În seara zilei de duminică Emmanuel Macron a fost gazda lui Volodymyr Zelenskyy, care recent decorat
cu premiul Charlemagne venise special de la Aachen (Aix-la-Chapelle) pentru discuții despre ajutorul
umanitar și militar al Franței pentru Ucraina. Macron, absent de la ceremoniile de la Aachen, îl primea
pentru a doua oară pe Zelenskyy, care mai vizitase capitala Franței în 8 februarie 2023.

Vizita vine într-un context în care cu câteva zile înainte, Președintele Macron declarase pentru L’Opinion
pe 11 mai, că „Rusia a pierdut geopolitic războiul” pentru că împingând Suedia și Finlanda în NATO,
practic și-a înstrăinat Marea Baltică. Mai mult decât atât, Macron sublinia faptul că Rusia este pe cale să
se transforme într-un soi de vasal al Chinei Mai mult, președintele francez insista că Rusia nu trebuie
lăsată să câștige războiul militar, și că e de datoria Occidentului, de a pregăti Ucraina pentru contra-
ofensivă.

Despre contra-ofensivă a fost vorba și la întâlnirea dintre Macron și Zelenskyy de duminică de la Paris,
liderul ucrainean, președintele francez promitându-i celui ucrainean un sprijin constând în mai multe
vehicule blindate și tancuri ușoare AMX-10 RC, sisteme de protecție aeriană și formarea de piloți
ucrainieni, cei doi cerând într-o declarație comună atât noi sancțiuni împotriva Rusiei, dar și sprijinirea
Ucrainei pentru o candidatură NATO. Semnificativ, semnalul pentru suportul francez pentru ca Ucraina
să adere la NATO venise cu câteva zile înainte de la diplomatul francez Pierre Vimont, la Conferința
Lennart Meri de la Tallinn, acesta fiind până nu demult reprezentantul special al președintelui Macron
pentru relația cu Rusia. Or o asemenea poziție indica o schimbare puternică de perspectivă din partea
diplomației de la Paris cu privirea la relația cu Rusia, pe care Macron a încercat să o cultive în primul său
mandat.
De fapt, președintele Macron a făcut multe gesturi în ultima vreme pentru a indica clar că se plasează de
partea Ucrainei, după ce în primele faze ale acestei agresiuni neprovocate, Parisul părea mai degrabă să
joace rolul de mediator între cele două state. Leadershipul ferm militar francez de pe flancul estic al
NATO indica de asemenea angajamentul Parisul pentru alianța euro-atlantică, pe care președintele
francez o numise „în moarte clinică” (brain dead) într-un interviu pentru The Economist din 2019.
Cu toate acestea, o lectură atentă a interviului din L’Opinion, arată că președintele francez nu a renunțat
la ambiția de a clădi o nouă arhictectură europeană de securitate, cum preconiza încă din vremea
primului său mandat, care să fie non-confruntațională cu Rusia și care ar trebui reconstruiască „echilibre
sustenabile” (a se înțelege între toate părtile). Evocând din nou chestiunea garanțiilor de securitate care
vor trebui acordate Ucranei, Franța lui Macron speră din nou să se plaseze ca mediator, să fie ea însăși o
putere de echilibru. Este drept ca această ambiție diplomatică se plansează în tradiția gaullistă
continuată și de Mitterrand, dar există riscul unei ca acestă abordare să slăbescă postura de apărarea și
disuasiune de pe flancul estic, dar mai ales să slăbescă puterea garanțiilor de securitate ce ar putea fi
oferite Ucrainei. Actuala diplomație franceză poate și-ar aminti că deși este drept că Charles de Gaulle a

dus o politică de mediere și echilibru între cele blocuri antagoniste, în marile crize ale Războiului Rece, a
doua criză a Berlinului (1958-61) și criza rachetelor din Cuba (1962), el a fost ferm în tabăra NATO și
alături de aliații occidentali.
Mai mult, dorind să accelereze o nouă arhitectură de securitate cu „echilibre sustenabile” Macron aplică
principiul definitoriu pentru gândirea sa, adică „în același timp” (en même temps) , căutând să
reunească sub același acoperiș și Rusia și statele Europei central-răsăritene, or asta înseamnând cum ar
spune francezii, désirer l’impossible.