Prin declarațiile lui Igor Dodon de la 1 iunie, în care cere ca Republica Moldova să strângă relațiile cu Rusia și China, precum și ca opoziția pro-rusă să meargă cu un candidat unic la prezidențialele din octombrie pentru a o învinge pe Maia Sandu, se dovedește că opoziția pro-rusă se pregătește să se unească pentru a forma un bloc puternic anti-occidental (cum anticipam în https://karadeniz-press.ro/partidele-pro-ruse-strang-randurile-la-chisinau/) care să schimbe orientarea pro-vest a actualei guvernări.
Cu toate problemele avute în Ucraina, unde sunt împotmoliți de doi ani și jumătate, rușii nu renunță la mentalitatea imperială și la statele pe care le consideră ca fiind parte integrantă din sfera lor de influență, chiar dacă aceste state își manifestă tot mai mult intenția de a ieși din strânsoarea Moscovei.
Ucraina rezistă militar acestor tendințe ale Rusiei, dar profitând de reculul geopolitic inerent al Moscovei în urma eșecului din războiul ruso-ucrainean, și alte state considerate până acum în curtea Rusiei încep să se orienteze tot mai deschis și accelerat spre Occident pentru o garanție de securitate tocmai împotriva celui care li s-a autoimpus ca și protector, chiar împotriva voinței populare din aceste state.
Am vorbit de Georgia (vezi https://karadeniz-press.ro/georgia-din-nou-la-rascruce/), dar și despre cel mai apropiat aliat al Rusiei din vecinătatea apropiată, Armenia, care caută și ea ieșirea din strânsoarea ursului rus (vezi https://karadeniz-press.ro/dilema-armeniei-si-mutatiile-geopolitice-din-caucazul-de-sud/), dar și despre pierderea influenței Rusiei în regiuni de confruntare între marile puteri, cum ar fi Orientul Mijlociu (vezi https://karadeniz-press.ro/degradarea-influentei-ruse-in-orientul-mijlociu/).
Dar pentru noi cea mai importantă țară în care se manifestă această tendință, și care ne interesează cel mai mult din punct de vedere geopolitic și al interesului național, este Republica Moldova. Aceasta, după un parcurs dificil și sinuos, este cel mai aproape de structurile occidentale de la declararea independenței din 1991, fiind candidată la integrarea în UE alături de Georgia și Ucraina. Pașii importanți făcuți pe calea integrării europene nu îi lasă indiferenți pe ruși, care se grăbesc să reacționeze. Am văzut cum încearcă să coaguleze opoziția rusofilă într-un singur bloc pentru a schimba la alegeri conducerea pro-vest, iar socialiștii lui Dodon dau semnale că marșează pe această idee, așteptăm ca și comuniștii lui Vladimir Voronin să facă aceeași mișcare, sub atenta îndrumare de la Kremlin.
Este interesant cum un regim politic autoritar ca și cel de la Moscova, care se îndreaptă rapid spre unul dictatorial, ca și de atâtea ori în istoria sa, încearcă să folosească propriile atuuri ale Occidentului, respectiv alegerile democratice, chiar împotriva sa. Am văzut cum au încercat să se implice în alegerile din vest, inclusiv în SUA în 2016. Dacă nu va merge așa, vor încerca alte mijloace, inclusiv violente, să ne amintim de tentativa de lovitură de stat din februarie 2023 la Chișinău, în care ar fi fost planificat să fie folosiți și wagneriți de-ai lui Evgheni Prigojin, precum și cetățeni din Belarus, Serbia și Muntenegru.
Faptul că actuala conducere de la Chișinău a făcut pași importanți spre integrarea în structurile occidentale, mai mulți decât toate conducerile declarate pro-vest de până acum, nu are cum să nu deranjeze Rusia. Mai ales prin referendumul propus, care ar putea fi o piatră de hotar ce ar putea marca angajarea totală a Republicii Moldova în direcția occidentală și implicit spre România, dacă va trece, dar și prin măsurile hotărâte și curajoase luate până acum.
Trebuie amintite câteva dintre ele:
– Republica Moldova și-a reorientat mare parte din comerțul exterior spre piețele din UE
– a blocat majoritatea canalelor de propagandă rusești, suspendând licențele televiziunilor pro-ruse
– a redus dependența de gazele rusești până aproape de zero, orientându-se spre alte surse, cea mai importantă fiind România prin interconectarea cu Republica Moldova prin gazoductul realizat de Transgaz la Ungheni (pentru mai multe vezi https://karadeniz-press.ro/interconectarea-energetica-a-republicii-moldova-cu-europa-ii-gaze-naturale/)
– conducerea republicii s-a dovedit până acum a fi incoruptibilă, niciun scandal de corupție nu a putut fi legat de actuala conducere
Mai mult, a strâns relațiile cu România, aceasta din urmă fiind tot mai prezentă în RM, economic, cultural, chiar și prin biserică, tot mai multe parohii renunțând la Mitropolia Moldovei, subordonată celei ruse, aderând la cea a Basarabiei, românească. Treptat, sintagma de moldovenism cedează celei de românism, coșmarul Rusiei imperiale, apoi sovietice, precum și actualei Rusii putiniste.
Această orientare decisivă a Republicii Moldova se răsfrânge și asupra entității transnistrene, enclava pro-rusă de la est de Nistru. Conducerea transnistreană, mare parte conducători ai entității monopoliste Sheriff, a ajuns să depindă în mare măsură de comerțul cu UE, dar prin Republica Moldova. E cumva logic, din moment ce legătura cu Rusia este tăiată în urma războiului din Ucraina vecină, iar singura ei legătură cu Rusia este prin Republica Moldova, practic depinde de bunăvoința autorităților moldovene. De aceea entitatea transnistreană nu susține deschis războiul Rusiei împotriva Ucrainei, cel puțin după primăvara lui 2022 când s-a văzut că ofensiva rusă spre Odessa a eșuat și nu prea sunt speranțe de a deschide un coridor de legătură dinspre Kherson spre Odessa și de aici în Transnistria, care este la doar 60 km de Odessa.
Mai mult, autoritățile ucrainene au transmis Chișinăului în 2022 disponibilitatea lor de a elimina această entitate cât ai pocni din degete, dacă Chișinăul este de acord. Fiindcă nu puteau intra pe teritoriul recunoscut al Republicii Moldova, chiar dacă este controlat de entitatea transnistreană pro-rusă, fără aprobarea sau cererea acesteia, în caz contrar actul poate fi considerat ca și invazie. Chișinăul a ezitat să se implice.
Cu toate acestea, entitatea transnistreană rămâne captivă între două state, unul evident anti-rus, altul ce se îndreaptă alături de Ucraina și Georgia spre structurile occidentale, de aceea nu susține deschis Rusia și încearcă să manevreze între aceasta, Ucraina, Moldova și UE. Cu totul altfel ar fi stat situația dacă Rusia ar fi ajuns la Odessa, o catastrofă geopolitică care ar fi amenințat nu numai Moldova, ci și România prin potențiala prezență a Rusiei la gurile Dunării.
În acest context complicat, Rusia are obiective clare în Republica Moldova, iar căile de atingere a acestora au fost expuse deja de Ilan Șor în congresul de la Moscova din 21 aprilie, în care partidele pro-ruse au constituit blocul Pobeda (Victorie), vezi https://karadeniz-press.ro/partidele-pro-ruse-strang-randurile-la-chisinau/. Aceste căi, după cum spune Ilan Șor, sunt:
– propaganda pentru votul NU la referendumul din octombrie 2024 privind calea europeană a Republicii Moldova pe motiv că ”aceste valori ne sunt străine nouă” și chiar periculoase
– propaganda pentru ca Moldova să caute căi de apropiere de Rusia până la integrarea ca membru în Uniunea Economică Eurasiatică condusă de Rusia
– înlăturarea Maiei Sandu din fotoliul de președinte al republicii la alegerile din octombrie 2024 pentru a lipsi Partidul de Acțiune și Solidaritate (PAS) de principalul vehicul electoral
– protejarea ”interesului național și suveranității” Republicii Moldova împotriva ”controlului din afară al Vestului Colectiv”
– transformarea Republicii Moldova într-o federație prin stabilirea de entități federale ”de limbă rusă” în Găgăuzia, în Bălți (al doilea oraș ca mărime în Moldova) și Transnistria
Iar obiectivele sunt clare:
– menținerea controlului ferm asupra Transnistriei, chiar daca asta va însemna schimbarea conducerii cu una mai obedientă
– înlăturarea posibilității vreunei cooperări între Republica Moldova și structurile occidentale de tip NATO sau UE
– blocarea relațiilor dintre Republica Moldova și România
– garantarea influenței ruse în Republica Moldova, fie printr-un guvern și președinte pro-rus, fie prin accederea la putere a unei coaliții din care partidele pro-ruse să aibă o influență decisivă pentru îndeplinirea acestui scop
– federalizarea Republicii Moldova, dacă alte acțiuni de preluare a întregului control eșuează, după modelul din Ucraina în 2014
Iar faptul că Igor Dodon dă semnale clare că este dispus să intre în această coaliție a partidelor pro-ruse a lui Ilan Șor este dovada implicării directe a Moscovei în coagularea forțelor anti-occidentale pentru a stopa parcursul pro-european al Republicii Moldova. În curând și Vladimir Voronin se va alătura. Practic Rusia aruncă totul în această confruntare cu un singur scop: oprirea orientării pro-vest a Republicii Moldova.
Iar dacă va eșua în alegeri și la referendum, ne putem aștepta la acțiuni mai dure, pentru care Republica Moldova, dar și România și Occidentul vor trebui să fie pregătite.
0 Comentarii