Perspectiva poloneză asupra provocării estice contemporane

de | oct. 17, 2024 | Analize, UCRAINA | 0 comentarii

Războiul dintre Ucraina și Rusia a produs schimbări majore pe scena internațională, iar una dintre cele mai semnificative consecințe a fost impactul asupra discursului politic intern din multe țări occidentale. Acest discurs a trebuit să fie revizuit în profunzime, deoarece narativele promovate online de Rusia sau de grupuri afiliate au alimentat creșterea popularității partidelor de […]

Războiul dintre Ucraina și Rusia a produs schimbări majore pe scena internațională, iar una dintre cele mai semnificative consecințe a fost impactul asupra discursului politic intern din multe țări occidentale. Acest discurs a trebuit să fie revizuit în profunzime, deoarece narativele promovate online de Rusia sau de grupuri afiliate au alimentat creșterea popularității partidelor de extremă dreapta. Ideea că dificultățile economice sunt cauzate de sprijinul acordat Ucrainei a câștigat teren în rândul populației, ceea ce a forțat guvernele unor țări, precum Germania, să-și regândească poziția față de conflictul din Estul Europei.

Președintele Serviciului Federal de Informații al Germaniei, Bruno Kahl, a avertizat despre o amenințare militară directă din partea Rusiei, estimând că, până la sfârșitul acestui deceniu, forțele ruse ar putea fi capabile să atace NATO. În cadrul unei audieri în fața Comisiei parlamentare de control din Bundestag, Kahl a subliniat că Germania este al doilea mare susținător al Ucrainei, țară invadată de Rusia în 2022, afirmând indirect că Germania se află într-un conflict direct cu Rusia. El a adăugat că președintele rus Vladimir Putin nu se concentrează doar pe Ucraina, ci urmărește să creeze o nouă ordine mondială.

Pe de altă parte, publicația germană Bild a relatat recent că Germania nu va mai livra Ucrainei vehicule grele de luptă, precum tancurile Leopard 2, vehiculele de infanterie Marder și obuzierele Panzerhaubitze 2000, conform unui document al ministerului german al apărării. Aceasta se aliniază cu evaluările ministerului, care consideră că Ucraina nu va putea desfășura o contraofensivă majoră în viitorul apropiat, în ciuda eforturilor sale de a respinge trupele rusești. Această decizie reflectă o schimbare în politica Germaniei față de conflictul din Ucraina, deși cancelarul Olaf Scholz a anunțat noi pachete de asistență militară, acestea par a fi livrări deja promise, nu suplimentare. Această schimbare de strategie vizează menținerea sprijinului electoral pe plan intern, o provocare tot mai dificilă, pe fondul celor mai recente sondaje. Totuși, există și anumite excepții la nivel european, iar acestea ar trebui subliniate.

Atitudinea Poloniei față de Rusia a rămas constantă, în ciuda schimbării politice de la Varșovia. Mariusz Blaszczak, ministrul apărării polonez în aprilie 2023, a afirmat anul trecut că mai sunt necesari încă doi ani pentru ca armata poloneză să devină cea mai puternică armată terestră din Europa. Deși între timp guvernul s-a schimbat, iar Blaszczak a intrat în opoziție, actuala administrație continuă să investească masiv în consolidarea forțelor armate, alocând resurse financiare și eforturi considerabile pentru acest obiectiv. Deși noul guvern condus de Donald Tusk a fost inițial foarte critic față de cheltuielile mari pentru înzestrare militară începute de fostul guvern PiS, acesta nu a redus achizițiile după preluarea puterii. Înainte de alegeri, acordurile majore cu furnizorii de echipamente militare au fost intens criticate, însă guvernul Tusk a continuat pe aceeași linie. Această continuitate sugerează că, indiferent de conflictele politice interne, politica externă a Poloniei va rămâne neschimbată: Rusia este percepută ca principala amenințare la adresa securității naționale, iar măsurile necesare pentru contracararea acesteia vor fi tratate ca priorități.

După prăbușirea Pactului de la Varșovia și a Uniunii Sovietice, Polonia nu a avut ambiția de a deveni un centru militar important în Europa. Cheltuielile sale pentru apărare au scăzut constant, rămânând sub 2% din PIB după 1995, ceea ce a fost o tendință comună în rândul țărilor europene. În această perioadă, relațiile Poloniei cu Rusia au fost destul de reci, fără a exista o cooperare semnificativă.

Aderarea Poloniei la NATO în 1999 a generat reacții nervoase din partea Rusiei, iar deteriorarea relațiilor a continuat, mai ales după decizia din 2008 de a desfășura un element din sistemul american de apărare antirachetă pe teritoriul polonez. Până în 2014, tensiunile în relațiile dintre Polonia și Rusia au fost mai degrabă retorice, fără a duce la acțiuni militare directe.

În acest context, forțele armate poloneze s-au concentrat pe dezvoltarea ca armată expediționară, participând la operațiuni internaționale în Irak și Afganistan în colaborare cu Statele Unite. Totuși, situația s-a schimbat dramatic odată cu anexarea Crimeii de către Rusia și izbucnirea conflictelor în estul Ucrainei. Aceste evenimente au determinat o revizuire a gândirii strategice a elitelor politice din Polonia, care au început să acorde o importanță mai mare securității naționale.

În 2014, modernizarea armatei a devenit un subiect proeminent în dezbaterea politică internă. Partidul conservator Lege și Justiție, care a preluat puterea în 2015, a făcut din aceasta o prioritate a programului său, iar miniștrii apărării, precum Antoni Macierewicz și Mariusz Blaszczak, au inițiat contracte majore pentru achiziția de echipamente moderne. Aceștia au evidențiat nevoia de a întări forțele armate și de a asigura securitatea Poloniei într-un context geopolitic instabil.

Cu toate acestea, modernizarea a fost inițial de natură fragmentară. Aceasta înseamnă că doar anumite componente ale armatei, precum sistemele de apărare aeriană și antirachetă, au fost actualizate, în timp ce restul forțelor a rămas în mare parte neschimbat. Dr. Lukasz Stach de la Universitatea Jagiellonă subliniază că, în ciuda acestui proces parțial de modernizare, s-au realizat reforme semnificative, îmbunătățind astfel atât aspectul, cât și capabilitățile forțelor armate poloneze.

În 2024, Polonia va aloca 4,12% din PIB-ul său pentru apărare, cu planuri de a ajunge la aproape 5% în 2025. Aceste procente reprezintă cele mai mari cheltuieli pentru apărare din cadrul țărilor membre ale Alianței Nord-Atlantice. Conform unui studiu publicat în aprilie 2024 de Institutul Internațional Suedez de Cercetare a Păcii, cheltuielile de apărare ale Poloniei au înregistrat o creștere de 75% în 2022, atingând 31,6 miliarde de dolari, ceea ce reprezintă cea mai puternică creștere din rândul statelor europene membre NATO.

Premierul polonez, Donald Tusk, a anunțat recent că dorește o implementare cât mai rapidă a planului „Scutul Estului”, care vizează întărirea granițelor estice ale Poloniei și se va realiza în colaborare cu țările baltice și Finlanda. În cadrul acestui proiect, Tusk intenționează să solicite fonduri europene pentru a sprijini implementarea sa.

Vorbind de la poligonul militar din Orzysz, situat la aproximativ 60 de kilometri de exclava rusă Kaliningrad, Tusk a subliniat că inițiativa are sprijinul britanic, iar Statele Unite sunt, de asemenea, deschise să participe. Scopul principal al „Scutului Estului” este asigurarea protecției Poloniei împotriva amenințărilor potențiale din partea Rusiei și Belarusului.

Proiectul include desfășurarea de exerciții militare și construirea unor facilități esențiale, cum ar fi baze, buncăre, tuneluri și depozite pentru echipamente pre-poziționate, dar și sisteme de drone. Tusk a accentuat că aceste măsuri trebuie privite ca o investiție în securitate și stabilitate, nu doar ca simple acțiuni militare.

Guvernul polonez a anunțat că lucrările vor începe imediat, cu scopul ca întregul proiect să devină operațional până în 2028. O parte semnificativă a infrastructurii va fi construită de companii civile, fiind finanțată atât din fonduri europene, cât și din bugetul național al Poloniei.

De asemenea, la poligonul din Orzysz, vor fi amplasate depozite militare care vor face parte din sistemul logistic al „Scutului Estului”. Proiectul va include o rețea de tuneluri de-a lungul granițelor cu Belarus și exclava Kaliningrad, contribuind astfel la consolidarea apărării naționale. Planul „Scutul Estului” face parte din cele patru direcții fundamentale ale strategiei naționale de securitate a Poloniei, care include participarea activă la alianțele internaționale, întărirea securității interne, combaterea spionajului și protecția frontierelor de est.

Nu doar politicienii au avut declarații prin care s-a putut observa adversitatea generală a poporului polonez față de Rusia. Polonia resimte o nevoie urgentă de a-și întări armata pentru a face față posibilelor amenințări, un sentiment exprimat de un general polonez care consideră că un război este inevitabil, conform agenției de presă de stat PAP. Generalul Wieslaw Kukula, șeful Statului Major al forțelor armate poloneze, a subliniat, într-un discurs la Academia Militară din Wroclaw, că generația actuală va trebui să lupte pentru apărarea țării, afirmând că nici el, nici soldații săi nu au intenția de a pierde un astfel de conflict. Kukula a accentuat importanța creării unor forțe armate bine pregătite și a menționat că actuala criză demografică îngreunează procesul de recrutare.

Pentru a face față potențialului inamic, Kukula a subliniat necesitatea unei armate mai mari și a propus implementarea modelului de serviciu militar universal, care implică pregătire și serviciu militar obligatoriu. Conform Ministerului polonez al Apărării, se preconizează ca armata poloneză să ajungă la peste 207.500 de soldați până la sfârșitul anului, ceea ce ar plasa Polonia pe locul trei în NATO, după Statele Unite și Turcia. În iulie, Kukula a afirmat că Polonia ar trebui să-și pregătească forțele pentru un conflict pe scară largă, având în vedere deteriorarea relațiilor cu Rusia și Belarus după invazia Rusiei în Ucraina, în februarie 2022.

Generalul Rajmund Andrzejczak, fostul șef al Statului-Major polonez între 2018 și 2023, a prezentat în cadrul conferinței ,, Defending Baltics’’ un plan menit să descurajeze agresiunile Rusiei. El a subliniat că orice atac asupra teritoriului lituanian va fi întâmpinat cu un răspuns imediat, afirmând că acest răspuns nu va veni în prima zi, ci în primul minut. Generalul a precizat că forțele poloneze vor viza toate obiectivele strategice situate în jurul unei raze de 300 de kilometri, inclusiv un atac direct asupra Sankt Petersburgului.

Pentru a se pregăti pentru un astfel de scenariu, Polonia achiziționează în prezent 800 de rachete cu o rază de acțiune de până la 900 de kilometri, care vor fi desfășurate în cazul unei agresiuni rusești. Andrzejczak a menționat că situația din Ucraina oferă Poloniei un răgaz de câțiva ani, subliniind că, dacă Rusia va câștiga în Ucraina, va avea probabil o divizie staționată în Lvov, una în Brest și una în Grodno. El a avertizat că un atac asupra țărilor baltice sau asupra Poloniei ar reprezenta începutul unei confruntări totale.

În același sens, consilierul pentru securitate națională al președintelui lituanian, Kęstutis Budrys, a declarat că, dacă Rusia va învinge în Ucraina, expansiunea sa imperialistă va viza Estonia, Letonia, Lituania și Polonia. Budrys a subliniat că riscul de agresiune împotriva Uniunii Europene va crește semnificativ dacă Belarus devine o parte complet integrată a așa-numitei Uniuni Statale cu Rusia.

Înainte de a trece în revistă principalele programe de înzestrare ale Poloniei ar fi utilă o scurtă analiză a principalelor unități de manevră ale Varșoviei avute în 2022, înainte de începerea procesului de redimensionare a forțelor militare. Forța de tancuri a Poloniei este într-o tranziție semnificativă, iar situația actuală reflectă un angajament tot mai puternic față de modernizarea flotei de tancuri și sprijinirea Ucrainei în conflictul cu Rusia. Toate tancurile T-72M1 și M1Z capabile de luptă au fost trimise deja în Ucraina, alături de un număr nespecificat de tancuri PT-91 Twardy, urmând ca restul PT-91 să fie trimise pe măsură ce Polonia va primi tancurile înlocuitoare.

Forțele mecanizate poloneze sunt împărțite în patru divizii principale: Divizia 11 Cavalerie Blindată în sud-vest, Divizia 18 Mecanizată în sud-est, Divizia 16 Mecanizată în nord-est și Divizia 12 Mecanizată în nord-vest. Dintre acestea, Divizia 16 și Divizia 18 sunt cele mai apropiate de posibilele amenințări din partea Rusiei și Belarusului.

Divizia 16 are trei brigăzi, inclusiv Brigada 9 Cavalerie Blindată, care operează două batalioane de tancuri PT-91 Twardy, și două brigăzi mecanizate care au câte un batalion de PT-91. Această divizie este aproape de enclava rusească Kaliningrad, iar în cazul unui atac, ar fi prima unitate poloneză care ar răspunde.

Divizia 18 Mecanizată, formată în 2018, este mai bine echipată, cu două batalioane de Leopard 2A5 și Leopard 2PL modernizate, precum și două batalioane echipate până de curând cu T-72 M1. În viitor, această divizie va primi noile tancuri Abrams, iar Leopard-urile vor fi redistribuite către Divizia 11. Divizia 11 Cavalerie Blindată a fost centrul cooperării Poloniei cu NATO și operează Leopard 2A4, în timp ce Divizia 12 are un singur batalion de PT-91, fiind responsabilă de apărarea coastei Poloniei.

În anul 2024, Polonia va încheia aproximativ 150 de contracte semnificative menite să sprijine procesul de modernizare a forțelor sale armate. Printre obiectivele prioritare ale acestei modernizări se numără achiziționarea de echipamente performante, cum ar fi rachetele de croazieră aer-lansate JASSM-ER și elicopterele de atac AH-64 Apache. De asemenea, Polonia intenționează să investească în elicoptere multirol și de suport, modernizarea avioanelor de luptă F-16, achiziționarea de tancuri K2 de ultimă generație și echipamente conexe, cum ar fi muniția și sistemele de apărare aeriană Pilica. Alte investiții esențiale includ sisteme fără pilot pentru recunoaștere și atacuri, terminale de comunicații satelitare, vehicule de recunoaștere ușoară în cadrul programului Kleszcz, și echipamente de comunicații radio ușoare.

De asemenea, se va pune un accent deosebit pe implementarea mai rapidă a unor programe de apărare aeriană esențiale, cum ar fi Wisła, Narew și Pilica+. În plus, unul dintre cele mai importante obiective ale Poloniei în 2024 este construirea unor capacități satelitare proprii, de la zero. În acest sens, Centrul de Operațiuni Satelitare urmează să atingă capacitatea operațională deplină în cursul acestui an. Extinderea Forțelor de Apărare Cibernetică reprezintă un alt punct esențial pe agenda de modernizare a armatei poloneze, în prezent aceste forțe numărând aproximativ 6.500 de membri, dintre care unii sunt civili.

Pentru a finanța această amplă modernizare, Polonia a creat un Fond de Sprijin pentru Forțele Armate (FWSZ), care reprezintă o sursă suplimentară de finanțare, distinctă de bugetul alocat Ministerului Apărării Naționale. Administrarea acestui fond este realizată de către Bank Gospodarstwa Krajowego, iar fondul a fost creat în baza Legii Apărării Patriei din martie 2022. Detaliile financiare ale acestui fond sunt clasificate, însă se estimează că în anul 2023 fondul a fost finanțat cu aproximativ 7,3 miliarde de euro, subliniind astfel angajamentul Poloniei de a-și consolida apărarea.

În prezent, Forțele Armate ale Poloniei numără aproximativ 200.000 de soldați, dintre care 130.000 sunt militari profesioniști. Pe lângă aceștia, Polonia găzduiește pe teritoriul său în jur de 16.000 de trupe aliate, ca parte a eforturilor internaționale de apărare. Armata poloneză este în continuă extindere, iar o dovadă clară în acest sens este anunțul din noiembrie 2023 privind formarea unei noi divizii. Aceasta, denumită Divizia a 8-a de Infanterie a Armatei Naționale, va avea cartierul general la Nowe Miasto nad Pilicą și va fi desfășurată în patru regiuni administrative. Noua divizie va cuprinde două brigăzi mecanizate, o brigadă motorizată și o brigadă blindată, completate de o brigadă de artilerie, un regiment logistic, un regiment anti-tanc, un regiment de apărare aeriană, precum și unități de comandă, recunoaștere și apărare chimică.

Totodată, Polonia continuă să extindă Forțele de Apărare Teritorială, care au ajuns să numere aproximativ 35.000 de soldați. În anul 2024, se estimează că aceste forțe vor include 20 de brigăzi, dintre care două vor fi specializate în protecția frontierei. Cu toate acestea, nu toate aspectele acestei expansiuni masive sunt văzute cu ochi buni. Deși inițial s-a propus crearea unei armate de 300.000 de soldați, actualul guvern pare mai reticent în această privință, în parte din cauza criticilor venite din partea experților militari. Aceștia susțin că armata poloneză a devenit deja prea numeroasă în raport cu capacitatea țării de a o echipa corespunzător. Deficiențele în materie de comandă și control (C2), pregătire, rezerve de echipamente și logistică sunt, de asemenea, subiecte de îngrijorare.

Chiar dacă Polonia are în prezent cea mai mare armată din Europa și a treia cea mai mare din NATO, după SUA și Turcia, când vine vorba de cheltuielile pe soldat, Polonia se situează abia pe locul 22 în alianța nord-atlantică. Această discrepanță între dimensiunea armatei și resursele alocate fiecărui soldat este reflectată și în echipamentele disponibile pentru trupele poloneze. Deși investițiile în modernizare sunt considerabile, soldații polonezi continuă să se confrunte cu lipsuri de echipament personal, fiind nevoiți să utilizeze uniforme uzate și căști vechi. În unele cazuri, soldații își achiziționează echipamentele pe cont propriu, inclusiv cei care sunt desfășurați la graniță.

Ca răspuns la aceste probleme, guvernul polonez a lansat Operațiunea „Szpej”, un program care prevede achiziționarea de noi uniforme cu camuflaj eficient, veste antiglonț, căști compozite, puști de asalt Grot, pistoale VIS 100, sisteme de ochire, ochelari de vedere nocturnă, măști de gaz și echipamente de protecție filtrantă. Prima fază a acestui program ar trebui să fie completă până la sfârșitul anului 2024, oferind astfel un sprijin important soldaților în misiuni critice.

Un alt domeniu de importanță strategică pentru Polonia este modernizarea forțelor sale blindate, mai ales în contextul amenințării tot mai mari reprezentate de Rusia. În urma deciziei de a dona Ucrainei un număr semnificativ de tancuri, printre care între aproximativ 300 de tancuri T-72M1/M1R, 14 tancuri Leopard 2A4 și peste 80 de tancuri PT-91 Twardy, Polonia a fost nevoită să își înlocuiască propriul arsenal. Ca răspuns, guvernul polonez a comandat 180 de tancuri K2 din Coreea de Sud și 366 de tancuri Abrams (116 M1A1 și 250 de noi tancuri M1A2 SEPv3). De asemenea, Polonia a achiziționat 26 de vehicule de recuperare M88A2 și 17 poduri mobile M1074, toate acestea urmând să devină echipamente esențiale pentru armata poloneză, care intenționează să înlocuiască toate tancurile de proveniență sovietică în cel mai scurt timp posibil.

Modernizarea tancurilor Leopard 2 la standardul Leopard 2PL continuă, deși acest proiect s-a confruntat cu numeroase dificultăți, inclusiv întârzieri considerabile. Dacă inițial se preconiza că livrările finale vor fi realizate până în 2020, noul termen limită a fost extins până în 2027, ceea ce înseamnă că programul este în întârziere cu șapte ani.

Un proiect deosebit de important pentru modernizarea forțelor terestre poloneze este vehiculul de luptă de infanterie Borsuk, destinat să înlocuiască vechile vehicule BWP-1, care sunt versiuni poloneze ale BMP-1 de origine sovietică. Deși aceste vehicule sunt depășite din punct de vedere tehnologic, ele sunt încă utilizate în unele batalioane mecanizate poloneze. Primul lot de vehicule Borsuk ar trebui să fie livrat până în 2035, după care vor înlocui treptat toate vehiculele BWP.

Pe lângă modernizarea echipamentelor blindate și a infanteriei, Polonia investește masiv în consolidarea apărării sale aeriene. În ianuarie 2023, Polonia a primit primul sistem de apărare aeriană cu rază medie de acțiune Patriot din cadrul programului Wisła, care include patru lansatoare M903, opt radare AN/MPQ-65 și două seturi de echipamente AN/MSQ-104 pentru controlul tirului. După ce a încheiat contractul pentru a doua fază a programului, Polonia va primi în plus radare LTAMDS și lansatoare avansate. Această a doua fază va permite lansarea atât a rachetelor Patriot PAC-3 MSE, cât și a rachetelor SkyCeptor, integrate în cadrul programului. În următorii zece ani, Polonia intenționează să dispună de un total de 23 de baterii Narew, care vor permite interceptarea țintelor aeriene la distanțe de până la 45 de kilometri, oferind o apărare robustă împotriva atacurilor din aer. Aceste investiții subliniază determinarea Poloniei de a-și proteja spațiul aerian și infrastructura militară de eventuale amenințări externe.

Polonia și-a consolidat semnificativ capacitățile de artilerie prin achiziția de lansatoare multiple de rachete HIMARS și K239 Chunmoo. Aceste sisteme sunt destinate să îmbunătățească semnificativ capacitatea de atac la distanță lungă a Poloniei, având muniții ghidate și o rază de acțiune de până la 290 de kilometri. Aceste sisteme vor oferi Poloniei un avantaj strategic în eventualitatea unui conflict armat, oferind forțelor terestre posibilitatea de a lovi ținte precise la distanțe considerabile. În plus, Polonia și-a crescut inventarul de obuziere autopropulsate, cu o comandă de 170 de obuziere Krab suplimentare și 218 SPH-uri K9A1/K9A2 din Coreea de Sud. Aceste vehicule de artilerie sunt esențiale pentru mobilitatea și puterea de foc a forțelor terestre, oferind capabilități moderne de atac și sprijin în operațiuni pe câmpul de luptă.

Forțele aeriene poloneze sunt de asemenea supuse unei transformări majore, ca parte a planului general de modernizare. Un element cheie al acestui proces este achiziția a 48 de avioane de luptă ușoare FA-50 din Coreea de Sud. Această achiziție va permite Poloniei să înlocuiască treptat flota sa învechită de avioane MiG-29 și Su-22, care nu mai corespund cerințelor moderne de apărare. FA-50 sunt considerate o soluție intermediară, până la sosirea unor aeronave mai avansate, cum ar fi F-35A, care urmează să fie livrate în perioada 2026-2030. F-35A reprezintă vârful tehnologiei în materie de aviație militară și vor oferi Poloniei capacități de atac și supraveghere mult superioare, în special datorită sistemelor lor avansate de senzori și armament.

În paralel, Polonia are în vedere modernizarea flotei sale de avioane F-16, cu posibilitatea de a le aduce la standardul Block 72. Această modernizare ar crește considerabil performanțele flotei existente de F-16, făcând-o mai competitivă în fața amenințărilor contemporane. Mai mult decât atât, există speculații că Polonia ar putea achiziționa aeronave suplimentare, cum ar fi F-15EX sau Eurofighter Typhoon, pentru a-și consolida capacitățile aeriene și pentru a asigura o mai mare flexibilitate în misiunile de apărare și atac.

Modernizarea forțelor navale poloneze reprezintă un alt aspect important al planului de apărare. Programul Miecznik, care presupune construirea de fregate, este cel mai ambițios proiect naval din istoria Poloniei. Aceste fregate sunt bazate pe designul britanic Arrowhead 140 și vor deveni coloana vertebrală a marinei poloneze. Primele din cele trei fregate sunt deja în construcție, iar livrările ar trebui să fie finalizate până în 2031. Proiectul Miecznik este esențial pentru modernizarea flotei poloneze și pentru asigurarea securității maritime a Poloniei, în special în Marea Baltică, unde amenințările navale au crescut în intensitate.

În contextul regional actual, cu o prezență navală rusă din ce în ce mai agresivă în Marea Baltică, fregatele Miecznik vor juca un rol crucial în asigurarea capacității de apărare maritimă a Poloniei. Aceste nave vor fi echipate cu sisteme moderne de armament și senzori, care le vor permite să execute o gamă largă de misiuni, de la protecția convoaielor maritime până la atacuri asupra navelor inamice sau apărarea împotriva rachetelor de croazieră.

Sistemele fără pilot (UAV) devin o componentă tot mai importantă a strategiei de apărare a Poloniei. În prezent, Polonia a achiziționat 24 de UAV-uri Bayraktar TB2 și a închiriat drone MQ-9A Reaper din Statele Unite. Aceste UAV-uri sunt esențiale pentru operațiunile de recunoaștere și atacuri precise la distanță, oferind Poloniei un avantaj în misiuni de supraveghere și atac fără a pune în pericol viețile piloților. În plus, Polonia plănuiește să își extindă flota de UAV-uri cu 400 de drone FlyEye de recunoaștere până în 2035, ceea ce va spori capacitatea sa de a colecta informații critice și de a executa lovituri precise pe câmpul de luptă.

Deciziile luate în ultimii 2 ani de factorii politico-militari sunt în concordanță cu percepțiile generale ale poporului polonez. Un sondaj realizat de postul polonez RMF24 arată că aproape jumătate dintre polonezi cred că un atac din partea Rusiei asupra Poloniei este „probabil.” Datele, publicate pe 22 februarie, relevă o creștere semnificativă a acestei percepții, cu 47% dintre respondenți indicând că un atac ar putea avea loc, ceea ce reprezintă o creștere de 16% față de un sondaj similar efectuat în luna mai a anului 2023. Această creștere a îngrijorărilor subliniază temerile tot mai mari legate de modul în care Occidentul gestionează riscurile unui conflict între Rusia și NATO.

De asemenea, sondajul reflectă pesimismul polonezilor cu privire la șansele Ucrainei de a câștiga războiul. Doar 17% dintre respondenți cred că Ucraina are șanse reale de victorie, o părere care coincide cu rezultatele unui alt sondaj efectuat de Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR) pe 21 februarie, care arată că în medie, doar 10% dintre europeni consideră că Ucraina va învinge în acest conflict.

Deși planurile de modernizare a forțelor armate poloneze sunt foarte ambițioase, ele se confruntă cu provocări notabile, în special în domeniile finanțării și logisticii. Guvernul din Polonia a identificat o lipsă de 14 miliarde de euro în bugetul destinat apărării, o situație generată de angajamentele administrației anterioare. Comisia Europeană a emis deja avertizări cu privire la deficitele excesive, în mare parte din cauza creșterii cheltuielilor pentru apărare.

În afara problemelor financiare, Polonia se confruntă și cu dificultăți logistice legate de integrarea noilor echipamente militare. Infrastructura actuală necesită modernizare pentru a putea sprijini noile tancuri, aeronave și sisteme de artilerie. De asemenea, vor fi necesare investiții semnificative în dezvoltarea facilităților de întreținere, logistică și instruire a personalului, pentru a garanta utilizarea eficientă și întreținerea corespunzătoare a acestor echipamente la standarde operaționale optime.

Procesul de înzestrare militară al Poloniei are o relevanță deosebită pentru celelalte state NATO din Europa de Est, deoarece oferă un model de bune practici ce poate fi urmat și conferă încredere țărilor mai mici care se simt amenințate de influența Moscovei. În afară de impactul asupra securității regiunii nord-estice a Europei, în special în zona Baltică, strategiile politico-militare ale Poloniei au generat efecte semnificative și în alte zone ale continentului, inclusiv în regiunea Mării Negre.

România, un stat cu ambiții de putere regională în Balcani, a observat îndeaproape acțiunile Poloniei și, drept urmare, și-a consolidat relațiile cu Coreea de Sud. Această țară a demonstrat că dispune de unul dintre cele mai puternice complexe militaro-industriale din lume, un factor crucial pentru un program de înzestrare rapid și eficient. România urmează pașii Poloniei, deși la o scară mai mică din motive obiective, și a început deja să contracteze obuziere autopropulsate sud-coreene, iar achiziționarea de tancuri și vehicule de luptă pentru infanterie din industria de armament asiatică este, de asemenea, foarte probabilă.

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Concurs eseuri