea de a se apăra pentru a păstra americanii în Europa”.
Realegerea lui Donald Trump ca preşedinte al SUA a ridicat întrebări despre angajamentul Washingtonului de a sprijini Ucraina în războiul contra Rusiei, dar şi despre rolul Statelor Unite în interiorul NATO.
În opinia ministrului polonez, Uniunea Europeană trebuie să cheltuiască cel puţin 100 de miliarde de euro pentru apărare, întrucât ”fără o schimbare în abordarea Uniunii Europene, care astăzi cheltuieşte 1,5 miliarde euro pentru industria apărării… acest lucru se va încheia rău”.
Secretarul general al NATO Mark Rutte le-a cerut statelor membre ale Alianţei să-şi sporească sprijinul militar pentru Ucraina pentru a consolida poziţia Kievului în lupta contra Rusiei.

Falanga franceză

Preşedintele francez Emmanuel Macron plănuieşte să poarte discuţii cu premierul polonez Donald Tusk, la Varşovia, cu privire la sprijinul european pentru Ucraina, în perspectiva schimbării de putere în Statele Unite.
Există temeri în rândul unor lideri de pe continentul european că, după preluarea funcţiei de preşedinte al SUA pe 20 ianuarie, Donald Trump ar putea încerca să facă presiuni asupra Ucrainei şi a Rusiei în negocieri. De exemplu, ar putea ameninţa Ucraina cu încetarea ajutorului militar dacă Kievul refuză. Totodată, noul preşedinte american l-ar putea avertiza pe preşedintele rus Vladimir Putin despre creşterea în continuare a sprijinului militar pentru Kiev în cazul în care liderul de la Kremlin ar refuza negocierile.
Reprezentanţii mai multor state membre NATO sunt angajaţi de săptămâni în discuţii confidenţiale despre cum ar putea fi monitorizată o posibilă încetare a focului în Ucraina. Se pare că Franţa şi Marea Britanie preiau conducerea în această chestiune, echivalând cu apariția unui nou binom de putere pe continent.
Potrivit unor rapoarte din presă neconfirmate, ar putea exista discuţii şi între Donald Tusk şi Emmanuel Macron despre staţionarea în Ucraina a unei forţe de menţinere a păcii formată din soldaţi străini după război.

Implicare germană

Amploarea implicării guvernului german în aceste discuţii nu este clară, notează mass-media de la Berlin. Ministrul german de externe Annalena Baerbock a abordat problema unei posibile prezenţe internaţionale după încetarea focului în Ucraina în timpul unei recente sesiuni de lucru cu alţi miniştri de externe ai NATO la Bruxelles, a aflat dpa din surse NATO. Ea a spus clar că, într-un astfel de caz, s-ar pune problema participării pentru Germania şi toţi ceilalţi parteneri NATO.
Noua şefă a diplomaţiei europene, Kaja Kallas, a declarat la începutul lunii că ea consideră că este posibil ca soldaţi europeni să asigure o potenţială încetare a focului în Ucraina. În opinia sa, soldaţii care ar putea participa la o astfel de misiune ar putea proveni din ţări care şi-au arătat anterior deschiderea faţă de discuţiile privind desfăşurare de trupe, precum Franţa sau ţările baltice.
Citând un diplomat european şi un oficial francez, site-ul Politico a raportat că preşedintele Macron vrea să discute cu premierul Poloniei despre posibila desfăşurare a unei forţe de menţinere a păcii formată din trupe străine după încheierea războiului.
Ziarul polonez Rzeczpospolita a citat un expert al Institutului francez de relaţii internaţionale (IFRI), care a afirmat că o astfel de misiune ar putea consta în cinci brigăzi cu un total de aproximativ 40.000 de soldaţi, Polonia preluând, potenţial, comanda uneia dintre ele. Cu toate acestea, nu a existat nicio confirmare a acestor cifre din partea autorităţilor franceze. Ministrul polonez al apărării, Władysław Kosiniak-Kamysz, a declarat marţi că „în prezent, desfăşurarea soldaţilor polonezi în Ucraina este exclusă”. Deşi subiectul „apare în presă”, nu există nicio confirmare oficială a intenţiei de a staţiona trupe europene în Ucraina, a precizat el.
Preşedintele Macron a discutat despre soarta Ucrainei cu Donald Trump şi cu preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski la Paris, la sfârşitul săptămânii trecute, cu ocazia ceremoniei de deschidere a catedralei Notre-Dame. Cu această ocazie, Donald Trump a cerut o încetare a focului şi l-a îndemnat pe preşedintele Rusiei să ia măsuri.

NATO în Marea Baltică

NATO își consolidează prezența navală în regiunea Mării Baltice printr-o serie de măsuri strategice și exerciții militare menite să asigure securitatea și stabilitatea în zonă.

În timpul exercițiului „Freezing Winds” (noiembrie 2024), desfășurat la scurt timp după avarierea a două cabluri de comunicații în Marea Baltică, NATO a desfășurat 30 de nave și 4.000 de militari. Scopul a fost protejarea infrastructurii critice într-o regiune prin care trece 15% din traficul maritim global.

Prin exercițiul „Northern Coasts” (septembrie 2023), sub conducerea Germaniei, care a reunit 30 de nave de război, 3.200 de militari din 14 țări NATO, inclusiv SUA, și care a avut loc în apele Estoniei și Letoniei, NATO și-a manifestat decizia de a securiza spațiul baltic. Activitățile au inclus operațiuni amfibii, apărare antiaeriană și securizarea căilor maritime.

Exercițiul „BALTOPS” (iunie 2023), considerat cel mai mare exercițiu naval din Europa, „BALTOPS 23” a implicat 50 de nave, peste 45 de avioane și aproximativ 6.000 de militari din 19 aliați NATO și un partener (Suedia). Exercițiul a vizat îmbunătățirea interoperabilității și pregătirii colective în Marea Baltică.

Infrastructură și comandament

În octombrie 2024, Germania a inaugurat un cartier general naval multinațional în Rostock, capabil să coordoneze operațiuni NATO în Marea Baltică. Acest comandament, condus de un amiral german cu adjuncți din Polonia și Suedia, subliniază importanța strategică a regiunii și angajamentul NATO față de securitatea acesteia.

Aderarea Finlandei și Suediei la NATO a întărit semnificativ capacitățile navale ale alianței în Marea Baltică. Suedia aduce o flotă modernă, inclusiv corvete și submarine special concepute pentru această regiune, precum și avioane de luptă avansate. Finlanda contribuie cu una dintre cele mai mari forțe de artilerie și terestre din Europa, alături de o flotă aeriană modernizată.

Prin aceste măsuri și exerciții, NATO demonstrează un angajament ferm față de securitatea Mării Baltice, asigurând protecția infrastructurii critice și menținerea stabilității în fața potențialelor amenințări.

Precedent pentru Marea Neagră

Implicarea NATO și a statelor membre în patrularea Mării Negre este un subiect complex care depinde de mai mulți factori legali, politici și strategici. Conform Convenției de la Montreux (1936), navele militare ale statelor non-riverane pot tranzita și opera în Marea Neagră doar pentru perioade limitate (21 de zile), iar tonajul total al acestor nave este strict reglementat. Acest lucru limitează extinderea patrulelor sub egida NATO.

NATO poate organiza exerciții navale, misiuni de supraveghere sau de prezență avansată în coordonare cu țările riverane (România, Bulgaria, Turcia). Totuși, patrularea regulată sub un mandat direct al NATO este mai dificilă, având în vedere restricțiile legale și tensiunile geopolitice din regiune.

SUA are o prezență activă și regulată în Marea Neagră, prin desfășurarea periodică a navelor sale militare, respectând limitele impuse de Convenția de la Montreux. SUA susține, de asemenea, inițiativele NATO și cooperează strâns cu România și Bulgaria.

La rândul său, Marea Britanie și-a demonstrat angajamentul față de securitatea regională prin exerciții și misiuni comune. Participarea în Marea Neagră este însă temporară, conform reglementărilor internaționale.

Italia și Spania contribuie la misiuni NATO în regiune prin desfășurarea de resurse navale și aeriene, dar implicarea lor este mai rară și mai limitată în comparație cu SUA sau Marea Britanie.

Deși geografic îndepărtată, Canada participă periodic la operațiuni NATO în Marea Neagră, adesea prin misiuni de supraveghere aeriană sau prin implicare diplomatică și de sprijin logistic.

Strategii alternative

Țările riverane NATO (România, Bulgaria, Turcia) joacă un rol central în patrularea Mării Negre, iar resursele lor sunt adesea sprijinite de alte state NATO prin schimb de informații, antrenamente și exerciții comune.

Organizarea de misiuni de supraveghere aeriană și drone este o altă metodă de a menține monitorizarea în Marea Neagră, fără a încălca reglementările internaționale.

Implicarea statelor individuale în cooperare directă cu țările riverane poate fi o soluție mai flexibilă din toate punctele de vedere.

Implicarea NATO în patrularea Mării Negre este posibilă, dar limitată de convențiile internaționale și de sensibilitățile geopolitice. Implicarea statelor importante precum SUA, Marea Britanie sau Canada este mai frecventă și poate suplimenta eforturile NATO prin misiuni temporare și coordonate. O strategie comună, care combină prezența navală, supravegherea aeriană și cooperarea cu țările riverane, este cea mai viabilă în acest context.