Pe măsură ce contraofensiva ucraineană avansează lent, necesitatea înzestrării aviației sale militare cu avioane F-16 devine din ce în ce mai presantă, solicitarea venind în mai multe ocazii de la președintele Zelenski. Pierderile aviației ucrainene sunt semnificative și devine din ce în ce mai evident că nu poate face față forței aeriene superioare ruse. În februarie, președintele SUA, Joe Biden, a refuzat cererile ucrainene pentru avioanele de luptă ușoare, temerile fiind legate de riscul de a fi folosite în acțiuni ofensive pe teritoriul rus. Neoficial, există probabilitatea că președintele Ucrainei și-a luat angajamente ferme că avioanele vor fi folosite doar pentru a lupta cu forțele ruse pe teritoriul Ucrainei.

Termenele privind livările avioanelor promise sunt ambițioase din partea partenerilor occidentali însă totul se lovește de orizontul de timp ce trebuie alocat instruirii piloților și creării infrastructurii.

Problema este și mai presantă întrucât acordul privind transportul cerealelor, din care Federația Rusă s-a retras, creează pentru Kiev și granița estică a Uniunii Europene și NATO riscuri crescute de securitate având în vedere că rușii se simt „dezlegați” în a se apropia și mai tare de zonele sensibile. Nu mai departe de acum câteva zile, porturile ucrainene Reni și Ismail au fost atacate cu drone navale iraniene provocând pagube nu doar vecinilor României, deoarece inclusiv o navă românească a fost ușor avariată.

Consilierul pentru securitate națională a SUA, Jake Sullivan, a spus că americanii vor căuta să transporte cât mai repede posibil avioane de luptă F-16 în Ucraina și a dat termen de introducere în luptă „spre sfârșitul anului”. Partenerii europeni și Ucraina speră, însă, ca antrenamentul să înceapă în această vară, cât de curând posibil.

Danemarca și Țările de Jos conduc o coaliție de 11 națiuni pentru a sprijini instruirea piloților dar nu au căzut încă de acord asupra unui plan de instruire a piloților ucraineni și evită comentarii pe acest subiect. Se vehiculează mai multe variante de lucru.

O propunere de instruire, fără șanse reale, însă, privea aducerea piloților ucraineni în Statele Unite pentru a primi instrucțiuni de la 162nd Air Wing, în Tucson, Arizona.

A doua variantă privește antrenarea piloților ucraineni începând cu luna august, în Danemarca, la baza Aeriană Skrydstrup.

A treia variantă, cu șanse mari de concretizare, privește centrul regional de instruire al piloților de F-16 din România de la baza aeriană 86, de la Borcea. Însă, în cazul României, nevoile de antrenament pentru F-16 sunt legate nu atât de piloții ucraineni cât de lipsa piloților români, în contextul achiziției celor 32 de aeronave de la Norvegia. Astfel, cel puțin în următorul an, centrul din România va antrena piloți pentru Forțele Aeriene Române. Piloților ucraineni le va veni rândul, se pare, spre sfârșitul lui 2024.

În ciuda consensului în rândul aliaților, chestiunea punerii în operă este foarte complicată. Deși există entuziasm la nivel european, Departamentul de Stat al SUA nu a aprobat, încă, oficial transferul materialelor de instruire asociate, cum ar fi manuale de instrucțiuni și simulatoare de zbor, motivul ținând de legislația americană în domeniul exporturilor. Britanicii par că se mișcă mai repede deoarece intenționează să înceapă pregătirea de zbor și perfecționarea limbajului tehnic pentru piloții ucraineni în săptămânile următoare.

Astfel, un termen optimist privește primăvara lui 2023 când s-ar putea vorbi de avioane F-16 sub culori ucrainene. Din păcate, termenul realist de antrenare al unui pilot ucrainean care să facă tranziția de la aparatele de concepție sovieto-rusă la aparatele de zbor americane sau europene necesită un timp de antrenament consistent și depinde foarte mult de nivelul actual de pregătire și de capacitățile personale de adaptare și învățare al ucrainenilor. Alt obstacol este faptul că Ucraina nu are încă piste potrivite pentru F-16, fiind necesar timp pentru construirea acestora, fără a lua în calcul că pot deveni ținte predilecte ale rușilor. Inclusiv americanii s-au dovedit rezervați și au pus responsabilitatea antrenării piloților în sarcina europenilor.

Întrebarea legitimă este cât va cântări aducerea avioanelor F-16 în desfășurarea războiului și dacă nu va fi deja ușor târziu îndeplinirea acestui proiect. Riscul este și supraestimarea impactului acestor aeronave asupra mersului războiului și subestimarea capacității aeriene a Federației Ruse.

Desigur, Ucraina are nevoie de orice echipament militar pentru a rezista în acest conflict însă lentoarea și calculele politice din spatele mișcărilor Occidentului nu răspund întocmai necesităților imediate ale Kievului