Aleksandr Lukașenko a câștigat un al șaptelea mandat de președinte al Belarus în urma unui scrutin prezidențial denunțat ca o farsă și un afront pentru democrație. Media de stat a relatat că Lukașenko, în vârstă de 70 de ani, un aliat apropiat al președintelui rus Vladimir Putin, a obținut 86,8% din voturi, potrivit rezultatelor preliminare anunțate de comisia electorală. Liderul de la Minsk a menționat că Belarusl are nevoie de o “umbrelă nucleară” pentru a ține “ploaia” la distanță,

Umbrelă nucleară

Președinții Belarusului și Rusiei, Aleksandr Lukașenko și Vladimir Putin, au avut o convorbire telefonică, relatează agenția de presă oficială de la Minsk, BelTA, citând serviciul de presă al liderului belarus. Liderul rus l-a felicitat călduros pe omologul său belarus pentru victoria convingătoare în alegerile prezidențiale, menționează sursa citată.

Cei doi șefi de stat au făcut un schimb de opinii pe marginea subiectelor actuale de cooperare bilaterală, au discutat probleme internaționale și agenda întâlnirilor viitoare. Liderul de la Minsk urmează să efectueze o vizită oficială la Moscova în următoarele săptămâni, au declarat surse oficiale ruse.

Belarus are nevoie de o “umbrelă nucleară” pentru a ține “ploaia” la distanță, a declarat președintele belarus Aleksandr Lukașenko presei la Minsk pe 26 ianuarie, în marja alegerilor prezidențiale. Președintele de la Minsk a explicat că armele nucleare sunt folosite în principal pentru descurajare. Ele sunt menite să prevină „ploaia” nucleară, nu să te prindă în ea, a precizat șeful statului în mod figurativ.

„Nimeni nu vrea să meargă la război împotriva unei țări nucleare. Nici măcar Statele Unite. Sunt oameni inteligenți și înțeleg că asta implică o catastrofă”, a spus liderul belarus.

Președintele a menționat că Trump, spre deosebire de mulți alți politicieni fără copii, are familie, copii, și știe ce înseamnă cu adevărat acest lucru.

Binomul Putin-Lukașenko

„În termeni de securitate, acesta este cel mai important subiect în relațiile noastre cu președintele Putin și cu Rusia. Nu a existat nicio conversație sau întâlnire în care să nu discutăm aceste probleme. Nicio temă nu este interzisă în această privință și în toate celelalte aspecte ale relațiilor cu Rusia”, a subliniat liderul belarus.

Președintele a amintit declarația recentă a secretarului Consiliului de Securitate al Rusiei, Serghei Șoigu. Acesta a spus că „umbrela nucleară” rusească oferă protecție pentru Belarus în aceleași scenarii-cadru ca și pentru Rusia. „El a afirmat un fapt foarte important. Trebuie să spun că Belarus a obținut arme nucleare în mare parte datorită lui Serghei Șoigu. El a fost un susținător al faptului ca Belarus să aibă propria sa ‘umbrelă’, deși mică, dar suficientă, împotriva ‘ploii’ nucleare”, a spus șeful statului.

Sprijin chinez

Și președintele Republicii Populare Chineze Xi Jinping l-a felicitat pe președintele belarus Aleksandr Lukașenko pentru victoria sa în alegeri, informează agenția oficială de presă de la Minsk, BelTA, citând serviciul de presă al administrației prezidențiale a Republicii Belarus. „Am aflat cu bucurie despre realegerea dumneavoastră în funcția de președinte al Republicii Belarus. În numele Guvernului Chinei și al poporului chinez, vă transmit sincere felicitări,” se arată în mesajul de felicitare. „În ultimii ani, am menținut contacte strânse, am stabilit împreună linii directoare pentru dezvoltarea relațiilor chino-belaruse. Drept urmare, relațiile noastre bilaterale au atins cel mai înalt nivel din istorie, fiind un parteneriat strategic complet și de tip ‘toate anotimpurile’,” menționează mesajul.

Xi Jinping a subliniat că China și Belarus au consolidat continuu încrederea politică reciprocă, au obținut rezultate fructuoase în construcția comună în cadrul Inițiativei Belt and Road și au dezvoltat în mod eficient cooperarea multilaterală.

„Acord o importanță deosebită dezvoltării relațiilor chino-belaruse. Sunt gata să unesc eforturile cu dumneavoastră pentru a continua prietenia tradițională dintre China și Belarus, a aprofunda cooperarea bilaterală reciproc avantajoasă și a promova dezvoltarea progresivă a relațiilor chino-belaruse, în beneficiul popoarelor celor două țări,” a subliniat președintele chinez.

Xi Jinping i-a urat lui Aleksandr Lukașenko sănătate și succes în activitate, precum și prosperitate și putere Belarusului prieten, iar poporului belarus, fericire și bunăstare.

Mirajul multipolarității

Multipolaritatea viitorului depinde de Republica Populară Chineză, a declarat președintele Belarusului, Aleksandr Lukașenko, presei pe 26 ianuarie. „Trebuie să perseverați. Astăzi, multipolaritatea depinde de voi”, a spus Aleksandr Lukașenko adresându-se unui jurnalist din China.

Președintele de la Minsk a subliniat că Belarus este dispus să coopereze cu China în această privință. „Avem nevoie de multipolaritate. O lume unipolară nu garantează prosperitatea tuturor națiunilor,” consideră Aleksandr Lukașenko. „Chinezii acționează inteligent: nu escaladează situația, nu creează tensiuni. Ei oferă cooperare. Mult depinde în prezent de cooperarea dintre China și Statele Unite. Multipolaritatea viitoare, care ar trebui să mențină echilibrul lumii, depinde de Republica Populară Chineză. Vă doresc să vă mențineți poziția și să urmați această cale.”

Relațiile militare dintre China și Belarus au cunoscut o dezvoltare semnificativă în ultimii ani, reflectând consolidarea alianței strategice dintre cele două țări. Aceste relații sunt influențate atât de factori geopolitici, cât și de nevoile interne ale fiecărei națiuni.

China și Belarus au desfășurat mai multe exerciții militare comune, menite să îmbunătățească interoperabilitatea și să consolideze legăturile între forțele armate ale celor două țări. Aceste exerciții includ manevre terestre, simulări de război cibernetic și exerciții de răspuns rapid la crize. Participarea la astfel de exerciții ajută la schimbul de cunoștințe și tehnici, precum și la creșterea încrederii reciproce.

Transfer de tehnologie

Belarus este un important furnizor de echipamente militare în regiune, iar China a manifestat un interes crescut pentru achiziționarea de arme și tehnologie militară belarusă. În schimb, China oferă Belarusului tehnologii avansate în domenii precum comunicațiile militare, sistemele de supraveghere și apărare cibernetică. Această colaborare tehnologică ajută Belarusul să-și modernizeze forțele armate și să își diversifice sursele de echipamente militare.

Există discuții și planuri privind dezvoltarea infrastructurii militare comune, inclusiv baze de operare și facilități logistice. Astfel de proiecte vor facilita mobilitatea rapidă a trupelor și a echipamentelor între cele două țări, sporind capacitatea de reacție în situații de criză.

Relațiile militare dintre China și Belarus trebuie înțelese în contextul mai larg al geopoliticii. Belarus, situată strategic în Europa de Est, oferă Chinei o potențială cale de acces către regiunea Eurasiană. În același timp, China își extinde influența globală prin parteneriate strategice cu diverse țări, inclusiv Belarus, ca parte a inițiativei Belt and Road.

Belarus, redudă chineză în Europa

Belarus a fost supus sancțiunilor internaționale din cauza situației politice interne și a relațiilor tensionate cu Occidentul. În acest context, China oferă Belarusului un partener stabil, contribuind la diminuarea efectelor negative ale sancțiunilor prin furnizarea de suport economic și militar.

Pe măsură ce ambele țări își consolidează relațiile, este de așteptat ca cooperarea militară să se extindă în noi domenii, cum ar fi inteligența artificială aplicată în securitate, dezvoltarea de drone și alte tehnologii emergente. De asemenea, este posibil ca China și Belarus să participe la forumuri internaționale de securitate și să colaboreze în cadrul organizațiilor multilaterale pentru a promova interesele comune.

Relațiile militare dintre China și Belarus sunt caracterizate printr-o cooperare aprofundată și diversificată, reflectând interesele strategice comune și nevoia de parteneriate solide într-un context geopolitic complex. Această alianță are implicații semnificative atât pentru regiunea Eurasiană, cât și pentru echilibrul de putere global, influențând dinamica relațiilor internaționale în anii următori.

Eagle Assault-2024

China și Belarus au încheiat în 2024 cu succes un exercițiu militar comun, un comandant chinez declarând că desfășurarea exercițiului a atins obiectivele așteptate. În ciuda acuzațiilor presei occidentale că cooperarea militară normală dintre China și Belarus ar provoca „îngrijorări în rândul NATO”, oficialii celor două state au subliniat natura anti-teroristă a exercițiului comun, afirmând că acesta contribuie la pace și stabilitate.

Reprezentanții părții belarusene au declarat că exercițiul comun a finalizat toate cursurile conform unui plan prestabilit și a atins un succes deplin datorită comenzii extrem de eficiente și cooperării strânse dintre cele două părți, în timp ce un comandant al părții chineze a afirmat că cele două părți s-au unit și au luptat împreună timp de peste 10 zile, au atins obiectivele așteptate și au întărit încrederea și prietenia reciprocă.

Stabilit într-un scenariu de misiune anti-teroristă, exercițiul a început la începutul lunii iulie și a combinat trupele celor două țări în timpul antrenamentului, pe măsură ce acestea au finalizat cot la cot cursuri de antrenament care au inclus recunoaștere și căutare, blocadă, atac comun, infiltrație multidimensională și operațiune anti-teroristă comună, a declarat Ministerul Apărării al Chinei, subliniind că exercițiul a îmbunătățit nivelul de pregătire și interoperabilitatea forțelor participante și a aprofundat cooperarea pragmatică între armatele celor două țări.

„Este NATO și țările occidentale care au conștiințe vinovate din cauza țintirii Chinei în primul rând, așa că văd tot ceea ce face China ca pe o problemă”, au declarat surse militare de la Beijing.

China a desfășurat, de asemenea, multe alte exerciții militare comune cu alte țări recent, inclusiv un exercițiu al forțelor aeriene cu Emiratele Arabe Unite, un exercițiu de apărare comun cu Laos și un exercițiu naval comun cu Rusia, au observat analiștii, subliniind că cooperarea militară a Chinei cu alte țări este complet normală.

Alegeri cu sfârșit cunoscut

Cu politicienii de opoziție fie în exil, fie încarcerați, și contracandidați văzuți ca aprobați de stat, era inevitabil ca Lukașenko să obțină un alt mandat de cinci ani la președinție. Circa 6,9 milioane de oameni erau eligibili să voteze în fosta republică sovietică, iar prezența vot a fost de 85,7%, potrivit rezultatelor preliminare.
Analistul politic Valeri Karbalevici, care a fugit în străinătate pentru că viața îi era în pericol, a declarat pentru dpa că rezultatele publicate în Belarus ‘nu au nicio legătură cu realitatea’. ‘Aparatul de putere decide asupra numerelor în avans’, a declarat el. Potrivit lui Karbalevici, Lukașenko, care este la putere din 1994, nu ar avea șanse de victorie într-un scrutin cu contracandidați reali din rândul opoziției.
În timp ce alegătorii încă mergeau la urne, șefa diplomației UE, Kaja Kallas, a condamnat într-o postare pe X ‘alegerile false’, pe care le-a numit un ‘afront flagrant pentru democrație’.
Totuși, Lukașenko, care a votat în capitala Minsk, a spus că Belarus nu are nevoie de aprobare din străinătate și că nu contează pentru el dacă Uniunea Europeană recunoaște alegerile sau nu. ‘Recunoașteți aceste alegeri sau nu, este o chestiune de gust. Îmi pasă prea puțin’, le-a spus Lukașenko jurnaliștilor la Minsk.
Președintele Rusiei, Vladimir Putin, l-a felicitat luni pe omologul său belarus pentru ‘victoria convingătoare’ la urne. ‘Victoria convingătoare la alegeri demonstrează în mod clar înalta dumneavoastră autoritate politică, precum și sprijinul neîndoielnic al populației față de orientarea statală pe care o urmează Belarusul’, i-a scris Putin lui Lukașenko în mesajul său de felicitare, publicat pe site-ul Kremlinului,.

Mii de deținuți

După alegerile din 2020, comisia electorală a anunțat că Lukașenko a obținut victoria cu 80,1% din voturi, la o prezență la vot de 84,4%. Acest lucru a declanșat proteste violente pro-democrație în întreaga țară, suprimate violente de regimul Lukașenko cu ajutorul Rusiei. ONU estimează că 300.000 de persoane au părăsit Belarus de atunci. Activiștii pentru drepturile omului susțin că există peste 1.200 de deținuți politici în Belarus, care este în continuare ultima țară din Europa care utilizează pedeapsa cu moartea.
O parte din opoziția politică în exil a cerut ca locuitorii din Belarus să boicoteze scrutinul, în timp ce alte tabere au spus că oamenii ar trebui să aleagă opțiunea ‘împotriva tuturor’ de pe buletinul de vot. Sondajele efectuate de un institut de stat au arătat că 5,1% dintre votanți au ales opțiunea în cauză.
Susținătorii liderei opoziției Svetlana Tivahanovskaia, pe care mulți au văzut-o drept adevărata câștigătoare în 2020, au făcut apel la comunitatea internațională să nu recunoască alegerea lui Lukașenko ca președinte.
Karbalevici susține că Lukașenko s-a prezentat drept un gardian al păcii și stabilități, mai ales în contextul războiului Rusiei împotriva Ucrainei. ‘Are acum sprijinul multora care au fost împotriva lui în 2020, dar care erau și pe atunci pro-ruși’, a spus el. Karbalevici a mai spus că serviciul secret KGB menține un control strict asupra țării și că votanții se tem de consecințe grave chiar și numai dacă citesc pe telefoane materiale critice la adresa guvernului.

Kaja Kallas: Fără legitimitate

Aleksandr Lukașenko, care a obținut al șaptelea mandat consecutiv în alegerile prezidențiale organizate duminică în Belarus, ‘nu are nicio legitimitate’, a afirmat anterior șefa diplomației europene, Kaja Kallas. ‘Lukașenko se agață de putere de 30 de ani. Mâine se va renumi pe el însuși într-o nouă mascaradă de alegeri. Este un afront la adresa democrației’, a adăugat Kaja Kallas pe X.

Alegerile prezidențiale de duminică au fost doar o simplă formalitate pentru acest aliat apropiat al lui Vladimir Putin. Mișcarea de protest fără precedent care s-a ridicat împotriva lui în 2020 după realegerea sa a fost eradicată cu forța: sute de belaruși au fost condamnați la pedepse lungi de închisoare și alte sute de mii au fugit din țară, în special în Polonia, lăsând opoziția secătuită.
Vizat de sancțiuni occidentale, Aleksandr Lukașenko încearcă, totuși, să-și îmbunătățească imaginea și a crescut în ultimele luni numărul grațierilor deținuților, continuând să facă în paralel arestări

Avertismente nucleare

Secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, Serghei Șoigu, a avertizat într-un interviu publicat recent că riscul unei ciocniri armate între puterile nucleare este în creștere. ‘Pe fondul creșterii conflictelor și agravării rivalității geopolitice în lume, riscurile unei ciocniri violente între marile state, inclusiv cu participarea puterilor nucleare, cresc’, a declarat Șoigu agenției de presă ruse TASS, preluată de agenția de presă KARADENIZ PRESS.
Fostul ministru rus al apărării a notat că NATO își intensifică activitățile pe flancul său estic, aproape de Rusia și Belarus, și exersează acolo scenarii ofensive și defensive.
NATO afirmă că Rusia este cea care crește tensiunile, inclusiv prin anunțul din 2023 privind desfășurarea de arme nucleare tactice în statul aliat Belarus, care se învecinează cu trei țări ale Alianței militare nord-atlantice.
Potrivit lui Șoigu, Rusia și Belarus iau măsuri preventive împotriva încercărilor occidentale de a ‘destabiliza situația (…) din interior’. El a reiterat că Belarus se află acum sub protecția arsenalului nuclear al Rusiei, consecință a modificărilor pe care Putin le-a anunțat anul trecut în ce privește doctrina Rusiei de utilizare a armelor nucleare.
‘ ‘ Umbrela nucleară ‘ rusă asigură acum protecția celui mai apropiat aliat al nostru în aceleași scenarii-cadru în care Rusia permite un răspuns nuclear pentru propria sa apărare’, a spus el. ‘Și anume, respingerea unui atac cu arme de distrugere în masă sau a unei agresiuni cu arme convenționale ce creează o amenințare critică la adresa suveranității sau integrității teritoriale’, a adăugat oficialul rus

Condamnare europeană

Parlamentul European, reunit în sesiune plenară la Strasbourg, a denunțat anterior alegerile prezidențiale care au avut loc duminică în Belarus, pe care le consideră un simulacru, indică un comunicat ale legislativului UE difuzat pe website-ul instituției. Eurodeputații au adoptat o rezoluție în această privință, cu 429 voturi pentru, 205 voturi împotrivă și 23 de abțineri.
Criticând încălcările grave și îndelungate ale drepturilor omului și ale principiilor democratice în Belarus, care s-au intensificat odată cu apropierea așa-numitelor alegeri prezidențiale din 26 ianuarie, PE le cere Uniunii Europene, statelor sale membre și comunității internaționale să nu recunoască legitimitatea dictatorului Aleksandr Lukașenko ca președinte în urma acestui scrutin.
În contextul în care Lukașenko conduce Belarusul din 1994, eurodeputații subliniază că, spre deosebire de alegerile din 2020, acum există doar așa-ziși ”contracandidați” pentru Lukașenko. Deși reiterează că nu îl recunosc pe Aleksandr Lukașenko ca președinte și faptul că întregul regim de la Minsk este ilegitim, membrii Parlamentului European își exprimă sprijinul ferm pentru poporul belarus în aspirațiile lor legate de democrație, libertate și drepturile omului.
Europarlamentarii se declară îngrijorați de situația deținuților politici din Belarus, al căror număr depășește 1.200, potrivit organizației pentru drepturile omului Viasna.
Rezoluția cere UE și statelor sale membre să continue investigarea abuzurilor contra drepturilor omului în Belarus și să sprijine măsurile de tragere la răspundere, inclusiv prin aplicarea principiului juridic al ‘jurisdicției universale”.
De asemenea, PE denunță complicitatea regimului Lukașenko cu războiul de agresiune dus de Rusia contra Ucrainei și condamnă subordonarea deliberată a Belarusului față de Rusia în cadrul așa-numitei uniuni statale. Parlamentul European mai cere UE și partenerilor săi internaționali să extindă și consolideze sancțiunile împotriva indivizilor și entităților vinovate pentru reprimarea din Belarus și pentru participarea Belarusului la războiul din Ucraina.

Războiul deținuților

Președintele belarus Aleksandr Lukașenko a pus în libertate anterior alegerilor 23 de deținuți politici, au relatat media de stat, aceasta fiind ultima grațiere masivă înaintea scrutinului prezidențial din 26 ianuarie din Belarus. Lukașenko a grațiat trei femei și 20 de bărbați care, potrivit autorităților, au comis ”crime cu orientare extremistă”.
Peste 200 de persoane au fost eliberate într-o serie de grațieri similare în cursul ultimelor șase luni. Identitatea persoanelor grațiate nu a fost dezvăluită.
Aflat la putere din 1994, liderul autoritar de la Minsk dorește să obțină un nou mandat în urma alegerilor prezidențiale din 26 ianuarie, considerate de Occident și de organizațiile pentru apărarea drepturilor omului ca fiind un simulacru.
Lukașenko și forțele sale de ordine au reprimat zeci de mii de manifestanți ieșiți în stradă în 2020 pentru a protesta contra regimului acuzat de fraudarea alegerilor desfășurate în august acel an. Organizațiile pentru drepturile omului estimează că în Belarus sunt în prezent peste 1.000 de deținuți politici, printre care mulți opozanți arestați în 2020. Condițiile de detenție a acestora sunt dificile, fără a exista acces la avocați sau contact cu membrii familiilor.

Opozantul belarus încarcerat Viktor Babariko, a cărui echipă nu mai știa nimic de el din 2023, a apărut în fotografii publicate anterior de un blogger pro-guvernamental, care s-a întâlnit cu el în închisoare. Fost bancher, Babariko a fost unul dintre principalii rivali ai liderului Aleksandr Lukașenko în alegerile prezidențiale din 2020, însă a fost arestat în plină campanie electorală.
În 2021, Viktor Babariko a fost condamnat la 14 ani de închisoare pentru ‘corupție’. În fotografiile publicate, opozantul, în vârstă de 61 de ani, apare îmbrăcat într-o uniformă de deținut, cu capul ras și slăbit de la detenție. El se adresează într-un scurt video familiei sale.
Echipa lui Babariko, ce nu a mai avut contact cu el de peste un an și jumătate, și-a exprimat îngrijorarea pentru starea sa de sănătate și s-a bucurat de aceste imagini publicate miercuri. ‘Timp de peste 630 de zile nu am avut nicio veste. Nu am mai știut nimic despre Viktor din aprilie 2023, după ce au apărut mesaje potrivit cărora el a fost internat în spital cu răni multiple’, a scris echipa lui pe Telegram.
La acea vreme, susținătorii săi au afirmat că a fost spitalizat după ce a fost bătut în detenție.
Imaginile cu Viktor Babariko au fost publicate de Roman Protasevici, un fost jurnalist disident arestat în mai 2021, după ce un avion de pasageri în care acesta se afla a fost interceptat sub un fals pretext deasupra Belarusului. Condamnat la opt ani de închisoare, Protasevici a fost grațiat după ce s-a căit public. De atunci, publică conținut pro-guvernamental.
În noiembrie 2024, el s-a întâlnit în închisoare cu o altă figură a opoziției din Belarus, Maria Kolesnikova, și a publicat fotografii cu ea.

Polonia, țintă a spionajului

Varșovia a identificat o grupare rusă însărcinată cu influențarea alegerilor din Polonia prin dezinformare și încurajarea instabilității, a anunțat recent vicepremierul polonez Krzysztof Gawkowski. La jumătatea lunii mai a acestui an în Polonia vor avea loc alegeri prezidențiale. Autoritățile poloneze se tem că serviciile de informații ruse ar putea încerca să influențeze scrutinul ca represalii pentru implicarea Poloniei în sprijinul pentru Ucraina, țară aflată în război cu Rusia.
Polonia afirmă că rolul său ca centru pentru livrările către Ucraina a făcut din ea o țintă pentru spionii ruși și belaruși, precum și pentru acte de sabotaj. Autoritățile de la Minsk și Moscova au respins acuzația că s-ar fi aflat în spatele actelor de sabotaj.
În decembrie, România, țară membră a NATO și a Uniunii Europene, a anulat primul tur al alegerilor prezidențiale din 24 noiembrie în urma acuzațiilor de amestec al Rusiei, acuzații respinse de Moscova.
”În ultimele zile, a fost identificată o grupare rusă, încă una care a fost pregătită de către serviciul de informații militare rusesc GRU, al cărei scop este de a influența alegerile poloneze, nu numai scena politică poloneză, dar și alegerile poloneze”, a declarat Gawkowski, care este și ministru pentru digitalizare. El nu a oferit alte detalii, afirmând doar că este vorba despre ”răspândirea dezinformării, a informațiilor false” și despre ”recrutarea de oameni care ar distruge coerența scenei politice din Polonia”.
Demnitarul polonez a adăugat că deși este o grupare rusă, ea ”poate recruta diverși oameni”. ”Avem servicii foarte eficiente care se ocupă de protejarea Republicii Polone. Ele au cunoștințe și identificăm aceste acțiuni ca având intenția de a influența alegerile poloneze. ”Rusia duce un război cibernetic contra Poloniei. Suntem țara cea mai atacată din Uniunea Europeană și alegerile vor fi un test de supraviețuire pentru democrația poloneză”, a conchis vicepremierul Krzysztof Gawkowski.

Lituania, măsuri de securitate

Lituania, care urmează să se deconecteze în curând de la rețeaua electrică rusă, a anunțat anterior că își va întări măsurile de securitate menite să protejeze o importantă conexiune electrică ce o leagă de Polonia vecină și Uniunea Europeană, de teama unor eventuale sabotaje. Fostă republică sovietică, Lituania, precum și vecinii săi baltici Letonia și Estonia, urmează să se deconecteze de la rețeaua electrică rusă pe 8 februarie, marcând astfel încheierea mai multor decenii de eforturi menite să reducă dependența lor față de Moscova.
Cele trei țări, astăzi membre ale UE și NATO, se vor ralia rețelei europene o zi mai târziu. Guvernul lituanian a anunțat anterior că Serviciul de securitate publică, însărcinat cu protejarea infrastructurilor critice, va începe să supravegheze legătura energetică dintre Lituania și Polonia, denumită LitPolLink, din 15 ianuarie și nu doar în aprilie cum era prevăzut anterior.
‘Sunt evaluate toate versiunile posibile de sabotaj sau diversiune, de la securitatea cibernetică la acte fizice’, a declarat premierul lituanian Gintautas Paluckas.
Rețeaua electrică lituaniană este legată de asemenea de Suedia, prin Marea Baltică, conexiune ce va fi plasată sub protecția Serviciului de securitate publică în aprilie, cum era prevăzut inițial.

Flota fantomă rusă

Pe 25 decembrie, cabluri electrice și telecomunicații din Marea Baltică ce legau Estonia și Finlanda au fost avariate în urma unui presupus sabotaj. Autoritățile finlandeze au anunțat anterior că au interzis navigarea pentru Eagle S, un petrolier suspectat că ar face parte din ‘flota fantomă’ rusă și că a cauzat avarierea a cinci cabluri submarine.
Nava, sub pavilionul insulelor Cook, a fost deja arestată de autoritățile finlandeze în cadrul unei anchete penale aspra unor suspiciuni de sabotaj. Chiar dacă toate cele trei țări baltice și-au declarat independența față de Uniunea Sovietică în 1991, rețelele lor electrice au rămas conectate de Rusia și Belarus.
Prin urmare, frecvența lor este reglată de la Moscova, ceea ce înseamnă că țările baltice depind în continuare de Rusia pentru a asigura un flux de electricitate stabil. Cele trei țări au decis în 2018 să își sincronizeze rețelele electrice cu sistemul continental european, după ce au obținut un sprijin financiar din partea Uniunii Europene.

Ele vor accede la rețeaua electrică a UE prin Polonia. Statele baltice au încetat să cumpere gaz și electricitate din Rusia după ce Moscova a declanșat războiul împotriva Ucrainei, în 2022.

Lukașenko relansează războiul migranților

Preşedintele belarus Aleksandr Lukaşenko a avertizat recent că nu va apăra ţările occidentale împotriva afluxului de migranţi, unul dintre principalele puncte de divergenţă dintre Minsk şi Uniunea Europeană.
„Suntem acuzaţi că încurajăm imigraţia. Întotdeauna am fost sincer. Nu vom apăra pe nimeni împotriva imigranţilor. Mai ales pe cei care adoptă sancţiuni economice împotriva noastră. De ce ar trebui să-i apărăm?”, a declarat Lukaşenko, citat de agenţia de stat BELTA de la Minsk, preluat de agenția de presă KARADENIZ PRESS.
Lukaşenko, care a fost acuzat că utilizează migraţia drept armă într-un război hibrid împotriva vecinilor săi, a recunoscut că Belarusul este scena „unui mare tranzit către Occident”. Între altele, el a spus că printre migranţi sunt persoane care fug de război, dar şi unii care vor să muncească „şi să trimită ceva bani acasă pentru a-şi hrăni copiii”. „Dar migraţia necontrolată este o tragedie”, a recunoscut liderul de la Minsk.
UE acuză de mai mulţi ani Minskul că favorizează afluxul de migranţi din Orientul Mijlociu, Asia Centrală şi Africa de Nord pentru trecerea ilegală a frontierelor UE, în special în Polonia.
Punctul culminant în acest război legat de migraţie datează din noiembrie 2021, când sute de migranţi s-au adunat în faţa frontierei poloneze într-o încercare de a trece pe teritoriul UE, fapt pentru care Bruxelles-ul l-a acuzat direct pe Lukaşenko.
Din acelaşi motiv, Finlanda, care a aderat la NATO după izbucnirea războiului în Ucraina, a fost nevoită să închidă aproape toate punctele de trecere a frontierei cu Rusia.

Sancțiuni comunitare

Uniunea Europeană a anunţat anterior că a impus noi sancţiuni împotriva a 26 de cetăţeni din Belarus, în principal magistraţi care au pronunţat sentinţe „motivate politic” împotriva opozanţilor. Măsuri restrictive au fost impuse, de asemenea, împotriva directorilor de închisori şi de alte instituţii penitenciare din Belarus, unde numeroşi „deţinuţi politici se confruntă cu condiţii inumane”, conform unui comunicat al UE.
Aceste sancţiuni, îngheţarea activelor în statele UE şi interzicerea călătoriilor în Uniunea Europeană, vizează şi doi antreprenori care au beneficiat de generozitatea „regimului” preşedintelui Aleksandr Lukaşenko.
Un număr de 287 de persoane şi 39 de entităţi sunt acum sancţionate de Uniunea Europeană. Bruxelles a decis la începutul lunii august 2024 să adauge 28 de personalităţi pe această listă cu persoane cărora li s-a interzis intrarea în UE din cauza implicării lor „în represiunea internă şi încălcări ale drepturilor omului” în această ţară.
Este vorba despre o listă neagră stabilită începând cu august 2020, după realegerea contestată a preşedintelui Lukaşenko. Acesta din urmă şi membrii familiei sale se numără printre persoanele sancţionate.
Lukaşenko este un susţinător şi un aliat apropiat al preşedintelui rus Vladimir Putin, şi alte sancţiuni ale UE au fost, de asemenea, decise după începerea ofensivei ruse în Ucraina, în februarie 2022. Minskul este acuzat în special de UE pentru că a permis Rusiei să-i folosească teritoriul pentru forţele sale care se îndreptau spre Kiev.

Relații privilegiate

Relația dintre Rusia și Belarus este profund ancorată în istorie, fiind influențată de factori geopolitici, economici și culturali. În perioada sovietică, ambele țări au făcut parte din Uniunea Sovietică, iar Belarus, ca Republică Socialistă Sovietică, depindea puternic de resursele și piața URSS. După destrămarea Uniunii Sovietice în 1991, Belarus și-a declarat independența, însă a menținut legături economice și culturale foarte strânse cu Rusia, devenind practic un stat satelit.

Aleksandr Lukașenko a preluat puterea în 1994 și s-a menținut până în prezent, menținând o economie parțial de tip socialist și păstrând relații de colaborare cu Moscova. Prin Tratatul de Uniune Rusia-Belarus, semnat în 1999, s-a propus o integrare avansată în domeniile economic, politic și militar, dar aceasta nu s-a concretizat în totalitate, Lukașenko manifestând reticențe în a ceda complet suveranitatea.

Cu toate acestea, Belarus depinde considerabil de resursele energetice rusești, pe care le obține la prețuri preferențiale, iar această relație s-a consolidat și mai mult în urma crizei politice din 2020, când protestele împotriva realegerii lui Lukașenko au determinat o intensificare a sprijinului rusesc.

Colaborare strânsă

La nivel militar, cooperarea dintre cele două state rămâne foarte strânsă. În contextul invaziei ruse în Ucraina, Belarus a permis trupelor ruse să-i folosească teritoriul, deși armata belarusă nu s-a implicat direct în lupte la scară largă. Această decizie a atras sancțiuni internaționale asupra Minskului și a adâncit izolarea regimului, făcându-l și mai dependent de sprijinul politic și economic al Kremlinului. Pe de altă parte, există și un curent naționalist în Belarus care susține o identitate independentă față de Moscova, ceea ce alimentează uneori tensiuni interne.

Viitorul relației dintre Rusia și Belarus va fi modelat de evoluțiile din sfera militară și economică. Lukașenko încearcă să mențină un echilibru între dependența de Moscova și păstrarea unei independențe formale, însă procesul de integrare ar putea avansa dacă presiunea rusească și izolarea internațională se intensifică. În același timp, Belarus caută să-și diversifice relațiile comerciale, în special către țările asiatice, pentru a contracara efectele sancțiunilor. Rămâne de văzut dacă schimbările politice interne vor duce la o reașezare a raporturilor cu Rusia, deși, în acest moment, regimul Lukașenko pare a se sprijini masiv pe susținerea Kremlinului.

Aliat strategic

Implicarea Belarusului în invazia Rusiei asupra Ucrainei a fost indirectă, dar semnificativă, țara devenind un aliat strategic cheie pentru Moscova. Deși armata belarusă nu a fost angajată oficial în luptele din Ucraina, teritoriul Belarusului a fost folosit ca bază de lansare pentru operațiunile militare rusești, în special în primele faze ale invaziei. Trupe și echipamente rusești au fost desfășurate pe teritoriul belarus, iar de acolo au fost lansate atacuri asupra Ucrainei, inclusiv asupra capitalei Kiev. Infrastructura Belarusului, precum rețelele feroviare și rutiere, a fost esențială pentru transportul trupelor și aprovizionarea armatei ruse, în timp ce aeroporturile și facilitățile logistice au fost utilizate pentru sprijinirea aviației militare ruse.

Președintele Belarusului, Aleksandr Lukașenko, a susținut public invazia Rusiei, aliniindu-se narativelor Kremlinului despre „operațiunea militară specială”, iar colaborarea politică și militară dintre cele două țări a devenit mai strânsă.

Exercițiile militare comune au continuat, permițând Rusiei să mențină o prezență militară constantă pe teritoriul belarus. Cu toate acestea, Lukașenko a evitat să implice direct armata belarusă în conflict, în ciuda presiunilor exercitate de Rusia. Această decizie reflectă o încercare de a evita o posibilă reacție negativă din partea populației belaruse, care în mare parte se opune implicării directe în război, și de a reduce riscul unor destabilizări politice interne. De altfel, unii belaruși s-au opus deschis regimului și chiar au ales să lupte de partea Ucrainei, formând unități de voluntari.

Implicarea Belarusului a atras sancțiuni internaționale dure, accentuând izolarea țării și consolidând dependența sa economică și politică de Rusia. Această colaborare strânsă cu Kremlinul a întărit percepția că regimul Lukașenko este subordonat Moscovei, limitând capacitatea Minskului de a-și construi o politică externă independentă. În același timp, Lukașenko a folosit contextul războiului pentru a-și consolida controlul asupra opoziției interne, intensificând măsurile represive și reducând libertățile politice.

Astfel, rolul Belarusului în invazie a fost mai degrabă unul de sprijin strategic și logistic pentru Rusia, iar evitarea implicării directe a armatei belaruse reflectă echilibrul fragil pe care Lukașenko încearcă să-l mențină între loialitatea față de Moscova și evitarea unor consecințe interne și externe devastatoare. În contextul conflictului, Belarus a devenit și mai izolat pe scena internațională, iar regimul său rămâne dependent de sprijinul economic, politic și militar al Rusiei. Această relație asimetrică între cele două țări se adâncește pe măsură ce războiul continuă, iar Belarusul rămâne un actor periferic, dar indispensabil pentru strategia Rusiei în regiune.