Procesul de aderare al Georgiei la Uniunea Europeană în 2024 este un subiect complex care implică o serie de etape formale, reforme politice și economice, precum și ajustări legislative și instituționale. Georgia a manifestat dorința de a deveni membru al Uniunii Europene încă de la începutul anilor 2000, după ce a declarat independența față de Uniunea Sovietică în 1991. Aspirând la integrarea europeană, Georgia a trecut printr-o serie de reforme politice, economice și sociale, toate menite să alinieze țara la standardele și valorile europene.

Relațiile UE-Georgia: Istoric și Evoluție

În 1996, Georgia a semnat Acordul de Parteneriat și Cooperare (APC) cu UE, care a intrat în vigoare în 1999. Acesta a reprezentat primul pas oficial către o relație mai strânsă cu UE, stabilind cadrul juridic pentru cooperarea politică și economică.

În 2003, Georgia a trecut printr-o schimbare politică majoră, cunoscută sub numele de Revoluția Trandafirilor, care a dus la o orientare mai pronunțată pro-europeană a guvernului. Din acest moment, Georgia a început să implementeze reforme menite să consolideze statul de drept, democrația și economia de piață.

În 2009, UE a lansat Parteneriatul Estic, o inițiativă menită să consolideze relațiile cu șase țări din Europa de Est, inclusiv Georgia. Acesta a oferit un cadru pentru dialog politic și cooperare economică mai profundă.

În 2014, Georgia a semnat Acordul de Asociere (AA) cu UE, care include și Acordul de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător (DCFTA). Acordul de Asociere reprezintă un pas important către integrarea europeană, oferind un plan detaliat pentru reforme în diverse sectoare, precum justiția, economia, agricultura, energia și mediul.

Procesul de Aderare: Etape și Cerințe

În martie 2022, Georgia a depus oficial cererea de aderare la Uniunea Europeană, un pas simbolic și procedural care marchează începutul procesului formal de aderare. Aceasta a fost urmată de o serie de evaluări și discuții la nivel european.

După depunerea cererii, Comisia Europeană a inițiat un proces de evaluare pentru a analiza conformitatea Georgiei cu criteriile de la Copenhaga, care includ:

Criteriul Politic: Stabilitatea instituțiilor care garantează democrația, statul de drept, drepturile omului și respectarea și protecția minorităților.

Criteriul Economic: Existența unei economii de piață funcționale și capacitatea de a face față presiunii concurențiale și forțelor pieței din cadrul UE.

Criteriul Acquis-ului Comunitar: Capacitatea de a-și asuma obligațiile de membru, inclusiv aderarea la obiectivele uniunii politice, economice și monetare.

Statutul de Țară Candidată

În iunie 2023, pe fondul invaziei militare ruse ilegale împotriva Ucrainei, Consiliul European a acordat Georgiei statutul de țară candidată, un pas esențial care deschide calea pentru negocierile de aderare. Acesta reprezintă o recunoaștere a progreselor realizate de Georgia, dar și a angajamentului său de a continua reformele necesare pentru alinierea la standardele UE.

Negocierile de Aderare

Negocierile de aderare sunt un proces complex și de durată, care implică deschiderea și închiderea a 35 de capitole de negociere. Fiecare capitol acoperă un domeniu specific al acquis-ului comunitar (setul de reguli, legislație și standarde ale UE).

Capitolele de Negociere: Negocierile se desfășoară pe capitole, fiecare abordând domenii precum piața internă, agricultură, energie, mediu, transport, justiție și afaceri interne.

Screening-ul: Procesul de screening presupune evaluarea de către Comisia Europeană a legislației naționale a Georgiei în raport cu acquis-ul comunitar pentru fiecare capitol. Acesta este un pas esențial pentru identificarea domeniilor în care sunt necesare ajustări.

Deschiderea și Închiderea Capitolelor: După screening, capitolele sunt deschise oficial pentru negociere. Negocierile implică discutarea reformelor necesare și stabilirea unui calendar pentru implementarea acestora. Capitolele sunt închise doar atunci când Comisia Europeană consideră că Georgia a îndeplinit criteriile necesare.

Provocările și reforme

Unul dintre principalele domenii de reformă este sistemul judiciar. UE a subliniat necesitatea unor reforme substanțiale pentru a asigura independența și eficiența justiției. Aceste reforme includ: consolidarea independenței judecătorilor și a procurorilor; creșterea transparenței și a responsabilității în sistemul judiciar; combaterea corupției la toate nivelurile.

Georgia trebuie să continue reformele economice pentru a crea un mediu de afaceri favorabil și pentru a atrage investiții străine. Aceste reforme includ: îmbunătățirea infrastructurii și a conectivității; promovarea inovației și a tehnologiilor digitale; consolidarea sectorului financiar și îmbunătățirea accesului la finanțare pentru IMM-uri.

Protecția drepturilor omului și a minorităților este un alt domeniu esențial. Georgia trebuie să asigure respectarea drepturilor fundamentale și să implementeze politici incluzive pentru toate grupurile sociale. Aceste măsuri includ: adoptarea și implementarea legislației antidiscriminare; promovarea egalității de gen și combaterea violenței domestice; protejarea drepturilor minorităților etnice și lingvistice.

Sprijinul UE și cooperarea regională

UE oferă asistență tehnică și financiară Georgiei pentru a sprijini procesul de aderare. După recentele decizii ale autorităților de la Tbilisi statele UE au decis înghețarea majorității acestor forme de asistență. Aceasta includea:

Instrumentul pentru Asistență de Preaderare (IPA): Un program de finanțare care oferă asistență pentru reformele necesare și pentru întărirea capacităților instituționale.

Programe de Twinning: Programe care facilitează parteneriatele între instituțiile din Georgia și cele din statele membre UE pentru schimbul de bune practici și expertiză.

Programe de Schimb de Studenți și Profesori: Inițiative precum Erasmus+ care sprijină mobilitatea academică și cooperarea educațională.

Procesul de aderare al Georgiei la Uniunea Europeană în 2024 este un demers ambițios care implică o serie de reforme profunde și continue. Statutul de țară candidată reprezintă o recunoaștere a progreselor realizate de Georgia, dar și o responsabilitate de a continua eforturile pentru alinierea la standardele și valorile europene.

Negocierile de aderare sunt un proces îndelungat și complex, care necesită angajament și colaborare atât din partea autorităților georgiene, cât și din partea instituțiilor europene. Cu sprijinul UE și prin implementarea reformelor necesare, Georgia are șansa de a deveni membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, contribuind astfel la stabilitatea și prosperitatea regiunii.

Acest proces nu este lipsit de provocări, dar determinarea și angajamentul Georgiei față de valorile europene și reformele necesare sunt esențiale pentru succesul său. Aderarea la UE ar aduce beneficii semnificative pentru Georgia, inclusiv accesul la piața unică europeană, finanțare și sprijin pentru dezvoltare, precum și o poziție mai puternică pe scena internațională.

Atmosfera politică internă

Georgia se pregătește pentru alegerile parlamentare din octombrie 2024 într-un context politic intern marcat de tensiuni, provocări și dinamici complexe. Aceste alegeri sunt considerate cruciale pentru viitorul țării, având în vedere dorința puternică a Georgiei de a se integra în Uniunea Europeană și NATO, precum și provocările interne cu care se confruntă.

Alegerile parlamentare din 2024 sunt așteptate cu mare interes și suspans în Georgia. Acestea sunt primele alegeri parlamentare de la obținerea statutului de țară candidată la UE în 2023, ceea ce adaugă o dimensiune suplimentară importanței acestui scrutin. Procesul electoral va testa capacitatea democrației georgiene de a organiza alegeri libere și corecte, în conformitate cu standardele internaționale.nt

În ultimul deceniu, scena politică georgiană a fost dominată de două partide principale: Visul Georgian (Georgian Dream) și Mișcarea Națională Unită (United National Movement – UNM). Visul Georgian, fondat de miliardarul Bidzina Ivanishvili, a preluat puterea în 2012, după înfrângerea UNM, care a fost la guvernare sub conducerea fostului președinte Mikheil Saakashvili. De atunci, Visul Georgian a reușit să-și mențină controlul asupra guvernului, dar nu fără controverse și critici.

Partidele politice și principalii actori

Visul Georgian (Georgian Dream)

Visul Georgian, partidul aflat la guvernare, se prezintă ca un garant al stabilității și al continuității reformelor pro-europene. Cu toate acestea, partidul a fost criticat pentru eșecurile în combaterea corupției și pentru intervențiile în justiție, care au ridicat semne de întrebare privind independența judiciară. De asemenea, Visul Georgian se confruntă cu provocări legate de gestionarea problemelor economice și sociale. Recentele decizii ale autorităților de la Tbilisi au provocat un val de proteste și înghețarea de facto a procesului de negocieri cu UE ori a relațiilor cu statele NATO.

Mișcarea Națională Unită (United National Movement – UNM)

UNM rămâne principalul partid de opoziție, criticând în mod constant guvernul pentru ineficiență și corupție. Condus de figura controversată a lui Mikheil Saakashvili, care trăiește în exil, partidul se concentrează pe promovarea reformelor democratice și pe integrarea europeană. Totuși, legăturile strânse cu Saakashvili, care are un trecut încărcat, pot polariza electoratul.

Alte partide și mișcări politice

Pe lângă cele două partide principale, alte formațiuni politice joacă roluri importante în peisajul politic georgian. Printre acestea se numără:

Lelo pentru Georgia (Lelo for Georgia): Un partid centrist care promovează reformele economice și statul de drept.

Strategia Aghmashenebeli (Strategy Aghmashenebeli): Un partid reformist, fondat de Giorgi Vashadze, care pune accent pe modernizarea sistemului politic și economic.

Partidul Republican (Republican Party) și Partidul Liberal Democrat (Liberal Democratic Party): Partide mai mici care susțin valorile liberale și pro-europene.

Problemele Cheie

Integrarea în UE și NATO rămâne un obiectiv central pentru majoritatea partidelor politice din Georgia. Acest proces este văzut ca o cale de a asigura stabilitatea, securitatea și prosperitatea țării. Totuși, există divergențe privind ritmul și modalitățile de a atinge aceste obiective. În timp ce Visul Georgian susține o abordare graduală, dar strict la nivel declarativ, UNM și alte partide de opoziție cer măsuri mai rapide și decisive.

Economia este un alt subiect major în dezbaterea electorală. Georgia se confruntă cu provocări economice semnificative, inclusiv rata ridicată a șomajului, sărăcia și inegalitatea veniturilor. Partidele propun diverse soluții pentru stimularea economiei, crearea de locuri de muncă și îmbunătățirea condițiilor de viață. Visul Georgian promovează continuarea investițiilor în infrastructură și turism, în timp ce opoziția critică guvernul pentru lipsa de rezultate tangibile.

Reforma justiției și corupția

Reforma justiției și întărirea statului de drept sunt teme recurente în discuțiile politice. UE și alte organisme internaționale au subliniat necesitatea unor reforme substanțiale pentru a asigura independența și eficiența sistemului judiciar. Aceste reforme sunt esențiale pentru consolidarea democrației și atragerea investițiilor străine.

Corupția rămâne o problemă persistentă în Georgia, afectând toate nivelurile guvernamentale și sectoarele economice. Lupta împotriva corupției este o prioritate declarată pentru toate partidele politice, dar există diferențe în abordare. Opoziția acuză guvernul de corupție endemică și cere măsuri mai stricte și transparente pentru eradicarea acestui flagel.

Protecția drepturilor omului și a libertăților civile este un alt aspect important al dezbaterii politice. Diverse organizații internaționale și locale au atras atenția asupra abuzurilor și încălcărilor drepturilor fundamentale. Partidele de opoziție militează pentru reforme care să asigure respectarea deplină a acestor drepturi.

Contextul social și societatea civilă

Societatea civilă joacă un rol crucial în monitorizarea și influențarea procesului electoral. Diverse organizații non-guvernamentale (ONG-uri) sunt implicate activ în promovarea transparenței, organizarea dezbaterilor publice și monitorizarea alegerilor. Aceste organizații contribuie la educarea cetățenilor privind drepturile lor electorale și la mobilizarea participării la vot. Recenta legislație adoptată de Legislativul unicameral de la Tbilisi este considerată ca fiind îndreptată împotriva entităților ong care sprijină procesul de democratizare din Georgia.

Tinerii reprezintă un segment important al electoratului, cu așteptări specifice și adesea diferite de cele ale generațiilor mai în vârstă. Tinerii sunt adesea mai pro-europeni și mai deschiși către schimbare, iar partidele politice încearcă să atragă acest segment prin platforme inovatoare și promisiuni de reforme.

Libertatea presei este un aspect vital al democrației georgiene. Deși există o diversitate de mijloace de informare, polarizarea media este evidentă. Canalele de televiziune și publicațiile sunt adesea afiliate sau simpatizează cu diverse partide politice, ceea ce influențează percepția publicului asupra campaniilor electorale și a candidaților. Organizațiile internaționale de presă monitorizează îndeaproape situația și cer respectarea libertății de exprimare și a jurnalismului independent.

Polarizarea politică și influență externă

Polarizarea politică este o caracteristică marcantă a peisajului politic georgian. Rivalitatea intensă între Visul Georgian și UNM domină scena politică, iar retorica dură și acuzațiile reciproce sunt frecvente. Această polarizare poate duce la tensiuni sociale și la dificultăți în formarea unui consens național privind problemele critice.

Influențele externe joacă un rol semnificativ în politica georgiană. Rusia rămâne un actor important, având în vedere conflictele din regiunile separatiste Abhazia și Osetia de Sud. În același timp, sprijinul occidental, în special din partea UE și a SUA, este esențial pentru susținerea reformelor și a procesului de integrare europeană. Aceste influențe externe contribuie la complexitatea și dinamismul contextului politic.

Protestele și manifestațiile sunt o parte integrantă a culturii politice din Georgia. În ultimele luni, au avut loc numeroase proteste legate de diverse probleme sociale și politice, inclusiv corupția, reforma justiției și situația economică. Aceste mișcări de protest reflectă nemulțumirile populației și pot influența rezultatul alegerilor.

Cetățenii georgieni au așteptări mari de la viitoarele alegeri. Stabilitatea economică, creșterea nivelului de trai și respectarea drepturilor fundamentale sunt printre principalele preocupări ale alegătorilor. De asemenea, mulți cetățeni doresc o guvernare transparentă și responsabilă, care să lupte eficient împotriva corupției.

Mobilizarea alegătorilor este o provocare importantă pentru toate partidele politice. Nivelul de participare la vot poate influența semnificativ rezultatul alegerilor. Campaniile electorale se concentrează pe activarea bazelor de suport și pe atragerea votanților indeciși.

Scenarii posibile

Rezultatul alegerilor parlamentare din 2024 este incert și deschis la multiple scenarii. Un scenariu posibil este menținerea Visului Georgian la putere, cu continuarea actualelor politici și reforme. Alternativ, UNM și aliații săi ar putea câștiga majoritatea, ceea ce ar putea duce la schimbări semnificative în direcția politică a țării.

Rezultatul alegerilor va avea un impact major asupra procesului de integrare europeană al Georgiei. O victorie a forțelor pro-europene ar putea accelera reformele necesare și ar întări relațiile cu UE. În schimb, o stagnare sau regres în reforme ar putea întârzia acest proces și ar afecta negativ percepția internațională asupra angajamentului Georgiei față de valorile europene.

Alegerile parlamentare din octombrie 2024 reprezintă un moment crucial pentru viitorul Georgiei. Atmosfera politică internă este marcată de tensiuni, polarizare și provocări semnificative. Partidele politice și candidații se confruntă cu așteptări mari din partea electoratului, iar rezultatul alegerilor va determina direcția viitoare a țării în ceea ce privește integrarea europeană, reforma justiției și dezvoltarea economică.

Mobilizarea cetățenilor, gestionarea influențelor externe și capacitatea de a organiza alegeri libere și corecte sunt aspecte esențiale pentru succesul democratic al Georgiei. Indiferent de rezultatul alegerilor, este clar că Georgia se află la un punct de cotitură, iar viitoarele luni vor fi decisive pentru stabilirea unui traseu care să asigure prosperitatea și stabilitatea pe termen lung.

Pariul pe Trump

Visul Georgian, partidul de guvernământ din Georgia, a declarat recent că victoria candidatului republican Donald Trump la alegerile prezidenţiale din SUA din noiembrie va aduce mai aproape sfârşitul războiului din Ucraina şi, odată cu aceasta, sfârşitul dezacordurilor cu UE şi SUA.
„Războiul din Ucraina se va încheia în cel mult un an, iar dacă republicanii vor câştiga alegerile prezidenţiale din SUA, războiul se va termina încă din ianuarie”, a spus fondatorul partidului, Bidzina Ivanişvili, dând startul campaniei electorale a partidului în vederea alegerilor legislative din Georgia din 26 octombrie.
Potrivit politicianului georgian, după încheierea războiului din Ucraina „interesele globale şi politice se vor schimba radical, inclusiv interesele specifice referitoare la Georgia”.
„De îndată ce acest război se încheie, dezacordurile noastre cu SUA şi Europa vor fi imediat uitate, iar Georgia va trezi un interes total diferit pentru forţele politice globale”, a adăugat el.
Din acest motiv, Ivanişvili a apreciat că alegerile legislative vor deveni „ultima bătălie a opoziţiei colective georgiene conduse de partidul Mişcarea Naţională Unită a fostului preşedinte Mihail Saakaşvili şi sponsorii săi pentru a destabiliza Georgia şi a deschide un al doilea front” împotriva Rusiei.
„Visul Georgian intră într-o etapă de luptă decisivă pentru a-şi păstra perspectiva europeană, pentru a consolida pacea, stabilitatea şi creşterea economică, pentru a întări valorile naţionale”, a declarat el.

Partidul global al războiului

Ivanişvili a atras atenţia că există anumite forţe externe care „impun în mod artificial radicalismul în Georgia” şi ele nu sunt altceva decât „partidul global al războiului”, cu mare pondere în actuala birocraţie care controlează SUA şi Europa şi creează impresia că există un conflict între Tbilisi, Bruxelles şi Washington.
„Această impresie va dispărea imediat ce războiul din Ucraina se va încheia”, a dat el asigurări.
Visul Georgian, care s-a abţinut să susţină sancţiunile occidentale împotriva Rusiei ca urmare a invaziei din Ucraina şi acuză opoziţia că promovează un conflict militar cu vecinul său din nord pentru a deschide un al doilea front, are sprijinul a aproximativ 60% dintre georgieni, a estimat Ivanişvili.
Politicianul georgian a promis că, dacă partidul său va câştiga alegerile, „va pune capăt definitiv în Georgia partidului războiului, radicalismului, polarizării, agenţilor fascismului liberal, astfel încât dezvoltarea paşnică şi creşterea economică să fie ireversibile”.
Datorită acestui fapt, a adăugat el, Georgia se va apropia de „standardele europene de bunăstare, care sunt necesare pentru intrarea ţării în UE”. „Numai cu pace, demnitate şi bunăstare vom avansa către Europa. Aceasta este singura alegere, fără alternativă”, a concluzionat el.

Legea agenților străinătății

Relaţiile dintre Georgia, UE şi SUA s-au deteriorat în urma aprobării de către parlament a controversatei legi „Cu privire la transparenţa influenţei străine”, care impune ONG-urilor care primesc o anumită cotă de finanţare externă să declare aceste fonduri.
În timp ce opoziţia şi Occidentul acuză Tbilisi că a aprobat o lege similară cu „legea agenţilor străinătăţii” din Rusia, Georgia afirmă că această normă este similară cu legile aprobate în SUA şi în unele ţări europene şi urmăreşte doar să garanteze suveranitatea ţării.

Premierul georgian Irakli Kobajidze a calificat joi drept „contraproductive” deciziile Statelor Unite şi ale Uniunii Europene de a îngheţa cooperarea cu Georgia.
„Regretăm aceste decizii ale SUA şi ale UE, care nu corespund aşteptărilor noastre de a relua relaţiile”, a spus şeful guvernului georgian într-o şedinţă a executivului transmisă în direct de televiziunea locală.
Kobajidze s-a referit la suspendarea de către Washington a exerciţiilor militare comune pe teritoriul georgian şi la îngheţarea unui pachet de ajutor militar al UE pentru Georgia în valoare de 30 de milioane de euro.
Aceste două decizii au fost adoptate după aprobarea, la iniţiativa guvernului de la Tbilisi, a unei legi numite de opozanţi „legea agenţilor străini”, care îngrădeşte libertatea ONG-urilor şi a presei.
„Sper că în viitor vom vedea paşi drepţi, pragmatici, raţionali şi corecţi care ne vor ajuta să restabilim relaţia”, a insistat anterior Kobajidze. El a adăugat că Georgia se aşteaptă la o reacţie din partea SUA şi a UE şi a subliniat că „deciziile lor actuale sunt contraproductive”.

Președinția, reduta democrației?

Mai mult, pe 28 iunie, ca urmare a adoptării de către Tbilisi acestei legi controversate, liderii UE au confirmat suspendarea de facto a procesului de integrare a Georgiei, care a obţinut în decembrie anul trecut statutul de ţară candidată la aderarea la UE.
Potrivit preşedintei Georgiei, Salome Zurabishvili, îngheţarea ajutorului militar al UE şi decizia Statelor Unite de a amâna exerciţiile militare în ţară sunt „rezultatul politicii nesăbuite şi ostile a guvernului faţă de partenerii occidentali”.
Guvernul a primit un răspuns la „retorica şi acţiunile sale antieuropene şi antioccidentale”, a subliniat şefa statului georgian într-o postare pe Facebook.
„Partenerii noştri ne spun că alegerea ne aparţine: să avem un viitor european sigur sau să intrăm pe orbita izolată a Rusiei”, a adăugat ea.

Marea Neagră și NATO

Declaraţia finală a summitului NATO menţionează că regiunea Mării Negre este de importanţă strategică pentru Alianţă şi precizează c ă aceasta va monitoriza în continuare evoluţiile din regiune, axându-se pe ameninţările de securitate.
Regiunea Mării Negre este menţionată în declaraţia finală alături de cea a Balcanilor de Vest, aliaţii afirmând că „rămânem puternic angajaţi pentru securitatea şi stabilitatea lor”.
„Vom continua să dezvoltăm dialogul politic şi cooperarea cu Balcanii de Vest pentru a susţine reformele, pacea regională şi securitatea, şi a contracara influenţele maligne, inclusiv dezinformarea, ameninţările hibride şi cibernetice din partea unor actori statali şi nestatali”, menţionează liderii aliaţi în textul adoptat privind această regiune.
„Rămânem dedicaţi faţă de angajamentul continuu al NATO în Balcanii de Vest, inclusiv prin intermediul forţei NATO din Kosovo (KFOR)”, se mai precizează în declarația.
În ceea ce priveşte regiunea Mării Negre, liderii aliaţi îşi reafirmă „sprijinul continuat pentru eforturile aliaţilor regionali îndreptate către susţinerea securităţii, siguranţei, stabilităţii şi libertăţii navigaţiei în regiunea Mării Negre, inclusiv, dacă este potrivit, prin intermediul Convenţiei de la Montreux din 1936”.

Georgia și R. Moldova

De asemenea, liderii aliaţi „salută activarea de către trei aliaţi de la Marea Neagră a Black Sea Mine Countermeasures Task Group”. Iniţiativa este una comună a Turciei, României şi Bulgariei şi a fost lansată în ianuarie acest an, în urma semnării unui acord trilateral la Istanbul.
„Vom monitoriza şi evalua în continuare evoluţiile în regiune şi vom mări gradul de conştientizare al circumstanţelor, cu o concentrare specială pe ameninţările la securitatea noastră şi la potenţialele oportunităţi pentru o cooperare mai strânsă cu partenerii din regiune, dacă va fi potrivit. NATO susţine aspiraţiile euroatlantice ale ţărilor interesate din această regiune”, mai precizează declaraţia finală.
În ceea ce priveşte Republica Moldova, aliaţii fac apel la Rusia „să retragă toate forţele din Republica Moldova şi Georgia, staţionate acolo fără consimţământul lor”.

În acelaşi timp, sprijinul pentru Republica Moldova este menţionat la un punct referitor la importanţa parteneriatelor NATO în asigurarea „unei abordări de securitate la 360 de grade”.
În acest context, susţin aliaţii, „salutăm eforturile Modovei de a continua reformele democratice şi progresele sale, cum este şi cazul Bosniei şi Herţegovina, cu integrarea europeană, şi suntem dedicaţi sprijinirii capabilităţilor lor de securitate şi apărare şi dezvoltării capacităţii lor de a contracara ameninţări hibride”.

Răspuns american

SUA au anunţat anterior că îşi suspendă manevrele militare cu Georgia preconizate pentru sfârşitul lunii iulie, în cadrul unei reevaluări complete a relaţiilor cu această ţară din Caucazul de Sud care se apropie de Rusia.
Manevrele, denumite „Partener nobil”, urmau să aibă loc în perioada 25 iulie – 6 august, dar au fost „amânate pe termen nelimitat”, a anunţat Pentagonul într-un comunicat de presă, după adoptarea de către Georgia a unei controversate legi privind „influenţa străină”.
SUA au ordonat în mai o reexaminare a întregii lor cooperări cu Georgia şi au anunţat deja sancţiuni vizând zeci de responsabili georgieni din cauza acestei legi.
În speţă, decizia de a amâna aceste manevre „are drept cauză falsele acuzaţii ale guvernului georgian împotriva SUA şi a altor”ţări, afirmă Pentagonul.
Washingtonul asigură astfel că a fost acuzat fals de Tbilisi că ar fi „împins Georgia să deschidă un al doilea front împotriva Rusiei cu scopul de a slăbi presiunea asupra Ucrainei” şi că ar fi participat „la două tentative de lovitură de stat împotriva partidului aflat la putere”.
Pentagonul nu a făcut nicio precizare cu privire la acuzaţiile georgiene şi nici când au fost formulate acestea.

Georgia, supărată pe decizie

SUA consideră că „nu este momentul potrivit pentru a organiza un exerciţiu militar de mare anvergură în Georgia”, se menţionează în text.
Autorităţile georgiene au promulgat în 3 iunie un text despre „influenţa străină”, inspirat dintr-o lege represivă rusă care a dus la manifestaţii uriaşe la Tbilisi timp de mai multe săptămâni şi la critici vehemente din partea ţărilor occidentale.
Fostă republică sovietică, Georgia este oficial candidată la intrarea în Uniunea Europeană din decembrie 2023 şi aspiră de asemenea să se alăture NATO.
Ministerul georgian al Apărării şi-a exprimat regretul în legătură cu decizia Pentagonului de a amâna pe termen nedeterminat exerciţiile militare comune, programate pentru perioada 25 iulie – 6 august, având în vedere „ampla revizuire a relaţiilor” dintre Washington şi ţara caucaziană.

Oprire de facto

Procesul de aderare a Georgiei la UE s-a oprit „de facto”, după adoptarea de către Tbilisi a unor legi de inspiraţie rusă considerate contrare valorilor europene, au indicat liderii celor 27 reuniţi recent într-un summit la Bruxelles.
Şefii de stat şi de guvern europeni „solicită autorităţilor georgiene să-şi clarifice intenţiile, inversând cursul actual al acţiunilor lor, care pune în pericol drumul (ţării) spre UE, conducând de facto la oprirea procesului de aderare” la UE, potrivit concluziilor summitului.
Georgia, care a obţinut în decembrie statutul de ţară candidată la UE, a adoptat o serie de legi considerate contrare valorilor europene.
Parlamentul Georgiei a mai adoptat în primă lectură un proiect de lege care interzice „propaganda LGBT”, foarte asemănător cu legislaţia folosită în Rusia pentru reprimarea minorităţilor sexuale.
Şeful diplomaţiei europene, Josep Borrell, a avertizat anterior Georgia că uşa UE s-ar putea închide dacă aceasta nu îşi va schimba politica.

Război ideologic

Parlamentul georgian a votat joi în prima lectură un proiect de lege ce interzice ”propaganda LGBT”, foarte similar unei legislaţii utilizate în Rusia pentru a reprima minorităţile sexuale.
Visul Georgian, partidul aflat la putere în această fostă republică din Caucaz, şi-a întărit în ultimii ani poziţiile conservatoare şi anti-occidentale. Textul a fost aprobat de majoritatea deputaţilor în timpul unui vot boicotat de opoziţie. Alte două lecturi, prevăzute să aibă loc până la sfârşitul anului, vor fi necesare pentru ca el să devină lege.
Proiectul interzice „propaganda relaţiilor homosexuale şi a incestului” în instituţii de învăţământ şi în emisiunile televizate.
Aceasta „se referă la difuzarea de scene intime la televiziune şi în timpul proiecţiilor de filme în sălile de cinema, ceea ce este o practică curentă”, a precizat la începutul lui iunie preşedintele Parlamentului georgian, Şalva Papuaşvili.
În Rusia, o legislaţie ce reprimă „propaganda LGBT” a fost adoptată în urmă cu zece ani şi considerabil extinsă de atunci.
Georgia a fost în ultimele luni scena unor manifestaţii masive împotriva unei legi asupra „influenţei străine”, criticată deschis de Occident şi din nou apropiată de legislaţia Rusiei asupra „agenţilor străinătăţii” care a dus la reprimarea oricărei opoziţii în această ţară.
Opozanţii acuză partidul Visul Georgian că vrea să se apropie de Moscova şi să pună în pericol aderarea sperată a ţării lor la Uniunea Europeană.
Georgia, ţară de confesiune majoritar creştin ortodoxă, a obţinut în decembrie 2023 statutul de ţară candidată, însă negocierile de aderare nu au început încă.
Partidul Visul Georgian acuză Occidentul că subminează „valorile tradiţionale”, o formulă folosită în mod regulat şi de preşedintele rus Vladimir Putin.

Abhazia și Osetia de Sud

Situația din regiunile separatiste Abhazia și Osetia de Sud rămâne una dintre cele mai complexe și tensionate aspecte ale politicii interne și externe ale Georgiei. Aceste regiuni, care și-au declarat independența față de Georgia în urma conflictelor armate din anii 1990 și războiului ruso-georgian din 2008, sunt recunoscute ca state independente doar de câteva țări, inclusiv Rusia. Restul comunității internaționale, inclusiv Georgia, le consideră teritorii ocupate de Rusia. În acest context, consolidarea armatei ruse în aceste regiuni, relațiile dintre Tbilisi și regiunile separatiste și impactul acestor dinamici asupra securității regionale sunt subiecte de o importanță capitală.

Abhazia și Osetia de Sud au fost focare de conflict încă de la destrămarea Uniunii Sovietice. În 1992-1993, conflictul din Abhazia a dus la moartea a mii de oameni și strămutarea a peste 250.000 de georgieni. Similar, în Osetia de Sud, conflictele interetnice și intervenția militară rusă din 2008 au dus la pierderi semnificative și strămutări de populație.

Războiul din 2008 a consolidat prezența militară rusă în ambele regiuni, Rusia recunoscând ulterior independența acestora și stabilind baze militare permanente. De atunci, relațiile dintre Tbilisi și regiunile separatiste au fost marcate de tensiuni constante și lipsa unui dialog constructiv.

Consolidarea prezenței militare ruse

În 2024, Rusia continuă să își consolideze prezența militară în Abhazia și Osetia de Sud. Aceasta include modernizarea bazelor militare, amplasarea de noi echipamente și armamente și creșterea numărului de trupe staționate. Aceste acțiuni sunt percepute de Tbilisi și de comunitatea internațională ca o formă de ocupare și ca o amenințare la adresa securității și stabilității regiunii.

Abhazia, cu capitala la Suhumi, se confruntă cu numeroase provocări politice și economice. Deși autoritățile abhaze susțin că sunt independente, dependența economică și militară de Rusia este profundă. Moscova finanțează o mare parte din bugetul abhaz și controlează multe dintre resursele economice ale regiunii.

Regiunea se confruntă cu dificultăți economice majore, inclusiv șomaj ridicat și infrastructură subdezvoltată. Aceste probleme sunt exacerbate de izolarea internațională și de lipsa de recunoaștere diplomatică. Autoritățile locale încearcă să atragă investiții și să dezvolte sectorul turistic, dar progresele sunt limitate din cauza instabilității politice și a controlului rusesc.

Prezența militară rusă în Abhazia include baze militare la Gudauta și Ochamchire, precum și patrule de graniță de-a lungul liniei de contact cu teritoriul controlat de Georgia. Aceste baze sunt echipate cu armament modern, inclusiv sisteme de apărare aeriană și vehicule blindate. Consolidarea prezenței militare ruse în Abhazia este văzută ca o parte a strategiei Moscovei de a-și menține influența în regiunea Mării Negre.

Osetia de Sud, redută rusă în Caucaz

Osetia de Sud, cu capitala la Tskhinvali, este și mai dependentă de Rusia decât Abhazia. Bugetul regiunii este finanțat aproape în totalitate de Moscova, iar rubla rusă este moneda oficială. Economia locală este subdezvoltată, cu puține perspective de creștere fără sprijinul rus.

Rusia controlează infrastructura esențială a regiunii, inclusiv rețelele de transport și comunicații. Autoritățile de facto din Osetia de Sud se conformează în mare măsură directivelor Moscovei, iar influența politică rusească este omniprezentă.

Militarizarea Osetiei de Sud este la fel de pronunțată ca în Abhazia, cu prezența a numeroase trupe rusești și echipamente militare. Regiunea găzduiește baze militare la Tskhinvali și Java, echipate cu tancuri, artilerie și sisteme de rachete. Aceste baze servesc nu doar la protejarea regiunii, ci și la proiectarea puterii ruse în Caucazul de Sud.

Guvernul georgian consideră Abhazia și Osetia de Sud ca fiind teritorii ocupate de Rusia și solicită restabilirea integrității teritoriale a țării. Tbilisi a adoptat o politică de ne-recunoaștere a autorităților de facto și promovează soluții pașnice pentru reintegrarea acestor regiuni.

În ultimii ani, guvernul georgian a încercat să îmbunătățească condițiile de viață ale populației din zonele adiacente liniilor de contact și să promoveze inițiative de reconciliere. Aceste inițiative includ programe de educație și sănătate destinate locuitorilor din regiunile separatiste, dar impactul lor este limitat din cauza controlului rusesc.

Dialog inexistent

Dialogul direct între Tbilisi și autoritățile de facto din Abhazia și Osetia de Sud este aproape inexistent. Încercările de a stabili canale de comunicare și de a organiza negocieri sunt rare și de obicei eșuează din cauza lipsei de încredere și a influenței ruse. Georgia participă la formatul de negocieri de la Geneva, care include Rusia, autoritățile separatiste, UE, ONU și OSCE, dar progresul este lent și limitat.

Rusia joacă un rol central în menținerea status quo-ului în Abhazia și Osetia de Sud. Moscova sprijină financiar, militar și politic aceste regiuni, folosindu-le ca pârghii pentru a-și exercita influența asupra Georgiei și pentru a împiedica extinderea NATO și a UE în Caucazul de Sud.

Rusia utilizează conflictele înghețate din aceste regiuni pentru a-și justifica prezența militară și pentru a menține instabilitatea, ceea ce îi permite să își consolideze controlul asupra regiunii. În același timp, Moscova folosește aceste conflicte ca argument împotriva aderării Georgiei la NATO, susținând că extinderea alianței ar destabiliza și mai mult regiunea.

Prezența militară rusească în Abhazia și Osetia de Sud și consolidarea acesteia în 2024 au implicații majore pentru securitatea regională. Aceste baze militare permit Rusiei să monitorizeze și să influențeze activitățile din Caucazul de Sud, menținând un potențial de destabilizare în orice moment.

Implicații și scenarii

Prezența rusească în regiunile separatiste complică eforturile Georgiei de a se alătura NATO și UE. Deși NATO și UE sprijină integritatea teritorială a Georgiei și promovează reformele necesare pentru integrare, conflictele înghețate rămân un obstacol major. Extinderea NATO în Georgia este văzută de Rusia ca o amenințare directă, iar Moscova ar putea reacționa agresiv la orice pas perceput ca o încercare de a integra Georgia în alianță.

Comunitatea internațională, inclusiv SUA, UE și organizațiile internaționale, continuă să sprijine integritatea teritorială a Georgiei și să condamne ocuparea rusească a Abhaziei și Osetiei de Sud. Acest sprijin se manifestă prin declarații diplomatice, sancțiuni împotriva Rusiei și asistență economică și militară pentru Georgia.

Situația din Abhazia și Osetia de Sud rămâne volatilă și deschisă la multiple scenarii. În absența unei soluții diplomatice, status quo-ul ar putea continua pe termen nedefinit, cu Rusia consolidându-și prezența militară și influența politică. Alternativ, schimbările în politica internațională sau internă din Rusia ar putea deschide oportunități pentru un nou dialog și posibile soluții.

Reintegrare posibilă?

Reintegrarea pașnică a Abhaziei și Osetiei de Sud în cadrul Georgiei rămâne obiectivul principal al Tbilisiului, dar realizarea acestui obiectiv necesită un angajament internațional ferm și o schimbare în politica rusă. Inițiativele de reconciliere și măsurile de creștere a încrederii sunt esențiale pentru a crea condițiile necesare unui dialog constructiv.

Situația din Abhazia și Osetia de Sud în anul electoral georgian 2024 este complexă și tensionată, cu implicații majore pentru securitatea și stabilitatea regională. Consolidarea prezenței militare ruse în aceste regiuni, relațiile tensionate dintre Tbilisi și regiunile separatiste și influențele externe creează un peisaj politic dificil de gestionat.

Georgia rămâne, cel puțin conform declarațiilor guvernamentale angajată în eforturile de reintegrare pașnică și de consolidare a democrației și a statului de drept, în timp ce comunitatea internațională sprijină integritatea teritorială a țării. Cu toate acestea, realizarea progreselor semnificative va necesita o combinație de angajament diplomatic, presiune internațională asupra Rusiei și măsuri interne de reconciliere și dezvoltare economică. În acest context, viitorul Abhaziei și Osetiei de Sud rămâne incert, iar eforturile continue pentru găsirea unei soluții pașnice și durabile sunt esențiale pentru stabilitatea pe termen lung a regiunii Caucazului de Sud.