Manifestările războiului hibrid al Federației Ruse împotriva Republicii Moldova

de | ian. 13, 2025 | Analize, REPUBLICA MOLDOVA | 0 comentarii

Originea conceptuală a războiului hibrid Deși conceptul de război hibrid a fost definit relativ recent, manifestările sale rudimentare pot fi identificate de-a lungul istoriei. Aceste tactici au fost în mod frecvent adoptate de actori cu resurse limitate, care căutau să contrabalanseze avantajele militare ale adversarilor mai puternici. Printre metodele utilizate se numără exploatarea vulnerabilităților, precum […]

Originea conceptuală a războiului hibrid

Deși conceptul de război hibrid a fost definit relativ recent, manifestările sale rudimentare pot fi identificate de-a lungul istoriei. Aceste tactici au fost în mod frecvent adoptate de actori cu resurse limitate, care căutau să contrabalanseze avantajele militare ale adversarilor mai puternici. Printre metodele utilizate se numără exploatarea vulnerabilităților, precum întreruperea lanțurilor de aprovizionare, transformarea logisticii într-un coșmar operațional, sabotajul, acțiuni de diversiune și campanii informaționale. Aceste strategii pot fi observate în diverse intervenții militare istorice, de la războaiele persane până la conflictele din a doua jumătate a secolului XX, demonstrând că elementele războiului hibrid au fost o constantă în evoluția artei militare.

Conflictul din 2006 dintre Israel și Hezbollah a reprezentat un punct de cotitură în studiile de securitate, accelerând cristalizarea și aprofundarea conceptului de război hibrid, introdus pentru prima dată la începutul anilor 2000. Acest conflict a evidențiat complexitatea integrării tacticilor convenționale și neconvenționale, oferind o nouă perspectivă asupra paradigmelor operațiunilor militare contemporane. Pentru a contracara superioritatea militară a Israelului, organizația paramilitară șiită libaneză a adoptat tactici inovatoare, printre care: formarea unor grupuri de luptători bine antrenați care se integrau în zone urbane dens populate, utilizarea de arme avansate tehnologic, cum ar fi rachetele antitanc ghidate, și fortificarea pozițiilor defensive în proximitatea infrastructurii civile, precum școli, spitale și blocuri locative. Deși aceste metode au similitudini cu tacticile tradiționale de gherilă, ele marchează o evoluție substanțială, contribuind la definirea războiului hibrid ca o categorie distinctă. Confruntarea dintre Israel și Hezbollah este, astfel, recunoscut ca un studiu de caz esențial, oferind un cadru teoretic aplicabil în analiza războiului hibrid dinamic al secolului XXI. Numeroase studii ulterioare au folosit acest conflict ca referință pentru a înțelege mai bine interacțiunea dintre strategiile convenționale, neconvenționale și componenta informațională.

Din 2006 și până în prezent, evoluția conceptului a fost influențată de noile realități geopolitice, dezvoltarea tehnologică rapidă și interdependențele economice globale. Unul dintre cele mai semnificative aspecte ale acestei evoluții a fost recunoașterea spațiului cibernetic ca un teren operațional. Astfel, statele care dispun de o putere militară și economică de invidiat preferă din ce în ce mai mult să aplice acțiuni hibride pentru a-și atinge scopurile strategice, având în vedere multiplele avantaje pe care acestea le oferă față de conflictele convenționale.

În primul rând, războiul hibrid necesită costuri mult mai reduse comparativ cu conflictele clasice. De exemplu, este mult mai eficient să pregătești un hacker care poate opera în siguranță dintr-un birou, decât să pregătești un militar care ar putea să-și piardă viața chiar în primul schimb de focuri. Costurile exorbitante sunt reflectate și în actuala echipare militară. De exemplu, dacă în perioada celui de-al doilea război mondial echiparea unui soldat american costa de 3.000 $ (suma ajustată inflației), în prezent această echipare costă 18.000 $. În al doilea rând, acțiunile hibride sunt, prin natura lor, transnaționale: spațiul informațional și cibernetic nu respectă granițele naționale, ceea ce permite influențarea opiniei publice și destabilizarea unui stat fără a fi imperativ să ai o graniță comună.

Un alt avantaj semnificativ al războiului hibrid este dificultatea de a demonstra implicarea unui stat în acțiuni de sabotaj, mai cu seamă în domeniul cibernetic. În cazul atacurilor cibernetice, de multe ori este imposibil să se prezinte dovezi clare, iar concluziile se limitează la acuzații și speculații. În acest context, nu există victime umane directe, ceea ce face ca impactul perceput al interferențelor să fie diferit de cel al unui conflict convențional. Deși efectele economice și sociale pot fi profund perturbatoare — prin creșterea costurilor, pierderea accesului la piețe, destabilizarea investițiilor și generarea crizelor politice — percepția publică rămâne diferită de cea a unei invazii armate vizibile.

Războiul din Ucraina a demonstrat cum efectele propagandei și dezinformării pot duce la negarea unor realități evidente, cum ar fi motivele invaziei rusești, iar acest lucru subliniază complexitatea strategiilor hibride. În acest context, conflictele de amploare pot fi prezentate publicului drept măsuri preventive, mascând astfel natura lor reală și facilitând justificarea operațiunilor ostile. De asemenea, există riscul ca statele să își justifice propriile demersuri nedemocratice sub pretextul unor imixtiuni. Acest lucru ar putea să creeze mai mult loc de manevră pentru cei care iau decizii, iar impactul hotărârilor poate avea urmări negative asupra propriei democrații.

De asemenea, în fața acestui tip de război, este esențial ca statele afectate de interferențele externe să își calibreze răspunsurile. În cazul în care autoritățile nu comunică eficient cu cetățenii, iar mesajele instituțiilor ajung cu întârziere, speculațiile și narativele false pot lua amploare. Combaterea acestora necesită o documentare riguroasă, timp și o explicare detaliată a realităților, întrucât o reacție pripită sau un mesaj simplificat poate conduce la neîncredere în rândul populației. Astfel, lipsa de transparență și comunicare poate amplifica nemulțumirea publică, iar în acest context, vulnerabilitățile interne pot fi exploatate de actori locali sau internaționali pentru a destabiliza ordinea internă a sistemului politic și economic.

Reziliența

Conceptul actual de război hibrid, definit prin integrarea tacticilor convenționale și neconvenționale într-un conflict complex și multidimensional, se interconectează cu un alt concept esențial: reziliența. Reziliența se referă la capacitatea unui stat de a răspunde, rezista și recupera în fața provocărilor emergente, care sunt tot mai variate și în continuă schimbare, incluzând atacuri cibernetice, manipulare informațională și interferențe externe. Aceasta reprezintă un factor cheie pentru securitatea națională și stabilitatea internă.

Un aspect semnificativ care diferențiază regimurile autoritare de cele democratice, în ceea ce privește reziliența, este modul în care autoritatea instituțională și controlul statului sunt structurate. În regimurile dictatoriale, autoritatea statului nu este supusă unei critici publice, ceea ce le conferă o stabilitate aparentă și o capacitate sporită de reacție rapidă. Aceste regimuri pot să mobilizeze resursele interne și să ia decizii politice într-un mod mai concentrat, fără a ține cont de opinia publică sau de opoziție. În regimurile democratice reziliența statului depinde de aceste două componente fundamentale: instituțiile și societatea civilă. Colaborarea și încrederea între aceste componente sunt esențiale pentru menținerea unui sistem de securitate robust și eficient. Fără un dialog constant între stat și cetățeni, chiar și un stat cu vechi tradiții democratice poate deveni vulnerabil la imixtiunile actorilor străini.

Regimurile autoritare tind să perceapă valorile democratice, cum ar fi libertatea de exprimare și pluralismul mediatic, ca breșe de securitate a regimurilor democratice. În acest sens, libertatea de exprimare devine o zonă vulnerabilă, în care granițele între discursul politic și mesajele populiste sau propagandistice sunt adesea dificil de trasat. Pe de altă parte, în spațiul online, platformele de socializare reprezintă un teren fertil pentru propagarea narativelor manipulatorii, având în vedere ușurința cu care se pot difuza mesaje și informații false sub masca „libertății de opinie”. Aceste platforme devin, astfel, un instrument al războiului hibrid, în care nu doar actorii statali, dar și grupuri de interese pot influența opinia publică din diverse țări.

Un exemplu relevant este rezultatul alegerilor prezidențiale din România din 2024. Un candidat fără o platformă media tradițională a reușit prin manipularea algoritmilor de pe TikTok și 25.000 de boți, să dobândească o vizibilitate notabilă, devenind favorit în turul doi. Acest fenomen subliniază contextul actual în care manipularea informațională și mesajele populiste devin un impediment cu care ne confruntăm zilnic. Granițele între informațiile valide și cele false devin din ce în ce mai transparente, iar publicul preferă să asculte un mesaj simplu și frumos, decât o explicație prezentată printr-o gândire critică.

Studiile recente au arătat că interferențele străine în procesele electorale din democrații sunt din ce în ce mai sofisticate, în timp ce reziliența rămâne cu un pas în urmă. În acest context, reziliența nu mai depinde doar de capacitatea unui stat de a răspunde la un atac militar convențional, ci și de abilitatea de a proteja și promova valorile fundamentale ale democrației.

Operațiunile hibride ale Federației Ruse în alegerile locale din Republica Moldova

Anul 2024 va rămâne în istorie ca un an electoral de referință, cu alegeri organizate în peste 76 de țări. În această listă se regăsește și Republica Moldova. Mica republică ex-sovietică a trecut prin două scrutine majore: alegerile locale în 2023 și alegerile prezidențiale concomitent cu referendumul constituțional în 2024. În plus, țara se pregătește pentru alegerile parlamentare din acest an. Acesta este cel mai important dintre cele trei scrutine, având în vedere natura parlamentară a sistemului politic moldovenesc. Eforturile Federației Ruse de a sabota parcursul european al Republicii Moldova și stabilitatea sa internă au fost prezente în cele două campanii electorale și cu siguranță nu vor lipsi nici în acest an. Mai mult, interferențele rusești cresc proporțional cu importanța alegerilor, punctul culminant urmând să fie atins în acest an.

Acțiunile hibride ale Federației Ruse împotriva Republicii Moldova au devenit mai accentuate cu un an înaintea alegerilor locale din noiembrie 2023. În toamna anului 2022, Gazprom a decis să nu-și mai respecte angajamentele contractuale privind livrarea gazelor naturale, generând o criză energetică majoră. Aceasta a fost exploatată de actori politici locali, cum ar fi partidul ȘOR, care a organizat numeroase proteste plătite pe fondul nemulțumirii populației față de creșterea prețurilor la energie. Totodată au fost lansate mai multe mesaje care aveau scop să submineze credibilitatea în autoritățile guvernamentale și să promoveze o imagine pozitivă a Moscovei.

În februarie 2023, președinta Maia Sandu a dezvăluit informații furnizate de omologul său ucrainean, Volodimir Zelenski, privind o lovitură de stat orchestrată de Kremlin. Planul presupunea implicarea diversioniști cu pregătire militară în rândul protestatarilor. Scopul era degenerarea protestelor în violențe, preluarea controlului asupra instituțiilor statului și generarea unei crize politice majore. Serviciul de Informații și Securitate al Republicii Moldova a confirmat existența unui grup implicat în acest complot, printre membri cărora se numărau și foști ofițeri SIS. Printr-o combinație a unei destabilizări violente și a unei campaniei de dezinformare care urmărea să compromită relațiile moldo-ucrainene, Kremlinul a încercat să răstoarne actuala guvernare pro-UE de la Chișinău. Cu sprijinul partenerilor externi și resursele proprii limitate, Moldova a reușit să prevină scenariul unei lovituri de stat. Totodată, victoria autorităților moldave a forțat partea rusă să schimbe tacticile interferențelor hibride. Rusia a adoptat un model mai subtil de ingerință, menit să compromită procesele electorale și să mențină mică republică ex-sovietică în sfera sa de influență.

În cadrul ședinței parlamentare din 12 decembrie 2024, șeful Serviciului de Informații și Securitate (SIS), Alexandru Mustață, a vociferat suma investită de Kremlin pentru a influența alegerile locale din 3 noiembrie 2023. Conform datelor colectate de SIS și celelalte instituții ale statului, ”investiția” rusă a fost de aproximativ 1 miliard de lei (peste 52 de milioane de euro). Acești bani au mers direct în acțiuni de destabilizare, inclusiv finanțarea protestelor și susținerea unor partide politice, printre care și partidul „ȘANSĂ”, succesorul partidului „ȘOR”, declarat neconstituțional în vara anului 2023. Pentru a contracara aceste amenințări, autoritățile moldovene au mobilizat peste 2.500 de angajați INI și INSP. Din cauza dimensiunii corupției electorale și altor ilegalități, instituțiile au fost nevoite să își retragă o parte din personalul responsabil de asigurarea ordinii publice și siguranței cetățenilor pentru a documenta aceste nereguli.

O altă modalitate prin care s-a încercat testarea resurselor umane disponibile au fost alertele false cu bombă. Moldova s-a confruntat cu un val de peste 400 de alerte false cu bombă în vara anului 2022, ceea ce a implicat mobilizarea a peste 9.000 de polițiști. Astfel, putem observa o breșă de securitate, lipsa unui personal suficient în cadrul structurilor de stat pentru a face față întregului spectru de forme hibride.

În urma alegerilor locale, Moscova a consolidat un pol regional de putere în Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia. Cu o conducere devotată Moscovei, UTA Găgăuzia a fost și este utilizată ca instrument de șantaj în relațiile cu Chișinăul. Conform datelor BNS, populația regiunii era de 121,7 mii de locuitori în 2022. Actuala bașcană a UTA Găgăuzia, Evghenia Guțul, reprezintă un actor local fidel intereselor Moscovei și unul dintre cei mai mari promotori ai falsurilor și narativelor rusești. Astfel, Kremlinul a reușit să stabilească un control direct de facto asupra regiunii autonome, transformând-o într-un teren propice pentru diseminarea dezinformării și aplicarea strategiei clasice „divide et impera”, pentru a polariza societatea din Republica Moldova.

În pofida faptului că partidul „ȘANSĂ” a fost exclus din cursa electorală din 2023 cu doar câteva săptămâni înainte de alegeri, Ilan Șor a avut pregătit un plan de rezervă – partidul „Renaștere”. Mai mulți susținători ai lui Șor au candidat sub egida acestui partid sau în calitate de candidați independenți. Din cei 895 de primari aleși, 27 au fost din partea partidului „Renaștere”. La o lună după finalizarea turului doi, alți 8 candidați independenți au aderat la formațiunea afiliată lui Ilan Șor. Deși partidul a fost înregistrat oficial în 2012, acesta a devenit activ cu o lună înainte ca partidul „ȘOR” să fie declarat neconstituțional. În paralel, PSRM a acuzat că cei patru deputați transfugi – Vasile Bolea, Irina Lozovan, Alexandr Nesterovschi și Alexander Suhodolschi – care au părăsit Blocul Comuniștilor și Socialiștilor pentru a adera la „Renaștere”, ar fi încercat să corupă membri din rândurile PSRM. Aceștia ar fi contactat direct zeci de deputați, primari, consilieri locali și lideri ai organizațiilor teritoriale PSRM, „promițându-le milioane de lei pentru părăsirea PSRM”.

Acțiunile hibride ale Federației Ruse îndreptate împotriva Republicii Moldova în contextul alegerilor locale din noiembrie 2023 s-au manifestat în principal prin: specularea situației social-economice, organizarea de proteste plătite, coruperea reprezentanților locali din diverse partide, în special din PSRM, finanțarea ilegală a partidelor politice și promovarea dezinformării în spațiul public printr-o rețea mediatică extinsă. Ilan Șor, care se afla în Israel la acea vreme, a coordonat aceste acțiuni. Combinând aceste strategii de război hibrid și ”investind” 1 miliard de lei, Kremlinul a obținut două realizări semnificative. În primul rând, a creat un grup criminal organizat alcătuit din actuali și foști funcționari publici, oameni de afaceri, jurnaliști, politicieni și formatori de opinie care susțin interesele Federației Ruse. În al doilea rând, a consolidat un control de facto asupra UTA Găgăuzia, transformând-o într-un pol de putere opozant față de autoritățile de la Chișinău și într-un teren favorabil pentru eventuale destabilizări, similar cu situația din primii ani de independență ai Republicii Moldova.

Operațiunile hibride ale Federației Ruse în alegerile prezidențiale și referendumul constituțional

A doua etapă a evoluției ofensivei neconvenționale a Federației Ruse împotriva Republicii Moldova a început la scurt timp după încheierea alegerilor locale. Scopul a rămas neschimbat – deturnarea parcursului european al Moldovei și readucerea sa în sfera de influență rusă. Intensitatea ingerinței a crescut exponențial în perioada campaniei electorale din toamna anului 2024, atingând un nou apogeu. Terenul imixtiunilor hibride a fost pregătit cu mult timp înainte, inclusiv prin utilizarea ”dividendelor” obținute în urma scrutinului electoral din noiembrie 2023. Vechiul arsenal hibrid al Kremlinului a cunoscut o diversificare spectaculoasă, culminând cu o rețea piramidală extinsă la nivelul întregii țări, care avea obiectivul ambițios de a corupe 300.000 de votanți în cadrul scrutinului desfășurat pe 20 octombrie 2024.

Conform unui raport SIS de la începutul lunii martie 2024, strategia rusă cuprinde 3 elemente principale, intercalate între ele:

  1. Susținerea actorilor politici aflați sub control direct sau indirect al Moscovei. Aceștia se împart la rândul lor în alte 3 categorii.
  • Actori politici care sunt în mod deschis pro-ruși. Ei au legături directe și confirmate cu serviciile speciale ruse, consultanți politici, grupuri criminale organizate, administrația prezidențială de la Kremlin, grupuri oligarhice. Cele mai răspândite narative promovate de ei sunt: „Aderarea la Uniunea Economică Eurasiatică reprezintă o alternativă mai bună pentru vectorul de politică externă al Moldovei”; „Relațiile bune cu Federația Rusă înseamnă preț mic și stabil la gaz”; „CSI reprezintă principala piață de desfacere pentru produsele moldovenești”; „Aderarea la Uniunea Europeană însemnă pierderea identității și suveranității țării”; „Republica Moldova este controlată din exterior”; „Occidentul pregătește țara pentru un război cu Rusia”; „Maia Sandu planifică să interzică biserica ortodoxă” etc.
  • Actori politici care se pretind a fi „pro-naționaliști”. Ca și profil, sunt mai moderați în discurs ca cei din prima categorie. Pretind că favorizează interesul național, dar promovează interesele Rusiei în mod indirect, prin prisma presupusului interes național. La această categorie putem include și pretinșii actori ”pro-europeni”, care formal se declară în favoarea aderării la UE, dar discursul lor rezonează mai mult cu narativele promovate de Kremlin. Scopul lor este de-a crea impresia unei alternative sănătoase a actualului partid de guvernare. De asemenea, majoritatea din ei au fost susținători pro-ruși și a integrării în Uniunea Eurasiatică. În discursul acestor actori regăsim adesea următoarele mesaje: „Moldova nu trebuie să cedeze din suveranitate”; ”Țara trebuie să rămână neutră”; „Colaborarea cu NATO și modernizarea armatei încalcă principiul neutralității”; „Negocierile de aderare la UE trebuie să fie cât mai riguroase”; „Republica Moldova trebuie să aibă relații bune atât cu Vest-ul, cât și cu Est-ul”; „Alăturarea la sancțiunile internaționale a fost o greșeală”; „Conducerea actuală este incompetentă și nu a realizat nimic” etc.
  • Actori politici conectați la grupuri criminale organizate conduse de cetățeni ai Republicii Moldova, aflați în căutare. Aceștia sunt parte a scenariului Federației Ruse. Ei alimentează unele speculații apărute în spațiul public și vin în permanență cu acuzații la adresa guvernării pe orice subiect.
  1. Al doilea element al imixtiunilor hibride se manifestă prin crearea unui număr cât mai mare de crize, diferite ca gravitate, care să alimenteze problemele social-politice.
  2. Ultimul punct îl reprezintă atacul informațional, caracterizat prin falsuri, dezinformare, speculații și propagandă. Obiectivul lor principal este de a amplifica efectul psihologic al crizelor, ca acestea să pară mai mari decât sunt în realitate. Principalele canale utilizate în atacul informațional sunt rețelele sociale, preponderent Telegram și Tik-Tok. De asemenea, au crescut tentativele de restabilire sau crearea noilor posturi TV pentru a propaga mesajele dorite.

În alegerile din 2024, Kremlinul l-a susținut pe Ilan Șor ca principal exponent al strategiilor sale împotriva Republicii Moldova. După succesele obținute la alegerile locale, Șor a câștigat și mai multă încredere din partea Rusiei. Pe 21 aprilie 2024, Șor a lansat la Moscova blocul politic „Victorie” (Победа), format din mai multe partide afiliate: „Renaștere”, „ȘANSĂ”, „Forța de Alternativă și de Salvare a Moldovei” și „Victorie”. La întoarcerea în Republica Moldova, poliția de pe aeroportul Chișinău a confiscat 1 milion de euro transportați de 150 de reprezentanți ai blocului politic. Tot în aprilie 2024 a fost înființată organizația neguvernamentală EVRAZIA/EURASIA. Blocul „Victorie” și ONG-ul EURASIA au devenit principalele instrumente prin care Federația Rusă și-a desfășurat activitățile de influență în Republica Moldova.

În timp ce staff-ul de coordonare strategică opera din Moscova, echipa executivă activa la Chișinău, fiind responsabilă de aspectele juridice, organizarea tinerilor, instruirea vorbitorilor electorali și gestionarea problemelor logistice. Au fost create 119 celule teritoriale (câte 2-3 în fiecare raion), cu scopul de a recruta 1.500 de persoane. Acestea erau susținute de peste 1.900 de celule primare.

La nivel local, activau aproximativ 33.000 de activiști, fiecare având sarcina de a atrage 5-10 persoane, fiind numiți „simpatizanți” (84.000). Activiștii erau plătiți lunar cu 2.000 de lei (aproximativ 100 de euro). Investigațiile jurnaliștilor de la Ziarul de Gardă au dezvăluit structura complexă a acestei rețele piramidale, metodele de operare și vulnerabilitățile de securitate ale sistemului. Potrivit poliției, scopul principal al acestei rețele a fost coruperea masivă a alegătorilor. Practic, Moscova a pus în aplicare o strategie de „cumpărare la bucată” a voturilor pentru a influența alegerile.

Banii erau transferați prin banca rusă supusă sancțiunilor internaționale „Promsvyazbank” (PSB Bank). Doar cu un număr de telefon și un act de identitate se deschidea contul unei persoane. Mecanismele de instalare și instruire a aplicației PSB erau realizate prin ajutorul chatbot-urilor de pe Telegram. Odată ce persoana era familiarizată cu aplicația, putea primi banii din Rusia. Ultimul pas îl reprezenta retragerea numerarului. Aceasta se realiza prin băncile din regiunea transnistreană, care au conturi corespondente în băncile din FR şi pot utiliza sistemul de plăți MIR. Cei care nu dispuneau de competențe suficiente pentru instalarea aplicației, erau remunerați cu 50% bani cash de către președintele organizației teritoriale. Restul sumei reprezenta comisioanele pentru transfer. Aceasta era cea mai utilizată metodă prin care persoanele intrau în posesia banilor, însă au mai fost identificate și alte strategii, precum: gestionarea conturilor bancare prin utilizarea aplicațiilor VPN, ajutorul rudelor care se află în Rusia, aplicații de criptomonede sau apelarea la persoane specializate în activități ilegale de spălare a banilor.

Doar prin intermediul transferurilor bancare, Rusia a virat în lunile septembrie-octombrie peste 39 milioane de $. Conform șefului Poliției Naționale a Republicii Moldova, numerele unice care au intrat în contact cu PSB Bank au fost de peste 138.000. Viorel Cernăuțeanu a mai adăugat că: „Aceasta nu înseamnă că noi avem atâtea persoane. Acesta este numărul din cadrul unei familii. (…) Această persoană de contact sau transferurile pe contul său se realizau și pentru al doilea, al treilea membru.” Autoritățile de la Chișinău au stabilit că obiectivul major al acestei fraude electorale era coruperea a 300.000 de alegători. Lilian Carp, președintele Comisiei parlamentare pentru securitate națională, apărare și ordine publică, a declarat în luna noiembrie că: „Din informațiile pe care le au astăzi autoritățile, sunt peste 140 de mii de persoane confirmate că ar fi implicate în procesul de fraudare sau la care li s-a cumpărat votul, dar aceasta nu este cifra finală, deoarece este mai greu de dus evidența celor care au număr de telefon care nu e înregistrat pe teritoriul Republicii Moldova.”

Cât de mult înseamnă 300.000 de voturi pentru Republica Moldova? În cadrul turului doi la alegerile prezidențiale au participat aproximativ 1,7 milioane de cetățeni (54,31% din totalul alegătorilor înscriși în listele electorale). Dacă ne raportăm la totalul cetățenilor care au participat la acest scrutin vom obține o pondere de 17,65%. O cifră covârșitoare, care mai mult ca sigur distorsionează rezultatul real al oricărui proces electoral.

Al doilea instrument important dirijat de Ilan Șor și Serviciul Federal de Securitate al Rusiei (FSB) îl reprezintă ONG-ul EURASIA. Organizația non-guvernamentală a fost înregistrată pe numele lui Nelli Parutenco, fosta contabilă a partidului „ȘOR”. Consiliul coordonator este condus de Aliona Arșinova, deputat în Duma de Stat a Federației Ruse, membră a partidului de guvernare din Rusia, „Edinaya Rossia”. EURASIA a fost înregistrată în același complex rezidențial în care generalul FSB Mihail Șcekin, deține un apartament. Scopul declarat al ONG-ului este consolidarea legăturilor de afaceri și culturale între țările din spațiul post-sovietic și promovarea beneficiilor aderării la Uniunea Economică Eurasiatică.

Prin intermediului acestei fundații, Ilan Șor oferea lunar 2000 lei pensionarilor și angajaților din sectorul public din Găgăuzia prin Promsvyazbank. Ulterior proiectul a fost extins în raioanele Orhei și Taraclia. Totodată, EURASIA a organizat mai multe excursii pentru copii din Republica Moldova în Rusia, unde aceștia au fost expuși propagandei ruse. Scopul acestor proiecte a fost promovarea unei imagini pozitive a Moscovei, elaborarea unei campanii de informare a electoratului din Moldova referitor la avantajele Uniunii Eurasiatice și la consecințele negative privind aderarea europeană. Printre principalele proiecte se enumeră: „Cunoaște Rusia”, „Tărâmul copilăriei”, „Eurasia – continentul oportunităților”, „Ambasador al prieteniei popoarelor”.

Tot în vara-toamna anului 2024, prin intermediul fundației, 300 tineri moldoveni au fost instruiți în Rusia la baza de odihnă Krasnaia Pahra cum să se comporte în timpul protestelor pentru ca acestea să se transforme în violențe și altercații cu poliția. În urma perchezițiilor efectuate de poliție la domiciliile suspecților, s-a reușit identificarea a 1,6 milioane de lei și obiecte destinate organizării dezordinilor în masă. O parte din tineri au avut parte de instruiri mai avansate în taberele din Bosnia și Herțegovina (Banja Luka) și Serbia. Aici erau familiarizați cu lecții de psihologia maselor, operarea de drone, prepararea obiectelor incendiare improvizate și alte acțiuni violente. Principalii organizatori au fost cetățenii ruși Goloscopov Constantin și Potiopkin Mihail. Printre instructori se numără străini asociați structurii Wagner, dar și 11 moldoveni. Câțiva tineri instruiți au fost implicați în unele acțiuni de destabilizare din luna septembrie. Acestea s-au manifestat prin aruncarea cu pietre în geamuri și stropirea cu vopsea a intrărilor de la Teleradio Moldova, Curtea Supremă de Justiție, Comisia Electorală Centrală, Ministerul Muncii și alte instituții. Pentru aceste acțiuni tinerii au primit 5000 de euro.

ONG-ul a fost implicat în scandalul celor 500 de preoți și enoriași care au plecat în pelerinaj la Moscova în lunile august-septembrie 2024. Prin această mișcare s-a încercat convingerea clericilor să se implice în campania electorală din toamnă. EURASIA urma să le plătească 1000 $ prin sistemul de plăți „MIR” la revenirea în țară. Aceștia trebuiau să răspândească narațiuni anti-UE și să susțină anumiți candidați la alegerile prezidențiale. Persoana de legătură dintre mediul clerical și Kremlin era Dmitri Chistilin, cetățean al Rusiei și Ucrainei. Aceasta s-a ocupat și de campania electorală a Victoriei Furtună, una din candidatele susținute de Ilan Șor. Dmitri Chistilin a fost declarat persoană indezirabilă în Moldova și arestat de Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU).

Vara anului 2024 a fost marcată de două cazuri notabile de spionaj și trădare de patrie, care au zguduit Republica Moldova. O investigație realizată de The Insider a dezvăluit că Igor Gorgan, fostul șef al Marelui Stat Major, era informator al serviciilor speciale ruse. Jurnaliștii au obținut conversații de pe Telegram între Gorgan și Alexandr Makarov, colonel în Directoratul Principal de Spionaj al Rusiei. Serviciul de Informații și Securitate (SIS) a confirmat autenticitatea acestor informații.

Gorgan oferea rapoarte periodice despre achizițiile militare ale Ucrainei și situația politică din Moldova. În septembrie 2024, el a fost acuzat oficial de complot împotriva Republicii Moldova, iar dosarul său se află în etapa de expertizare a mijloacelor de comunicare utilizate. De trădare de patrie a fost acuzat și șeful Direcției juridice a Parlamentului, Ion Creangă. Acesta furniza informații secrete unui atașat militar de la Ambasada Rusiei. Dosarul pe numele său se află în proces de judecată. Astfel, doar prin doi indivizi, Federația Rusă avea acces la informații din prima sursă privind situația din cadrul structurii Armatei Naționale și a tuturor actelor legislative care treceau prin parlamentul țării.

Campaniile de propagandă și dezinformare au atins punctul culminant în timpul alegerilor din toamna anului 2024. După ce Consiliul Audiovizualului a impus restricții asupra unor posturi TV care răspândeau falsuri, aceste campanii s-au mutat aproape integral în mediul online. Principalele platforme utilizate au fost Telegram, TikTok și YouTube. Serviciul de Informații și Securitate (SIS) a descoperit o rețea extinsă care promova narative pro-ruse, formată din 160 de canale de Telegram, peste 90 de conturi de TikTok, peste 70 de grupuri pe Facebook și 43 de boturi pe Vkontakte. În perioada aprilie-septembrie 2024, Ilan Șor a cheltuit aproximativ 95.000 de euro pentru a promova 245 de publicații pe Facebook. În plus, au fost finanțate pagini anonime care redistribuiau aceste postări. Paginile erau dezactivate la scurt timp după distribuire, iar altele noi erau create în paralel, ceea ce asigura o vizibilitate sporită și îngreuna identificarea sursei reale a finanțării.

În perioada electorală din toamna anului 2024, Kremlinul a intensificat propaganda și dezinformarea prin promovarea unor narative bine țintite, menite să influențeze opinia publică din Republica Moldova.

Unul dintre pilonii principali ai propagandei a fost retorica anti-UE. Narativele sugerau că „Occidentul transformă Moldova într-o colonie” sau că „Bruxelles-ul controlează guvernarea actuală”. Alte mesaje au încercat să asocieze aderarea la Uniunea Europeană cu intrarea automată în NATO, exemplificând prin afirmații precum: „Aderarea la Uniunea Europeană înseamnă automat aderarea la Alianța Nord-Atlantică”. Suveranitatea și identitatea națională au fost alte teme intens exploatate. Mesajele populiste promovau ideea că „Guvernul vrea să cedeze suveranitatea țării către Bruxelles” sau că „Republica Moldova își va pierde identitatea culturală și tradițiile în comunitatea europeană”.

În paralel, propaganda rusă a încercat să prezinte Federația Rusă și Uniunea Economică Eurasiatică într-o lumină favorabilă. Se vehiculau mesaje precum: „Moscova a atacat Ucraina pentru a preveni un atac asupra Rusiei” sau „Produsele moldovenești sunt cunoscute și apreciate doar pe piețele din țările CSI”. Narativele care vizau militarizarea și neutralitatea țării au fost, de asemenea, intens promovate. Retorici de genul „NATO și UE, prin Maia Sandu, vor să ne bage în război împotriva Federației Ruse” sau „Moldova investește prea mult în dotarea armatei” au fost frecvente, alimentând frica de război și contestând exercițiile militare comune cu partenerii internaționali.

Propaganda a continuat să includă narative clasice precum presupusa interzicere a Bisericii Ortodoxe, legalizarea căsătoriilor între persoanele de același sex sau invazia migranților. Două noi falsuri care au câștigat popularitate au fost: „Occidentul va înrobi financiar Moldova prin credite” și „Străinii vor cumpăra pământurile agricole ale țării”.

Deși intensitatea acestor narative a scăzut după încheierea campaniei electorale, ele nu au dispărut complet. Prin intermediul actorilor locali, al agențiilor de presă controlate de Moscova și al site-urilor de știri din țară, Kremlinul încearcă să mențină aceste teme în discuția publică, alimentând fragmentarea și polarizarea populației.

Concluziile în urma celor două scrutine electorale

Interesul sporit și acțiunile hibride desfășurate de Federația Rusă în Republica Moldova pe parcursul celor doi ani electorali denotă importanța și prețul tot mai ridicat pe care Moscova este dispusă să-l plătească pentru a menține mica republică ex-sovietică în sfera sa de influență. Dacă pentru alegerile locale din 2023, în baza informațiilor colectate de autorități, Rusia a investit peste 1 miliard de lei pe parcursul anului, în 2024, această sumă a fost atinsă deja în luna aprilie. Doar transferurile prin PSB în lunile septembrie-octombrie au depășit alte 40 de milioane $. În aceste condiții, putem spune cu certitudine că este vorba chiar de câteva sute de milioane de dolari pompați de Moscova în operațiunile sale hibride de deturnare a parcursului european al Republicii Moldova. Dacă aceste cifre sunt mici pentru Federația Rusă, care are un PIB de peste 2 trilioane $, atunci raportat la PIB-ul Moldovei, de 16,5 miliarde $, ponderea este una notabilă.

În acest conflict asimetric, care costă Moscova poate 2 zile de război în Ucraina, creează probleme constante de securitate și stabilitate pentru Republica Moldova. În cadrul alegerilor locale din 2023, Ilan Șor a reușit să își pregătească terenul fertil pentru implementarea ordinelor FSB-ului în următorul an. În 2024, în cadrul alegerilor prezidențiale și a referendumului constituțional, intensitatea activităților hibride a crescut exponențial, iar rezultatul a fost puternic resimțit de întreaga societate și clasă politică. Referendumul pentru integrarea europeană a trecut la mustață, cu 50,35% pentru și 49,65% împotrivă. Diferența a fost dată de doar 10.564 de voturi.

Strategia Rusiei de influențare a celor două scrutine electorale a prezentat anumite similitudini notabile. În ambele situații, prima fază a fost marcată de tactici agresive, precum tentative de destabilizare prin care grupuri organizate care ar fi încercat să provoace o lovitură de stat sau proteste violente, menite să degenereze în confruntări cu forțele de ordine. Deși această metodă era puțin probabil să fi fost percepută de FSB ca având șanse reale de succes, în special din cauza lipsei de legitimitate, scopul principal ar fi fost să expună vulnerabilitățile autorităților și să alimenteze nemulțumirea publică. Imaginile dintr-un scenariu asemănător ar fi fost prezentate ca fiind dovezi ale unor metode represive, asociate unui regim dictatorial, încercând astfel să erodeze încrederea populației în guvern și să amplifice tensiunile sociale.

Un alt element comun este corupția electorală. În cadrul alegerilor locale, Ilan Șor a încercat să cumpere loialitatea unor foști și actuali funcționari publici, deputați, formatori de opinie, jurnaliști și lideri locali. Pe de altă parte, în alegerile prezidențiale, cu sprijinul structurii deja formate, eforturile s-au concentrat pe coruperea directă a alegătorilor. În ambele situații, strategia s-a bazat pe amploarea corupției și pe exploatarea resurselor limitate ale instituțiilor de stat. Suprasolicitarea acestora ar fi putut duce la o paralizare strategică a Republicii Moldova și la o scădere semnificativă a încrederii publicului în capacitățile statului de funcționare.

Pe lângă alte acțiuni menite să testeze capacitatea de reacție a autorităților de la Chișinău, precum atacurile cibernetice și alertele false cu bombă, dezinformarea, mesajele populiste și răspândirea de falsuri au constituit un pilon central în campaniile electorale. Deși lipsite de baze argumentative solide, aceste mesaje au reușit să aibă o priză largă la public, datorită simplității lor și a exploatării emoțiilor colective, cum ar fi mândria națională sau teama de pierderea suveranității (exemple de mesaje: „Să fim mândri că ne-am născut în Moldova”, „Nu permitem nimănui să ne conducă”, „Nu vom vinde pământul strămoșesc”, „Nu vom lăsa datorii împovărătoare următoarelor generații”). Subiectele sensibile din punct de vedere social – precum religia, neutralitatea, proprietatea asupra pământurilor, suveranitatea și teama de război – au fost constant prezente în discursul public. Diferența a constat în frecvența cu care aceste teme au fost aduse în atenția publicului, iar diversitatea acestora nu trezește acel sentiment de respingere a unui mesaj repetitiv.

Amploarea atacurilor hibride din 2024 a fost semnificativ mai profundă, sofisticată, diversificată și bine targhetată, din trei motive principale. În primul rând, în 2023 s-a consolidat o structură extinsă coordonată de Ilan Șor. În al doilea rând, miza alegerilor din 2024 a fost considerabil mai importantă. În al treilea rând, autoritățile au avut timp să comită mai multe erori. Pe fondul agravării problemelor social-economice, încrederea publicului în instituții s-a erodat, iar dialogul între autorități și cetățeni a rămas deficitar. Rusia a exploatat fiecare greșeală a Moldovei, amplificând ingerințele și capitalizând pe nemulțumirile sociale pentru a destabiliza situația internă.

Alegerile parlamentare 2025

În vara-toamna acestui an în Republica Moldova vor avea loc alegeri parlamentare. Controlul asupra parlamentului reprezintă marea miză, deoarece Moldova este o republică parlamentară. Lupta pentru legislativ reprezintă ultima și cea mai importantă fază a războiului hibrid. Pe baza experienței anterioare, evenimentelor actuale și altor semnale, putem afirma cu certitudine că ne îndreptăm spre apogeul acestui conflict.

În această fază vom vedea cine și-a învățat mai bine lecțiile, cum își va gestiona resursele și ce strategii va adopta. Federația Rusă va utiliza toate instrumentele disponibile, inclusiv metodele deja consacrate: coruperea electorală, amplificarea nemulțumirilor sociale, subminarea încrederii în instituțiile statului și campaniile de dezinformare. Se așteaptă ca aceste tactici să fie intensificate. Cu siguranță vom asista și la implementarea unor tactici noi.

Un element cheie al acestei faze este implicarea regiunii separatiste Transnistria, care, până acum, a menținut o poziție relativ neutră în contextul războiului din Ucraina. Kremlinul pare să fi decis să activeze această regiune în conflictul său hibrid îndreptat împotriva Republicii Moldova. Rusia a invocat o datorie fictivă de 709 milioane $ și decizia Ucrainei de a nu permite tranzitul gazelor naturale pe teritoriul său ca pretext pentru a întrerupe livrările de gaze către Transnistria. Această acțiune sugerează că Moscova este pregătită să utilizeze regiunea transnistreană ca un instrument suplimentar în eforturile sale de destabilizare a Republicii Moldova, chiar dacă mișcarea ar putea degenera într-o adevărată criză umanitară pe malul stâng al Nistrului.

Refuzând să utilizeze ruta alternativă transbalcanică și încălcând angajamentele contractuale față de Republica Moldova, Gazprom urmărește destabilizarea regiunii pe două căi. În primul rând, suspendarea livrărilor de gaze către Transnistria determină malul drept al Nistrului să piardă principala sursă de energie electrică ieftină, produsă de termocentrala de la Cuciurgan (MGRES). Până la sfârșitul lunii decembrie, aproximativ 80% din consumul de energie electrică al Moldovei provenea de la MGRES, unde costul era de trei ori mai mic decât cel al energiei importate din România. Această întrerupere, combinată cu achizițiile întârziate de gaze naturale de către Moldovagaz, a condus la o creștere de 27,5% a prețului gazelor și de 70% a prețului la energia electrică. Cu siguranță că va urma un val de scumpiri care se va resimți puternic în portofelul consumatorilor finali

În al doilea rând, retorica promovată de Moscova și Tiraspol, susținută de actorii locali coordonați de Ilan Șor, răspândește falsul conform căruia guvernul de la Chișinău ar fi oprit livrările de gaze către Transnistria cu intenția de a sufoca regiunea. Deși Chișinăul a oferit de trei ori sprijin pentru ca Tiraspolul să achiziționeze gaze de pe Bursa Română (11 decembrie, 20 decembrie și 2 iunie), autoritățile separatiste au refuzat ajutorul, inclusiv cel umanitar, la sfârșitul lunii decembrie. Pe 6 ianuarie, Vadim Krasnoselski a declarat că Chișinăul nu a oferit niciun sprijin și nici nu o va face, acuzându-l de intenția de a izola regiunea. Aceste afirmații au fost rapid demontate de guvernul Moldovei, care a prezentat drept dovezi scrisorile trimise către Tiraspol.

În ciuda agravării continue a situației din regiune, unde locuitorii se confruntă cu lipsa totală de gaze pentru încălzire și cu întreruperi în evantai ale curentului electric de opt ore pe zi, Vadim Krasnoselski continuă să susțină narativul promovat de Moscova, atribuind întreaga responsabilitate Chișinăului. Această poziție pare a fi prețul loialității sale față de Putin, în speranța că Gazprom va relua livrările de gaze în curând. O criză umanitară ar reprezenta o povară considerabilă pentru autoritățile de la Chișinău, dar și ar putea deveni imposibil de gestionat. Până în prezent, efectul principal a fost intensificarea tensiunilor între malul drept și stâng al Nistrului, atât la nivel politic, cât și în rândul cetățenilor. În eventualitatea reluării livrărilor de gaze de către Gazprom, actorii pro-ruși vor încerca să prezinte Rusia drept un salvator binevoitor, deși aceasta este principalul responsabil pentru criza generată.

Scenariile de destabilizare și tendințele de regionalizare ar putea să apară și în regiunea Găgăuziei, prin intermediul actorilor locali controlați de Ilan Șor. Mesajele anti-UE, care promovează ideea că regiunea ar trebui să își urmeze propriul parcurs alături de Rusia, vor deveni din ce în ce mai frecvente. Intensitatea acestor mesaje rămâne de văzut, dar este de așteptat ca ele să crească odată cu apropierea de alegeri. Corupția electorală se va intensifica pe măsură ce campania electorală va intra în plină desfășurare. Pe baza precedentelor campanii electorale, Rusia va încerca din nou să exploateze vulnerabilitățile din rândul resurselor umane ale autorităților de la Chișinău. Un exemplu similar poate fi observat în sectorul energetic, care funcționează în regim de urgență și la capacitate maximă, pentru a face față actualei crize.

Este de așteptat ca Rusia să utilizeze atât metodele deja folosite în campaniile anterioare, cât și noi tactici. Propaganda și dezinformarea vor continua neîntrerupt, cu teme sensibile recurente readuse în spațiul public pentru a menține atenția publică. Problemele socio-economice emergente vor fi folosite ca puncte centrale pentru amplificarea nemulțumirii cetățenilor și subminarea autorității instituțiilor statului.

Strategia va încuraja cetățenii să voteze nu atât pentru un anumit partid, cât împotriva partidului de guvernare, care reprezintă singura forță politică pro-europeană vizibilă cu șanse reale de a accede în parlament. Astfel, accentul va fi pus pe un vot de protest, mai degrabă decât pe susținerea unei platforme politice.

Având în vedere că majoritatea cetățenilor Republicii Moldova își exprimă dorința de integrare europeană, mai multe partide politice vor încerca să se poziționeze ca alternative autentice față de actualul partid de guverne. În acest sens, putem observa o abordare similară din partea partidului „Inima Moldovei”, condus de Irina Vlah, și a „Mișcării Alternativa Națională”, al cărei lider este Ion Ceban, primarul capitalei. Aceste partide sunt cele mai active în pregătirile pre-electorale pentru alegerile din 2025. Irina Vlah și Ion Ceban sunt cunoscuți pentru susținerea anterioară a ideii integrării în Uniunea Economică Eurasiatică și pentru relațiile strânse cu Rusia.

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Concurs eseuri