Mediere la vreme de criza


 

Istanbul, placa turnanta a diplomatiei musulmane

Istanbul, placa turnanta a diplomatiei musulmane

De la inceputul anului 2011, in timp ce lumea urmareste cu interes, uimire sau preocupare framantarile din lumea araba, iar cancelariile politice si redactiile media se intrec in analize si previziuni, Ankara, refuzand contemplatia, dar nu si prudenta atunci cand se cuvine, nu-si dezminte traditia, relativ recenta, de mediator in situatii de criza. Mai ales cand asemenea situatii se produc in vecinatatea sa imediata. Din grija pentru mentinerea bunelor relatii cu statele musulmane si vecine, Turcia a facut totul pentru a nu se implica militar, sub steagul NATO sau al ONU in diversele formate de alianta cu Statele Unite si alti aliati in dezvoltarile acute din Irak, Iran sau Afganistan, si in chip asemanator a procedat in cazul interventiei militare in Libia, dar nu a ezitat sa actioneze ca mediator intre regimul Gaddafi si adversarii sai interni si internationali, chiar daca initiativa nu s-a fructificat.

Ankara e activa in plan politico-diplomatic si isi ofera serviciile de mediator ori de cate ori considera ca ar putea fi utila in situatii de criza, dar si-ar putea afirma si propriile interese. Un demers si mai ambitios decat cel intreprins in Libia a fost anuntat de presedintele Abdullah Gul intr-un articol publicat in “New York Times” si anume disponibilitatea Turciei de a-si relua rolul de mediator  in rezolvarea principalului si celui mai serios si mai indelungat conflict din Orientul Mijlociu: cel dintre Israel si statele arabe, in principal Palestina. Seful statului turc sustine ca parcursul catre mandrie nationala si demnitate ce defineste efervescenta din spatiul arab trebuie sa determine Israelul sa se adapteze la noul climat politic din zona. “In aceste momente furtunoase – scrie presedintele Gul – doua forte vor modela viitorul: aspiratiile populare la democratie si schimbarile dmografice”. Israelul nu poate ramane, de aceea, in perspectiva, “ca o insula a apartheidului inconjurata de o mare araba a furiei si ostilitatii” si, in conditiile in care “noua generatie a arabilor este mult mai constienta de democratie, libertate si demnitate nationala”, procesul de pace israeliano-palestinian trebuie relansat, pe baza initiativei Ligii Arabe din 2002, iar Turcia “este gata sa-si foloseasca intreaga capacitate pentru a facilita negocieri constructive”. Presedintele turc nu omite, in articolul publicat in marele ziar american, sa sublinieze responsabilitatea deosebita a SUA in acest proces, de “mediator impartial si eficient”.

Noul demers al Tuciei a luat desigur in calcul si noua situatie creata dupa inlaturarea de la putere a presedintelui egiptean Mubarak, a carui tara a fost principalul si cel mai receptiv partener de discutii al Israelului. Egiptul este insa acum un interlocutor cu o pozitie cel putin incerta pentru Israel si lumea occidentala, orientarea sa nu a fost definita
, iar dupa opinia majoritatii comentatorilor, pozitia acestei tari in privinta reglementarii situatiei din Oreintul Mijlociu nu va mai fi aceeasi ca in ultimele cateva decenii. O perspectiva ce aduce aminte de afirmatia facuta in urma cativa ani de presa araba, care vedea in premierul Erdogan noul Nasser al lumii musulmane.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *