Pace energetica ruso-chineza

de | mart. 9, 2010 | Asia Centrală, Razboi energetic, Știri, Uncategorized @ro | 0 comentarii

Constructia oleoductului Rusia-China va fi finalizata in 2010, a anuntat la sfarsitul saptamanii trecute ministrul de externe chinez Jiang Jiechi, citat de mass-media internationala, preluata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Oficialul chinez a mai declarat ca sectiunea chineza a oloeductului, de la punctul Skoordino (regiunea Amur) va deveni operationala in 2011.
Fratia energetica ruso-chineza ameninta Nabucco

Fratia energetica ruso-chineza ameninta Nabucco

Constructia oleoductului Rusia-China va fi finalizata in 2010, a anuntat la sfarsitul saptamanii trecute ministrul de externe chinez Jiang Jiechi, citat de mass-media internationala, preluata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Oficialul chinez a mai declarat ca sectiunea chineza a oloeductului, de la punctul Skoordino (regiunea Amur) va deveni operationala in 2011.
Surse oficiale, apropiate companiei rusesti Transneft estimau la aproximativ un miliard de dolari costurile de constructie si dare in folosinta a unei ramuri a oleoductului Siberia-Pacific, considerata cruciala pentru aprovizionarea pietei chineze, devenita una din principalele consumatoare de energie din lume. Conducta este parte a oleoductului Siberia de Est-Pacific, lansat in decembrie 2009, destinat sa pompeze pana la 1,6 milioane barili de titei pe zi din campurile din Siberia spre Extremul Orient rus, si mai departe spre China si Japonia.
Ministrul chinez, citat de mass-media, a mai apreciat cooperarea ruso-chineza in domeniul energetic, amintind de acordurile semnate in domeniul petrolului, gazelor naturale si energie electrica, dar si de experienta acumulata in cooperarea in domeniul nuclear civil. Relatiile cu Rusia sunt o prioritate a politicii externe chineze, date fiind pozitiile similare ale Moscovei si Beijingului in mai multe chestiuni globale si regionale si potentialul mare de dezvoltare a colaborarii.

Ofensiva gazului

Anuntul privind constructia oleoductului care va lega Siberia de China, vine la cateva saptamani dupa ce presedintele chinez, Hu Jintao, unul din arhitectii noii strategii energetice a Chinei, a inaugurat ieri in Turkmenistan un gazoduct gigantic ce va furniza gaz natural pietei chineze. In prezenta presedintilor turkmen, Gurbanguly Berdymukhamedov, uzbek, Islam Karimov, si kazak, Nursultan Nazarbaiev, Hu Jintao a inaugurat gazoductul de peste 7.000 km lungime, conducta traversand Asia Centrala pe o lungime de 1.800 km, prin teritoriile Turkmenistanului, Uzbekistanului si Kazakhstanului, inainte de a ajunge pe teritoriul chinez, unde traverseaza alti 5.000 km.
Conform surselor oficiale citate, prin acest gazoduct, societatea petroliera de stat chineza China National Petroleum Corp (CNPC) va primi pana la 40 miliarde metri cubi de gaz cand va atinge capacitatea deplina, in 2012-2013. Punerea in functiune a gazoductului este perceputa ca o victorie pentru Beijing, care incearca de ani de zile sa penetreze aceasta regiune bogata in hidrocarburi, considerata strategica pentru economia sa si dominata in mod traditional de Federatia Rusa. Turkmenistanul, fosta republica sovietica, detine unele dintre cele mai importante rezerve de gaz din lume.
Astfel, China a reusit sa-si intinda retelele de gazoducte profitand de imensele ei rezerve de lichiditati, acordand imprumuturi si propunand proiecte de infrastructura pentru a-si apropia liderii din regiune. In 2009, Beijing a cheltuit uriase sume de bani in Asia Centrala, intre care un credit de 6,78 miliarde de euro in favoarea Kazakhstanului si un imprumut de 2,71 miliarde de euro pentru Turkmenistan, pentru a obtine la termen licenta asupra imensului zacamant gazifer de la Iolotan-Sud. Surse oficiale, citate de mass-media internationala, au declarat ca statul chinez „progreseaza pretutindeni in sectorul petrolului, al gazului, al carbunelui”, reusind „mai rapid ca Europa, care e un consortiu de 30 de tari”.

Nabucco, sub semnul intrebarii

Inaugurarea, in luna decembrie 2009, a gazoductului chinez din Asia Centrala, pune sub semnul intrebarii strategia Nabucco a statele europene. Conform unor surse diplomatice, citate de agentia de presa KARADENIZ PRESS, consortiul Nabucco si Turkemnistanul ar putea semna, in aprilie 2010, un contract privind livrarea, anuala, a zece miliarde de metri cubi de gaze naturale de catre statul din Asia Centrala pentru aprovizionarea conductei. Acesta ar fi primul contract de aprovizionare a Nabucco, proiect international la care participa si Romania.
Dezvaluirile oficialului Nabucco vin la scurt timp dupa ce un al doilea gazoduct dintre Iran si Turkmenistan a fost inaugurat recent de catre presedintele iranian, Mahmoud Ahmadinejad, si omologul sau turkmen, Gurbanguly Berdimuhamedov, dubland exporturile de gaze turkmene catre Iran, aproximativ 20 de miliarde de metri cubi pe an. Conform surselor oficiale locale, acest acord va afecta posibilele livrari de gaz turkmen catre gazoductul Nabucco, sustinut de UE si SUA, menit sa reduca dependenta Europei de livrarile de gaz rusesc.
Potrivit surselor citate, livrarile din Turkmenistan catre Nabucco ar trebui sa traverseze Marea Caspica, situatie care ar putea intampina piedici politice, intrucat tarile riverane, Rusia, Kazahstan, Turkmenistan, Iran si Azerbaidjan nu au convenit, inca, asupra delimitarii zonelor maritime. “Este un pas semnificativ. Exista, insa, dificultati destul de importante”, a spus analistul Centrului pentru Studii Energetice Globale Julian Lee, cu privire la necesitatea de a transporta gazele din Turkmenistan in Azerbaidjan inainte de livrarea acestora catre Europa.

Geopolitica gazoductelor

Acordul pentru a construi noul gazoduct, care leaga regiunea Dovletabat de Iran, a fost semnat in iulie 2009, fiind parte a strategiei noului regim din Turkmenistan de diversificare a sistemului propriu de conducte. Anterior, regiunea Dovletabat era una din principalele furnizoare de gaz ieftin pentru gigantul rusesc Gazprom. Reamintim ca in luna decembrie 2009, un alt gazoduct a intrat in functiune, fiind un proiect colectiv al Turkmenistanului, Uzbekistanului, Kazahstanului si Republicii Chineze, cu o capacitate totala de 60 de miliarde de metrii cupi, din care 40 de miliarde vor fi livrati de Turkmenistan. In pofida acestor acorduri, Federatia Rusa ramane cel mai mare importator de gaz turkmen, in 2010 urmand sa importe peste 30 de miliarde de metri cubi, conform unui acord de colaborare incheiat anul trecut, care prevede cresterea progresiva a cantitatilor de gaz livrate Gazprom.

Rezerve limitate

Conform presedintelui Uniunii Producatorilor Industrial de Gaz si Petrol din Federatia Rusa, Ghenadi Shmal, aceste acorduri limiteaza drastic capacitatea Nabucco de a gasi rezervele de gaz necesare. „In acest moment nu exista resurse suficiente pentru Nabucco. Azerbaidjanul nu are destul gaz pentru Nabucco, asa ca toate sperantele erau legate de Turkmenistan. Dar cum in acest moment, Turkmenistanul furnizeaza gaz Chinei si Iranului, nu mai are rezerve si pentru Nabucco. De unde va fi luat acest gaz ereprezinta o problema importanta. De aceea, South Stream ramane o prioritate, cu atat mai mult cu cat negocierile cu partenerii straini sunt in etapele finale” a mai declarat oficialul local.

Mitul „Nabucco” contestat

Viabilitatea proiectului este pusa la indoiala de noi calcule care arata ca dependenta de gazul rusesc scade constant in Europa, de la 75% (in 1990) pana la 41% (in prezent), in timp ce livrarile din Norvegia si din regiunea Africii de Nord – in special din Algeria – au sporit considerabil, relateaza mass-media de la Bucuresti. Mitul eliberarii Europei de sub dependenta energetica de Rusia, care s-ar infaptui prin realizarea proiectului Nabucco, este contestat de noi calcule efectuate de un profesor de la Universitatea Libera din Berlin. In opinia profesorului Roland Götz, citat de cotidianul austriac Wirtschaftsblatt, preluat de mass-media de la Bucuresti, la capacitate maxima de exploatare, gazoductul nu va aduce in UE decat 6% din necesarul de gaz natural.
Desi cele cinci tari au semnat un acord preliminar pentru demararea proiectului (n.r.- la Ankara, in iulie 2009), expertul se indoieste de viabilitatea economica a proiectului, ridicand intrebarea daca in aceste conditii, merita ca statele participante la proiect, Austria, Bulgaria, Ungaria, Romania si Turcia, sa investeasca un total de 7,9 miliarde euro in proiect. In opinia lui, necesarul de gaze al statelor UE ar fi de 500 milioane metri cubi (mc) pe an, dar nu se stie daca aceasta cantitate nu va scadea, odata ce statele membre trebuie sa-si indeplineasca “obiectivele climatice” asumate, de a reduce consumul de combustibili fosili. Momentan, europenii importa 135 miliarde mc din Rusia, dar Nabucco nu ar putea aduce decat 23% din aceasta cantitate. Din cele 31 de miliarde, Turcia ar urma sa primeasca o cota importanta, iar referitor la aceasta Roland Götz, sustine ca este greu de crezut ca Turcia se va multumi doar cu statutul de tara de tranzit si considera ca este foarte probabil ca Ankara sa doreasca sa devina un centru energetic.
In plus, dependenta de gazul rusesc a Europei a scazut constant, de la 75% (in 1990) pana la 41% (in prezent), arata politologul Gerhard Mangott. El este de parere ca actuala recesiune a redus mult consumul de gaz din UE. Contractele cu Rusia includ clauza “take or pay” (cand cumparatorul tot plateste o parte din pret, chiar si cand refuza marfa), astfel ca europenii au preferat sa primeasca gazul si sa-l depoziteze.

Nabucco pe scurt

Gazoductul Nabucco, un proiect de zece miliarde dolari sprijinit de Uniunea Europeana si SUA, vizeaza legarea zonei centrale a Asiei, bogata in gaze naturale, de Europa, relateaza mass-media. Conceput ca o alternativa la gazul natural furnizat de Rusia, pentru diminuarea dependentei Uniunii Europene fata de Moscova, Nabucco ar oferi gaz din Azerbaidjan, Iran, Irak, Turkmenistan si Kazahstan. Punctul de pornire al gazoductului Nabucco, cu o capacitate de 20-30 miliarde m.c. de gaze anual, a fost stabilit la Erzurum, in Turcia, punctual final al conductei fiind terminalul de la Baumgarten, din Austria. Gazodcutul va fi legat langa Erzurum cu conducta Tabriz-Erzurum si cu conducta Caucazului de Sud, realizandu-se astfel legatura cu conducta de gaz Trans-Caspica. Conducta Iran-Turcia are 2,577 km si merge din Tabriz (nord-vestul Iranului) pana in Ankara (Turcia), iar conducta Caucazului de Sud, sau conducta Baku-Tbilisi-Erzurum(BTE) transporta hidrocarburi din Shah Deniz (Azerbaidjan) in Turcia. Gazoductul Nabucco va fi format din 200.000 de conducte. Nabucco are 2.000 km in Turcia, in Bulgaria – 400 km, in Romania – 460 km, in Ungaria – 390 km si in Austria – 46 km. Proiectul necesita doua milioane de tone de otel, 200.000 de segmente de teava de otel si peste 30 de statii de comprimare a gazului.
Costul estimat initial al lucrarilor era de aproximativ 4,5 miliarde Euro. Datorita cresterii pretului petrolului si implicit si al otelului, estimarea actualizata in luna mai 2008 a ajuns la peste 7,9 miliarde euro. Totodata, mass-media turca considera ca proiectul va costa peste 10 miliarde de dolari, suma respinsa de oficialii Nabucco. Proiectul va fi finantat, in proportie de o treime, de catre actionari si de banci, doua treimi.
In functie de situatie, gazele naturale vor proveni din Iran, Irak, Azerbaijan, Turkmenistan si Kazakhstan. Principalii furnizori de gaze pentru proiect sunt Azerbaidjan si Turkmenistan. In cazul Turkmenistanului, problema este tranzitul pe sub Marea Caspica, in conditiile in care chestiunea granitelor maritime ramane o problema nerezolvata in zona, iar pentru rezolvarea acesteia este nevoie de acordul Rusiei.
Scopul proiectului, mentionat in Tratatul Cartei Energiei al Parlamentului European si al Consiliului Uniunii Europene in 26 iunie 2003, era diversificarea surselor de aprovizionare cu energie ale UE, prin construirea unui gazoduct care ar fi urmat sa porneasca de la Marea Caspica, ocolind Rusia, si care urma sa transporte gaze naturale din Azerbaidjan si alte state din Asia Centrala inspre tarile din vestul Europei.

Share our work

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *