Contextul geopolitic

Regiunea Mării Negre ocupă o poziție strategică la intersecția dintre Europa de Sud-Est, Orientul Mijlociu și Caucaz, fiind o zonă de interes pentru multiple puteri globale, inclusiv China. Deși tradițional, actorii dominanți în această regiune au fost Rusia, Uniunea Europeană și Statele Unite, China și-a intensificat prezența prin investiții economice și relații diplomatice. Acest fenomen reflectă o schimbare semnificativă în peisajul geopolitic global, pe măsură ce Beijingul devine tot mai implicat în afaceri internaționale și caută să-și consolideze influența în regiunile cheie din lume, inclusiv în jurul Mării Negre.

China a adoptat o strategie globală de extindere a influenței economice prin Inițiativa Belt and Road (BRI), care include investiții semnificative în infrastructură și comerț în regiunea Mării Negre. Prin BRI, China își propune să construiască rute comerciale mai eficiente care să-i permită conectarea rapidă a piețelor din Asia cu cele din Europa și alte părți ale lumii. Acesta este un proiect ambițios, cu scopul de a asigura fluxuri constante de capital și resurse, în timp ce își extinde influența politică și economică în diverse zone strategice. De asemenea, prin proiectele BRI, China își îmbunătățește relațiile comerciale cu statele riverane ale Mării Negre, consolidându-și rolul de actor global important.

Această expansiune economică este însoțită de o aprofundare a legăturilor diplomatice cu țările din regiune. China încearcă să se implice în proiecte de dezvoltare economică și să participe la soluționarea unor crize regionale, cum ar fi războiul Rusiei împotriva Ucrainei. În acest context, Beijingul adoptă o poziție echilibrată, promovând dialogul și cooperarea, evitând să se angajeze direct în conflicte politice și militare. De asemenea, China profită de oportunitățile oferite de conflictele existente pentru a-și întări poziția în regiune, fără a atrage ostilitatea marilor puteri occidentale.

Un alt aspect important este contextul geopolitic tensionat din regiune. Războiul Rusiei împotriva Ucrainei, relațiile complicate dintre Rusia și Occident, dar și poziționarea statelor riverane față de marile puteri influențează direcția investițiilor chineze. De exemplu, Beijingul susține o politică de neutralitate în ceea ce privește disputele teritoriale și politice dintre Federația Rusă și Ucraina, însă, în același timp, se angajează în colaborări economice cu Moscova, menținând relații comerciale strânse cu Uniunea Europeană. Această diplomație flexibilă și pragmatismul economic permit Chinei să își păstreze influența în regiune, fără a se implica direct în conflicte care ar putea aduce consecințe negative pe termen lung.

În acest cadru, China caută să adopte o strategie pragmatică, menținând relații economice strânse cu toate părțile implicate, evitând să se poziționeze deschis într-un conflict geopolitic. Această abordare îi permite să navigheze cu succes într-o regiune aflată într-o continuă schimbare, unde marile puteri încearcă să își maximizeze interesele economice și politice. În acest sens, China se prezintă ca un actor stabil și fiabil, capabil să ofere soluții economice eficiente fără a impune presiuni politice asupra statelor din regiune.

Sursă: The Diplomat

Investiții economice și de infrastructură

China a investit semnificativ în proiecte economice și de infrastructură în țările riverane Mării Negre, încercând să creeze legături economice durabile. Unul dintre principalele vehicule pentru această expansiune este Inițiativa Belt and Road, care include proiecte de infrastructură precum porturi, drumuri și căi ferate.

România

În România, companiile chineze și-au manifestat interesul pentru proiecte în infrastructură și energie. Aceste investiții sunt esențiale în contextul în care China caută să-și extindă prezența economică în Europa Centrală și de Est, iar România, ca stat important al Uniunii Europene, reprezintă o oportunitate cheie. Printre exemplele notabile se numără:

• Fabrica de anvelope Haida – Grupul chinez Haida a investit în producția de anvelope auto în România, o mișcare ce reflectă dorința Chinei de a-și aduce producția mai aproape de consumatorii europeni. Acest tip de investiție face parte dintr-o strategie mai amplă de relocare a unor linii de producție în Europa, în special în industriile orientate către piețele mari de consum, cum ar fi industria auto. Aceste investiții contribuie la dezvoltarea economică a regiunii, aducând atât capital, cât și noi locuri de muncă.
• Centrala nucleară de la Cernavodă – Un proiect major care urma să fie dezvoltat de China General Nuclear Power Corporation. Cu toate acestea, proiectul nu s-a concretizat din cauza divergențelor politice și a îngrijorărilor privind securitatea energetică. Deși acest proiect nu a avansat, intențiile Chinei de a se implica în sectorul energetic din România sunt evidente, având în vedere experiența sa vastă în domeniul energiei nucleare și al investițiilor în infrastructura energetică globală. În continuare, se estimează că Beijingul va căuta oportunități de cooperare în acest domeniu în alte state din Europa Centrală și de Est, inclusiv în România.

În ciuda provocărilor politice, România rămâne o destinație importantă pentru investitorii chinezi, iar guvernul român caută modalități de a echilibra aceste investiții cu interesul său pentru securitatea energetică și alte priorități politice. China are, de asemenea, un interes crescut în sectorul tehnologic din România, cu companii chineze investind în cercetare și dezvoltare, precum și în industria IT.

Bulgaria

Bulgaria a fost mai deschisă față de investițiile chineze, beneficiind de proiecte semnificative în infrastructură și transport. Beijingul a colaborat cu Sofia în dezvoltarea unor rețele de transport care conectează Bulgaria la coridoarele comerciale eurasiatice, consolidându-și astfel poziția ca hub regional de tranzit pentru mărfuri. Printre aceste proiecte se numără dezvoltarea unor drumuri și linii feroviare ce facilitează transportul de marfă din Asia către Europa, o zonă de mare interes în cadrul Inițiativei Belt and Road.

În plus, China a investit și în diverse proiecte energetice din Bulgaria, inclusiv în dezvoltarea de parcuri fotovoltaice și în sectorul gazelor naturale. Aceste colaborări au fost susținute de sprijinul politic al guvernului bulgar pentru a atrage investiții chineze, care sunt considerate o sursă importantă de creștere economică. Colaborarea cu China reprezintă, pentru Bulgaria, o oportunitate de a-și diversifica sursele de energie și de a îmbunătăți infrastructura de transport, consolidându-și poziția pe piața globală.

Turcia

Turcia are o relație complexă cu China, având atât colaborări economice, cât și tensiuni politice. Investițiile chineze în Turcia se concentrează pe transport și infrastructură, domenii în care Beijingul a văzut un potențial semnificativ de dezvoltare. În special, proiectele din domeniul transporturilor și infrastructurii portuare sunt esențiale pentru conectarea mai bună a Turciei la coridoarele comerciale internaționale.

• Portul Kumport – O investiție majoră a companiei China Merchants Group, care a preluat controlul asupra uneia dintre cele mai mari facilități portuare din Turcia. Această mișcare face parte din strategia Chinei de a-și asigura un control mai mare asupra infrastructurii critice din regiunea Mării Negre și a Orientului Mijlociu, având în vedere importanța strategică a acestui port.
• Căile feroviare Ankara-Istanbul – Un proiect de modernizare cofinanțat de China, care vizează îmbunătățirea conexiunii feroviare între cele două mari orașe turcești. Acesta este doar unul dintre numeroasele proiecte de infrastructură în care China joacă un rol important în Turcia, reflectând încrederea guvernului turc în parteneriatele economice cu Beijingul, dar și dorința Chinei de a consolida relațiile cu o țară cheie din Orientul Mijlociu și Europa.

Sursă: Economedia

Impactul asupra relațiilor cu UE și NATO

Expansiunea economică a Chinei în regiunea Mării Negre a generat reacții mixte din partea Uniunii Europene și NATO. Pe de-o parte, investițiile chineze sunt percepute ca oportunități economice semnificative, capabile să contribuie la dezvoltarea infrastructurii și la creșterea economică a regiunii. Pe de altă parte, ele ridică îngrijorări legate de influența politică și strategică a Beijingului. În special, există temeri că, pe măsură ce China își consolidează relațiile economice în zonă, aceasta ar putea câștiga un control mai mare asupra deciziilor politice și economice ale statelor din regiune.

Uniunea Europeană

Uniunea Europeană a adoptat o poziție precaută față de investițiile chineze, având în vedere riscurile legate de securitate și de influența economică a Chinei asupra țărilor membre și partenere. Deși UE recunoaște potențialul acestor investiții pentru dezvoltarea regiunii, este îngrijorată de faptul că aceste investiții ar putea duce la o dependență economică de China, ceea ce ar putea limita suveranitatea statelor europene și capacitatea acestora de a lua decizii independente pe termen lung.

În 2021, Comisia Europeană a introdus un mecanism de verificare a investițiilor străine directe (FDI), care are scopul de a monitoriza proiectele care ar putea amenința securitatea economică și strategică a blocului comunitar. Acest mecanism are rolul de a proteja industriile sensibile, precum tehnologia, infrastructura critică și energia, care ar putea fi vulnerabile la influența unui stat terț, în special a Chinei.

Uniunea Europeană a încurajat, de asemenea, transparența în proiectele de infrastructură finanțate de China, solicitând ca acestea să fie în concordanță cu standardele internaționale de guvernanță și să fie evaluate din perspectiva impactului asupra mediului și a drepturilor omului. În acest context, se subliniază importanța unui echilibru economic care să nu compromită principiile fundamentale ale Uniunii, inclusiv democrația și statul de drept.

NATO

NATO, deși concentrată în principal pe amenințările rusești, monitorizează și influența economică chineză în regiune. Deși China nu este percepută ca o amenințare militară directă în cadrul Alianței, extinderea influenței economice și politice ale Beijingului ar putea afecta echilibrul de putere în zona Mării Negre și, implicit, securitatea colectivă a Alianței. În acest sens, NATO este preocupată de modul în care aceste investiții ar putea influența alianțele regionale și capacitatea țărilor din regiune de a colabora în domeniul securității și apărării.

De asemenea, China investește semnificativ în infrastructura critică din diverse state membre NATO, ceea ce ar putea afecta libertatea de acțiune a acestora în cazul unor conflicte internaționale. Astfel, NATO își intensifică monitorizarea activităților economice ale Chinei și își ajustează strategiile de securitate în funcție de evoluțiile economice din regiune.

NATO a emis declarații subliniind necesitatea unei abordări multilaterale și cooperante pentru a face față provocărilor generate de influența economică a Chinei, luând în considerare și posibilele colaborări dintre China și state care nu sunt membre NATO, dar care pot influența politica regională.

Sursă: European Council on Foreign Relations

Interese strategice vs. influență politică

Deși China prezintă investițiile sale ca fiind strict economice, există suspiciuni că acestea fac parte dintr-o strategie geopolitică mai amplă. Inițiativa Belt and Road (BRI) nu doar că dezvoltă infrastructura în regiunile unde este implementată, dar creează și dependențe economice între China și statele beneficiare. Aceste dependențe pot fi folosite de Beijing pentru a-și consolida influența politică și pentru a-și proteja interesele strategice pe termen lung.

China utilizează în mod activ proiecte de infrastructură pentru a consolida relațiile comerciale și pentru a adânci legăturile economice cu diverse țări din Asia, Africa și Europa. Aceste investiții sunt însoțite de acorduri comerciale și financiare care favorizează China, iar în multe cazuri, investițiile chineze sunt însoțite de condiții care impun țării beneficiare obligații financiare pe termen lung.

Diplomația datoriilor

Un exemplu semnificativ în acest sens este utilizarea „diplomației datoriilor”, o tactică în care țările care nu pot rambursa împrumuturile chineze ajung să cedeze controlul asupra unor infrastructuri strategice. De exemplu, anumite state care au contractat împrumuturi mari de la China, dar care nu au reușit să își plătească datoriile, au fost nevoite să transfere drepturi de administrare asupra porturilor, căilor ferate sau altor infrastructuri critice către China. Aceste practici ridică semne de întrebare cu privire la suveranitatea economică a țărilor implicate, precum și la independența lor politică în fața influenței economice a Beijingului.

Aceste strategii pot crea un cerc vicios în care țările beneficiare ale împrumuturilor devin tot mai dependente de China, afectând astfel echilibrul global de putere. În acest context, Beijingul poate obține avantaje strategice semnificative, având un control mai mare asupra infrastructurilor și resurselor vitale ale altor state, dar și influențând deciziile politice interne și externe ale acestora.

Astfel, China nu doar că își extinde influența economică, dar caută și să-și proiecteze puterea politică prin intermediul unor relații economice care sunt greu de refuzat pentru multe țări în dezvoltare. Aceasta ridică întrebări cu privire la viitorul multilateralismului și al independenței economice în fața unei economii globalizate dominată de China.

Aceste strategii ale Chinei au fost deja observate în mai multe state din Asia de Sud-Est și Africa, iar acum se extind și în Europa și în regiunea Mării Negre, ceea ce generează preocupări în rândul statelor care sunt membre ale Uniunii Europene și ale NATO.

Sursă: Foreign Policy

Reacția statelor din regiune

România

România a adoptat o poziție precaută față de investițiile chineze, în special după presiunile exercitate de Uniunea Europeană și Statele Unite. Deși companii chineze precum Huawei și ZTE sunt active pe piața românească, cu proiecte în domeniul tehnologic, proiectele majore, cum ar fi reactoarele nucleare de la Cernavodă, au fost blocate din cauza divergențelor politice și a preocupărilor legate de securitatea energetică și dependența economică de China.

Aceste blocaje reflectă o atenționare din partea UE și a SUA cu privire la riscurile geopolitice ale implicării unei puteri externe în proiectele strategice ale României, în special în sectoare sensibile, cum ar fi energia și tehnologia. În ciuda acestor preocupări, România a continuat să participe la Inițiativa Belt and Road, însă sub o formă mai precaută și sub supravegherea partenerilor săi internaționali.

Bulgaria

Bulgaria a fost mai deschisă față de cooperarea cu China, având în vedere și interesul pentru dezvoltarea infrastructurii și extinderea comerțului. Cu toate acestea, multe dintre proiectele anunțate s-au confruntat cu întârzieri și dificultăți financiare, ceea ce a dus la o relativă stagnare în implementarea acestora. Proiectele legate de infrastructura feroviară și energetică au fost, de asemenea, afectate de incertitudini politice interne și de presiuni externe din partea Uniunii Europene.

Deși relațiile economice cu China sunt în continuare o prioritate pentru Sofia, aceasta trebuie să navigheze cu atenție între interesele economice și provocările politice interne și externe. În special, Bulgaria este conștientă de riscurile de securitate asociate cu investițiile chineze, mai ales în domeniul tehnologiei și al infrastructurii critice.

Turcia

Turcia colaborează cu China în numeroase proiecte economice și de infrastructură, dar menține și o relație echilibrată, având în vedere alianțele sale cu NATO și parteneriatele sale cu statele occidentale. Deși China a fost un partener important în dezvoltarea Portului Kumport și în modernizarea căilor ferate, Ankara se confruntă cu o tensiune constantă între dorința de a-și consolida relațiile economice cu China și alinierea politică cu Alianța NATO.

În plus, Turcia este atentă la potențialele consecințe geopolitice ale unei prea mari dependențe de Beijing și încearcă să mențină o politică externă diversificată, care să-i permită să joace un rol important atât în cadrul alianțelor tradiționale (NATO), cât și în relațiile cu China.

Georgia

Georgia este un alt stat din regiune care a fost receptiv la influența economică a Chinei, în special în cadrul Inițiativei Belt and Road. Tbilisi a primit investiții semnificative din partea Chinei în infrastructură, cum ar fi porturile și drumurile care leagă țara de Asia Centrală și Europa. În ciuda acestor oportunități economice, Georgia trebuie să se protejeze de riscurile unei dependențe excesive de China, mai ales având în vedere relațiile delicate cu Rusia și complexitatea relațiilor sale cu Uniunea Europeană.

Chiar dacă Georgia caută să dezvolte legături economice cu Beijingul, aceasta nu poate ignora importanța suveranității politice și a relațiilor de securitate cu Occidentul, în special în contextul tensiunilor din Marea Neagră și al aspirațiilor sale de a adera la NATO.

Ucraina

În Ucraina, China a fost un partener economic important în ultimele decenii, în special în domenii precum agricultura și energia. Totuși, după invazia Rusiei din 2022, relațiile economice cu China au devenit mult mai complexe. Deși China a continuat să sprijine economic Ucraina prin schimburi comerciale, Ucraina rămâne precaută în privința influenței economice a Beijingului, având în vedere că aceasta ar putea compromite aliniamentele geopolitice ale țării, mai ales în contextul sprijinului occidental.

China a adoptat o poziție de neutralitate în războiul Rusiei împotriva Ucrainei, dar acest echilibru fragil ar putea fi influențat de dezvoltările geopolitice și economice din regiune. Ucraina trebuie să navigheze cu atenție între dorința de a atrage investiții chineze și necesitatea de a păstra independența în fața unei mari puteri care poate influența procesele politice și economice internaționale.

Federația Rusă

Rusia, ca actor major în regiune, a fost mult mai activă în promovarea propriei influențe economice și politice. În fața concurenței economice din partea Chinei, Rusia încearcă să își consolideze relațiile cu statele din regiune printr-o combinație de presiuni politice și parteneriate economice, în special în domeniul energiei. Deși Beijingul și Moscova au o relație de cooperare în mai multe domenii, Rusia rămâne reticentă față de influența chineză în regiune, considerând-o un potențial concurent pentru dominația sa geopolitică în Marea Neagră și Caucaz. În plus, Rusia încearcă să mențină un control asupra regiunii prin intermediul organizațiilor regionale, cum ar fi Uniunea Economică Eurasiatică, pentru a contracara expansiunea economică a Chinei.

Sursă: Carnegie Europe

Situația României în acest tablou

România, fiind membră a Uniunii Europene și a NATO, trebuie să urmeze liniile strategice stabilite de aceste organizații, care vizează asigurarea unui echilibru între dezvoltarea economică și protecția securității naționale. În acest context, orice colaborare cu China este atent analizată pentru a evita riscurile asociate cu dependența economică și speranțele de influență politică ale Beijingului.

Investițiile Chineze în România

Deși România a atras investiții chineze în diverse sectoare, precum producția și comerțul electronic, impactul acestora rămâne relativ limitat comparativ cu alte state din regiunea Mării Negre. Proiectele chineze în România s-au concentrat pe tehnologie, infrastructură și sectorul energetic, dar nu au atins același nivel de intensitate ca în alte țări, precum Bulgaria sau Serbia.

Aceasta se datorează în parte strategiei prudente adoptate de autoritățile române, care încearcă să-și echilibreze angajamentele economice cu angajamentele de securitate față de Uniunea Europeană și NATO. În plus, au existat presiuni externe din partea aliaților UE și SUA, care au influențat România să nu se implice prea mult în parteneriate strategice cu China, mai ales în domenii sensibile, cum ar fi tehnologia 5G sau infrastructura critică.

Colaborarea în Contextul Regional

România, deși precaută în relațiile sale cu China, rămâne totuși deschisă în fața oportunităților economice, mai ales în contextul Inițiativei Belt and Road (BRI), care oferă perspective de dezvoltare în domenii precum infrastructura de transport și comerțul electronic. Totodată, autoritățile române sunt conștiente de riscurile geopolitice asociate cu o prea mare dependență de China și încearcă să mențină un echilibru în relațiile cu marile puteri economice ale lumii.

Strategia de Securitate și Economie

În concluzie, influența Chinei în regiunea Mării Negre este un fenomen complex, care va continua să evolueze în funcție de dinamica geopolitică globală. România, alături de celelalte state riverane, trebuie să gestioneze cu atenție relațiile cu China, asigurându-se că beneficiile economice nu vin cu riscuri strategice semnificative. În această abordare, România este sprijinită de Uniunea Europeană și NATO, care au impus măsuri de protecție pentru a evita ca influența Chinei să submineze suveranitatea națională și interesele strategice.

Sursă: Euractiv