După realegerea președintelui Recep Tayyp Erdogan la cârma Turciei, în ciuda speculațiilor privind preferința Occidentului pentru contracandidatul său și tensiunilor care au dominat viața politică turcă în context electoral, la care s-au adăugat enormele pierderi umane și economice ale cutremurului din februarie 2023, acesta a făcut, în luna iunie, la formarea noului guvern, două alegeri interesante, respectiv prin readucerea fostului Ministru al Economiei Mehmet Simsek pe fotoliul de Ministru al Trezoreriei și Finanțelor si a numirii în postul de Guvernator al Băncii Centrale pe Hafize Gaye Erkan, o turco-americană de 44 de ani, care a lucrat înainte la Goldman Sachs, iar ulterior a fost co-CEO al First Republic, înainte de a demisiona cu un an înainte de falimentul băncii.

Guvernul secolului

Noua echipă guvernamentală a fost numită, „Guvernul secolului”, în contextul sărbătoririi centenarului Republicii Turce, pe 29 octombrie 2023, și este alcătuit din 18 miniștri. Formula este complet nouă, cu excepția Ministerelor Sănătății, Culturii și Turismului. 

Proaspătul guvern este liberal din punct de vedere al orientării economice și conservator din punct de vedere social, în fapt un mix între nevoia lui Tayyp Erdogan de a schimba modelul financiar anterior, modificare de care Turcia are nevoie și menținerea patronajului său social asupra Turciei.

O scurtă privire asupra carierei celor doi membri ai noii echipe a lui Erdogan arată o schimbare de paradigmă economică, dacă luăm în calcul modelul impus până acum de Erdogan care nu a fost foarte convingător în privința obiectivelor economico-financiare propuse și mai puțin realizate.

Mehmet Simsek era cunoscut pentru politicile sale favorabile pieței și, ulterior, a devenit viceprim-ministru al țării din 2015 până în 2018, după ce a fost ministru de finanțe al Turciei. Semnificația numirii lui Simsek are loc în contextul în care rapoartele privind evoluția parametrilor economiei turce sub președinția lui Erdogan au infirmat așa numită cale economică neconvențională, adoptată de el, prin care creșterea ratelor dobânzilor crește inflația, punând Banca Centrală turcă într-un ciclu de reducere a ratei pe fondul inflației în creștere. Strategia sa economică centralizată a pus sub presiune economia de 900 miliarde de dolari a ţării şi a împins lira turcească la minime record. Inflația a urcat la 64,3% în 2022, conform cifrelor oficiale.

Politici dure

La preluarea mandatului, Simsek a declarat că: „Transparenţa, consistenţa şi respectarea normelor internaţionale vor fi principiile noastre de bază pentru atingerea acestui obiectiv”.

La rându-i, noul șef al băncii centrale turce Hafize Gaye Erkan, care și-a petrecut toată cariera în Statele Unite, a ales imediat să majoreze dobânzile dând semnalul că politica monetară a țării a ajuns la un punct de cotitură. Investitorii și economiștii au spus că Turcia

trebuie să majoreze consistent dobânzile pentru a încetini creșterea inflației și pentru a-i atrage pe investitorii străini care au părăsit Turcia în ultimii ani.

La vârsta de 44 de ani, Erkan a devenit prima femeie care a condus Banca Centrală a Turciei – o numire apreciată în mediul financiar turc și internațional. În contextul economic dificil al economiei turce din 2023, Erkan va avea nevoie de toate abilitățile și know-how-ul ei din mediul financiar internațional pentru crea un nou model de lucru în acest domeniu și a reda strălucirea unei instituții a cărei independență a fost afectată în ultimii ani de direcțiile trasate de Recep Tayyip Erdogan.

Președintele turc a forțat Banca Centrală să reducă dobânda-cheie de la 19% în 2021 la 8,5%, o mișcare care a inflamat prețurile și a provocat o depreciere masivă a lirei turcești. Statistic, noul șef al băncii centrale este al cincilea guvernator care ocupă postul de la începutul crizei economice în 2018.

Putem să ne punem întrebarea dacă numirea acestor celor doi în posturile cheie ale economiei turce este o parte din strategia lui Erdogan de a căuta o validare și o recunoaștere din partea Occidentul, în special din partea Statelor Unite și să se folosească de expertiza lor internațională ca să recupereze pierderile economice cauzate de ne-ortodoxismul său economic care nu a fost sustenabil. În noul său mandat, Recep Tayyp Erdogan are nevoie, în mod cert, de o serie de tehnocrați conectați la sistemul internațional care să pună umărul la redresarea economică a Turciei, un compromis, în fond.

Pe de altă parte, este interesant de văzut câtă mână liberă vor avea și dacă deciziile lor vor fi sprijinite total de liderul turc sau doar vor fi utili într-un context limitat de timp. Recep Tayyp Erdogan este un jucător abil la porțile Mării Negre și nu va ezita, nevoit fiind, să balanseze între respectarea regulilor internaționale și propria sa politică neo-otomană cu accente autoritariste iar aceste numiri trebuie înțelese în această cheie.