Partidul Republican a reușit o victorie de răsunet prin realegerea lui Donald Trump în funcția prezidențială de la Washington, iar acest fapt a generat încă de dinainte de terminarea numărării voturilor apariția unor noi scenarii privind sistemul internațional în epoca celui al 47-lea președinte al SUA. Cei care au continuat să îl susțină pe Trump în ultimii ani în ciuda tututor episoadelor problematice s-au grăbit să își asume și ei o contribuție în ceea ce privește victoria republicană, iar unul dintre cei puternici susținățori europeni ai președintelui reales este premierul Ungariei, Viktor Orban, care de multe ori a făcut opinie separată față de interesele Uniunii Europene.

Încă nu există imagine clară asupra modului în care se va modifica abordarea Washingtonului în relația cu partenerii din UE și din NATO, dar cert este că maniera de colaborare va deveni una mult mai tranzacțională, iar asta va fi un aspect problematic pentru anumite state. Victoria lui Trump ar putea aduce tarife suplimentare de 10% pe aproape toți partenerii comerciali ai SUA, inclusiv Uniunea Europeană, precum și tarife între 60% și 100% pentru produsele din China. Trump a indicat că dorește să folosească inițial aceste tarife ca instrument de negociere pentru a obține acorduri comerciale avantajoase pentru SUA și pentru a atrage investiții în industria americană. Totodată, tarifele impuse riscă să intensifice inflația, care este deja peste ținta stabilită de banca centrală americană de mai bine de patru ani. În plus, o administrație Trump ar putea pune presiune pe Europa să mărească semnificativ investițiile în apărare.

De exemplu, guvernul de la Berlin continuă să aloce pentru Apărare între 1,4% și 1,6% din PIB, sub nivelul de 2% prevăzut de tratatul NATO. În loc de a crește bugetul de Apărare, Berlinul redirecționează economiile către sprijinirea industriei germane pentru a exporta în SUA. România se află într-o situație similară: deși SUA și aliații au investit semnificativ în bazele de aici pentru protecție, bugetul României pentru Apărare a scăzut de la 2,01% în 2020 la 1,6% în 2023. Din bugetul de anul trecut, peste 21% a fost destinat echipării armatei, puțin peste cerințele NATO. Între timp, Polonia și statele baltice au majorat considerabil cheltuielile de Apărare după invazia rusă. Polonia a ajuns în 2023 la un impresionant 3,92% din PIB, iar Estonia la 2,89%, cu Polonia pregătindu-se să devină cea mai puternică forță terestră din Europa. În contrast, din 2014 până în 2023, SUA au menținut cheltuielile pentru Apărare la un nivel de cel puțin 3,24% din PIB, dublu față de Germania. Anul acesta, Trump a declarat că va insista ca fiecare națiune NATO să cheltuiască la cel puțin 3% din PIB bugetul pentru Apărare.

Legat de situația Ucrainei și mai pe larg de ambițiile revizioniste ale anumitor actori internaționali, noua administrație americană va lua probabil niște decizii care vor avea la bază doar interesul național propriu. Ar putea apărea un armistițiu între Rusia și Ucraina, cu garanții de securitate pentru Kiev, dar și cu cedarea unor teritorii semnificative către Moscova. Viktor Orban a solicitat deja o nouă abordare a Uniunii Europene în privința Ucrainei, după victoria lui Donald Trump în alegerile prezidențiale din SUA. Orban a tratat cu reticență sancțiunile UE împotriva Moscovei și a amenințat în mod repetat cu veto asupra rezoluțiilor de sancțiuni ale blocului comunitar împotriva Rusiei. De asemenea, Orban se opune ferm livrărilor de arme către Ucraina, țară care ar rămâne vulnerabilă în fața agresiunii rusești fără acest sprijin. Experții consideră că un plan de pace susținut de Orban ar fi pe placul lui Putin și ar echivala cu o capitulare totală a Ucrainei. Veștile nu sunt bune pentru Europa de Est având în vedere legătura apropiată dintre Orban și Trump.

Viktor Orban, un aliat fidel al lui Trump, acum are teren favorabil și este de mare interes ce va solicita la nivel bilateral, combinat cu alianța informală pe axa Moscova- Budapesta care ar putea reaprinde o agendă revizionistă în Europa.