Pe 19 martie, Comisia Europeană și Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate au prezentat un nou document programatic, denumit „White Paper” pentru Apărarea Europeană – Readiness 2030. De asemenea, Comisia a prezentat, ca parte a Planului ReArm Europe/Pregătirea 2030, un pachet ambițios de apărare care oferă pârghii financiare pentru statele membre ale UE, pentru a stimula o creștere a investițiilor în capabilitățile de apărare.

În timp ce Planul ReArm Europe/Readiness 2030 întărește capabilitățile de apărare pan-europene prin noi resurse financiare, „White Paper”-ul conturează o nouă abordare a apărării și identifică nevoile de investiții.

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat cu aceaastă ocazie următoarele: „Era dividendului păcii a apus de mult. Arhitectura de securitate pe care ne-am bazat nu mai poate fi considerată garantată. Europa este pregătită să își asume un rol mai activ. Trebuie să investim în apărare, să ne consolidăm capabilitățile și să adoptăm o abordare proactivă a securității”.

Contextul geopolitic și peisajul de securitate al Europei s-a schimbat dramatic și într-un ritm fără precedent. De la Summitul de la Versailles din martie 2022, statele membre au convenit asupra necesității de a-și asuma o responsabilitate mai mare pentru apărare. Au fost deja făcuți pași în direcția unei cooperări mai intense în domeniul apărării. Totuși, agravarea amenințărilor care planează asupra Europei impune ca UE să rămână fermă, unită și să acționeze cu hotărâre, ambiție și rapiditate. Acest „White Paper” prezintă un plan cuprinzător de a reîntări Europa și de a-și consolida apărarea pentru a face față acestor amenințări.

Amenințările la adresa securității europene sunt în creștere, punând într-un pericol major stilul de viață al cetățenilor statelor membre. Chiar înainte de invazia Rusiei în Ucraina din 2022, există deja o conștientizare tot mai mare asupra pericolelor mediului de securitate.

În primul rând, geografia și istoria Europei o fac vulnerabilă la conflictele și problemele care afectează regiunile vecine, cum ar fi Africa de Nord și Orientul Mijlociu. Vecinătatea acestei regiuni aduce migrarea, războaiele și efectele schimbărilor climatice în Europa. La nord, Arctica devine o nouă arenă de competiție geopolitică. De asemenea, în relația transatlantică, Statele Unite consideră că sunt prea angajate în Europa și trebuie să-și echilibreze angajamentele, reducându-și rolul istoric de garant al securității.

În al doilea rând, amenințările de securitate sunt tot mai interconectate și în creștere. Printre acestea se numără terorismul, atacurile hibride, grupurile de crimă organizată internațională și rețelele de criminali cibernetici. Există dovezi tot mai clare ale legăturilor între aceste grupuri și actori statali ostili, facilitate de noile tehnologii care transcend ușor granițele.

În al treilea rând, unul dintre factorii distinctivi ai acestei noi ere este faptul că multe dintre aceste provocări sunt de natură strategică și necesită un răspuns pe măsură. Rusia, de exemplu, reprezintă o amenințare strategică majoră pe câmpul de luptă, obligând Europa și partenerii să înfrunte realitatea unui război mecanizat de mare intensitate pe continentul european, la o scară nemaivăzută din 1945. Rusia își va extinde economia de război, susținută de Belarus, Coreea de Nord și Iran, și va continua să investească masiv în producția militară. De asemenea, Rusia se pregătește pentru un război de lungă durată și are ambiții teritoriale care vor depăși Ucraina, inclusiv o postură nucleară mai agresivă și amplasarea de arme nucleare în Belarus.

În al patrulea rând, China, deși un partener comercial important pentru UE, își crește cheltuielile pentru apărare și își modernizează rapid capabilitățile militare, inclusiv nucleare, spațiale și cibernetice. Modernizarea industrială și militară a Chinei schimbă semnificativ echilibrul strategic în zona Indo-Pacific. China intensifică presiunea politică, economică și militară asupra Taiwanului, ridicând riscuri semnificative pentru Europa.

Având în vedere schimbările din mediul strategic, este esențial ca Europa să își construiască o capacitate suficientă de descurajare pentru a preveni un posibil război de agresiune. Statele membre vor păstra întotdeauna responsabilitatea asupra propriilor trupe, de la doctrină la desfășurare, precum și pentru definirea necesităților forțelor lor armate. Mai mult, UE va acționa întotdeauna într-un mod care nu prejudiciază caracterul specific al politicii de securitate și apărare al anumitor state membre și va lua în considerare interesele de securitate și apărare ale tuturor statelor membre.

Cu toate acestea, există multe aspecte pe care UE le poate face pentru a sprijini și coordona eforturile statelor membre de a întări baza industrială de apărare și de a spori pregătirea globală a apărării Uniunii, inclusiv contribuțiile europene la descurajarea și apărarea colectivă a NATO. Prin crearea condițiilor necesare pentru a investi masiv în sectorul apărării, oferind previzibilitatea necesară industriei și reducând birocrația, UE va sprijini statele membre în atingerea pregătirii complete până în 2030.

UE completează eforturile individuale ale statelor membre. Indiferent de formatul ales de statele membre, derularea de proiecte colaborative va îmbunătăți coordonarea, generând economii de scară și îmbunătățind timpii de livrare. În acest sens, va fi stimulată capacitatea de producție a industriei de apărare europene.

Pentru a descuraja credibil agresiunea armată externă și a aborda consecințele instabilității și conflictelor, statele membre ale UE trebuie să dispună de capabilitățile necesare pentru a desfășura întreg spectrul de sarcini militare. În prezent, statele membre suferă din cauza unor lacune critice de capabilități care afectează executarea operațiunilor militare complexe pe o perioadă prelungită. Având în vedere deteriorarea rapidă a contextului geopolitic și creșterea tensiunilor, Europa trebuie să dobândească activele necesare într-un interval de timp rezonabil.

Reconstruirea apărării europene necesită acțiuni pe mai multe dimensiuni, în strânsă coordonare cu NATO. Noi acțiuni și investiții urgente sunt necesare pentru a reface stocurile de echipamente și hardware militar epuizate ale statelor membre. În continuare, dezvoltarea unei cooperări pe scară largă, pan-europene, pentru a aborda lacunele critice de capabilități în domenii prioritare este o necesitate strategică, care va dura câțiva ani pentru a fi realizată – astfel că este cu atât mai urgent să intensificăm aceste eforturi acum.

Închiderea lacunelor critice de capabilități necesită: o înțelegere comună între statele membre asupra celor mai urgente priorități de investiții în capabilități, având în vedere ghidajul recent al Consiliului European, un angajament stabil și pe termen lung pentru a le aborda, un acord clar între statele membre cu privire la cadrul de guvernanță pentru fiecare tip de capabilitate, care poate varia de la un tip la altul și finanțare și stimulente din partea UE pentru a ajuta statele membre să mobilizeze resursele bugetare necesare și să le cheltuiască într-un mod cât mai eficient și țintit.

Pe baza lacunelor deja identificate în capabilitățile de apărare de către statele membre, această Carte Albă prezintă șapte domenii prioritare esențiale pentru construirea unei apărări europene solide.

Principala deficient este mai mult ca sigur legată de apărarea antiaeriană și antirachetă: un sistem integrat și cu multiple straturi de apărare aeriană și de rachete care protejează împotriva unui spectru complet de amenințări aeriene (rachete de croazieră, rachete balistice și hipersonice, aeronave și UAV-uri).

Altă capabilitate extrem de importantă sunt sistemele de artilerie: sisteme de foc avansate, inclusiv artilerie modernă și sisteme de rachete cu rază lungă de acțiune, concepute pentru a efectua atacuri precise și de lungă distanță împotriva țintelor terestre. De asemenea, este complementară construirea unui stoc strategic de muniții, rachete și componente, bazat pe inițiativa „Planul de Muniții 2.0” a Serviciului European de Acțiune Externă, alături de o capacitate suficientă de producție industrială de apărare pentru a asigura reumplerea la timp.

Dronele și sisteme de contracarare a dronelor reprezintă altă capabilitate fundamentală pentru războiul modern: vehicule aeriene, terestre, de suprafață și subacvatice, care pot fi controlate de la distanță sau să opereze autonom folosind software și senzori avansați, sporind capabilitățile acestor tehnologii.

Mobilitatea militară este alt factor vital: o rețea extinsă la nivelul UE de coridoare terestre, aeroporturi, porturi maritime și elemente de sprijin și servicii, care facilitează transportul rapid și fără întreruperi al trupelor și echipamentelor militare în întreaga Uniune Europeană și în țările partenere.

Elemente high-tech precum Inteligență artificială, calcul cuantic, război cibernetic și electronic sunt alte nișe extrem de importante pentru războiul modern care presupun: aplicații de apărare care utilizează AI militară și calcul cuantic, sisteme electronice avansate concepute pentru a proteja și asigura utilizarea neîntreruptă a spectrului electromagnetic pentru forțele și operațiunile terestre, aeriene, spațiale și navale, pentru a suprima, perturba și nega utilizarea spectrului electromagnetic de către un adversar și pentru a proteja libertatea de acțiune în spațiul cibernetic și a asigura accesul neîntrerupt la capabilitățile cibernetice. Sunt necesare atât capabilități cibernetice defensive, cât și ofensive pentru a asigura protecția și libertatea de manevră în spațiul cibernetic. De asemenea, este necesar să se dezvolte împreună cu statele membre un mecanism voluntar de sprijin pentru capabilitățile cibernetice ofensive ca descurajare credibilă.

Facilitatorii strategici și protecția infrastructurii critice se referă la, dar fără a se limita, aeronave de transport strategic și de realimentare în zbor, informații și supraveghere, conștientizarea domeniului maritim, utilizarea și protecția infrastructurii critice.

Lacunele de capabilități pot fi închise prin achiziționarea de capabilități pentru războiul de intensitate înaltă în conformitate cu procesele de capabilități ale UE și NATO. Scala, costul și complexitatea majorității proiectelor din aceste domenii depășesc capacitatea individuală a statelor membre. Prin urmare, acțiunea coordonată beneficiind de sprijinul întregii unelte a UE ar facilita achizițiile cost-eficiente și ar stimula creșterea capacității industriale de apărare europeană, întărind baza noastră tehnologică, inclusiv inovațiile în tehnologia de apărare.

Achizițiile colaborative reprezintă cel mai eficient mijloc de a procura un număr mare de „consumabile” precum munițiile, rachetele și dronele. Dar achizițiile colaborative sunt, de asemenea, esențiale pentru livrarea de proiecte mai complexe, deoarece agregarea cererii restrânge costurile, trimite semnale clare de cerere participanților pe piață, scurtează timpii de livrare și asigură interoperabilitatea și schimbabilitatea. Începând din 2007, în cadrul Agenției Europene de Apărare (EDA), statele membre au convenit un obiectiv comun de 35% din totalul achizițiilor de echipamente de apărare să fie realizate în mod colaborativ. Acest obiectiv a fost reflectat în angajamentele PESCO, lansate în 2017.

Există diferite formate și cadre colaborative disponibile pentru statele membre. Aceste formate includ, dar nu se limitează la, cooperarea multinațională ad-hoc, cum ar fi un cadru „națiune lider”; Agenția Europeană de Apărare, Agenția NATO de Suport și Achiziții sau Organizația pentru Cooperarea în Armamente Comune (OCCAR). Dacă statele membre solicită acest lucru, Comisia ar putea acționa, de asemenea, ca entitate centralizată de achiziții în numele statelor membre.

Mobilitatea militară este un factor esențial pentru securitatea și apărarea Europeană, precum și pentru sprijinul acordat Ucrainei. Aceasta îmbunătățește capacitatea forțelor armate ale statelor membre și ale aliaților de a deplasa rapid trupe și echipamente în întreaga Uniune Europeană în caz de conflict sau război hibrid intensificat, demonstrând astfel pregătirea și descurajarea noastră. Întărirea logisticii forțelor armate corespunde, de asemenea, nevoii de a face economia mai conectată și competitivă – un obiectiv perfect în termeni de utilizare duală. Deși au fost făcute progrese semnificative în ultimii ani, există încă obstacole considerabile în deplasarea trupelor și echipamentelor fără întârzieri în UE.

Mobilitatea militară este împiedicată de birocrație, care necesită adesea atât aprobări diplomatice specifice pentru transporturile militare, cât și respectarea normelor și proceselor administrative regulate. Procedurile actuale nearmonizate, inclusiv vama, provoacă întârzieri semnificative în emiterea permiselor de transport transfrontalier. Pentru a accelera descurajarea independentă a Europei și sprijinul nostru pentru Ucraina, UE și statele membre trebuie să simplifice și să eficientizeze imediat reglementările și procedurile, asigurând acces prioritar pentru forțele armate la facilități de transport, rețele și active, inclusiv în contextul securității maritime.

Pentru deplasările lor, forțele armate au nevoie de acces la infrastructura de transport critică, adaptată pentru utilizare duală. Aceasta presupune disponibilitatea tuturor modurilor de transport și multiple rute prin Uniunea Europeană, precum și conexiuni cu țările partenere. În acest sens, UE a identificat patru coridoare multimodale prioritare (cale ferată, drum, mare și aerian) pentru mobilitatea militară, care să sprijine deplasarea rapidă și la scară largă a trupelor.

În ceea ce privește stocurile strategice și grupurile de pregătire industrială, UE, împreună cu statele membre, poate sprijini crearea de stocuri strategice industriale pentru apărare. Programul European pentru Industria de Apărare (EDIP) va sprijini aceste eforturi prin trei linii de acțiune: sprijinirea acțiunilor industriale pentru dezvoltarea de parteneriate industriale transfrontaliere pentru coordonarea rezervelor de produse de apărare, componente și materii prime; sprijinirea acțiunilor de achiziție pentru construirea de rezerve strategice de componente și materii prime relevante; și sprijinirea creării de rezerve strategice amplasate optim (sau grupuri de pregătire industrială de apărare) de produse de apărare fabricate în UE.

Sectorul industrial de apărare al UE reprezintă o premisă indispensabilă pentru pregătirea de apărare și descurajare credibilă. Deși mai multe companii de apărare din UE sunt competitive la nivel global, baza industrială de apărare a UE prezintă încă slăbiciuni structurale. În prezent, industria de apărare europeană nu este capabilă să producă sisteme și echipamente de apărare în cantitățile și ritmul necesar statelor membre. Ea rămâne prea fragmentată, cu jucători naționali dominanți care deservesc în principal piețele interne. De asemenea, a suferit din cauza investițiilor reduse și există o nevoie clară de a spori investițiile și aprovizionarea din sectorul industrial european. Pentru a sprijini industria de apărare să depășească aceste slăbiciuni, procesul de revizuire al directivei UE privind achizițiile de apărare și securitate sensibilă, programat pentru 2026, va lua în considerare recomandarea Compass-ului de Competitivitate de a introduce o preferință europeană.

Prin politicile țintite, UE ar trebui să sprijine industria de apărare europeană în șase direcții strategice: susținerea, consolidarea și promovarea capacităților industriale în întreaga UE; securizarea aprovizionării cu materii prime critice și reducerea dependențelor; crearea unui adevărat piață UE pentru echipamente de apărare; simplificarea reglementărilor existente și reducerea birocrației; stimularea cercetării și dezvoltării pentru promovarea inovării și păstrarea, atragerea și dezvoltarea talentelor, sporirea abilităților și expertizei în sectorul de apărare.

Un element esențial pentru creșterea capacității de producție industrială de apărare este creșterea cererii agregate din partea statelor membre. O amplificare semnificativă a capacității de producție industrială de apărare europeană este o condiție prealabilă pentru ca statele membre să poată achiziționa capabilitățile critice de care au nevoie. Pe lângă rezolvarea problemelor din lanțul de aprovizionare și blocajele logistice, creșterea capacităților de producție depinde de faptul ca firmele să aibă un flux constant de comenzi solide pe termen lung, care să orienteze investițiile către linii de producție suplimentare. Comenzile pe termen lung sunt cel mai bun mod de a crește predictibilitatea pentru industria de apărare europeană și de a oferi semnalele necesare de investiții pe termen lung, așa cum a arătat și programul de consolidare a industriei de apărare europene prin actul de achiziții comune (EDIRPA). Pentru a sprijini această nevoie, UE poate, pe de o parte, să încurajeze o mai sistematică agregare a cererii statelor membre în cadrul EDA, pentru a pregăti și structura achizițiile comune la scară largă, bazate pe contracte pe termen lung susținute de instrumentele UE.

Îmbunătățirea rezilienței lanțurilor de aprovizionare din UE este esențială pentru pregătirea din domeniul apărării. Comisia a înființat Observatorul Tehnologiilor Critice pentru lanțurile de valoare ale apărării și spațiului, pentru a construi cunoștințe despre criticitatea acestora și pentru a le monitoriza sistematic, dezvoltând, de asemenea, hărți tehnologice relevante. În domeniul apărării, accesul industriei la inputuri critice reprezintă un factor-cheie. Atunci când piața europeană depinde doar de unul sau câțiva furnizori de bunuri, servicii sau alte inputuri esențiale, politicile și investițiile UE trebuie să întărească securitatea economică europeană, minimizând potențialul de utilizare a dependențelor în scopuri politice sau de coerciție economică. Astfel, prin Dialogul Strategic cu industria europeană de apărare, Comisia, susținută de Agenția Europeană de Apărare (EDA), va urmări să identifice în mod clar materiile prime și componentele cheie (de exemplu, cipuri) care sunt cele mai critice și măsurile posibile pentru a asigura diversificarea surselor de aprovizionare cu sprijinul UE.

În paralel, crearea unei platforme pentru achiziția comună de materii prime critice va contribui la asigurarea unor aprovizionări cost-eficiente și sigure. UE va sprijini, de asemenea, dezvoltarea de alternative interne pentru tehnologiile, componentele și procesele pe care trebuie să le controleze (de exemplu, prin proiecte EDF sau cadre de utilizare duală). De asemenea, UE ar putea căuta și promova transferuri de tehnologie, dacă este necesar, pentru a beneficia de tehnologii de ultimă oră și cercetare de vârf, inițiind un efort pe termen lung pentru a aborda problema restricțiilor impuse tehnologiilor țărilor terțe.

Construirea unei piețe adevărate la nivelul UE pentru echipamente de apărare și simplificarea și armonizarea reglementărilor sunt, de asemenea, esențiale. Așa cum a fost demonstrat în Raportul Letta, necesitatea unei piețe la nivelul UE pentru echipamentele de apărare a devenit mult mai puternică și mult mai urgentă. Statele membre cumpără acum, comparativ cu acum un deceniu, de până la patru ori mai multe echipamente, adesea de la furnizori non-UE. Totuși, niciun piață națională de apărare europeană nu are dimensiunea necesară pentru a scala suficient industria de apărare europeană. Statele membre trebuie să poată să se bazeze pe complet industria europeană de apărare și lanțurile de aprovizionare ale acesteia, mai ales în perioadele de criză și conflict. Acest lucru presupune acces garantat la produse, componente și piese de schimb de apărare printr-un regim cuprinzător de securitate a aprovizionării.

O piață adevărată funcțională la nivelul UE pentru echipamente de apărare ar deveni una dintre cele mai mari piețe interne de apărare din lume. O astfel de piață ar ajuta la atingerea unor obiective cheie, cum ar fi competitivitatea globală, pregătirea și o scară industrială mai mare. Companiile din industria europeană de apărare (EDTIB) ar putea avea o amprentă industrială mai mare în întreaga UE, inclusiv în statele membre care se află aproape de cele mai presante amenințări de securitate. De asemenea, aceasta ar stimula oportunitățile de piață între statele membre prin colaborări industriale transfrontaliere, fuziuni și achiziții sau start-upuri, promovând astfel mai multe produse de apărare fabricate în UE.

Simplificarea reglementărilor și armonizarea acestora trebuie să se concentreze asupra regulilor și procedurilor de achiziție a apărării, transferurile intra-UE de produse legate de apărare, recunoașterea reciprocă a permiselor naționale de certificare și acordarea permiselor. În plus, impactul reglementărilor și politicilor UE care nu sunt specifice domeniului apărării asupra industriei de apărare trebuie revizuit.

Cu Planul ReArm Europe, Comisia Europeană a identificat cinci piloni pentru a crește semnificativ cheltuielile pentru apărare în Europa. Acești cinci piloni vor contribui la abordarea celor mai urgente nevoi și la atenuarea consecințelor investițiilor insuficiente din trecut.

Având în vedere urgența situației, Comisia propune o nouă reglementare a UE în temeiul articolului 122 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, pentru a oferi statelor membre împrumuturi garantate de bugetul UE. Cu o sumă de până la 150 miliarde EUR, instrumentul „Securitate și Acțiune pentru Europa” (SAFE) va sprijini semnificativ creșterea investițiilor statelor membre în capabilitățile de apărare ale Europei, atât acum, cât și pe parcursul acestui deceniu.

SAFE va sprijini industria de apărare europeană prin achiziții comune care implică cel puțin două țări, dintre care una va fi un stat membru care beneficiază de asistență financiară SAFE și cealaltă poate fi un alt stat membru, un stat EFTA, membru al SEE sau Ucraina. Aceste achiziții comune vor viza capabilitățile și factorii de sprijin prioritari identificați de Consiliul European special din 6 martie 2025. Cele mai simple și urgente dintre aceste capabilități, cum ar fi munițiile sau mobilitatea militară, vor fi supuse unor condiții de eligibilitate asemănătoare celor ale programului EDIRPA. Sistemele mai complexe și high-tech, cum ar fi inteligența artificială sau apărarea aeriană, vor fi supuse unor condiții mai stricte inspirate din discuțiile legislative privind EDIP, având în vedere cerințele mai mari pentru autonomia strategică.

Alocările sunt disponibile pentru toate statele membre și vor fi bazate pe cerere, susținute de planuri naționale ale industriei de apărare. După aprobarea respectivelor planuri și semnarea acordului de împrumut, va fi disponibilă prefinanțarea.

Instrumentul include prevederi pentru a stimula și facilita achizițiile comune, cum ar fi posibilitatea de a deschide acorduri și contracte existente pentru noi parteneri și o scutire de TVA pentru achizițiile finanțate prin SAFE. De asemenea, promovează utilizarea standardelor comune.

Entitățile și produsele altor țări partenere pot fi eligibile pentru achiziții comune, în urma unui acord cu Uniunea privind condițiile financiare și securitatea aprovizionării.

Comunicarea Comisiei privind „Adaptarea cheltuielilor de apărare sporite în cadrul Pactului de Stabilitate și Creștere” propune activarea coordonată a Clauzei Naționale de Evitare de către toate statele membre, pentru a debloca flexibilitatea suplimentară necesară pentru cheltuieli de apărare mai mari.

Această flexibilitate va permite o abatere de la calea de cheltuieli convenită, echivalentă cu creșterea cheltuielilor de apărare (inclusiv investiții și cheltuieli curente) din 2021 până în prezent. Se preconizează o perioadă de patru ani (extensibilă). Grație acestei flexibilități, statele membre vor putea mobiliza cheltuieli suplimentare de apărare de până la 1,5% din PIB. Pe baza proiecțiilor privind utilizarea treptată, investițiile în apărare ar putea ajunge la cel puțin 800 miliarde EUR în următorii patru ani, inclusiv cheltuielile finanțate de cele 150 miliarde EUR din SAFE, care vor fi automat eligibile în cadrul clauzelor naționale de evitare.

Pe termen scurt, Uniunea Europeană poate face mai mult pentru a sprijini necesitatea urgentă de a crește investițiile în apărarea europeană cu ajutorul bugetului UE. Politica de coeziune contribuie deja la capabilitățile de apărare și securitate, finanțând investiții legate de securitate și apărare care sprijină dezvoltarea regională, deoarece industriile de apărare creează adesea ecosisteme de cercetare și dezvoltare care beneficiază regiunile și comunitățile din Europa. Autoritățile naționale, regionale și locale pot utiliza în mod voluntar revizuirea de mijloc a politicii de coeziune pentru a aloca fonduri în cadrul programelor lor actuale către priorități emergente, inclusiv consolidarea capabilităților de apărare și securitate. În contextul revizuirii de mijloc a programelor 2021-2027, Comisia va propune un pachet de măsuri pentru a oferi flexibilitate și stimulente în acest sens. Dezvoltarea unei industrii europene de apărare puternice și reziliente va sprijini competitivitatea Europei și va promova dezvoltarea regională și creșterea economică.

Banca Europeană de Investiții (BEI) joacă un rol clar și decisiv în finanțarea apărării europene. Planul de Acțiune pentru Securitate și Apărare al Grupului BEI a fost un prim pas important, iar implementarea sa ar trebui să accelereze. În plus, BEI intenționează să introducă modificări pentru a extinde domeniul de finanțare legat de apărare. Aceasta va dubla investițiile anuale la 2 miliarde EUR pentru a finanța proiecte precum dronele, tehnologiile spațiale, securitatea cibernetică, tehnologiile cuantice, facilități militare și protecția civilă. BEI propune o ajustare suplimentară a criteriilor de eligibilitate, pentru a se asigura că activitățile excluse sunt definite cât mai precis posibil și cu un scop cât mai limitat, în vederea aliniării cu noile priorități politice ale UE. De asemenea, va propune o revizuire a cadrului său operațional și va înlocui Inițiativa Strategică Europeană pentru Securitate cu un obiectiv dedicat de politică publică transversală pentru a contribui la pacea și securitatea Europei, cu o alocare financiară și de capital ambițioasă. Acestea sunt pași suplimentari în direcția corectă.

Creșterea investițiilor publice în apărare este indispensabilă, dar nu va fi suficientă. Companiile europene trebuie să aibă acces mai bun la capital, inclusiv la instrumente de garanție pentru a reduce riscurile investițiilor, pentru a-și aduce soluțiile la scară industrială și pentru a impulsiona creșterea industrială de care Europa are nevoie. Sectorul financiar manifestă un interes în creștere față de apărare. Totuși, sectorul de apărare rămâne un sector subfinanțat din cauza limitărilor în politicile de investiții ale instituțiilor financiare publice și private. Accesul la finanțare rămâne o preocupare majoră pentru 44% dintre IMM-urile din apărare, un procent mult mai mare comparativ cu IMM-urile din sectorul civil. Acestea au mai puține oportunități decât în Statele Unite sau Regatul Unit, iar investitorii americani reprezintă 60% din total. Uniunea pentru Economii și Investiții ar trebui să ajute la canalizarea investițiilor private suplimentare către prioritățile UE, inclusiv sectorul de apărare. Aceasta ar putea atrage, singură, sute de miliarde de investiții suplimentare pe an în economia europeană, sporind competitivitatea acesteia. În acest sens, Comisia va prezenta o comunicare privind Uniunea pentru Economii și Investiții. Reglementările UE privind Dezvăluirile Financiare Sustenabile (SFDR) nu împiedică finanțarea sectorului de apărare. Totuși, atât sectorul financiar, cât și cel de apărare ar putea beneficia de clarificări suplimentare cu privire la aplicarea SFDR. Comisia va oferi clarificările necesare în cadrul revizuirii SFDR, privind relația dintre apărare și obiectivele de investiții ale cadrelor de sustenabilitate.

Comisia va continua să exploreze surse suplimentare de finanțare pentru apărare la nivelul UE și alte elemente și opțiuni pentru a crește substanțial finanțarea pentru apărarea europeană și pentru a întări EDTIB. Dacă cererea statelor membre pentru finanțare bazată pe împrumuturi susținute de bugetul UE în cadrul SAFE va depăși oferta, Comisia va continua să exploreze noi instrumente inovative, cum ar fi cele legate de Mecanismul European de Stabilitate (ESM). Având în vedere urgența și prioritatea pentru Europa de a-și reconstrui apărarea, sprijinită de o bază industrială de apărare competitivă, următorul cadru financiar multianual (MFF) ar trebui să ofere un cadru cuprinzător și solid pentru susținerea apărării UE. Acesta ar trebui să sprijine investiții mai eficiente și mai bune în colaborare, de la cercetare la dezvoltarea sistemelor complexe, prin comercializare până la achiziționare, cu scopul de a crește suveranitatea tehnologică a Europei.

Provocările de securitate au implicații globale și necesită cooperare internațională. Războiul Rusiei împotriva Ucrainei și amenințările hibride, inclusiv atacurile cibernetice și securitatea în spațiu și pe mare, subliniază necesitatea unei acțiuni comune a UE alături de organizații internaționale și parteneri globali.

Cooperarea cu partenerii este esențială pentru abordarea provocărilor apărării europene, diversificarea furnizorilor și reducerea dependenței. UE va promova parteneriate bilaterale și multilaterale, incluzând proiecte de apărare cooperativă (precum PESCO), pentru a sprijini dezvoltarea capabilităților de apărare și pentru a îmbunătăți securitatea economică europeană.

Cooperarea cu NATO rămâne esențială pentru apărarea colectivă a Europei, iar colaborarea transatlantică trebuie întărită(SUA și Canada), inclusiv în domeniul cibernetic și al securității maritime. Relațiile de securitate cu Regatul Unit, Norvegia și Canada se vor extinde prin parteneriate bilaterale și inițiative legate de producție în domeniul apărării.

De asemenea, UE va consolida relațiile de securitate cu parteneri din Indo-Pacific, precum Japonia, Republica Coreea, Australia și Noua Zeelandă, și va explora oportunități de cooperare cu India pentru a asigura stabilitatea în regiunea Indo-Pacific și protecția căilor maritime.

Europa trebuie să facă alegeri îndrăznețe și să construiască o Uniune a Apărării care să garanteze pacea pe continent prin unitate și forță. Datorează acest lucru aliaților săi din NATO, Ucrainei și, în primul rând, sieși, cetățenilor europeni și valorilor pe care le reprezintă. UE și statele sale membre trebuie să răspundă acestei provocări istorice.