Recentele schimburile intense de focuri din Daghestan ne arată încă o dată că această mică republică nord-caucaziană din cuprinsul Rusiei este departe de a fi una liniștită, iar situația poate degenera oricând spre una de confruntare generalizată. Actuala conjunctură, plus potențialul de escaladare prin tensiunile acumulate, istoricul și existența vecinătăților cu probleme similare fac din Daghestan un posibil focar ce s-ar putea dovedi greu de gestionat de către Kremlin, mai ales în conjunctura slăbirii puterii rusești în urma prelungitei și costisitoarei stagnări de pe frontul din Ucraina.

Fiindcă o astfel de stagnare dă o dovadă de slăbiciune pentru o mare putere și este urmată inevitabil de un declin, de care vor încerca să profite toți care încearcă să se desprindă din orbita Moscovei, fie că vorbim de cei din străinătatea apropiată (vedem cazurile Armeniei, Georgiei, Republicii Moldova, ca să nu mai vorbim de Ucraina), dar și republicile din componența Rusiei. Iar cele cu potențialul cel mai ridicat spre o astfel de turnură, mai cu seamă violentă, sunt micile republici nord-caucaziene cu majoritate islamică, printre cele mai sărace din Rusia, care au un istoric, inclusiv recent, de luptă armată împotriva dominației rusești.

Cum explicam într-un articol anterior (https://karadeniz-press.ro/daghestanul-provoaca-ingrijorare-la-kremlin/ ), Daghestanul este o mică republică nord-caucaziană, cu o populație de circa 3,3 milioane locuitori cuprinzând peste 30 de grupuri etnice și o mică minoritate evreiască. Peste 90% sunt musulmani, iar etnicii ruși sunt doar 3,6%. Important este faptul că această republică se învecinează cu Cecenia (95% musulmani, 1,2% etnici ruși), Ingușeția (96% musulmani, 0,7% ruși), Kabardino-Balkaria (70% musulmani, 19,8% ruși), Characheai Cerkezia (64% musulmani, 27% ruși) Osetia de Nord (30% musulmani, 18,9% ruși), iar întreaga zonă a fost teatrul unei puternice insurgențe antirusești după disoluția URSS din 1991, culminând cu războaiele cecene din 1994-1996 și 1999-2002. Ulterior, această insurgență a continuat sub forma unui război de gherilă de joasă intensitate până la începutul celui de-al doilea deceniu al secolului XXI. Insurgenții ceceni au găsit sprijin și au recrutat luptători și din republicile învecinate preponderent musulmane, au avut loc lupte de gherilă inclusiv pe teritoriul acestor republici, dar incidente ocazionale au avut loc și în alte republici din regiune în care populația musulmană este încă minoritară, cum ar fi Osetia de Nord sau Stavropol Krai. Chiar a fost declarat de către militanții musulmani un emirat al Caucazului, asociat după 2015 cu Statul Islamic. Chiar dacă la sfârșitul lui 2017 directorul FSB a declarat eliminarea insurgenței din nordul Caucazului, operațiunile contra teroriste în regiune continuă.

Daghestanul a rămas constant o zonă turbulentă și a fost scena unor atacuri teroriste de sorginte islamistă și în trecutul recent, cum ar fi spre exemplu atacul de la o biserică din Kyzliar din 2018.

Dar această insurgență a atins un nou nivel duminică, 23 iunie 2024, când cel puțin cinci insurgenți înarmați și îmbrăcați în combinezoane negre au atacat o biserică și o sinagogă din Derbent, oraș-port la Marea Caspică situat la circa 120 kilometri de capitala Daghestanului, Makhachkala. Concomitent, cel puțin doi insurgenți au atacat o biserică și un post de poliție din apropierea acesteia chiar în capitala Makhachkala. Împușcăturile au continuat în cursul nopții, pe măsură ce poliția și trupele din garda națională pentru menținerea ordinii Rosgvardia au intervenit. De remarcat că aceștia erau mai bine înarmați și echipați decât majoritatea trupelor ruse din Ucraina. Luni operațiunile antiteroriste și schimburile de focuri continuau.

Autoritățile ruse și din Daghestan au declarat că și-au pierdut viața peste 20 de oameni, dintre care 15 polițiști și un preot, iar cel puțin 12 sunt răniți. Au raportat, de asemenea, că au fost eliminați 5 teroriști și că acțiunea continuă, accesul în și dinspre cele două orașe fiind blocat. Obiectivele atacate de către insurgenți au fost incendiate, sinagoga fiind distrusă aproape în totalitate, iar mașini blindate ale Rosgvardia patrulează pe străzile din apropiere cerând civililor să părăsească de urgență zona.

Un lider local, membru al Partidului Rusia Unită al lui Vladimir Putin, Magomed Omarov, șeful districtului Sergokalinsky aflat între Makhachkala și Derbent, a fost arestat duminică seara când s-a aflat că doi dintre fii săi și unul dintre nepoți ar fi fost implicați în atac. Conform autorităților, cei doi fii au fost uciși.

Acest eveniment vine la doar trei luni de la atacul terorist din Moscova, de la Crocus City Mall, soldat cu 145 de morți, și dovedește existența unor falii majore de securitate în Rusia. Asta pe lângă permeabilitatea frontierei cu Ucraina, străpunsă permanent de drone de atac plus rachete, și chiar de incursiuni ale trupelor speciale ucrainene.

Iar o deteriorare a securității ruse în Daghestan poate avea un efect de contaminare în republicile islamice vecine și o nouă insurecție devine foarte probabilă. O astfel de posibilitate poate fi comparabilă doar cu războaiele cecene din 1994-1996 sau 1999-2002. Dar această posibilitate devine probabilitate având în vedere deteriorarea capacităților Rusiei în urma prelungirii pe termen nedefinit a războiului din Ucraina.

Iar Rusia are nevoie să țină ferm controlul asupra crestelor Caucazului, iar pierderea controlului asupra republicilor nord-caucaziene islamice ar periclita și mai mult influența asupra țărilor de la sud de Caucaz, respectiv Georgia și Armenia, care se îndepărtează de Rusia țintind spre Occident. Azerbaidjanul este gata pierdut, fiind intrat în orbita Turciei, singura modalitate de control fiind întărirea Armeniei de către Rusia în contextul disputei cu Azerbaidjanul. Dar Rusia nu a făcut asta, lăsând Armenia singură să piardă războiul pentru Nagorno-Karabah, fie că nu a putut să o ajute din cauza războiului din Ucraina, fie pentru că nu a vrut (vezi https://karadeniz-press.ro/dilema-armeniei-si-mutatiile-geopolitice-din-caucazul-de-sud/ ), ceea ce a dus la schimbarea de atitudine a Armeniei față de Rusia. Practic, prin acest gest, pe lângă adversitatea Azerbaidjanului, Rusia și-a atras și pe cea a Armeniei, greșeală geopolitică majoră. Dar nu este prima și nici cea mai mare, cea cu Ucraina este în top.

Astfel, printr-o insurgență în republicile nord-caucaziene și o împotmolire a Rusiei și aici, pe lângă Ucraina, devine mult mai dificilă susținerea de către Moscova a republicilor secesioniste de pe teritoriul Georgiei, Abhazia și Osetia de Sud, în ideea că o astfel de insurgență ar afecta inevitabil și Osetia de Nord, de pe teritoriul rusesc, tăind legătura cu Osetia de Sud.

Iar un recul al Rusiei de pe crestele nordice ale Caucazului ar împinge-o mult spre nord, fiindcă nu există un obstacol natural de care să se poată sprijini. Iar mai la nord există o gâtuitură, teritoriul rusesc este strâns între Ucraina și Kazahstan, putând pune în pericol un spațiu important din teritoriul Rusiei de la nord de Caucaz, respectiv întreaga regiune cucerită cu greu în secolul XIX.

Putem vorbi aici de un efect în cascadă asupra Rusiei.