Pollard, problema strategica in relatiile americano-israeliene

de | ian. 13, 2011 | Alte regiuni, Știri, Uncategorized @ro | 1 comentariu

Oficiali de la Casa Alba au respins posibilitatea ca Statele Unite ale Americii sa il elibereze in 2011 pe agentul israelian Jonathan Pollard, incarcerat de 25 de ani in SUA pentru ca a spionat in favoarea Israelului, relateaza cotidianul arab Al Wasat, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS.

Axa strategica SUA-Israel, tulburata de cazul Pollard

Axa strategica SUA-Israel, tulburata de cazul Pollard

Oficiali de la Casa Alba au respins posibilitatea ca Statele Unite ale Americii sa il elibereze in 2011 pe agentul israelian Jonathan Pollard, incarcerat de 25 de ani in SUA pentru ca a spionat in favoarea Israelului, relateaza cotidianul arab Al Wasat, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Informatia vine la cateva zile dupa ce premierul israelian Benjamin Netanyahu a anuntat ca ii va cere public presedintelui american Barack Obama sa il elibereze pe Jonathan Pollard. Netanyahu a decis sa „accepte o cerere personala a lui Jonathan Pollard si ii va solicita, in zilele urmatoarele zile, oficial si public presedintelui american Barack Obama sa il elibereze pe Pollard”, conform comunicatului de presa, publicat anterior, de biroul premierului israelian.
Reamintim ca Pollard, in varsta de 56 de ani, analist al US Navy, a fost condamnat de justitia americana la inchisoare pe viata in 1987 pentru ca a furnizat Israelului, din mai 1984 pana la arestarea sa in noiembrie 1985, mii de documente clasificate cu privire la activitatile de spionaj ale SUA, in principal din tarile arabe. Evreu american, el a obtinut cetatenia israeliana dupa ce a fost incarcerat in SUA.  Premierul israelian s-a intalnit luni cu sotia spionului, Esther Pollard, care i-a transmis o scrisoare din partea sotului sau, in urma unei campanii intense pe langa administratia americana, in vederea accelerarii eliberarii sale.

Saga lui Pollard

Jonathan Jay Pollard s-a nascut la 7 august 1954, a obtinut, in 1976, o diploma la Universitatea Stanford si s-a specializat in drept si diplomatie la Tufts University. Era atras de lumea serviciilor secrete, poate o gena din familie: tatal sau lucrase pentru CIA, la Praga. La inceputul anilor ’80, Pollard era analist al Serviciului de Investigatii ale Marinei militare americane (Naval Criminal Investigative Service). Minte-brici, cu intuitii geniale, Pollard devine foarte repede responsabil al unui nou departament infiintat special pentru el: Centrul de Alerta anti-terorista, cu acces la cele mai sensibile documente, fotografii si rapoarte furnizate de satelitii americani de spionaj si de agentii americani raspanditi prin lume.
Pollard a inceput sa colaboreze cu serviciile secrete israeliene in 1983. Din proprie initiativa. El a fost cel care l-a contactat pe colonelului Aviam Sela, atasat militar al Ambasadei Israelului de la Washington. Dorea sa-l intalneasca. Sela e prudent, el lucreaza de fapt pentru LAKAM, o unitate ultra-secreta a serviciului special militar AMAN, stie ce functie importanta ocupa Pollard in sistemul informational militar american, dar nu raspunde mesajului. Pollard insista, cei doi se intalnesc, si israelianul e uluit in clipa in care Pollard ii propune sa-i furnizeze documente secrete ale Pentagonului.

Spion pentru Israel

Trebuie amintit ca intre Statele Unite si Israel exista, inca din anul 1951, o intelegere tacita, adoptata cu prilejul primei vizite la Washington a lui David Ben Gurion, intemeietorul statului evreu. Fusese „parafata” printr-o calda strangere de mana intre Reuven Shiloah, seful Mossad, generalul Walter Bedell Smith si adjunctul sau, Allen Dulles, succesorul generalului la sefia CIA. Exista, exista si astazi, un prag rosu peste care nu se trece: cele doua servicii nu se spioneaza intre ele si nu-si implementeaza rezidente in tarile respective. Si totusi, asa cum se va vedea, in lumea informatiilor secrete nu poti avea incredere totala nici chiar in cei mai apropiati aliati.
La prima lor intrevedere, Sela l-a intrebat pe Pollard, mai mult intr-o doara, daca exista informatii noi privind armele chimice ale Irakului lui Saddam Hussein. Peste cateva zile, Pollard i-a adus un pachet intreg cu documente. Cand le-au descifrat, specialistii israelieni au ramas cu gura cascata. Aveau in fata o adevarata comoara. Pollard devine deosebit de pretios, asa ca Mossad-ul a intrat imediat in actiune: la Washington va sosi seful departamentului operational, Rafi Eitan.

Documente Top Secret

Odata cu sosirea lui Rafi Eitan la Washington, utilizarea lui Jonathan Pollard capata cel mai inalt cadru profesional. Rafi Eitan este unul din cei mai experimentati ofiteri ai Mossad-ului, aureolat cu gloria de a fi comandat direct, alaturi de Isser Harel, comandantul Mossad-ului, rapirea din Argentina a lui Adolf Eichmann, arhitectul „Solutiei finale” si aducerea lui in Israel. In urmatorul an si jumatate, Pollard va transmite lui Rafi Eitan peste 800 de documente secrete si 1000 de telegrame codificate. Daca s-ar pune cap la cap aceste hartii am capata kilometri de informatii, care nu se refereau numai la Orientul Mijlociu, ci si la alte „zone fierbinti” de pe planeta, dupa cum sustin oficialii americanii.
Pollard declara ca face ce face din dragoste pentru Israel, dar si dragostea are un pret. Devotiunea si curajul sau vor fi generos recompensate de statul evreu. Pollard nu stabileste cu controlorul lui cum ar urma sa fie aparat si salvat in caz ca este deconspirat. Este sigur ca se poate bizui pe Rafi Eitan, acesta reprezinta Israelul. In plus, Pollard este indragostit. Pleaca impreuna cu logodnica sa, Anne Henderson, la Paris unde ii va oferi un inel de logodna cu un diamant in valoare de 10.000 de dolari. Factura va fi achitata de diplomatul-spion Amiram Sela. Apare si un fictiv „unchi” Joe Fischer, care ii face cadou lui Pollard 12.000 de dolari, ca sa-si plimbe logodnica la Paris, pe Riviera franceza, la Roma, Venetia, Geneva si in Alpii Germaniei. In cursul calatoriei, din „intamplare”, Pollard se intalneste in capitala Frantei cu oamenii Mossadului, Rafi Eitan si Iosef Yagur, consul cu probleme stiintifice la Consulatul israelian din New York. Acestia ii promit o indemnizatie lunara de 1500 USD, plus plicuri consistente care vor recompensa documentele foarte pretioase. Reintors acasa, Pollard isi reia lucrul si, in paralel, activitatea de spionaj, care devine o rutina.
In 1985, Pollard se casatoreste cu Anne Henderson, la Venetia. Calatoria de nunta, extrem de costisitoare, este trecuta, bineinteles, in contul Mossadului. Cei doi proaspat casatoriti se cazeaza la un hotel de lux, unde ocupa un apartament care costa 700 de dolari pe noapte, strabat Europa cu „Orient Express”-ul, isi cumpara daruri extravagante. Bonus: o calatorie in Tara Sfanta. Ce a facut Pollard in Israel nu se stie, dar se poate banui. Pentru luna de miere, Pollard primeste la Tel Aviv, un plic cu 10.000 de dolari si i se promite marirea „salariului” la 2500 USD pe luna, plus celelalte avantaje. I se deschide si un cont personal la o banca din Geneva, unde i se depune prima prima in valoare de 30.000 USD. In fiecare an, urmeaza sa i se depuna in cont o suma similara. Cand revine in Statele Unite, e intampinat de Iosef Yagur care ii inmaneaza un pasaport israelian, cu fotografia lui Pollard, dar pe numele de Danny Cohen, pentru a putea fi folosit in caz de pericol.

Capturarea lui Pollard

Era aproape imposibil ca Pollard sa nu faca o greseala. In apetitul sau urias de a ajunge la cat mai multe documente clasificate, el nu mai avea auto-controlul necesar. In cartea „Zona minciunilor – povestea spionului Jonathan Pollard”, Wolf Blitzer, ziarist la CNN, dezvaluie ca Pollard a facut eforturi supraomenesti pentru a obtine fotografiile aeriene ale sediului Organizatiei de Eliberare a Palestinei din Tunis, ulterior bombardata de israelieni (1 octombrie 1985). Greseala il pandea din toate directiile. Devenise imprudent. Sotia sa, Anne, era angajata unei firme care reprezenta China. Pollard obtine pentru ea cinci dosare „Top Secret” privind afaceri chineze. Interesul subit al lui Jonathan Jay Pollard pentru China il alerteaza pe seful sau direct, ofiterul Jerry Agee. El are ochii atintiti asupra computerului lui Pollard si – luni 8 noiembrie 1985 – descopera ca acesta solicitase un print cu informatii clasificate privind Orientul Mijlociu, pentru care isi facuse o aprobare de a-l scoate afara din institutia Amiralitatii americane. Agee informeaza imediat Serviciul de Securitate Navala (NCIS) si Biroul Federal de Investigatii (FBI). Zece zile mai tarziu, Pollard cu un pachet voluminos de 60 de documente, intre care 20 purtand stampila „Top Secret”, iese pe poarta si observa cu groaza ca e urmarit. Accelereaza, face cateva cotituri, in zadar, in urma sa, amenintatoarea umbra. Pollard se intoarce la baza, unde va fi silit sa raspunda intrebarilor agentilor FBI. Nu e inca arestat, dar intelege repede ca nu mai are scapare. Dupa cateva zile, joi 20 noiembrie, disperat incearca sa se refugieze, impreuna cu sotia, la Ambasada Israelului. Este urmarit de doua maini FBI. In mod curios, acestea nu incearca sa-l opreasca. In sfarsit, poarta Ambasadei se deschide, s-ar parea ca Jonathan si Anne Pollard sunt salvati. Ei solicita imediat azil politic. Nu le vine sa creada cand sunt refuzati.

Pollard non-grata

Jonathan Pollard cere sa vorbeasca personal cu Rafi Eitan. I se raspunde ca la Ambasada israeliana nu lucreaza nimeni cu acest nume. Abia atunci realizeaza, cu stupoare si durere, ca autoritatile israeliene nu il vor salva. Pollard izbucneste in plans. Cu lacrimi in ochi, paraseste Ambasada Israelului. Afara, cativa barbati cu statura atletica il asteptau rezemati de masini.
La proces, Jonathan Jay Pollard si-a recunoscut vina si a fost condamnat la inchisoare pe viata. Sotia sa, Anne, n-a fost acuzata de spionaj, ci doar de detinere de documente guvernamentale secrete si a fost condamnata la cinci ani de inchisoare. In aprilie 1990, dupa 37 de luni de incarcerare, Anne a fost eliberata si imediat a divortat. Prin culisele afacerii se vorbea ca aceasta sentinta neobisnuit de severa era un mijloc de presiune asupra lui Pollard, pentru a-l face sa vorbeasca. Nu numai despre cine l-a manipulat din directia israeliana, asta FBI stia deja. Serviciile speciale americane aveau certitudinea ca deasupra lui Pollard se afla cineva, sus-pus, din conducerea Statelor Unite, vinovat de tradare.

Negatie israeliana

Multa vreme, Israelul a negat vehement ca si-ar fi spionat marele aliat. Pollard a fost prezentat drept un agent solitar, un fel de „free-lancer” al spionajului. Abia in 1998, autoritatile de la Ierusalim au recunoscut ca fusese, intr-adevar, „omul lor”. Totusi, inca din 1985, statul evreu a initiat numeroase actiuni pentru a-l scoate pe Pollard din inchisoare. Imediat dupa proces, 70 de deputati ai Knessetului (Parlamentul israelian) i-au trimis un memoriu presedintelui Ronald Reagan, cerand gratierea lui Pollard. Acesta, dupa credinta petitionarilor, nu adusese vreun prejudiciu Statelor Unite, ci a vrut doar sa ajute Israelul amenintat de ura araba. Comunitatea americana de informatii vede lucrurile cu totul altfel. Pentru ei, Pollard ramane un tradator, care a adus daune incalculabile securitatii SUA. Printre secretele pasate de el israelienilor se aflau si codurile militare americane, nu doar date privitoare la obiective si amenintari din lumea araba. Iata de ce, in 2000, directorul de atunci al CIA, George Tenet, a amenintat ca isi va da demisia in semn de protest, daca presedintele Bill Clinton, aflat la sfarsit de mandat, il va gratia pe Pollard. Cu toate ca cel putin trei premieri israelieni (Yitzhak Rabin, Benjamin Netanyahu si Ehud Barak) au pledat pentru eliberarea spionului, demersurile lor au esuat. Ultima tentativa in acest sens a fost consemnata la 14 septembrie 2005. Presedintele George W. Bush a respins cererea Cabinetului Sharon.

Share our work

1 Comentariu

  1. Elayne Cajulus

    Oameni marcanti pentru istoria facultatii: Stancescu, ca mirosul lui va persista aievea prin salile de curs, materie praf, considerare pe masura: servite la tot; Draghici (CID) nebunul furat de extraterestrii, dar respins si readus pe bancile facultatii; Ghizdeanu un profesor care ar vrea sa i se dea sansa sa predea la sectia „Mecanica agricola”; SIDA cu ATASIEI (asistenta lui Ghizdeanu sugatoare de creta)- cuplu celebru infiintat in facultate care in loc sa si-o traga numai intre ei, ii fut pe studenti la examene; Buzuloiu (un nume in care se ascunde de fapt un Ciuc un balbait intr-ale vorbitului) cine nu il cunoaste pe Ciuc de mai multe ori nu a trecut prin facultate si aici este adevarata expresia :”inca unul si il trec”; Bacalu omul care isi deplange soarta de caminist; Ceapa putea la fel de bine sa fie si usturoi o sechela a perioadei comuniste: prezenta la curs, dormit din greu daca gaseai si un loc a adevarata imbulzeala pentru niste puncte care de fapt nu existau, erau doar pentru intrarea in examen; Felicia Ionescu bagata in mult prea multe pentru cunostiinte avute; Betty, era sa o uit pe Betty, asta din cauza ca semana cu „Betty cea urata”, care la cat de scorpie era, spre sfarsit a facut o figura frumoasa: probabil din cauza ca a devenit profesoara cu materie in regula. Respect pentru… nimeni. Memoria imi este deja cam in ceata, 5 ani in care m-am invartit… in loc.

    Răspuns

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *