Introducere

Ziua de duminică 18 mai 2025 reprezintă un moment decisiv pentru flancul estic al NATO, întrucât este ziua în care concomitent vor avea alegeri prezidențiale în România și Polonia, două state cheie în arhitectura de securitate regională, iar rezultatele acestora ar putea influența semnificativ direcția strategică a alianței în raport cu amenințările din vecinătatea estică, în special în contextul relațiilor tensionate cu Federația Rusă. În ambele state, discursurile politice suveraniste și populiste sunt uneori amplificate prin campanii online, narative media și acțiuni de dezinformare care coincid cu interesele geopolitice ale Rusiei, punând astfel sub semnul întrebării angajamentul democratic și pro-occidental al unor segmente din arena politică est-europeană. Procesul electoral este unul dintre modurile în care Rusia poate interfera cu procesele politice ale statelor din flancul estic al NATO.

România

În primul rând trebuie de remarcat că România este un stat membru al Uniunii Europene și un stat care face parte din Tratatul Alianței Nord Atlantice care se află în zonă mării negre și în vecinătatea Ucrainei, fiind un stat constant afectat de către războiul hibrid al Rusiei și tința multiplelor atacuri cibernetice și interferențe ale Kremlinului în politica sa internă. Pe de altă parte, România este un stat important pe flancul de est al NATO care, începând cu anul 2014 în urma invaziei rusești în Crimeea, a fost întărit, având o importanță colosală pentru securitatea membrilor alianței și a regiunii mării negre. Fiind un stat strategic pentru siguranța flancului estic al NATO, România a căpătat o importanță deosebită după începerea agresiunilor rusești din Ucraina în anul 2022.

În acest context, perioadele electorale din România reprezintă momente de vulnerabilitate strategică si geopolitică întrucât pot fi utilizate de către actori străini care au interese în România, precum regimul de la Kremlin pentru a destabiliza situația politică prin sabotaj și fake news. Autoritățile române și structurile de securitate națională au avertizat cu privire la riscurile unor interferențe externe, în special din partea Federației Ruse, în procesul electoral. Aceste metode includ utilizarea rețelelor sociale pentru amplificarea mesajelor populiste și suveraniste, infiltrarea spațiului informațional cu mesaje anti-europene și exploatarea nemulțumirilor economice pentru a induce neîncredere în instituțiile statului și în parteneriatele strategice. Conform raportului Serviciului de Informații Externe din 28 noiembrie 2024, declasificat de fostul președinte al României, au fost identificate încercări de agresiune informațională care pot fi atribuite intereselor Federației Ruse, inclusiv utilizarea AI pentru generarea de conținut propagandistic, citez “ s-a pus accentul pe agresiunea informațională, inclusiv propagandă și folosirea inteligenței artificiale pentru crearea rapidă de conținut”.

De asemenea, raportul menționează că “ România – alături de alte state de pe Flancul Estic al NATO – a devenit o prioritate pentru acțiunile ostile ale Rusiei, existând un interes în creștere la Kremlin pentru a influența (cel puțin) mood-ul și agenda în societatea românească în context electoral prin: propagandă și dezinformare( inclusiv prin utilizarea de tehnologii emergente în activități țintite pe grupuri și comunități specifice- ex, prin agregarea datelor disponibile public- ex. preferințe politice, economice și de consum media – și implementarea de module de inteligență artificială generative prin care să poată transmite mesaje de propagandă adaptate, în timp real, la nivel de individ); încurajarea nemulțumirilor/provocarea de reacții emoționale la nivelul populației, astfel încât să pună presiune pe autorități să reducă/stopeze sprijinul pentru Ucraina”.

Pe lângă propagandă pe platformele de social media, Rusia a încercat să submineze procesul electoral prin atacuri cibernetice. Potrivit raportului declasificat al Serviciului de Informații Român din 04.12.2024, au existat “ acțiuni ale unui actor cibernetic statal asupra structurilor IT&C suport pentru procesul electoral, găzduite de Autoritatea Electorală Permanentă( AEP) și Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS)…. a fost identificat un număr ridicat de atacuri cibernetice (peste 85000), care au vizat exploatarea vulnerabilităților existente la nivelul sistemelor informatice de suport electoral, în vederea obținerii accesului la datele din sistemele informatice, alterării integrității acestora, schimbării conținutului prezentat publicului larg și indisponibilizării infrastructurii…. Pentru lansarea atacurilor au fost utilizate sisteme informatice din peste 33 de țări, folosind metode de anonimizare avansate pentru a îngreuna procesul de atribuire… în prezent nu deținem date certe cu privire la atacator ori cu privire la afectarea procesului electoral”.

Deși acest raport nu atribuie responsabilitate Rusiei pentru aceste atacuri cibernetice, totuși ne arată că vulnerabilitatea infrastructurii digitale asociate procesului electoral, într-un context geopolitic tot mai tensionat și nevoia stringentă de consolidare a securității cibernetice, în special în jurul instituțiilor cheie implicate în organizarea alegerilor.

Astfel, este clar că România este ținta unui război informațional continuu, derulat prin platforme de social media și prin rețele de influență care promovează narative destabilizatoare. Obiectivul acestor acțiuni este subminarea încrederii publicului în democrație, în instituții și în partenerii occidentali ai României, ceea ce ar duce la erodarea democrației și incapacitatea statului de protecție împotriva propagandei ruse. Aceste tentative de destabilizare a procesului electoral reprezintă un risc major pentru alianță întrucât, România este un membru esențial pentru sprijinirea Ucrainei, servind ca principal canal pentru livrările militare și facilitând exporturile de cereale ucrainene prin Marea Neagră.

Destabilizarea României ar putea crea o problematică privind sprijinul occidental pentru Ucraina, dar și pentru Republica Moldova, un stat constant atacat de către propagandistii ruși și care găsește în România un partener de încredere în procesul de integrare europeană, dar și în colaborarea cu NATO. Astfel, “România nu este doar un membru NATO, ci și un pivot al strategiei de apărare estice a Alianței. O Românie compromisă ar perturba capacitatea NATO de a proiecta stabilitate în regiunea Mării Negre și nu numai”.

Polonia

Polonia are o lungă relație atroce cu Rusia mai ales într-un context regional marcat de instabilitate și presiuni geopolitice crescânde din partea Federației Ruse, care ar putea profita de orice semnal de slăbiciune sau ezitare din partea statelor membre pentru a-și avansa interesele în regiune. Pe lângă existența unei enclave utilizată de ruși cu scop de destabilizare și spionaj, în acest caz a zonei Kaliningrad care este parte a Federației Ruse, dar este separată geografic de către aceasta, mai are și în vecinătatea sa, Belarus, un stat aliat intereselor rusești condus de un dictator serviabil lui Putin și regimului de la Moscova. Astfel, tentativele rusești de a obține control politic în Polonia sunt ușor de înțeles. La fel ca în cazul României, Polonia este stat membru al Uniunii Europene și stat membru NATO, cu o importanță semnificativă în flancul estic, cu o armată puternică pregătită în cazul unui atac. Printre metodele identificate se numără atacurile cibernetice asupra infrastructurii critice, campaniile de dezinformare în mediul online și tentativele de susținere indirectă a unor candidați care promovează o retorică apropiată de interesele Kremlinului. Deși acești candidați au o prezență marginală în alegeri, fenomenul indică o tendință alarmantă privind eficiența propagandei ruse în a eroda încrederea cetățenilor în democrație și în parteneriatele euro-atlantice. Polonia a fost de nenumărate ținta războiului informațional, datorită poziției sale ferme care condamnă acțiunile Rusiei în Ucraina, dar și datorită suportului acordat armatei ucrainene.

Interferențele rusești din Polonia

În această duminică, în Polonia se va desfășura primul tur al alegerilor prezidențiale în care cei 13 candidați se vor confrunta pentru a ajunge în turul doi al alegerilor ce va avea loc la două săptămâni după primul tur. Totuși, unii candidați au stârnit controverse și urme de îngrijorare în media, cât și în rândul oficialilor europeni, datorită existenței unor candidați cu tendințe pro-ruse și care se declară public admiratori ai lui Vladimir Putin. Acești candidați au fost remarcați având o poziție sceptică privind ajutorul polonez față de Ucraina, având simpatii față de regimul de la Moscova și cel de la Minsk și dorind o apropiere față de relațiile cu Rusia. Deși acești candidați au o prezență marginală în cursa electorală, totuși prezența acestor candidați în sfera publica trezește semnale de alarmă privind erodarea democrației din Polonia și prezența simpatiilor rusești în rândul cetățenilor polonezi.

Această tendință ridică semne de întrebare asupra rezilienței democratice și a coeziunii interne, într-un stat care joacă un rol esențial în strategia de descurajare și apărare a flancului estic al NATO. Acest semnal de alarmă arată că Rusia și-a crescut activitatea de sabotaj și dezinformare în Polonia. Pe 7 mai, ministrul digitalizării a declarat că s-au dublat tentativele de interferențe ale Rusiei, în ajunul primului tur al alegerilor prezidențiale, ceea ce arată cu certitudine că Kremlinul vrea să obțină dominație pe flancul de est în afacerile interne, pentru a ieși învingător în războiul din Ucraina și pentru a pune stăpânire pe Europa. “Observăm o combinație de dezinformare în infosferă și atacuri hibride asupra sistemelor noastre critice, menite să paralizeze funcțiile normale ale statului” a declarat ministrul digitalizării.

De asemenea, înaintea alegerilor prezidențiale din 18 mai 2025, autoritățile poloneze au identificat o campanie de reclame electorale suspecte pe Facebook, despre care există indicii că ar fi fost finanțată din străinătate. Reclamele promovau un anumit candidat și îi discreditează pe alți doi, fără să fie declarate oficial de vreun comitet electoral. Centrul de Analiză a Dezinformării din Polonia avertizează că acțiunea ar putea fi o provocare menită să manipuleze opinia publică. Investigațiile sunt în desfășurare, iar sursa posibilă a campaniei ar putea fi Rusia, având în vedere pattern-urile anterioare de interferență. Astfel, planul de atac al FSB și GRU își continua obiectivele de sabotaj în pragul alegerilor prezidențiale. Deși, nu există un risc direct în cadrul acestui scrutin electoral, totuși arată o tendință alarmantă pentru polonezi, pentru UE și pentru NATO, al căror membri, piloni ai flancului estic sunt sabotați de către Rusia.

În plus, Polonia a fost vizată în mod repetat de operațiuni de propagandă care încearcă să divizeze societatea în jurul unor teme-cheie precum migrația, suveranitatea economică sau relațiile cu Bruxelles-ul. Aceste campanii mizează pe tradițiile conservatoare și sentimentul de autonomie națională pentru a genera scepticism față de cooperarea europeană și angajamentele internaționale. Polarizarea politică intensificată în ultimii ani a fost exploatată pentru a compromite încrederea publicului în instituțiile democratice și în presa independentă. De asemenea, rețelele de influență digitală au încercat să creeze percepții false privind costurile războiului din Ucraina pentru populația poloneză, alimentând narative de tip „Polonia plătește pentru un conflict străin”.

În loc de concluzii

Strategia Federației Ruse pentru flancul estic rămâne aceeași: fragmentarea coeziunii euro-atlantice prin subminarea democrației, sprijinirea narativelor anti-occidentale și exploatarea nemulțumirilor interne. Acțiunile hibride devin tot mai sofisticate, folosind inteligența artificială, date agregate și tehnici de micro-targetare informațională pentru a influența comportamentele electorale și sociale. Alegerile simultane din România și Polonia din 18 mai 2025 se desfășoară într-un context geopolitic deosebit de tensionat. Acestea nu sunt doar momente electorale, ci și teste pentru reziliența democratică a celor două state în fața agresiunii hibride rusești. Consolidarea securității cibernetice, combaterea dezinformării și protejarea integrității procesului electoral devin priorități strategice, iar sprijinul partenerilor din NATO și UE este esențial pentru asigurarea stabilității regionale.

Aceste state și-au exprimat sprijinul pentru Ucraina de nenumărate ori, reafirmând-ul ori de câte ori acesta a fost pus la îndoială și care au rămas fermi în lupta lor împotriva războiului asimetric al Kremlinului. Pentru Federația Rusă, orice fisură în unitatea flancului estic reprezintă o oportunitate de extindere a influenței sale. Pentru democrațiile europene, alegerile din mai 2025 sunt un prilej de reafirmare a valorilor comune, a solidarității în fața amenințărilor și a angajamentului ferm față de securitatea colectivă. Într-o eră în care războiul nu se mai poartă doar cu armament convențional, ci și cu algoritmi și propagandă, apărarea democrației începe cu vigilența civică și cu protejarea procesului electoral.