Nimeni nu vrea pacea: conflictul din Ucraina și riscul de escaladare către un război mondial

de | iul. 10, 2024 | Analize, UCRAINA | 0 comentarii

În timp ce forțele ruse avansează în Ucraina, puterile occidentale au manevrat prudent, ultimii doi ani, gradul de implicare pentru a evita conflictul direct cu Rusia, țara care controlează cel mai mare arsenal nuclear din lume. Aliații occidentali ai Ucrainei, în frunte cu Statele Unite, furnizează bani, arme și alte materiale, dar au amânat ideea […]

În timp ce forțele ruse avansează în Ucraina, puterile occidentale au manevrat prudent, ultimii doi ani, gradul de implicare pentru a evita conflictul direct cu Rusia, țara care controlează cel mai mare arsenal nuclear din lume.

Aliații occidentali ai Ucrainei, în frunte cu Statele Unite, furnizează bani, arme și alte materiale, dar au amânat ideea de a impune o zonă de excludere a zborului și au refuzat mult timp cererea Ucrainei privind trimiterea de avioane de luptă F16.

Nicio țară nu s-a oferit, deocamdată, să trimită trupe combatante din cauza riscurilor de conflict direct NATO-Rusia. Însă, cât timp se va putea evita o escaladare periculoasă a conflictului? Între timp, retorica belicoasă continuă de ambele părți iar livrările de arme occidentale s-au accelerat către Ucraina.

Oficialii și diplomații din Occident experți în Rusia și realitățile post sovietice spun că Putin a atacat Ucraina tocmai pentru că a ales, indirect, o cale de atac către UE și NATO. Lupta Rusiei cu Ucraina este, în viziunea lor, un proxy pentru lupta cu Occidentul, nu doar războiul Ucrainei. De aici începe discuția despre o formă inevitabilă de escaladare a războiului, ceea ce este definit drept „The point of no return”.

Unii cred că acest conflict poate fi rezolvat doar dacă plângerile lui Putin despre SUA și NATO sunt rezolvate dar blocul euro-atlantic are o altă părere. Până atunci, va continua războiul, făcând negocierile de pace o utopie redusă la conferințe ca cele din Elveția, soldate cu semi eșecuri.

Fără un „moment zero” la care părțile implicate să se așeze la negocieri, Occidentul și Rusia vor ajunge și mai tare implicate, politic, economic și militar, decât sunt deja. Natura exactă a acestui rol mai mare al Americii și Europei în dosarul ucrainean este o chestiune de dezbatere, dar mulți dintre analiștii și diplomații occidentali cred că, cu cât se vor întâmpla mai devreme negocierile, cu atât mai repede se va termina războiul. Acest calcul, desigur, presupune că Putin alege autoconservarea politică și personală în locul Armaghedonului nuclear. Dar cât de mult va rezista el până la momentul în care Rusia va considera că este justificată folosirea arsenalului nuclear? Sau un incident nedorit va declanșa în mod eronat această confruntare fatală. Problema pare a fi că Occidentul joacă poker iar Putin ruleta rusească, adică fiecare parte nu încearcă să înțeleagă cum funcționează cealaltă.

În martie 2024, Premierul Ungariei Viktor Orbán, aflat într-o permanentă pendulare politică intre Occident-Rusia-China și care a întreținut o relație strânsă cu Kremlinul în ultimul deceniu, spunea la Kossuth Rádió, că probabilitatea ca războiul din Ucraina să se transforme într-un conflict global este în creștere. El a criticat capitalele occidentale și i-a acuzat pe aliații Ucrainei că promovează un conflict din cauza intereselor economice.

„Lumea nu a fost niciodată atât de aproape”, a spus Orbán, de „un război local” care se transformă într-un „război mondial”. „Probabilitatea ca acest lucru crește pe zi ce trece”, a adăugat el.

Premierul ungar a mai spus că partenerii Kievului ar putea trimite trupe pentru a ajuta Ucraina, care se luptă împotriva invaziei pe scară largă a președintelui rus Vladimir Putin. „Suntem foarte aproape, după părerea mea, ca aceasta să fie pusă pe masă ca o propunere serioasă pentru ca aliații – soldații țărilor aliate cu Ucraina – să treacă și ei granița”, a mai afirmat el.

Guvernul ungar, între timp, a susținut că pledează pentru o încetare imediată a focului doar pentru că acordă prioritate păcii pe continentul european.

În interviul său radio, liderul maghiar a insistat că poziția sa este împărtășită de alții de pe tot globul, arătând spre China, lumea arabă și Africa. „Există Occidentul”, a spus el, „și ceilalți”.

Orbán a fost permanent în dezacord cu națiunile occidentale în ceea ce privește sprijinul acordat Ucrainei de la invazia pe scară largă a Rusiei în urmă cu mai bine de doi ani.

NATO „se apropie tot mai mult de război” în fiecare săptămână, a avertizat premierul maghiar, în timp ce miniștrii de externe ai alianței se întâlneau la Praga pentru a discuta despre ajutorul militar acordat Ucrainei. O misiune NATO în Ucraina ar risca un război mondial în loc să protejeze statele membre ale alianței, consideră el.

„Este absurd că NATO, în loc să ne apere, ne trage pe noi, un stat membru, într-un război mondial. Este la fel de absurd ca un pompier care decide să vină să stingă focul cu un aruncător de flăcări”, a mai spus, plastic, Orbán.

Mai mult, Viktor Orbán a negociat pentru Ungaria să nu participe la viitoarele eforturi ale NATO de a-şi consolida ajutorul pentru Ucraina, dar nici nu se va opune ca ceilalţi parteneri din Alianţă să facă acest lucru. Anunțul a fost făcut la Budapesta, în luna iunie a.c., de secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, în urma unei discuţii cu prim-ministrul maghiar. Orban a mai spus că „niciun fel de personal ungar nu va participa” la acţiunile ce vor fi convenite la următorul summit NATO din iulie la Washington. La întâlnirea cu uşile închise s-a convenit şi ca pentru aceste acţiuni să nu fie folosite fonduri ungare.

„Ungaria a spus clar în negocierile de astăzi că nu doreşte să blocheze deciziile NATO care, deşi diferă de poziţia ungară, sunt sprijinite de celelalte ţări membre“, a confirmat Orbán. Secretarul general al alianței nord-atlantice a explicat că NATO acceptă poziţia Budapestei. Inclusiv Mark Rutte, viitorul secretar, a confirmat rezultatul negocierilor cu Budapesta.

De ce nimeni nu pare să dorească pacea?

Aceasta pare să fie dilema diplomației actuale care nu reușește să facă pașii necesari pentru a se încheia conflictul. Diplomația păcii pare învinsă de ne-diplomația războiului. Ucraina și Rusia sunt blocate în propriile paradigme pentru care nu acceptă încheierea conflictului. De fapt, ele nu pot da înapoi din cauza consecințelor unor negocieri care nu vor mulțumi pe nimeni iar un compromis sub forma unui armistițiu sau acord de pace este mult mai periculos pentru establishment-ul din Rusia și Ucraina dar și pentru aliații săi: Statele Unite și Occidentul în spatele Ucrainei și China în spatele Rusiei.

Puterile care alimentează, de fiecare parte, conflictul sunt decise sa nu lase să cadă Ucraina iar Rusia să piardă, în consecință, mizele fiind chiar propria lor supraviețuire geopolitică în aerul rarefiat al marilor puteri. Astfel războiul din Ucraina este încleștarea puterilor lumii noastre prinse într-o plasă reciprocă. Capcana lui Tucidide este într-o veșnică reiterație, cum s-ar zice, sau cum un război local din Europa este aproape fatal tuturor dacă este pierdut. Confruntarea din Ucraina face, așadar, parte dintr-o ciocnire geopolitică mai amplă, China testează, din spate, rezistența occidentală în sprijinirea Ucrainei, ca un teren de probă iar Statele Unite încearcă să epuizeze Rusia economic și militar fără să se implice pe față cu trupe. Toți speră în epuizarea adversarului prin alimentarea războiului dar momentul nu vine prea curând. Nimeni nu este dispus să cedeze din condițiile necesare pentru încheierea conflictului deoarece se luptă, în extenso, pentru mize globale.

„Este un impas între ordinea internațională liberală – care este în esență Occidentul colectiv – și puterile în creștere ale Rusiei, Chinei și, eventual, Iranului”, declară Callum Fraser, cercetător la Royal United Services Institute. O explicație, am zice, mai curând redusă la minim mai ales că războiul este și o mare afacere.

„Nu poți sta să vorbești cu o persoană al cărei singur scop este să te distrugă”, declara luna trecută președintele ucrainean Volodimir Zelenski pentru Reuters. Vladimir Putin s-a declarat, dimpotrivă, gata să dialogheze, dar nu cu Zelenski, ales democratic, pe care îl consideră ilegitim, după expirarea mandatului. „Rusia trebuie să înțeleagă cu cine ar trebui să discute și în cine poate avea încredere”, a spus el în mai 2024.

„Dacă vom lăsa vreodată Ucraina să cadă, observă-mi cuvintele, vei vedea Polonia plecând și vei vedea toate acele națiuni de-a lungul graniței actuale cu Rusia [căzând]”, declara și președintele american Joe Biden pentru revista Time, într-un interviu din luna iunie 2024.

Întrucât Rusia nu manifestă interes pentru compromis, singurul scenariu realist pentru încheierea războiului, spune Ucraina și aliații occidentali este înfrângerea militară a Kremlinului și obligarea ulterioară a Federației Ruse pentru respectarea suveranității și integrității teritoriale a altor state. O astfel de transformare a atitudinilor Rusiei este crucială pentru demontarea amenințărilor viitoare la adresa securității și păcii în Europa, pare să fie singura variantă acceptabilă pentru Occident.

Rusia menține retorica beligerantă în sensul credinței sale fundamentale că scopul Occidentului este să o distrugă. „Pentru Rusia, aceasta (înfrângerea strategică) ar însemna sfârşitul statalităţii sale, iată ce ar însemna asta. Aceasta înseamnă sfârşitul istoriei de 1.000 de ani a statului rus. Cred că acest lucru este clar pentru toţi. Şi atunci apare întrebarea, de ce să ne fie frică? Nu este mai bine atunci să mergem până la capăt? Aceasta este o logică formală elementară”, a spus Putin, răspunzând la întrebările jurnaliştilor ruşi.

Chestiunea nucleară

Rusia spune că Statele Unite și aliații săi europeni împing lumea în pragul confruntării nucleare, oferind Ucrainei arme în valoare de miliarde de dolari, dintre care unele sunt folosite împotriva teritoriului rus. Conflictul ar putea escalada cu ușurință într-o confruntare directă mortală între Rusia și Occident, avertizează oficialii și analiștii. Țările cu arme nucleare își întăresc arsenalele în ritm alert și mai multe au pregătit noi sisteme de arme nucleare sau cu capacitate nucleară pe fondul tensiunilor geopolitice în creștere.

Cele nouă state nucleare – Statele Unite ale Americii, Rusia, Regatul Unit, Franța, China, India, Pakistan, Coreea de Nord și Israel – au continuat să-și modernizeze stocurile de arme și vedem creșteri de la an la an a numărului de focoase nucleare operaționale.

În ianuarie 2024, stocul total global de focoase a fost estimat la 12.121, dintre care aproximativ 9.585 erau în stocuri militare pentru o potențială utilizare, potrivit Institutului Internațional de Cercetare a Păcii din Stockholm (SIPRI). Din cele 32 de țări membre ale NATO, trei – Statele Unite, Franța și Regatul Unit – au arme nucleare. Belgia, Germania, Italia, Țările de Jos și Turcia găzduiesc și arme nucleare tactice americane pe teritoriul lor.

SUA au declarat că aveau 1.419 focoase nucleare strategice desfășurate în arsenalul său în martie 2023. Rusia a raportat că a avut 1.549 focoase nucleare în 2022. Împreună, cele două țări reprezintă aproximativ 90% din totalul nuclear mondial. China, pentru prima dată, poate desfășura „un număr mic de focoase pe rachete în timp de pace”, a declarat, într-un raport, institutul suedez amintit. Se crede că Beijingul a început să desfășoare un număr mic de arme nucleare cu lansatoarele lor în cursul anului 2023 și există îngrijorări în Washington și NATO că Beijingul ar putea crește semnificativ totalul.

Într-un interviu acordat către The Telegraph, la mijlocul lunii iunie a.c., secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a tras un semnal de alarmă, intens mediatizat, într-o notă neliniștitoare, cu privire la programul nuclear în plină dezvoltare al Chinei. NATO nu se limitează la apărarea Europei și identifică drept pericol nuclear China. El a menționat că este important ca NATO „să comunice mesajul direct că, desigur, suntem o alianță nucleară”, scoțând mai multe focoase din depozit. Stoltenberg a amplificat, de fapt, mesajele americane care vizează Moscova și Beijingul dar este normal având în vedere preeminența Statelor Unite în structura organizației. Deși remarcile au fost în mod deliberat prudente, ele reiau comentarii de la Casa Albă anterioare, avertizând despre o necesitate percepută de a răspunde la creșterea numărului de focoase din China, Rusia și Coreea de Nord.

„Nu voi intra în detalii operaționale despre câte focoase nucleare ar trebui să fie operaționale și care ar trebui stocate, dar trebuie să ne consultăm cu privire la aceste probleme”, a mai adăugat el. Deși scopul NATO este neproliferarea și nu vizează istoric China, „o lume în care Rusia, China și Coreea de Nord au arme nucleare, iar NATO nu, este o lume mai periculoasă”, a spus Stoltenberg. Noul Secretar General Mark Rutte este de așteptat să continue și amplifice latura ofensivă a NATO, în detrimentul funcției sale defensive fondatoare. Totul va depinde de ce va hotărî America referitor la punctul maxim de susținere a Ucrainei.

SUA au 1.770 de focoase nucleare plasate pe rachete sau amplasate pe baze cu forțe operaționale, potrivit cifrelor oferite de SIPRI.

Rusia păstrează 1.710 de focoase și a suspendat cooperarea cu tratatul New Start pe care l-a semnat cu SUA, menit să stabilească un plafon pentru numărul de focoase strategice dislocate la 1.550 focoase. Armele nucleare tactice sau de pe câmpul de luptă nu sunt luate în considerare pentru limita New Start. Pranay Vaddi, cel mai înalt oficial al Consiliului de Securitate Națională pentru controlul armelor din Statele Unite, a declarat în iunie 2024: „În absența unei schimbări a arsenalelor adverse, este posibil să ajungem într-un punct în următorii ani în care este necesară o creștere față de numărul actual de focoase desfășurate”.

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că aceste comentarii ale lui Stoltenberg par să contrazică comunicatul Conferinței din Ucraina care spunea că orice amenințare sau utilizare a armelor nucleare în contextul războiul din Ucraina este inadmisibilă. „Aceasta nu este altceva decât o altă escaladare a tensiunii”, a spus Peskov.

Spațiul de manevră limitat al lui Vladimir Putin

Toate semnele sugerează că situația din Ucraina se va agrava cu mult, chiar dacă America ar face, discret, un aparent pas în spate. Președintele rus are puține motive să renunțe la a merge până la capăt, așa cum a declarat în multe rânduri. Statele Unite și aliații preferă să rămână, indiferent de cine va veni la Casa Albă, în logica post Război Rece ca un postulat ireversibil, sub forma unei evoluții a lumii deja stabilită după căderea comunismului și nu lasă loc de negociere, cel puțin deocamdată. Fukuyama și Brzeziński încă domină mentalul factorilor de decizie de la Washington. Și nu înseamnă că Putin este Albă ca Zăpada, câtuși de puțin. Este vorba de o încremenire fatală de ambele părți care spune că Occidentul este ținta principală a lui Putin iar ținta principală a Occidentului și a Statelor Unite este distrugerea Rusiei. Cum se poate rezolva această virulență ideologică?

Analizele occidentale cred că este un risc crescut ca Vladimir Putin să încerce să distrugă Ucraina la propriu. Putin a ales războiul știind pe deplin că vor exista consecințe economice grave pe care și le-a asumat și pe care le suportă cu orice preț și cu destul succes.

Sancțiunile severe care afectează economia rusă vor rămâne aproape sigur mult timp în vigoare, oferindu-i lui Putin puține motivații să se retragă de la obiectivul său de a cuceri Ucraina și de a-i răsturna guvernul.

„Uniunea nu este în război cu Rusia”, a spus oficial european. „Suntem în conformitate cu Carta ONU”. Al doilea oficial a adăugat: „Dar trebuie să ajutăm Ucraina pentru că Ucraina este atacată și are dreptul la autoapărare”.

În Occident, în mediile de analiză a chestiunii ruse-ucrainene există teoria că dacă se implică în război, acesta se va încheia mai devreme și mai repede, cu mai puțini oameni morți.

Această teorie spune că există o șansă ca Putin să decidă să extindă conflictul chiar dacă țările occidentale continuă să încerce să meargă pe ideea lumii bazată pe reguli ce trebuie respectate. Putin nu gândește în această logică, pentru că una este paradigma existențială rusească amenințată de Occident și alta este cea occidentală justificată de impunerea în lume a valorilor sale aflate în contradicție cu cele ale rușilor. Fiecare pare suficient de blocat pentru a dori distrugerea celuilalt.

Tot mai multe discuții despre necesitatea uciderii sau detronării lui Putin [una din variantele rapide de încheiere a războiului] ar putea transforma, de asemenea, lupta din Ucraina într-un război mondial, spun experții, în timp ce liderul rus nu este angajat doar în menținerea regimului său pur și simplu, ci literalmente în autoconservarea sa, ca o garanție a supraviețuirii Rusiei.

Mulți oficiali și diplomați occidentali își exprimă speranța de ceva vreme că un oligarh rus sau altcineva apropiat lui Putin îl va ucide.

Dintre vocile radicale din Congresul american, senatorul american Lindsey Graham a fost deosebit de vehement. El a sugerat public, într-un interviu, că Putin ar trebui asasinat, spunând: „Există un Brutus în Rusia? Există un colonel Stauffenberg mai de succes în armata rusă?”. Graham se referea în primul rând la politicianul roman care s-a numărat printre asasinii lui Iulius Caesar, iar în al doilea rând la ofițerul din armata germană care nu a reușit să-l asasineze pe Adolf Hitler.

Graham a continuat: „Acum este timpul să le dăm F-16, să le lăsăm să zboare cu avioane, artilerie cu rază lungă de acțiune pentru a lovi ținte în interiorul Rusiei. Mergeți după bunurile lui Putin, oriunde s-ar afla, în toată lumea. Treci la ofensivă. Cred că în această vară, Ucraina va recăpăta avântul militar. Tot ce am făcut cu Ucraina a fost lent. A fost indecis. Dar dacă am merge după bunurile pe care Putin le are peste tot în lume, să-i luăm banii furați de la poporul rus și să ajutăm victimele din Ucraina, cred că ar face foarte mult pentru a pune capăt acestui război. […] Dacă ai petrecut 15 minute studiind pe Putin și ceea ce își dorește, el vrea să recreeze Imperiul Rus. Nu se va opri în Ucraina. Am sărbătorit cea de-a 80-a aniversare a Zilei Z. A fost un eșec. A fost războiul inutil, descris de Winston Churchill. Am avut o duzină de șanse să-l oprim pe Hitler. Nu este vorba despre NATO. Nu este vorba despre armele americane din Ucraina. Este vorba despre un megaloman care vrea să creeze Imperiul Rus prin forța armelor. Dacă nu-l oprești, de acolo pleacă Taiwanul”.

Se știe că Putin nutrește mânie profundă pentru moartea liderului libian, Muammar Gaddafi, iar președintele rus va face tot posibilul pentru a evita soarta liderului libian și că sugestiile că Putin ar trebui judecat ca criminal de război ar putea să-l determine să dea undă verde războiului împotriva statelor membre NATO.

Totuși a-l evalua pe Putin exclusiv într-o mentalitate Gaddafi pare destul de simplist și nerealist întrucât rușii nu ar avea determinarea să își predea liderul devenit indezirabil.

În loc de concluzii

După discuțiile cu premierul ungar Viktor Orbán, care a întreprins o vizită neanunțată la Moscova, pe 5 iulie a.c., Vladimir Putin a rămas neclintit în paradigma retoricii anti-occidentale și a justificării războiului și a declarat că Ucraina ar trebui să-și retragă forțele din patru regiuni pe care Moscova le revendică în Est, dacă se dorește pacea. El a acuzat Kievul și Occidentul că întrețin conflictul.

Orbán a vizitat Moscova la numai câteva zile după ce s-a întâlnit la Kiev cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski, căruia i-a propus să ia în considerare un armistițiu cu Rusia și începerea unor negocieri de pace. Zelenski a reiterat condițiile de armistițiu: retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Ucrainei. Lucru imposibil de făcut pentru Moscova, deci, no peace. Premierul ungar, a cărui țară a preluat președinția prin rotație a UE de la 1 iulie, a spus că a mers la Kiev și Moscova pentru discuții privind încheierea unui armistițiu care să deschidă calea începerii negocierilor.

El a declarat, drept concluzii ale celor două vizite: „Am înțeles că pozițiile [Moscovei și Kievului] sunt foarte diferite. Trebuie făcuți foarte mulți pași pentru a ne apropia de sfârșitul războiului. Dar cel mai important pas l-am făcut, stabilind contacte, și voi lucra în continuare în această direcție”.

„Pacea este cel mai important lucru pentru Europa. Considerăm că lupta pentru pace este principalul obiectiv pentru următoarele șase luni ale președinției noastre [în Consiliul European]”, a mai spus el.

Vizita premierului maghiar a fost criticată dur de lideri europeni, care au atenționat că Orban nu are mandatul blocului comunitar de a purta negocieri cu Moscova iar Ucraina a spus că nu a fost consultată în prealabil.

Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a spus că numai unitatea și determinarea în cadrul UE cu 27 de națiuni ar deschide calea către o pace justă și durabilă în Ucraina”. „Întîlnirea nu îl va opri pe Putin”, a scris ea pe platforma X.

Șeful UE pentru politică externă, Josep Borrell, a declarat că vizita lui Orbán în Rusia este strict bilaterală între Budapesta și Moscova și că nu reprezintă Uniunea Europeană în această călătorie.

Borrell a declarat că liderul ungar nu a primit niciun mandat de la Consiliul UE pentru vizita la Moscova.

„Poziția UE cu privire la războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei este reflectată în multe concluzii ale Consiliului European. Această poziție exclude contactele oficiale dintre UE și președintele Putin. Astfel, prim-ministrul ungar nu reprezintă UE sub nicio formă”, a spus oficialul european.

Liderul maghiar a numit cuvintele lui Borrell „prostii birocratice bruxeliene”. „Aceasta este tocmai prostia birocratică din Bruxelles care nu a dat niciun rezultat în găsirea unei căi de pace în războiul Rusia-Ucraina. Dacă vrem să punem capăt războiului, avem nevoie de o abordare politică în loc de una birocratică”, a răspuns Orbán la declarațiile lui Borrell, tot pe platforma X.

Mike Pompeo spunea că unele conflicte din țările îndepărtate geografic trebuie să preocupe America, în cele din urmă. Ele fac parte dintr-un singur război purtat de o nouă Axă împotriva valorilor fundamentale care sunt dragi americanilor și Occidentului colectiv: democrația, statul de drept, libertatea individuală.

Până acum, este încă în desfășurare războiul Rusiei împotriva Ucrainei în care America se simte datoare să participe pentru a-și susține interesele geopolitice, economice și civilizaționale. Dar al Treilea Război Mondial nu a fost niciodată mai aproape din cauza capcanei în care au intrat statele care se războiesc direct sau prin proxy în Ucraina.

Și totuși, oficiali, diplomați și analiști militari americani și occidentali recunosc că există acum un pericol grav ca Statele Unite și alți aliați NATO să fie atrași în război, practic în orice moment, ca rezultat al unui număr vast de scenarii posibile: racheta trasă accidental de ucraineni în Polonia, incendiul de la centrala nucleară din Zaporojie din cauza atacurilor rusești sau avarierea radarelor balistice din Federația Rusă de către ucraineni.

America s-ar simți obligată, în concepția sa, să inițieze ceea ce este definită drept o acțiune limitată și judicioasă. Escaladarea unui scenariu ar putea forma o coaliție internațională mai largă în războiul împotriva lui Putin, drept soluție să-l convingă să negocieze. Dar obiectivul convingerii lui Putin ar putea fi anulat de traiectoria imprevizibilă a războiului care ar degenera într-o confruntare între mari coaliții de state.

Implementarea unei zone de excludere a zborului, cerută de ucraineni înseamnă risc sigur de escaladare, prin uciderea militarilor ruși. Orice astfel de incident ar putea escalada cu ușurință.

Războiul din Ucraina rămâne mult mai periculos decât orice a văzut Europa de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, inclusiv războaiele balcanice din anii 1990, cu potențialul de a deveni un război european în toată regula sau un război mondial distrugător dacă nu se va limita la Europa.

Jens Stoltenberg, în urma unei întâlniri a miniștrilor de externe ai NATO la Bruxelles, a reiterat dorința alianței de a evita conflictul și refuzul de a impune o zonă de excludere a zborului. „Singura modalitate de a implementa o zonă de excludere a zborului este să trimiteți avioane NATO – avioane de luptă – în spațiul aerian ucrainean și apoi să impuneți acea zonă de excludere a zborului prin doborârea avioanelor rusești. Dacă am face asta, vom ajunge cu ceva care s-ar putea sfârși într-un război cu drepturi depline în Europa, care implică mai multe țări și provoacă mult mai multe suferințe umane”, a descris el situația în care se poate ajunge.

Șeful politicii externe al UE, Josep Borrell, a recunoscut că întreaga lume are o miză în ceea ce se întâmplă în Ucraina. „Astăzi problema nu este doar Donbasul, problema nu este doar Ucraina – ceea ce este în joc este stabilitatea în Europa și întreaga ordine internațională”, a spus el.

Biden este acuzat că nu a recunoscut pericolul acut al unui război mondial dar încă a dovedit că are instincte corecte. El a fost neclintit cu privire la faptul că forțele americane nu se implică cu trupe în luptele din teren și descris războiul drept o luptă a Ucrainei spunând că Washingtonul va face tot ce poate pentru a ajuta.

„Vom continua să ajutăm poporul ucrainean în timp ce își apără țara și ajută la atenuarea suferinței sale”, a spus el, prudent. „Dar permiteți-mi să fiu clar: forțele noastre nu sunt angajate și nu se vor angaja în conflictul cu forțele ruse din Ucraina. Forțele noastre nu merg în Europa pentru a lupta [în] Ucraina, ci pentru a-și apăra aliații NATO în cazul în care Putin decide să se deplaseze în continuare spre vest”. Dar nu a spus explicit că Europa Centrală și de Est nu o poate face, de exemplu, pe cont propriu.

Administrația Biden a dovedit prudență în a evita escaladarea conflictului știind că Putin va fi pus cu spatele la zid.

În ciuda criticilor referitoare la capacitatea sa de a conduce America, Joe Biden rămâne un politician ponderat, de școală veche, care este format în complicatul climat din Războiul Rece. Venirea lui Donald Trump ar putea duce nu la încheierea războiului proxy cu Rusia ci extinderea lui prin plasarea acestei sarcini în sarcina Europei. Nu trebuie uitat că Trump este un om de afaceri la bază, care poate fi, din nou, președinte, dar este lipsit de experiența politică a lui Biden, cu toate criticile care i se aduc actualului președinte din cauza vârstei. America ar putea pune Europa să mențină falanga anti-rusească și să se concentreze pe celelalte fronturi deschise de nașterea multipolarismului. Dacă America plătește mai puțin și maximizează profiturile, poate fi rețeta care lui Donald Trump să-i surâdă.

Deocamdată, analiștii spun că suntem în al Doilea Război Rece, nu în al Treilea Război Mondial. Cu toate acestea, al Doilea Război Rece se desfășoară mai repede decât Primul Război Rece. Atunci, ca și acum, Războiul Rece are o dimensiune ideologică și o cursă tehnologică, deși astăzi frontierele inovației sunt inteligența artificială și calculul cuantic, precum și armele nucleare și „războiul stelar” (apărare antirachetă).

Atunci, ca și acum, Războiul Rece este inflaționist și divizor mondial. China și Rusia sunt unite, fiind ajutate de coalizarea Occidentului în frunte cu Statele Unite, pentru cauza ucraineană, ceea rezultă într-o adevărată durere de cap pentru americani și aliații săi. Nu există doar două blocuri mondiale, ci trei, în acest nou conflict deoarece un număr semnificativ de țări ar prefera să fie nealiniate vreuneia dintre grupări decât să fie nevoite să aleagă o parte.

Din acest motiv riscul de extindere la scară planetară este ridicat dar poate fi, paradoxal, și motivul pentru care s-ar putea prefera limitarea acestuia în Ucraina.

Nimeni nu vrea să dea înapoi iar asta este cu adevărat înspăimântător.

Share our work

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *