Domnul profesor Valentin Naumescu este unul dintre cei mai cunoscuți analiști politici din România (sursă foto: https://www.facebook.com/valentin.naumescu.3/photos_by)

Domnul Valentin Naumescu este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj-Napoca și președintele Asociației Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE). Domnul Naumescu este expert independent și evaluator al Comisiei Europene în domeniul relații internaționale din 2015 și coordonatorul programului de master în Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor de la Facultatea de Studii Europene a UBB Cluj. Excelența sa a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe (2005-2007) și consul general al României la Toronto (2008-2012). Printre cărțile sale recent publicate se numără România, marile puteri și ordinea europeană. 1918–2018 (Polirom, 2018), Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022).

„Rusia este un agresor brutal și criminal față de care România s-a exprimat tranșant și căruia îi aplică sancțiunile convenite în cadrul organizațiilor și formatelor occidentale din care facem parte. Cu Republica Moldova, dacă acceptăm să o includem în această categorie, România are și va avea o relație cu totul specială, care trece mult dincolo de discuția de politică externă, fiind vorba de apropierea continuă și profundă a două societăți separate artificial, care vorbesc aceeași limbă și au în foarte mare măsură aceeași moștenire culturală” a declarat domnul Valentin Naumescu, într-un interviu acordat în exclusivitate agenției KARADENIZ PRESS.

Karadeniz Press: Care ar trebui să fie principalele obiective de politică externă ale României, în relația cu statele din bazinul Mării Negre?

Valentin Naumescu: Statele din bazinul Mării Negre sunt foarte diferite ca profil politic, strategic și economic (nu mai vorbim de dimensiunile culturală și istorică), deci nu poate exista un set unic de obiective de politică externă ale României în relația cu toate țările din zonă.

Din păcate, regiunea Mării Negre nu are o identitate anume, un specific al ei, altul decât diversitatea și eterogenitatea înseși. În regiune, de exemplu, România și Bulgaria sunt membre ale UE și NATO (și ale multor altor formate regionale, precum B9 sau Inițiativa celor Trei Mări), deci avem politici comune, aliniate la nivel supranațional și convergente în plan bilateral, în majoritatea cazurilor. Turcia nu este membru al UE dar este membru NATO și un partener strategic foarte important al României, cu o prezență economică și investițională solidă în România, dar care s-a distanțat în ultimii ani de Occident, de UE și de SUA. Ne-am bucura să dezvoltăm acest parteneriat strategic în viitor, dar asta va depinde mult și de ce se va întâmpla cu orientările strategice ale Turciei față de Occident. Ucraina este candidat la integrare europeană și euro-atlantică și un stat invadat, aflat în plin război, un stat pe care România îl susține în mod explicit în toate modurile posibile. Georgia este în principiu o țară cu aspirații de integrare europeană și euro-atlantică, ale cărei ambiții prooccidentale, în măsura în care se vor confirma, vor fi susținute politic de București, dar cu un guvern criticabil deocamdată pentru politicile sale interne, așa cum s-a văzut la recentele proteste. Rusia este un agresor brutal și criminal față de care România s-a exprimat tranșant și căruia îi aplică sancțiunile convenite în cadrul organizațiilor și formatelor occidentale din care facem parte. Cu Republica Moldova, dacă acceptăm să o includem în această categorie, România are și va avea o relație cu totul specială, care trece mult dincolo de discuția de politică externă, fiind vorba de apropierea continuă și profundă a două societăți separate artificial, care vorbesc aceeași limbă și au în foarte mare măsură aceeași moștenire culturală.

Față de fiecare din aceste state, România își setează așadar obiective specifice, aflate într-o dinamică accelerată, cel puțin vorbind de obiectivele pe termen scurt și mediu.

Ucraina se confruntă cu o sângeroasă invazie rusă

Karadeniz Press: Luand in considerare greutatile generate de invazia rusa din Ucraina pentru activitatile diplomtice, economice si militare de la Marea Neagra, considerati ca se impune/poate pune pe ordinea de zi reformarea/modificarea Conventiei de la Montreux? Daca da/nu, in ce conditii poate fi constituita o flota permanenta NATO in Marea Neagra pentru apararea flancului sudic?

Valentin Naumescu: Nivelul de ambiție al unui asemenea obiectiv cred că depășește deocamdată posibilitățile politico-diplomatice reale. Convenția de la Montreux datează din 1936 și, dacă nu s-a putut face actualizarea ei în anii ‘90, după Războiul Rece, în vremuri mai liniștite, mi-e greu să cred că s-ar putea face în contextul actual, atât de tulburat. Atingerea consensului celor 10 țări semnatare (sau succesoarelor lor, în cazul celor dispărute) pentru revizuirea Convenției mi se pare nerealistă. În schimb, cred că se pot imagina alte tipuri de acorduri regionale, cu participarea unor state riverane din zonă (probabil nu toate), care să permită anumite forme și mecanisme de colaborare în format minilateral.

Ideea unei flote permanente a NATO la Marea Neagră știți că s-a vehiculat prin 2016-2017 și nu a găsit susținere nici măcar din partea tuturor aliaților NATO de la Marea Neagră. Chiar premierul bulgar de atunci, Boiko Borisov, a respins ideea, în contextul unei vizite a președintelui Iohannis la Sofia. Pe de altă parte, apar și idei ieșite din comun, cum ar fi cea exprimată de generalul (r) Ben Hodges, privind aducerea unor nave de luptă americane sub pavilion românesc. România nu mai are însă pavilion național din 2013 iar aceasta este o altă problemă care trebuie rezolvată de statul român în viitor.

Ar mai fi de spus aici că România va fi centrul operațional al noii Strategii a SUA la Marea Neagră, o lege bipartizană adoptată de Congres în 2022, a cărei substanță se va completa cu inițiative concrete până în vara acestui an.

Domnul Valentin Naumescu, o apariție frecventă în mass-media de la București (sursă foto: https://www.facebook.com/valentin.naumescu.3/photos_by)

Karadeniz Press: Ce rol ar trebui sa joace Romania in procesul de reconstructie al Ucrainei si care credeti ca vor fi relatiile bilaterale dintre Kiev si Bucuresti in epoca postconflict?

Valentin Naumescu: Eu sper că relațiile bilaterale București-Kiev vor fi mult mai bune decât au fost înainte de invazia rusească din 2022. În istoria recentă, de după 1991, trebuie să recunoaștem că România și Ucraina nu avuseseră relații prea apropiate, dar acestea s-au îmbunătățit considerabil după 24 februarie 2022. Chiar în pofida manipulărilor perfide rusofile și antiucrainene care mai apar în spațiul public, suportul popular pentru cauza ucraineană rămâne solid în societatea noastră. România a susținut și susține Ucraina în acest război declanșat de Rusia și cred că vom rămâne vecini buni și parteneri apropiați și după război. Așa este normal și așa ar trebui să fie. România se poate implica în multe feluri în reconstrucția Ucrainei, având în vedere portul Constanța, Dunărea, lunga frontieră comună, la nord și la est, capacitatea unor firme românești de a funcționa ca platforme europene din care să pornească spre Ucraina noi afaceri și investiții de reconstrucție, experiența românească specifică perioadei de preaderare, o etapă în care va intra și Ucraina după deschiderea oficială a negocierilor cu UE.

Ar mai fi de menționat formatul trilateral România-Republica Moldova-Ucraina, o idee foarte bună lansată anul trecut, care are un potențial de dezvoltare important în anii următori, pe multiple dimensiuni.

Republica Moldova, sprijinită de România

Karadeniz Press: Romania face eforturi pentru a se transforma intr-un hub energetic pentru intreaga regiune si nu numai. Cum evaluati sansele reale ale Bucurestiului in acest sens, avand in vedere intarzierea exploatarii comerciale a resurselor din Marea Neagra?

Valentin Naumescu: Energia va rămâne o temă majoră în Europa și după război. Din păcate, România a ratat, timp de vreo 6-7 ani, cel puțin, din motive politice interne legate în special de PSD și perioada Dragnea, oportunitatea de a exploata resursele de zăcământ fosil din Marea Neagră. Legislația a fost modificată ulterior, dar apucase să producă efecte. Această întârziere va costa mult, deși se fac acum eforturi pentru accelerarea începutului exploatărilor la capacitate maximă.

Au apărut însă și proiecte energetice noi, care vizează tranzitarea Mării Negre spre Europa Centrală, inclusiv cablul submarin pentru transportul de energie electrică din Caucazul de Sud, sau dezvoltările interesante din proiectul Coridorului Sudic de Gaze, în care un rol major revine Azerbaijanului, țară cu care România are o relație oficială de parteneriat strategic.

Karadeniz Press: Cu privire la Republica Moldova, va reusi puterea pro-europeana sa reziste in razboiul hibrid declansat de Federatia Rusa? Ce poate face Romania mai mult pentru a sprijini autoritatile de la Chisinau?

Valentin Naumescu: Două întrebări foarte grele. La ambele voi răspunde mai mult cu sufletul decât cu date concrete, pe care oricum nu le am. Sperăm ca echipa Maiei Sandu și guvernul Recean să reziste asaltului hibrid al Rusiei asupra Republicii Moldova și orientării ei pro-occidentale. Rămâne de văzut ce se mai întâmplă în/cu Transnistria, unde, în opinia mea, evoluțiile sunt abia la început. Rusia va continua să încerce destabilizarea politică a Republicii Moldova și poate chiar o criză de securitate în Transnistria, pentru a justifica acțiuni ulterioare, mergând, nu aș exclude, până la o declarație de anexare a Transnistriei, dacă rușii vor reuși să schimbe conducerea de la Tiraspol cu una complet aservită, care „va cere” acest lucru.

Perioada de 1-2 ani care urmează este critică și crucială pentru viitorul Republicii Moldova. Este neapărat necesar ca în acest interval, poate chiar până la sfârșitul lui 2023 sau începutul lui 2024, Republica Moldova și Ucraina să înceapă negocierile oficiale de aderare la UE. Această decizie ar mai însemna un balon de oxigen și la Chișinău.

În ceea ce privește România, a existat cu certitudine ajutor pentru Republica Moldova până acum, în special în domeniul energiei electrice, și va exista și în continuare, pe multiple planuri – politic, energetic, infrastructură, învățământ, poate și investițional, din ce în ce mai mult. Cea mai dificilă întrebare este, desigur, cea legată de ajutorul de securitate, dar și acolo se fac deja unii pași concreți, poate nu unilateral de către România, dar cu siguranță de către UE, care va acorda asistență financiară pentru înzestrarea militară a armatei Republicii Moldova.

Pe termen lung, soluția de securitate pentru Republica Moldova este însă renunțarea la principiul neutralității și aderarea la o alianță occidentală puternică și credibilă, de preferat NATO. Pentru această renunțare la iluzia neutralității, întreținută de agenții de influență ai Rusiei după 1991, trebuie însă să existe suport popular suficient de larg peste Prut și apoi un context favorabil, o fereastră de oportunitate.

Domnul Valentin Naumescu alături de doamna Maia Sandu, președinta Republicii Moldova (sursă foto: https://www.facebook.com/valentin.naumescu.3/photos_by)

Karadeniz Press: Sunteti președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) din România, devenit intr-un scurt timp unul dintre cele mai reprezentative din tara noastra. Poate experienta societatii civile din Romania sa fie folosita de catre alte state din bazinul Marii Negre?

Valentin Naumescu: Situațiile sunt diferite, de la țară la țară, de la o societate la alta, de la un moment istoric la altul, de la un context politic și cultural la altul. Ceea ce am făcut noi la ICDE, începând de la Cluj și mergând ulterior spre celelalte mari centre universitare ale țării, a fost să construim treptat o echipă multidisciplinară de specialiști, pornind de la domenii precum justiția, administrația publică, educația, economia, energia, finanțele, tehnologiile digitale, până la politică, relații internaționale, diplomație, afaceri europene. O asemenea echipă, spre deosebire de organizațiile foarte specializate, de nișă, este capabilă să formuleze sinteze și viziuni transversale, largi, cuprinzătoare.

De multe ori, am observat că, deși există specialiști buni în diverse domenii, aceștia nu au oportunitatea sau cadrul optim să dezbată, să reflecteze și să comunice între ei, să articuleze viziuni coerente pentru țară. Fiecare se limitează la pătrățica lui și nimic nu se leagă. Desigur, în principiu aceste sinteze și viziuni integratoare la nivel național și ar trebui oferite de partidele politice dar ele nu o fac. Partidele politice au eșuat în România și au cote de credibilitate foarte scăzute. Poate că, până la recredibilizarea partidelor politice sau apariția unor proiecte democratice noi, care să ducă România mai departe, este momentul ca societatea civilă și think tankurile să preia temporar această funcție de reflecție strategică și elaborare de viziuni și proiecte prioritare, pe termen lung.

De exemplu, în decembrie 2021, am lansat public documentul de sinteză (viziune) Republica 3.0 – România Europeană, la care au lucrat aproape 30 de experți, o viziune de dezvoltare bazată pe șapte direcții strategice, care au rezultat din cercetarea noastră ca fiind prioritare pe termen lung – Modernizarea societății prin educație și cercetare performante, Reforma instituțiilor statului și transformarea administrației publice din corp clientelar în agent al dezvoltării, Relansarea economiei și reindustrializarea pe baze sustenabile și inclusive, Inovarea și stimularea eficienței energetice sustenabile, Eficientizarea și proiectarea inteligentă a acțiunii externe a statului român, Credibilizarea și responsabilizarea partidelor politice democratice, Combaterea crizei demografice.

Fiecare din aceste șapte direcții prioritare sunt ulterior dezvoltate, detaliate, continuate prin propuneri de măsuri concrete.

Acum lucrăm la al doilea volum colectiv al ICDE, o carte despre consecințele războiului din Ucraina asupra României, Europei și lumii, care reunește 20 de autori și care va apărea în toamnă.

Nu avem pretenția că schimbăm România, dar încercăm să oferim celor care au puterea să o facă idei, analize, sinteze și viziuni care le-ar putea fi de ajutor, dacă vor dori să le folosească.