Planuri ambițioase pentru industria de armament românească

de | oct. 1, 2024 | Analize, ROMANIA | 0 comentarii

În luna august, Ministerul Economiei a lansat în consultare publică un document important ce vizează Strategia Națională pentru Industria de Apărare pentru perioada 2024-2030. Acest document reprezintă un pas esențial în conturarea direcțiilor și politicilor de dezvoltare a industriei de apărare în România pe termen mediu și lung. Scopul strategiei este de a asigura o […]

În luna august, Ministerul Economiei a lansat în consultare publică un document important ce vizează Strategia Națională pentru Industria de Apărare pentru perioada 2024-2030. Acest document reprezintă un pas esențial în conturarea direcțiilor și politicilor de dezvoltare a industriei de apărare în România pe termen mediu și lung. Scopul strategiei este de a asigura o adaptare eficientă a sectorului de apărare la provocările și cerințele actuale, precum și de a sprijini modernizarea și creșterea capacităților industriale în acest domeniu vital pentru securitatea națională.

Războiul dintre Ucraina și Federația Rusă a făcut ca prioritățile pentru statul român să se schimbe în mod fundamental deoarece există semne că acest conflict s-ar putea extinde, iar deficiențele României în domeniul militaro-industrial sunt semnificative, iar această stare de fapt reprezintă o vulnerabilitate strategică.

În acest context, pe 19 septembrie 2024, la Palatul Cotroceni, Președintele României, Klaus Iohannis, a convocat o ședință a Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT). Pe ordinea de zi au fost incluse subiecte majore legate de securitatea națională și situația internațională, inclusiv cea a conflictului din vecinătate și implicațiile acestuia asupra României.

Primul punct discutat a fost evoluția conflictului din Ucraina, determinat de agresiunea ilegală a Federației Ruse. În special, s-a pus accentul pe repetatele incursiuni ale dronelor rusești în spațiul aerian al României. În acest context, a fost subliniat faptul că România nu a reușit încă să își adapteze cadrul legislativ pentru a permite avioanelor F-16 ale Forțelor Aeriene să intervină eficient împotriva dronelor care pătrund pe teritoriul național. În prezent, aceste avioane trebuie să urmeze proceduri destinate aeronavelor pilotate, limitând astfel capacitatea de reacție rapidă.

Deciziile CSAT au vizat adoptarea de măsuri suplimentare pentru descurajarea și combaterea amenințărilor de securitate, cu sprijinul NATO și al Aliaților, reflectând o consolidare a capacităților defensive și o coordonare internațională mai strânsă.

Un alt punct important de pe agendă a fost Planul de înzestrare a Armatei României pentru perioada 2025-2034. Din cauza posturii agresive a Rusiei, România a fost forțată să reanalizeze și să reproiecteze programele de înzestrare militară. CSAT a subliniat necesitatea dezvoltării unor capacități industriale naționale care să sprijine producerea și întreținerea echipamentelor militare moderne, atât pe timp de pace, cât și în situații de criză sau război. În plus, se dorește atragerea de noi tehnologii și parteneriate internaționale pentru modernizarea industriei de apărare, sprijinite de alocări bugetare mai consistente.

Revenind la documentul elaborat de Ministerul Economiei, Strategia Națională pentru Industria de Apărare (SNIA) este un plan intersectorial care are drept scop dezvoltarea și modernizarea industriei naționale de apărare. Aceasta a fost creată în contextul cerințelor Uniunii Europene și NATO, având ca obiectiv consolidarea rolului României ca stat membru al ambelor organizații și adaptarea la noile cerințe strategice internaționale. Strategia urmărește transformarea industriei românești de apărare pentru a răspunde atât cerințelor interne, cât și celor externe, prin dezvoltarea de parteneriate și modernizarea capacităților de producție.

Unul dintre principalele obiective ale SNIA este întărirea parteneriatelor strategice, prin cooperare interinstituțională și tehnologică cu mari producători de armament. Aceste parteneriate vizează atât relansarea producției naționale de echipamente militare, cât și creșterea exporturilor de produse de apărare. Strategia subliniază importanța consolidării capacităților interne pentru a satisface nevoile sistemului național de apărare (FSNA) și pentru a participa activ la proiectele comune din cadrul UE și NATO.

Modernizarea și retehnologizarea operatorilor economici din sectorul de apărare reprezintă un alt pilon esențial al strategiei. Se urmărește transformarea operatorilor economici, atât de stat, cât și privați, prin investiții în cercetare, dezvoltare și inovare. Totodată, SNIA promovează creșterea competențelor profesionale ale personalului din domeniu, ceea ce va contribui la sporirea capacității industriei românești de apărare de a răspunde nevoilor moderne. Aceasta implică investiții semnificative în modernizarea infrastructurii existente și dezvoltarea unor noi capacități de producție.

Creșterea competitivității industriei de apărare și stimularea antreprenoriatului sunt alte priorități ale strategiei. Implicarea companiilor mici și mijlocii este esențială, iar măsurile luate urmăresc stimularea acestora pentru a participa la proiectele de apărare naționale și europene. SNIA pune accent pe sprijinirea acestor companii pentru a deveni actori relevanți în industria de apărare, prin măsuri de stimulare a inovării și prin dezvoltarea de noi tehnologii care să sprijine securitatea națională și europeană.

Specific vorbind, industria de armament românească are niște carențe fundamentale în anumite sectoare de activitate. Pruducția românească de pulberi și explozivi se confruntă cu probleme majore, precum capacități de producție supradimensionate, instalații tehnologice învechite și neadaptate la economia de piață modernă. În prezent, România nu produce intern pulberi și propergoli pentru rachete sau explozivi precum TNT și PETN, cu excepția RDX. Totodată, producția de capse detonante și alte elemente pirotehnice a încetat, ceea ce obligă sucursalele C.N. Romarm S.A. să importe aceste materiale la prețuri fluctuante și prin contracte restrictive.

Un alt aspect problematic este lipsa unei forțe de muncă specializate în domeniul fabricării și manipulării de produse explozive, ceea ce face necesară formarea și perfecționarea personalului din această industrie. Pentru revitalizarea sectorului de pulberi și explozivi, este esențială o susținere financiară și legislativă pe termen mediu și lung, atât pentru retehnologizare, cât și pentru dezvoltarea de noi capacități de producție. În acest context, formarea personalului calificat va implica cursuri de pregătire pentru ingineri, chimiști, mecanici și alte specializări, iar repornirea producției va necesita aproximativ 350 de angajați.

Principalul rezultat urmărit este asigurarea independenței naționale prin dezvoltarea unei industrii proprii capabile să producă pulberi, explozivi, muniții și elemente precum capse detonante și pirotehnice. Această independență va permite răspunsuri rapide la solicitările Forțelor Armate Române și reducerea dependenței de importuri, îmbunătățind atât securitatea națională, cât și eficiența economică a sectorului.

Pe termen mediu și lung, revitalizarea industriei naționale de pulberi și explozivi va aduce beneficii nu doar pentru forțele naționale ale României, ci și pentru economiile locale, generând locuri de muncă și contribuind la dezvoltarea comunităților locale.

Transformarea și revitalizarea capacităților de producție a munițiilor, tehnicii de artilerie, armamentului individual și aparaturii optoelectronice reprezintă o prioritate esențială pentru România, având în vedere necesitatea de a răspunde nevoilor Forțelor Sistemului Național de Apărare și de a crește competitivitatea industriei naționale de apărare. Strategia urmărește să dezvolte și să modernizeze capacitățile de producție existente, în paralel cu diversificarea gamei de produse militare și introducerea de noi tehnologii.

Una dintre provocările majore cu care se confruntă industria de apărare românească este numărul redus de operatori economici care furnizează produse pentru Armata română. Lipsa comenzilor regulate și întârzierile în respectarea termenelor de livrare duc la dificultăți majore în menținerea activității acestor operatori. De aceea, este necesară o relansare și modernizare a producției de muniții, care să fie susținută printr-un efort colaborativ între instituțiile de apărare și operatorii economici.

O altă provocare este lipsa unei finanțări constante și predictibile pentru dezvoltarea și întreținerea stocurilor de luptă. Pentru a soluționa aceste probleme, bugetul Ministerului Apărării Naționale trebuie să includă o componentă financiară semnificativă, care să permită o aprovizionare ritmică a munițiilor necesare pentru apărarea națională.

Strategia vizează o abordare integrată și pe termen lung, care să crească competitivitatea operatorilor economici români din domeniul producției de muniții, tehnică de artilerie, armament individual, precum și sisteme optice și optoelectronice. Aceasta va fi sprijinită instituțional și financiar la toate nivelurile decizionale.

Un obiectiv esențial este menținerea în funcțiune permanentă a liniilor de fabricație de interes strategic pentru apărarea națională. Aceste linii de producție vor fi întreținute de stat chiar și în absența comenzilor pentru a asigura continuitatea și disponibilitatea acestora.

Un alt rezultat așteptat este modernizarea fluxurilor tehnologice pentru agenții economici din domeniul fabricării echipamentelor militare, prin retehnologizarea acestora și introducerea de noi tehnologii în procesul de producție. Această modernizare va permite agenților economici să producă muniții și tehnică de artilerie la standarde internaționale, reducând astfel dependența de importuri și sporind competitivitatea la nivel global.

Țintele stabilite pentru 2030 includ o serie de obiective ambițioase pentru modernizarea și creșterea capacităților industriei de apărare din România. Printre acestea se numără creșterea producției de lovituri reactive de calibru 122 mm, dezvoltarea unor noi categorii de lovituri pentru sistemele MLRS, reluarea producției pentru loviturile de calibru 152 mm și extinderea producției de muniții explozive de calibru 82 mm și 120 mm. De asemenea, se vizează omologarea și intrarea în producție a loviturilor de calibru 30 mm, 35 mm și 25 mm, precum și creșterea producției de muniții pentru armamentul individual. Alte obiective includ omologarea munițiilor standard NATO, asimilarea în producție a loviturilor de calibru 155 mm și modernizarea echipamentelor optoelectronice pentru armamentul individual, dotate cu cele mai noi tehnologii de intensificare a imaginii și senzori termali.

În ceea ce privește producția de tehnică blindată în România, capacitățile actuale de reparații sunt limitate și nu pot acoperi volumul necesar pentru întreținerea echipamentelor blindate din dotarea armatei. Necesitatea de modernizare și menținere în stare operativă a blindatelor, autovehiculelor și tractoarelor pentru artilerie și rachete este deosebit de importantă din punct de vedere strategic. În același timp, este necesară o abordare sistematică pentru asigurarea mentenanței atât a tehnicii blindate aflate deja în dotare, cât și a noilor echipamente care urmează să fie achiziționate. O altă provocare majoră este crearea de structuri specializate în centrele de mentenanță care să poată executa reparațiile operative în cooperare cu structurile MApN, în special în contextul acțiunilor militare.

Se urmărește menținerea capacităților de producție capabile să se reorganizeze și să se retehnologizeze, pentru a putea răspunde nevoilor de înzestrare ale armatei. Obiectivul este crearea unei industrii competititive atât pe plan intern, cât și pe piețele externe, prin colaborarea între furnizorii tradiționali și firme cu capital privat. Un alt rezultat așteptat este dezvoltarea unor echipe de proiectare care să se concentreze pe tehnologii duale (civil-militare), cu scopul de a transforma echipamentele militare excedentare în utilaje utile în cazul unor intervenții la dezastre naturale.

Țintele stabilite pentru 2030 includ participarea operatorilor economici din industria națională la o serie de programe strategice de producție și modernizare a echipamentelor militare. Programele la care pot participa operatorii economici din industria națională de apărare până în 2030 includ: fabricarea transportoarelor blindate PIRANHA 5; proiectarea, fabricarea, testarea, omologarea și mentenanța transportoarelor blindate flotabile (TBT 8X8); fabricarea, testarea și omologarea autovehiculelor tactice blindate ușoare (ATBTU); modernizarea și mentenanța mașinilor de luptă a infanteriei pe șenile MLI-84M „Jderul”; producerea și mentenanța unui nou model de mașină de luptă a infanteriei pe șenile; precum și modernizarea și întreținerea tancului românesc TR 81 M1-Bizonul. Strategia nu zice nimic de construcția unui nou tip de tanc.

În altă ordine de idei, România are o tradiție considerabilă în ceea ce privește capacitățile de producție din domeniul aeronautic. Revitalizarea și dezvoltarea acestor capacități reprezintă o provocare pentru operatorii economici de stat și privați, în contextul mai larg al relansării industriei aeronautice și creării a numeroase locuri de muncă. Companiile românești din acest domeniu au nevoie de o atenție sporită tocmai datorită potențialului crescut pe care îl are această industrie specifică. Este necesar un pachet de intervenții comprehensiv care să cuprindă: investiții în educație și formare, încheierea unor parteneriate public-private, finanțarea cercetării-dezvoltării de tehnologii noi, inovare, utilizarea fondurilor UE și îmbunătățirea cadrului legal.

Investiții în programe de educație și formare tehnică sunt necesare pentru a pregăti specialiști în domeniul aeronautic. Colaborarea între guvern și companii private ar trebui să accelereze dezvoltarea tehnologică și să atragă investiții în infrastructura necesară industriei. În plus, este nevoie de încurajarea și finanțarea cercetării și dezvoltării în tehnologii noi, cum ar fi materialele compozite sau sistemele de propulsie avansate, astfel încât România să poată accede în acest domeniu. Participarea la programe internaționale de cooperare în domeniul aeronautic şi al apărării în general este o altă prioritate. Îmbunătățirea cadrului legal și de politică publică va facilita activitățile din industria aeronautică și aerospațială, susținând inițiativele de revitalizare prin demersuri comune de promovare.

Programele naționale de dezvoltare prevăzute pentru industria aeronautică până în 2030 includ următoarele obiective: realizarea unui program de vehicule fără pilot/autonome terestre, aeriene și navale; dezvoltarea și modernizarea avionului IAR-99; realizarea și adaptarea unui nou elicopter multirol modern la cerințele FSNA; implementarea programului „Drona românească”; întreținerea, reparațiile, revizia generală și modernizarea avioanelor multirol; modernizarea tehnologică pentru asimilarea mentenanței și reparațiilor la platformele aeriene și sistemele de arme asociate nou intrate în dotarea FSNA.

Pentru revitalizarea capacităților de producție, domeniul naval trebuie să se adapteze schimbărilor globale, să investească în tehnologie, să dezvolte specializări și să găsească soluții sustenabile pentru viitorul industriei. Cele trei direcții cheie sunt: stimularea inovației și competitivității în construcțiile navale pentru a rămâne relevante pe piața globală, construirea de nave militare maritime și fluviale proprii, și cooperarea între companiile românești și cele străine pentru dezvoltarea de tehnologii avansate și îmbunătățirea proceselor de producție. Industria navală românească are un impact major asupra economiei naționale, contribuind la locuri de muncă și la 1% din Produsul Intern Brut. România se situează printre primele cinci țări europene producătoare de nave, având o tradiție semnificativă în acest domeniu. Oportunitățile trebuie să fie valorificate, inclusiv poziția geografică strategică și potențialul pentru crearea unui centru regional de mentenanță navală.

Șantierele navale din România trebuie să devină principalul furnizor pentru construcția și dotarea de platforme navale noi, precum și pentru mentenanța navelor Forțelor Navale Române. Având în vedere deteriorarea situației de apărare europeană și internațională, rolul industriei navale militare va crește, iar industria navală românească trebuie sprijinită pentru a obține contracte naționale și internaționale. Atragerea tinerilor către meseriile din domeniu și dezvoltarea capacităților de proiectare, bazate pe tineri absolvenți ai facultăților românești, sunt esențiale pentru viitorul industriei. De asemenea, dezvoltarea companiilor mici și medii care oferă servicii și echipamente pentru șantierele navale românești și pentru export va contribui la consolidarea competitivității acestei industrii.

Până în 2030, industria navală românească va prioritiza cercetarea navală militară în domenii de nișă, care pot deveni puncte forte la nivel regional și european. Cooptarea capacităților private de proiectare în cadrul programelor de cercetare-dezvoltare și realizarea de parteneriate pe termen lung sunt esențiale. Realizarea a două clustere navale, unul pe Dunăre (Brăila-Galați-Tulcea) și unul la Marea Neagră (Constanța-Mangalia), pentru dezvoltarea relațiilor de colaborare între producători, beneficiari, entități de reglementare și sistemul educațional, va sprijini exploatarea avantajelor competitive de către companiile românești.

Conflictul din Ucraina a subliniat importanța tot mai mare a vehiculelor autonome de luptă în acțiunile militare. Acest domeniu implică provocări tehnice și operaționale semnificative, precum navigația autonomă în medii complexe și condiții meteorologice extreme, dezvoltarea sistemelor avansate de percepție pentru detectarea și recunoașterea obiectelor în timp real, protecția vehiculelor împotriva atacurilor cibernetice, adaptarea legislației pentru a permite utilizarea și testarea acestora, și asigurarea interoperabilității cu alte sisteme militare. În prezent, vehiculele de luptă fără pilot au un rol complementar în cadrul forțelor armate, dar se estimează că ele vor deveni din ce în ce mai importante pe măsură ce tehnologia avansează și se dezvoltă noi strategii de luptă. Tot mai multe state membre NATO și UE manifestă interes pentru dezvoltarea și fabricarea vehiculelor autonome de luptă, aeriene, navale și terestre.

De asemenea, războiul din Ucraina a evidențiat rolul crucial al noilor tipuri de muniții, în special al muniției de tip loitering și a muniției inteligente. Munițiile loitering au devenit o categorie inovatoare, oferind un impact semnificativ la o scară disproporționată față de dimensiunea lor fizică. Drept urmare, forțele armate din întreaga lume recunosc capabilitățile unice furnizate de aceste arme și sunt tot mai interesate în dezvoltarea și utilizarea lor.

Pentru a răspunde provocărilor actuale și viitoare, România trebuie să accelereze introducerea în dotare a sistemelor de aeronave fără pilot (UAS) de înaltă performanță, producția componentelor urmând să fie realizată pe teritoriul național. Integrarea, testarea și mentenanța acestora pe durata ciclului de viață trebuie să fie realizate de operatori economici din industria națională de apărare. Consolidarea capacităților de producție, integrare și mentenanță pe teritoriul României este esențială pentru asigurarea securității aprovizionării în perioade de pace, criză și război.

România urmărește atingerea unor obiective strategice, cum ar fi operaționalizarea sistemelor UAS prin programe dedicate de cercetare-dezvoltare-inovare. Industria națională de apărare va asigura producția și integrarea componentelor, precum și mentenanța pe durata ciclului de viață al acestor sisteme. Alte ținte includ: încurajarea cooperării industriale și tehnologice cu parteneri internaționali, care să formeze parteneriate cu industria națională de apărare, stabilirea de către structurile de forțe din cadrul FSNA a necesarului de vehicule autonome de luptă pentru următorii 6 ani pentru a asigura o perspectivă clară în acest domeniu, alocarea de bugete pe următorii 6 ani pentru achiziționarea vehiculelor autonome de luptă de către structurile de forțe, includerea vehiculelor autonome de luptă în planurile de cercetare-dezvoltare-inovare ale instituțiilor abilitate, oferirea de scheme de ajutor de stat, granturi și contragarantare pentru companiile și IMM-urile care dezvoltă și produc vehicule autonome de luptă, dezvoltarea și producția unei game largi de soluții tehnice pentru contracararea vehiculelor de luptă autonome, etc .

În contextul geopolitic actual, atât la nivel național, cât și european, există o voință puternică și un interes crescând pentru revitalizarea industriei de apărare a României. Această industrie strategică, de mare importanță pentru securitatea națională, trebuie transformată într-o entitate rezilientă, competitivă, sustenabilă și inovatoare. O astfel de transformare este esențială nu doar pentru a proteja interesele de securitate, ci și pentru a contribui la dezvoltarea durabilă a țării. În acest sens, o serie de obiective prioritare au fost identificate pentru a ghida eforturile de transformare.

Un obiectiv esențial este creșterea conștientizării la nivel național a rolului esențial al industriei de apărare în asigurarea suportului tehnico-material pentru sistemul de apărare națională. Este important ca această industrie să fie recunoscută și inclusă în documentele strategice relevante ale României, cum ar fi Strategia Națională de Apărare, Strategia Militară, Programul de Guvernare și Strategia Națională de Competitivitate. Acest lucru ar consolida parteneriatele cu instituțiile publice și ar sublinia necesitatea dezvoltării continue a acestei industrii.

Un alt obiectiv crucial este creșterea investițiilor bugetare în operatorii economici de stat din industria de apărare. Scopul este de a atinge o medie anuală de investiții de 750 de milioane de lei, contribuind la modernizarea și retehnologizarea capacităților de producție. În același timp, se urmărește dublarea cifrei de afaceri a acestor operatori economici, prin eficientizarea activităților și prin maximizarea utilizării resurselor existente.

În ceea ce privește programele de investiții, un obiectiv esențial este ca acestea să fie realizate în proporție de peste 95%. Totodată, este esențială dezvoltarea capacităților de producție, astfel încât operatorii economici de stat să poată atinge o cifră de afaceri anuală de aproximativ 1.8 miliarde de lei. Aceste capacități modernizate vor permite fabricarea pulberilor și explozivilor, esențiale pentru producerea de muniții și combustibil pentru rachete, precum și fabricarea armamentului standard NATO, în linie cu cerințele actuale.

Modernizarea industriei include și retehnologizarea capacităților de producție a munițiilor și a vehiculelor militare, astfel încât România să poată fabrica, integra, testa și menține în funcțiune aceste echipamente esențiale pentru apărare. Mai mult, refacerea capacităților de producție și retehnologizarea operatorilor economici va contribui la creșterea productivității muncii cu un ritm mediu anual de 10%.

Pe partea de cercetare și inovare, un alt obiectiv important este creșterea numărului de cercetători la operatorii economici de stat cu 100%. În plus, este necesară creșterea investițiilor în cercetare-dezvoltare-inovare, ajungând la aproximativ 2% din valoarea investițiilor publice în acest domeniu. În acest sens, se va pune un accent deosebit pe colaborarea cu mediul academic și organizațiile de cercetare, pentru a dezvolta tehnologii și produse inovatoare care să răspundă nevoilor de securitate ale României.

Un alt aspect esențial este creșterea numărului de operatori economici care colaborează cu mediul academic, cu un focus pe sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii. Se urmărește creșterea numărului de IMM-uri active în industria națională de apărare cu cel puțin 50 de operatori, contribuind astfel la dezvoltarea ecosistemului economic din jurul acestei industrii. De asemenea, creșterea investițiilor în eficiența energetică cu 50% și aplicarea principiilor tranziției verzi vor ajuta la reducerea amprentei de carbon și la îmbunătățirea sustenabilității pe termen lung.

Operatorii economici privați vor avea un rol important în dezvoltarea și integrarea sistemelor de comunicații, de comandă-control și de software destinat securității naționale. În plus, se urmărește creșterea numărului de locuri de muncă în industrie, cu un obiectiv de a crea până la 10.000 de noi locuri de muncă pentru specialiști în domeniul apărării.

Digitalizarea este un alt pilon important în modernizarea industriei de apărare. Investițiile în digitalizare vor crește, astfel încât operatorii economici de stat să își îmbunătățească infrastructura IT, prin achiziționarea de calculatoare, software și acces la rețele de internet rapide. În plus, aplicarea principiilor economiei circulare va permite o utilizare mai eficientă a resurselor și va crește rata de valorificare a materiilor prime.

În concluzie, transformarea industriei de apărare a României într-o industrie inovatoare și competitivă presupune crearea unui cadru legislativ adecvat pentru a facilita exportul de produse și servicii către țări terțe, prin vânzări de tip guvern-guvern. Obiectivele stabilite includ și creșterea numărului de brevete și inovații, astfel încât operatorii economici de stat să devină lideri în domeniul apărării și securității, cu un număr total de 100 de brevete și patente până în 2030.

Întregul proces de elaborare a Strategiei naționale pentru industria de apărare a României a fost fundamentat pe nevoile Forțelor Sistemului Național de Apărare și pe angajamentele politice asumate. Un element central este alocarea a 2,5% din PIB către cheltuielile pentru apărare în următorii șase ani. Din acest buget, peste 20% urmează să fie direcționat către înzestrarea armatei, iar 2% pentru cercetare-dezvoltare-inovare în domeniul militar. Aceste fonduri sunt esențiale pentru a sprijini modernizarea forțelor armate și securitatea națională.

Pentru revitalizarea și transformarea operatorilor economici de stat din sectorul apărării, Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului trebuie să realizeze investiții semnificative în valoare de aproximativ 7.5 miliarde de lei în următorii șase ani. În paralel, Forțele Sistemului Național de Apărare vor trebui să planifice fonduri de peste 1.5 miliarde de lei anual în perioada 2024-2030 pentru achiziții certe de la operatorii economici de stat.

Pentru atingerea obiectivelor și implementarea Strategiei, se vor folosi diferite surse de finanțare, adaptate în funcție de tipul operatorului economic. Printre aceste surse se numără: fonduri de la bugetul de stat pentru majorarea capitalului; alocări bugetare de la stat și bugetele locale pentru programele de investiții și dezvoltare; surse proprii de finanțare ale operatorilor economici; scheme de ajutor de stat; fonduri europene nerambursabile.

Fonduri suplimentare vor fi disponibile prin Fondul European de Apărare, cu un buget de aproape 8 miliarde de euro pentru perioada 2021-2027, care va aloca 2.7 miliarde de euro pentru cercetarea colaborativă în domeniul apărării și 5.3 miliarde de euro pentru dezvoltarea capabilităților naționale. De asemenea, există Programul European de Investiții în Domeniul Apărării, care oferă 500 de milioane de euro pentru refacerea stocurilor și achiziții colaborative în cadrul UE, și Programul European de Inovare în Domeniul Apărării, care dispune de 2 miliarde de euro pentru a face din Europa un centru de inovație în domeniul apărării.

Pe lângă acestea, vor fi accesate credite externe de la instituții financiare internaționale precum Banca Europeană de Investiții, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), Banca Mondială, precum și alte surse cum ar fi fonduri suverane sau fonduri private de investiții.

Pentru a asigura o finanțare sustenabilă pe termen lung, este necesar un nou Acord politic național privind creșterea finanțării pentru apărare, care să ia în considerare realitățile geopolitice actuale și să ofere predictibilitate pentru perioada 2024-2030.

Rezultatele reorientării eforturilor României pentru consolidarea industriei de apărare deja sunt vizibile. Pe 25 septembrie, România a semnat un acord important cu Statele Unite, prin care va beneficia de un împrumut în valoare de 920 de milioane de dolari. Scopul acestui împrumut este modernizarea capabilităților militare ale României, în contextul angajamentelor asumate ca membru NATO și Uniunea Europeană, dar și pentru a descuraja eventuale acțiuni agresive împotriva statului român. Guvernul României a subliniat că achizițiile finanțate prin această sumă vor consolida securitatea națională și vor întări poziția României în cadrul alianțelor internaționale.

Ceremonia de semnare a acordului a avut loc la București, unde ambasadorul SUA, Kathleen Kavalec, a subliniat importanța acestui pas, considerând că marchează angajamentul comun al celor două țări de a asigura pacea și stabilitatea în regiunea Europei de Est, o zonă puternic influențată de războiul din Ucraina și tensiunile geopolitice actuale. Împrumutul, oferit la dobânzi mai avantajoase decât cele uzuale pentru România, urmează a fi rambursat pe o perioadă de 12 ani.

Un aspect esențial al acestui împrumut îl reprezintă alocarea a 220 de milioane de dolari pentru crearea unui Centru de excelență în producția de muniție de calibru mare de 120 și 155 mm. Ministrul Economiei, Radu Oprea, a subliniat că acest centru va transforma România în singurul producător european de muniție pentru tancurile Abrams. Producția va fi concentrată în trei fabrici deținute de Romarm, care vor fi modernizate și echipate cu tehnologia necesară. Prin acest proiect, România nu doar că va redeveni un actor relevant pe scena producției de echipamente militare la nivel regional, dar va putea exporta muniție și către alte state europene, precum Polonia.

Perioada următoare constituie o oportunitate esențială pentru revitalizarea industriei de apărare din România, întrucât forțele armate ale țării vor fi supuse unui proces intens de modernizare, pe fondul complexităților geopolitice din regiune. Strategia Națională stabilește o serie de pași concreți pentru revigorarea acestui sector vital, propunând măsuri realiste și bine fundamentate. Succesul acestei inițiative depinde, însă, de susținerea constantă din partea factorilor politici. Dacă aceste măsuri vor beneficia de suportul necesar la nivel guvernamental și legislativ, obiectivele asumate prin strategie vor putea fi realizate până în 2030.

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Concurs eseuri