Iulia Timoșenko, doi ani în detenție

, , ,
 
Iulia Timosenko ramane speranta opozitiei ucrainene pentru castigarea urmatoarelor alegeri parlamentare

Iulia Timosenko ramane speranta opozitiei ucrainene pentru castigarea urmatoarelor alegeri parlamentare

Acum doi ani, pe 5 august 2011, fostul premier ucrainean Iulia Timoșenko a fost arestată pentru a treia oară în întreaga sa carieră politică. Arestările din anii 1995 și 2001 au transformat-o întrun lider al opoziției, iar „dosarul gazelor” a devenit fatal: instanța a condamnat-o la șapte ani de detenție. În acești doi ani petrecuți după gratii, Timoșenko a devenit deținutul №1 din Ucraina.

Timoșenko suflă în ceafa lui Ianukovici

Unul dintre cele mai recente sondaje de opinie, realizat de Centrul pentru cercetări politice și economice „A. Razumkov”, în colaborare cu fundația „Inițiative democratice”, a arătat că Iulia Timoșenko, în pofida absenței sale din viața politică activă, „suflă în ceafa” președintelui Ucrainei, Viktor Ianukovici. La alegerile prezidențiale din 2015 pentru Ianukovici ar vota 23,4% de ucraineni (din cei care vor merge la vot). În același timp, pe Timoșenko sunt gata să o susțină 16,3% din respondenți. Analizând acest rezultat, sociologii admit că fostul premier ar obține locul doi în primul tur al scrutinului prezidențial, iar în al doilea tur l-ar putea învinge detașate Viktor Ianukovici. În acest fel, în perioada detenției sale în închisoarea din Kacianovsk, ea a reușit nu doar să-și păstreze rolul de lider național, dar și să îl întărească.
Analiști politici ucraineni susțin că deschiderea cazului penal pe numele Iuliei Timoșenko urmărea mai multe scopuri. Primul a constat în înlăturarea unui concurent politic puternic. Al doilea a urmărit distrugerea opoziției, iar al treilea obiectiv a  fost să le demonstreze ucrainenilor ce pățesc cei care sunt anti-sistem.
Se pare că după doi ani de aflare după gratii a Lady Iu., cum preferă să o numească unii jurnaliști ucraineni, niciunul dintre cele trei obiective nu a fost realizat până la capăt. Timoșenko nu a fost distrusă complet ca politician, opoziția s-a unit (deși mai sunt unele disensiuni) și trei partide parlamentare s-au înțeles să susțină un singur candidat în al doilea tur la prezidențiale. Ultimele proteste ale cetățenilor din Ucraina au arătat că nici oamenii simpli nu s-au lăsat intimidați, pentru că orice abuz al forțelor de ordine s-a lăsat cu scandaluri și proteste mari la care se cerea demisia vreunui demnitar.

Lady Iu. și opoziția

O parte din analiștii politici susțin însă că opoziția a fost afectată de condamnarea liderului „Batkivșcina”. Ei afirmă că nimeni din „troika” opoziției parlamentare – Arsenii Iațeniuk („Batkivșcina”), Vitalii Klicko („UDAR”) și Oleg Teagnibok („Svoboda”) – nu poate lua responsabilitatea de a fi cu adevărat un lider al Opoziției. Niciunul dintre cei trei nu are carisma și puterea de a scoate oameni în stradă și a presa autoritățile, calități specifice fostului premier. Unele voci spun că Iațeniuk, Kliciko și Teagnibok sunt conștienți de caracterul puternic al Lady Iu. și sunt îngrijorați că ea ar putea deveni figura principală la alegerile prezidențiale, în contextul în care toți trei s-au arătat dispuși să-și încerce forțele la scrutinul din 2015.
Pe de altă parte, și Timoșenko a lăsat să se înțeleagă uneori că este dezamăgită de colegii săi din tabăra opoziției. Deși ea a insistat ca cele trei forțe parlamentare de opoziție să formeze o coaliție unită, în final s-a arătat dezamăgită. Per ansamblu, starea opoziției este o problemă în Ucraina, pentru că o alternativă nu există la ora actuală.
Criza din opoziție a apărut nu atât din cauza lipsei unei personalități puternice, cât din cea a lipsei unui program politic. În anul 2004 politicienii și cetățenii luptau pentru direcția în care să se miște țara – dintre vectorul european și cel euroasiatic. Astăzi Guvernul de la Kiev și președintele Viktor Ianukovici se declară proeuropeni și chiar au demarat unele reforme în acest sens.

Timoșenko și UE

Uniunea Europeană a insistat de la început pentru eliberarea Iuliei Timoșenko din închisoare. Unele țări membre, precum Germania și Lituania, au declarat că justiția din Ucraina este selectivă, precizând că numai soluționarea „problemei Timoșenko” ar putea duce la progresul Ucrainei în dialogul cu UE. Oficialii europeni ascultă părerea societății civile din Ucraina și a opoziției, nu doar pe cea a autorităților.
Un alt aspect important este că CEDO continuă examinarea plângerilor fostului premier condamnat în regim de urgență. Pe 30 iulie a expirat termenul în care Ucraina putea contesta decizia CEDO în cazul primei plângeri a Iuliei Timoșenko, în care ea pleda că pe 5 august 2011 a fost reținută ilegal. Pe 30 aprilie în acest an CEDO a constatat că arestarea opozantei s-a făcut cu încălcarea câtorva articole din Convenția pentru drepturile omului. Tot atunci Curtea de la Strasbourg a recunoscut parțial și politizarea dosarului pe numele fostului premier. CEDO a mai constatat că nu au existat dovezi pentru a stabili că Timoșenko a fost maltratată și că nu ar fi beneficiat de îngrijiri medicale necesare. Având în vedere că Ucraina nu a contestat acest verdict, reiese că decizia CEDO este definitivă și trebuie respectată de autoritățile ucrainene.

Refuz ucrainean

Funcționarii ucraineni din Ministerul Justiției spun însă că intrarea în vigoare a deciziei CEDO nu va schimba nimic în cazul Timoșenko, pentru că Ucraina ar fi respectat-o demult, adoptând noul Cod procesual penal.
La CEDO a mai fost depusă o altă plângere a Iuliei Timoșenko, în care ea subliniază că a fost lipsită de dreptul la justiție echitabilă. Fostul premier pune la îndoială calitatea prevederilor din Codul penal, aplicate în dosarul ei. Mai mult, Timoșenko acuză conducerea penitenciarului în care este deținută de publicarea pe Internet a unor înregistrări video și audio din timpul convorbirilor cu soțul ei sau atunci când se afla în salonul spitalului din închisoare. În cazul dat ar fi vorba despre încălcarea dreptului la familie și viață privată. În plângere se mai menționează că fostul premier, începând cu data de 5 august 2011, a fost lipsită de dreptul la dialog cu massmedia, ceea ce i-ar fi afectat viața politică.

Strategie politica

Eliberarea Iuliei Timoșenko este un as în mâneca puterii de la Kiev, folosit atât în procesul de negocieri cu UE, cât și în campania electorală pentru alegerile preizdențiale din 2015. Viktor Ianukovici speră că Ucraina va reuși să semneze Acordul de asociere cu Ucraina în toamna acestui an, la Vilnius, fără să o elibereze pe Timoșenko din închisoare. Fostul premier ar putea deveni liber doar după alegerile prezidențiale, în urma cărora Ianukovici speră să fie reales.
Șansele sunt și mai mari dacă în fruntea Președinției ar putea veni un candidat din tabăra actualie opoziții parlamentare.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *