Domnul Giorgi Gvalia este prorector pentru afaceri academice și profesor de politică și relații internaționale la Universitatea de Stat Ilia, Tbilisi, Georgia. În perioada 2013-2021 a ocupat funcția de decan al Școlii de Arte și Științe de la Universitatea de Stat Ilia. Interesele sale academice includ teoriile relațiilor internaționale, statele mici în relațiile internaționale, europenizarea în spațiul post-sovietic și politica post-sovietică și relațiile internaționale. Publicațiile sale au apărut în diferite publicații internaționale de prestigiu din domeniul studiilor de securitate, analiză de politică externă și politică est-europeană. Cercetările sale actuale se concentrează pe promovarea democrației în UE, politica externă a Georgiei și provocările de securitate în regiunea extinsă a Mării Negre. Pe lângă funcțiile academice, Giorgi Gvalia a lucrat și la mai multe instituții de stat și nestatale, inclusiv Asociația Georgiană pentru Cercetarea Opiniei Publice (Președinte), Consiliul Național de Securitate din Georgia (Consilier principal) și Fundațiile Georgiane pentru Studii Strategice și Internaționale (Cercetător).

K.P.: Republica Georgia se confruntă cu o perioadă politică tulbure. Poate Tbilisi să rămână pe drumul său spre a deveni membru al NATO și al Uniunii Europene?

Giorgi Gvalia: Da, e o întrebare bună. Da. Categoric. Avem o situație destul de dificilă în acest moment în țară. Iar aceste dificultăți sunt în primul rând legate de preferințele de politică externă a țărilor sau de orientare. Probabil că știți bine că Georgia a fost una dintre cele mai pro-europene țări din vecinătatea estică a UE, poate după un fel de state baltice. Georgia a fost considerată una dintre cele mai pro-europene țări și acest tip de imagine a Georgiei fiind foarte pro-europeană a fost specială de la Revoluția Trandafirilor din 2003. De atunci Georgia s-a poziționat ca un aliat al Occidentului, în interiorul fosta uniune a statelor post-sovietice și am avut realizări tangibile în relațiile noastre cu UE, NATO, Statele Unite, cu alte țări europene. Deci, în general, a existat un fel de acest acord național la nivelul populației și la nivelul elitei politice că viitorul Georgiei se află în Europa. Pentru ca Europa să fie ca casa noastră și am fost luați, să spunem din locul nostru firesc din cauza ocupației sovietice și acum este timpul să restabilim această nedreptate și acum ar trebui să ne întoarcem. Participarea a început să se schimbe puțin după ce un nou guvern, guvernul existent a venit la putere. La început, guvernul a susținut că urmăresc așa-zisa complementaritate în politica externă. Însemnând că ei spuneau deschis că trebuie să echilibrăm prioritățile noastre de politică externă și că, pe de o parte, trebuie să încercăm să normalizăm relațiile cu Rusia, dar în același timp ar trebui să păstrăm această cale a orientării politicii occidentale, dar eu cred că, și majoritatea observatorilor din Georgia ar spune că aceste abordări, deși ar putea suna foarte pragmatice, una această abordare este predispusă la eșec, știți, pentru că nu puteți echilibra aceste două obiective. Adică nu poți. Pentru că avem o experiență destul de bogată a relațiilor noastre cu Rusia, chiar și în timpul lui Shevardnadze. De asemenea, încerca să urmărească acest act de echilibrare a politicii externe, dar nu a fost capabil să facă acest lucru. Chiar și Sakashvilli, când a ajuns la putere după revoluția trandafirilor, primele luni de președinție au apărut normalizând relațiile cu Rusia, dar apoi ne-am dat seama că doar adunând aceste două obiective sau să avem relații bune cu Rusia și, de asemenea, dorim să devină membru NATO. este doar imposibil pentru că Rusia nu îți va permite. Știi pentru că nu-ți vor permite să te apropii de UE și NATO și cred că acest guvern a încercat a încercat să echilibreze două obiective, care nu se pot echilibra, știi din rest și situația a devenit mult mai mult dificil după legalitatea Rusiei și sunt provocat bine sau vă îngrijorează amabil pentru că acest război din Ucraina a făcut situația mult.