Nu este un secret că Tiraspolul și Chișinăul se află în relații tensionate de la momentul independenței Republicii Moldova când a avut loc Războiul de pe Nistru, iar de la începutul anului 2025 odată cu începerea crizei energetice aceste relații trebuie să se adapteze schimbărilor politice. Fiecare jucător vrea să-și maximizeze profitul cu cele mai mici pierderi, dar realitatea interdependenței energetice impune ambii actori să meargă spre cooperare, cu pași grei și numeroase runde de negocieri.

Tiraspolul care s-a trezit peste noapte trădat de către patronii lor fideli de la Kremlin trebuie să facă concesiuni și să accepte ajutorul venit de la Chișinău care pentru prima dată de după 3 decenii de supunere a hotărât să devină stăpânul propriei sorți. În aceasta situație jocul a devenit periculos pentru ambele părți, pentru guvernul e la Tiraspol a devenit o situație vitală pentru a supraviețui această iarnă friguroasă, iar pentru guvernul de Chișinău în joc sunt rezultatele alegerilor parlamentare care vor avea loc anul acesta și capacitatea de la minimiza influența rusească în politica țării.

Republica Moldova și procesul de integrare europeană

La 23 iunie 2022 Republicii Moldova i-a fost acordat statutul de țară candidată. La 14 decembrie 2024 au început primele negocieri de aderare, pe fundalul intervenției militare ruse în Ucraina, dar și datorită progreselor pe care guvernarea pro-europeană în frunte cu actuala președintă Maia Sandu a depus-o în lupta contra corupției și a luptei împotriva războiului hibrid care subminează democrația în Republica Moldova. Referendumul din 20 octombrie 2024 inițiat de către guvernarea pro-europeană pentru aderarea la Uniunea Europeană, preconizat de a avea rezultate extraordinare, a demonstrat fragilitatea sistemului democratic în fața pericolului rusesc. Deși referendumul a întrunit cvorumul electoral, cu un rezultat de doar 50,38 la sută, văzut ca un eșec al guvernării pro-europene care preconiza un rezultat mai mare, totuși chiar și acest rezultat a demonstrat dorința cetățenilor de a urma drumul european. Spre surprinderea tuturor, cetățenii din Transnistria, zonă separatistă controlată de către ruși, au votat în favoarea referendumului 41,06 % din populația acestei zone, fiind înregistrat un rezultat mai mare decât în unele zone din Moldova, ceea ce le-a dat speranțe guvernării de la Chișinău pentru o ulterioară integrare în UE și soluționarea definitivă a conflictului de pe Nistru.

Problemele integrării zonei Transnistrene

Oficial, Republica Moldovenească Nistreană nu are recunoaștere internațională, fiind considerată o regiune separatistă a Republicii Moldova. De facto, această regiune și-a autoproclamat independența în 1991, având susținerea Federației Ruse, care avea interese în menținerea influenței în fostele state ale URSS ce își declarau independența și doreau să înceapă procesul de democratizare. În prezent, aceasta funcționează cu propriul guvern, monedă și sistem juridic, dar este dependentă de sprijinul economic și militar al Federației Ruse, care nu și-a retras, în cei 30 de ani de la independență, armata „de menținere a păcii” de pe teritoriul Transnistriei, menținând astfel un instrument strategic de control și o amenințare prin pericolul unei invazii.

Integrarea acestei zone este dificilă, atât în cadrul Republicii Moldova, cât și în Uniunea Europeană, deși cele două au puncte de similitudine. Deși Transnistria reprezintă o problemă complexă din punct de vedere politic, economic și militar, există o legătură între soluționarea acestui conflict înghețat și procesul de aderare europeană, prin facilitarea reformelor economice și sociale care ar favoriza dezvoltarea economiei transnistrene.

Principala problemă identificată este lipsa unui consens și a unui dialog între autoritățile de pe ambele maluri ale Nistrului. Chișinăul are dificultăți de comunicare și colaborare, întrucât guvernul de la Tiraspol refuză să inițieze un dialog, alegând în schimb un proces de autoizolare, în ciuda beneficiilor pe care le-ar putea obține printr-o astfel de colaborare.

Un alt factor problematic este cadrul dialogului propriu-zis. Tradițional, procesul de soluționare a conflictului s-a desfășurat în formatul 5+2, care reprezintă un format de discuție între cele două părți implicate, Republica Moldova și RMN, cu cinci observatori terți: Rusia, Ucraina și OSCE, în calitate de mediatori ai conflictului, iar Uniunea Europeană și SUA, în calitate de observatori. Acest format nu a oferit rezultatele pozitive preconizate, întrucât Rusia controlează politic această zonă, făcând imposibil un dialog direct, din cauza acestui patronaj politic. În prezent, acest format nu mai poate fi aplicat, odată cu începerea invaziei rusești în Ucraina, care a distrus definitiv relațiile dintre Ucraina și Rusia. De asemenea, actuala administrație americană, condusă de Trump, și-a stabilit obiectivul de a înceta acest război, iar politica sa pare să favorizeze interesele rusești în Europa de Est. Această schimbare în politica externă a Statelor Unite a complicat orice posibilitate de reconciliere sau de menținere a unor forme de dialog între statele implicate, în special în contextul unui conflict ce continuă să fragmenteze echilibrul de putere în regiune.

Un alt impediment în procesul de integrare este oligarhia din Transnistria, condusă de fostul președinte Igor Smirnov, care are legături strânse cu foști membri ai KGB și cu Corporația Sheriff, ce controlează aproximativ 60% din economia regiunii. Sheriff are o influență majoră în politica locală și legături puternice cu Rusia. Astfel, pentru ca această regiune să fie integrată economic, primul pas ar trebui să fie eliminarea oligarhiei, care se opune oricărei implicări externe în afacerile sale.

Dependența Economică Transnistreană

O altă problemă constă în dependența dintre aceste două entități politice, Federația Rusă și Transnistria. În acest caz, vorbim despre o dependență totală – politică, economică și energetică. Deși datele furnizate de către Banca Republicană a Transnistriei nu sunt disponibile în prezent, ultimele informații oferite de Biroul pentru Reintegrare arată că, în 2024, 83% din produsele companiilor aflate în regiunea transnistreană au fost exportate către Uniunea Europeană, iar 53% din produsele europene au fost importate în această regiune. Acest fapt evidențiază avantajul semnificativ al pieței europene în raport cu cea rusească. Acest succes a devenit posibil odată cu implementarea înregistrării obligatorii a companiilor transnistrene în registrele moldovenești începând cu 2006, pentru a putea exporta în UE. Totuși, rămâne o problemă fiscală importantă: companiile transnistrene nu plătesc impozite autorităților din Moldova, ci celor transnistrene, deși operează sub reglementările vamale ale Republicii Moldova pentru a accesa piața europeană, fără a contribui la bugetul național al acesteia.Cu toate acestea, influența rusă în regiune nu a fost diminuată, deoarece Transnistria preferă să rămână subordonată Kremlinului, beneficiind de avantajele oferite de acesta, în special în sectorul energetic. Federația Rusă alimentează regiunea transnistreană cu gaz, prin așa-numitele „subsidii” rusești, care au permis populației din stânga Nistrului să beneficieze timp de ani de zile de gaz gratuit. În același timp, TiraspolTransGaz avea dreptul de vânzare a electricității produse de centrala de la Cuciurgan către Republica Moldova. În concluzie, s-a generat o situație în care singurii pierzători sunt autoritățile de la Chișinău, care cumpărau gazul rusesc la un preț majorat, în timp ce TiraspolTransGaz obținea venituri considerabile din această schemă, utilizate ulterior în regiunea separatistă. Astfel, Chișinăul ajunge indirect să finanțeze Transnistria și să rămână parte a mecanismului de șantaj energetic impus de Rusia.

În același timp, conducerea MoldovaGaz a fost implicată în numeroase scheme de corupție, iar povara financiară a acestora a fost pusă pe umerii cetățenilor moldoveni. În plus, Rusia continuă să invoce datoria la gaz a regiunii transnistrene, care a ajuns la 8 miliarde de dolari, deși Chișinăul nu are niciun control politic asupra acestei zone, iar politica Transnistriei este aliniată intereselor Kremlinului.

Jocul politic al Tiraspolului între influența rusă și sprijinul european

Începutul anului 2025 a generat la Tiraspol o criză fără precedent. La 1 ianuarie 2025 Gazprom a sistat furnizarea gazului spre Moldova, inclusiv în regiunea Transnistreană prin invocarea clasică a datoriilor acumulate de către MoldovaGaz, mai concret a celor din regiunea transnistreană, dar și datorită sisterii tranzitului de gaz rusesc prin conductele de gaz aflate pe teritoriul Ucrainei. Chișinăul care era deja pregătit de așa situație excepțională se aprovizionează cu gaz și energie din statele Europene, prelucrarea energiei are loc prin intermediul Centralei Termoelectrica, CET Nord (Bălți), din surse regenerabile, dar și prin intermediul importului din România. Ajutorul financiar a venit din partea Uniunii Europene care la 27 ianuarie 2025 a acordat un ajutor de 30 de milioane de euro pentru Republica Moldova pentru combaterea crizei energetice, pe care Tiraspolul si-l revendica doar pentru necesitate proprie, deși banii erau destinați ambelor maluri ale nistrului. Astfel, observăm o schimbare de discurs politică din partea Tiraspolului care la începutul lunii ianuarie declarau că au resurse energetice suficiente pentru a-și aproviziona populația și întreprinderile, refuzând orice ajutor inclusiv umanitar, ducând în paralel o campanie de dezinformare pentru a pune în lumină negativă Chișinăul invocând utilizarea acestei crize drept propaganda narațiunilor pro-occidentale. Acum, odată ce au văzut că mana cerească de la Moscova nu va veni, iar Chișinăul nu va ceda presiunilor rusești găsind surse alternative pentru alimentarea părții drepte a nistrului cu energie, narațiunile Tiraspolului s-au schimbat. Aceștia au acceptat împrumutul oferit de către Chișinău de 3 milioane de metri cubi de gaz procurați din bani europeni. Au existat condiții pentru aceast gaz, precum gratuite a energiei electrice prin centrală de la Cuciurgan în perioada 1-10 februarie sau, în caz contrar intoarcerea împrumutul până în luna martie. Totuși Tiraspolul încearcă să-și maximizeze profitul, să-și continue vechiul joc politic rămânând în favoarea kremlinului, dar în același timp profitând de banii europeni, încercând să mențină un discurs între “ mulțumim moldovenilor și europei” și “ era cazul nostru economisit” sperând că în acest mod vor reuși să-și pastreze vechiul joc politic în care ei rămân câștigători. Deși acceptat, Tiraspolul s-a angajat să întoarcă înapoi împrumutul oferit de către Republica Moldova până în luna martie, care va fi garantat dintr-un credit oferit de Federația Rusă. De asemenea, refuzând o ofertă de 60 de milioane de euro din partea UE care le-a fi garantat o siguranță energetică până la în luna aprilie, ceea ce i-ar scoate din iarnă, Tiraspolul a ales alternativa dictată de ruși care constă în livrarea gazului până la frontieră cu Republica Moldova de către o companie din Ungaria plătită de o companie din Dubai pentru care Tiraspolul va achita în avans banii din creditul oferit de către Rusia. Această declarație demonstrează că Tiraspolul refuză în continuare dialogul cu Chișinăul urmând regulile dictate de Moscova, un impas la adresa integrării acestei zone

Integrarea Eurointegrarea

Înainte de a vorbi despre euro integrarea transnistriei, trebuie de remarcat că aceasta trebuie în primul rând să fie treptat integrată în Moldova pentru a se integra paralel cu Moldova în UE. Deși semnarea acordului de aderare ia în considerare integrarea Republicii Moldova fără Transnistria, acest scenariu ar fi catastrofal pentru toate cele trei părți. În primul rând, Transnistria va trebui să primească recunoaștere internațională pentru a deveni independentă, care reprezintă un proces lung și dificil, care lasă un al doilea scenariu ipotetic Transnistria, noul Kaliningrad. Ulterior vor urma efecte negative în domeniul economic , întrucât cea mai mare piață de desfacere pentru produsele din această zonă sunt exportate către Uniunea Europeană, ceea ce ar garanta o criză economică în regiune, având în vedere că Moscova va ingreuna relațiile economice cu UE. În al doilea rând aceștia vor trebui să-și găsească surse alternative pentru livrarea gazului în cazul în care Moldova și Ucraina va bloca livrările prin conductele de pe teritoriul său scenariu care deja s-a întâmplat în cazul Ucrainei. De asemenea, aceștia își pierd profitul din energia electrică furnizată pe malul drept, odată cu finalizarea liniei Vulcănești Chișinău. În concluzie, nu vor avea beneficii de dezvoltare din partea UE și o economie în colaps cu unică piață de desface, cea rusă. Pentru Uniunea Europeană, acesta reprezintă un risc major la adresa securității sale, având în vedere posibilitatea ca un stat subordonat Rusiei să încerce să destabilizeze situația internă și armată rusă la frontierele UE, lucru pe care l-am observat deja în timpul referendumului din octombrie 2024 și la începutul crizei energetice. Totuși, acest scenariu rămâne puțin probabil, deoarece Moldova își exprimă clar dorința de a adera la Uniunea Europeană, inclusiv cu Transnistria, astfel încât să poată soluționa definitiv criza de pe Nistru.

Cum poate fi integrată Transnistria?

Criza energetică a oferit posibilitate Chișinăului să o integreze pe cale pașnică, întrucât în această situație Chișinăul are toate pârghiile de control. Ucraina care a sistat toate livrările de gaz rusesc prin gazoductele sale a oferit această posibilitate pentru Chișinău de a începe să acționeze. Chiar dacă aceștia au refuzat oferta europeană în favoarea creditului rusesc al căror condiții rămân un mister, totuși acum sunt impuși să ceară ajutor de la Chișinău pentru a permite tranzitul gazului prin conductele sale. Astfel, autoritățile din Moldova încep să își impună primele condiții pe care Tiraspolul nu le poate refuza dacă vor să să beneficieze în continuare de gaz printre care: eliberarea deținuților politici care au început deja să fie eliberați în schimbul gazului; Soluționarea problemei liceului cu predare în limba română din Râbnița care este persecutat de către autoritățile transnistrene și folosit ca metodă de propagandă împotriva Chișinăului ; Menținerea televiziunii publice moldovenești în grila de programe; Eliminarea posturilor de control instalate ilegal în 2022, dintre care 11 sunt încă active care au început deja să fie reduse de la mijlocul lunii februarie. Transnistria poate fi integrată doar prin căi pașnice doar că de data aceasta ei sunt cei care depind de deciziile Chișinăului. Desigur că această tranziție trebuie să fie realizată gradual ținând cont de specificul acestei regiuni care îndeplinește ordinele de la Kremlin, ai cărui aparat propagandistic le alimentează fricile, narativele anti occident și anti Chișinău. Creditul rusesc acordat pentru a plăti în avans gazul pentru regiunea transnistreană în premieră nu mai este o responsabilitate a Chișinăului ci a TiraspolTransGaz care trebuie să negocieze tranziția gazului prin conductele MoldovaGaz. În același timp nu se cunoaște suma alocată de către Federația Rusă pentru procurarea gazului alături de condițiile impuse pentru a întoarce acești bani înapoi. Rusia care prinsă într-un război deja al treilea an, care îi epuizează toate resursele financiare s-ar putea curând să vină înapoi pentru a-și cere împrumutul. De data aceasta Tiraspolul este pe cont propriu, iar ajutorul trebuie să vină din partea Chișinăului și a Uniunii Europene pentru ca procesul de integrare să continue. În așa caz, aceștia pot continua să impună reguli proprii care ar minimiza influența rusească în regiune, cum a fost de exemplu în cazul ajutorului acordat de UE în valoare de 60 de milioane euro și prevedeau cateva condiții precum respectarea drepturilor omului; ajustarea treptată a prețurilor la tarifele de piață; tarife de energie de piață pentru companiile mari care exportă produse în UE și utilizarea ajutorului doar pentru consumatorii casnici. Acest ajutor a fost refuzat, indicând încă odată politica parazitară dusă de Tiraspol care vrea să beneficieze de tarife mici și gaz gratuit din partea UE cum a fost în cei 30 de ani de la independență fără a face concesiuni din partea lor. Acest plan a eșuat, întrucât chiar dacă Moscova s-a angajat să le ofere un credit la o lună după ce criza a început, totuși au fost nevoiți să accepte condițiile Chișinăului pentru a beneficia de gaz. Următorii pași pe care Chișinăul îi poate este să impună în continuare condițiile sale gradual odată de îndată ce vor apărea oportunități precum integrarea economiei transnistrene în cea moldovenească, întrucât aceasta este slab dezvoltată, fiind dependentă de către economia rusă, alături de impunerea sancțiunilor pentru oligarhii regionali puternic pro-ruși, dar care concentrează în mâinile lor marea partea a economiei transnistrene. Problema vehiculată cel mai des este posibilitatea ca Tiraspolul să se angajeze într-un război având susținere din partea Federației Ruse și armată pe teritoriu. Deși Chișinăul nu are date referitoare la capacitatea militară din regiune iar ultimele date estimative spun că ar fi în jur de 6000 de militari, cert este că pentru autoritățile din stânga nistrului războiul ar avea un efect negativ.De asemenea, ultimele date arată o natalitate scăzută în regiune și o populație imbătranită care nu ar putea fi înrolată în armată pentru a lupta pe front. Având o economie slabă și fiind o zonă săracă aceștia nu ar avea resursele necesare pentru a întreține un război.

În același timp, Rusia angajată deja într-un conflict militar în Ucraina nu ar fi finanța această regiune pentru un conflict armat care nu este rentabil pentru Kremlin, preferând războiul hibrid și metodele propagandistice în care au investit milioane de dolari

În loc de concluzii

Începerea negocierilor de aderare dar și începutul crizei energetice de la 1 ianuarie 2025 a pus bazele unei noi runde de negocieri dintre cele două părți, aducând în prim-plan atât provocările geopolitice, cât și necesitatea unor soluții pragmatice pentru stabilitatea energetică a regiunii. De această dată, controlul este deținut de către Chișinău care profită de această situație pentru soluționarea problemei transnistrene. Este necesar ca guvernarea pro-europeană să depună efortul maxim, întrucât anul acesta vor avea loc alegerile parlamentare din Moldova în care guvernarea pro-europeană trebuie să facă față și unui intens război hibrid dus de Federația Rusă, care vizează destabilizarea internă prin propagandă, dezinformare și sprijinirea partidelor pro-ruse, pentru că efortul depus pentru integrarea Transnistriei să aibă rezultate favorabile și să combată dezinformarea rusească. Integrarea acestei zone este un proces dificil, întrucât timp de 30 de ani au profitat la maxim de poziția de putere pe care o aveau în raport cu Chișinăul, dar și de privilegiile pe care le aveau din partea Moscovei, dar care acum trebuie să se confrunte cu realitate în care aceștia au pierdut controlul și sunt nevoiți să facă concesii în fața guvernării de pa partea dreaptă a nistrului. Este prea devreme pentru a spune că Transnistria va fi integrată cu succes în Republica Moldova, având în vedere obstacolele economice, politice și geopolitice existente. Deși criza energetică a demonstrat vulnerabilitatea regimului de la Tiraspol și dependența sa reală de resurse externe, aceasta nu a dus la o schimbare semnificativă de atitudine față de Chișinău.Mai mult, Rusia rămâne un factor decisiv în ecuația transnistreană. Deși Moscova și-a redus ajutorul financiar directă, oferind mai degrabă credite și mici favoruri, influența sa politică asupra regiunii nu a scăzut semnificativ. În acest context, procesul de integrare a Transnistriei rămâne blocat între realitatea economică, care impun o apropiere de Republica Moldova și UE, și politicile impuse de Rusia. Chișinăul va trebui să adopte o strategie pe termen lung, combinând presiunea economică, sprijinul european și ajutorul pentru populația locală, astfel încât integrarea să devină nu doar posibilă, ci inevitabilă.