Introducere

Extinderea Uniunii Europene are loc în momentul în care noi tări aderă la Uniune, ceea ce s-a întâmplat de mai multe ori de la momentul fondator al Uniunii. Acest proces are loc prin trei etape: depunerea candidaturii la Consiliul Uniunii Europene, negocierile de aderare și aderarea care reprezintă pasul final pentru a deveni membru. Ucraina, Republica Moldova și Georgia sunt state din Regiunea Mării Negre care vor aderarea la Uniunea Europeană, întrucât împărtășesc valorile uniunii, iar contextul geopolitic și războiul hibrid al Federației Ruse a reiterat nevoia de aderare la UE, întrucât Rusia tinde să persecute valorile democrației în favoarea unui regim autoritar controlat de Kremlin.

Ucraina

Ucraina a încercat să adere la Uniunea Europeană de la Revoluția portocalie din 2004, reușind de abia în 2017 să obțină regimul fără viză pentru cetățenii ucraineni. Acest moment însă a fost depășit în 2022, de la începutul Războiului din Ucraina în 2022. La 23 iunie 2022, Ucrainei i s-a acordat statutul de țară candidată la UE, iar la 14 decembrie 2023, Consiliul European a autorizat deschiderea negocierilor de aderare cu Kievul, care în mod oficial au avut loc după 25 iunie 2024. Oficialii europeni apreciază termenul de aderare până în 2030, președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen declara în februarie 2025 că “Apreciez cu adevărat voința politică care există. Aș spune chiar că procesul ucrainean bazat pe merit, dacă continuă la această viteză și la această calitate, poate că ar putea fi mai devreme de 2030”. Totuși dacă analizăm pragmatic situația din Ucraina, procesul de aderare va dura mai mult decât până în 2030 din mai multe motive.

De ce Ucraina va avea dificultăți de aderare ?

În primul rând, Ucraina este în conflict deschis cu Federația Rusă din anul 2022, care în pofida afirmațiilor atât din partea Washingtonului, cât și a Rusiei privind dorința de negociere, în realitate ofensiva militară continuă, iar negocierile care s-au petrecut până astăzi au eșuat, semănând mai degrabă cu o tactică de ridiculizarea din partea Rusiei a administrației de la Washington, menținând astfel ideea unui conflict de lungă durată și o stare de instabilitate geopolitică în regiune. În același timp, nu este clar în ce formulă Ucraina va adera l-a UE, întrucât are teritorii ocupate de către armata rusă, soarta cărora este neclară până la stabilirea unui tratat de pace. De asemenea, ar trebui ca în Ucraina să nu existe armate străine de menținere a păcii pentru ca Ucraina să poată adera la uniune, dar care reprezintă un scenariu ipotetic propus de Washington pentru a asigura pacea în Ucraina. Un alt motiv care reprezintă un pericol pentru aderarea la Uniune este instabilitatea politică. În cazul semnării unui tratat de pace care ar pune capăt războiului va exista o perioadă de instabilitate politică. Vom avea un stat distrus de către război, cu o economie precară distrusă și o societate traumatizată de consecințele de război. Tradițional democrația este un regim greu de instaurat, dar care este foarte ușor de dat jos, iar în cazul aderării trebuie să existe stabilitate din partea ambelor părți pentru a negocia cele 35 de capitole ale acquis-ului comunitar necesare pentru aderare. De asemenea, în cazul acestui proces, fiecare capitol necesită negocieri bilaterale și aprobarea tuturor celor 27 de state membre ale UE care nu întotdeauna ajung la un consens. În acest sens, curentul anti-Ucraina tot mai vizibil în unele state membre, alimentat de retorica populistă și de creșterea influenței extremei drepte, poate constitui un obstacol suplimentar în calea unui proces de aderare coerent și previzibil. Încă un factor îl reprezintă chestiunile de ordin economic. În procesul de aderare în cazul persistenței războiului, UE nu poate acorda ajutor pentru ca Ucraina să poată completa cele 35 de capitole, datorită incertitudinilor politice. Uniunea se rezumă doar la acordarea unui ajutor militar sau umanitar, însă investițiile economice nu sunt rentabile în absența stabilității. Pe de altă parte, în cazul finalizării războiului, este clar că UE va oferi sprijin financiar pentru reconstrucția statului, iar cele mai multe fonduri vor fi acordată acestora, ceea ce va nemulțumi majoritatea statelor actuale care beneficiază de din diverse fonduri ale UE, alături de alimentare retoricilor suveraniste și anti-UE deja existente în unele state, în special în Europa de Est. În această perioadă de criză globală, care afectează în același timp și uniunea europeană, în special de la începutul războiului tarifelor, dar și a datorită problemelor de ordin intern a uniunii în special în domeniul apărării și a competitivității economice. Este clar că apariția unui nou membru care va avea nevoie de finanțare masivă va crea o gaură în bugetul UE, care deja are cheltuieli ce duc treptat la o nouă criză economică.

Beneficiile aderării Ucrainei la UE

În pofida existenței multiplelor probleme privind aderarea Ucrainei la Comunitatea Europeană, totuși atât uniunea cât și Ucraina ar obține beneficii din acest parteneriat. În primul rând, ar garanta securitate în Europa de est și regiunea mării negre, în fața pericolului rusesc și va deveni forță stabilizatoare importantă pentru Uniunea Europeană și să ajute blocul să devină un actor global autosuficient, fără a menționa că ar oferi, de asemenea, o soluție la problema unei forțe europene independente. Pe lângă garanții de securitate, Ucraina are multe tipuri de materie primă cărbune, lithium, cobalt and titanium, dar și potențial energetic pentru uniune. Deși Ucraina are deja semnat un acord cu Statele Unite privind exploatarea acestor minerale rare, totuși cu eforturi din partea partenerilor europeni pentru a obține acces reducând dependența față de China, care în prezent este un aliat strategic al Rusiei. Integrarea Ucrainei în piața internă a UE ar deschide un potențial economic semnificativ pentru companiile europene, în special pentru IMM-uri, și ar consolida competitivitatea globală a Uniunii, în special în sectorul agricol. Aderarea Ucrainei ar crește cu circa o treime suprafața arabilă a UE, sporindu-i rolul ca actor-cheie în securitatea alimentară globală și poziționând-o ca principal exportator mondial de cereale, înaintea Rusiei.

Ucraina este un caz special de aderare având în vedere condițiile în care au fost lansate negocierile pentru a deveni partea uniunii. Totuși, aderarea acesteia trebuie tratată realist ținând cont de toate aspectele și schimbările geopolitice din regiune, evitând o aderare pripită care ar afecta atât Ucraina și Uniunea, valorificând parteneriatul celor două părți pe deplin.

Republica Moldova

În anul 2022 Republicii Moldova i-a fost acordat statutul de țară candidată simultan cu Ucraina, astfel cele două țări ar trebui să adere simultan la Uniunea Europeană, după cum a fost în cazul României și Bulgariei. În 2024 au început primele negocieri de aderare, din cadrul celor 35 de capitole necesar de implementat pentru a deveni membru. Astfel, negocierile au putut avea loc ca urmare a progresului înregistrat de guvernarea europeană, dar și a intervenției militare rusești în Ucraina care a demonstrat fragilitatea geopolitică în Europa de Est. Pentru a arăta dorința cetățenilor de urmare a drumului european a fost organizat referendumul din 20 octombrie 2024 inițiat de către guvernarea pro-europeană pentru aderarea la Uniunea Europeană, preconizat de a avea rezultate extraordinare, a demonstrat fragilitatea sistemului democratic în fața pericolului rusesc. Deși referendumul a întrunit cvorumul electoral, cu un rezultat de doar 50,38 la sută, văzut ca un eșec al guvernării pro-europene care preconiza un rezultat mai mare, totuși chiar și acest rezultat a demonstrat dorința cetățenilor de a urma drumul european.

Obstacolele aderării la Uniunea Europeană

În comparație cu Ucraina, implicată într-un conflict conflict militar, Moldova beneficiază de o relativă stabilitate politică. Pe lângă absența unui conflict militar, existența unei stabilități politice trebuie menționată, există o președintă pro-europeană care a fost realeasă pentru cel de-al doilea mandat consecutiv și o majoritate la guvernare care lucrează pentru a finaliza procesul de aderare cât mai rapid. Deși, acest peisaj reflectă stabilitate, în realitate Republica Moldova se confruntă cu un război informațional din partea Federației Ruse, care pe lângă campanii de dezinformare și propagandă în mediul online, folosește Regiunea separatistă transnistreană pentru sabotaj, alături de Găgăuzia pentru a destabiliza situația internă. În același timp alegerile din această toamnă pun în joc o miză enormă pentru viitorul democrației din RM, întrucât se vor întâlni două tabere care aspiră majoritate politică la guvernare, tabăra pro-rusă și tabăra pro-europeană. Astfel, se estimează că partidul pro european Acțiune și Solidaritate ar obține 45 de mandate în parlament și nu vor obține majoritate în parlament precum în mandatul anterior, ceea ce va îngreuna procesul de aderare la UE. Această posibilă fragmentare politică ar putea duce la blocaje legislative și la încetinirea implementării reformelor necesare în procesul de aderare. În plus, o coabitare dificilă între forțele pro-europene și cele pro-ruse ar putea alimenta instabilitatea internă, oferind Federației Ruse noi oportunități de influență și destabilizare.

Georgia

Georgia este un stat cu potențial de aderare care a depus oficial cererea de aderare la UE pe 3 martie 2022. Pe 14 decembrie 2023, Consiliul European i-a acordat statutul de țară candidată, condiționat de implementarea a nouă pași esențiali recomandați de Comisia Europeană, inclusiv reforme în domeniul justiției, combaterea corupției și consolidarea statului de drept. Aderarea Georgiei ar fi asigurat stabilitatea în regiunea Mării Negre, fiind un stat constant atacat de către propaganda rusă și care la fel ca Ucraina a avut o intervenție militară din partea Rusiei în 2008 în Osetia de Sud, care este o enclavă sprijinită de Rusia la fel ca în cazul celorlalte state din regiune se manifestă interes politic pentru Kremlin.

Georgia – un caz special

Georgia reprezintă un caz special întrucât au fost suspendate negocierile de aderare cu Uniunea Europeană din partea propriului partid de guvernare, ales în urma alegerilor din 26 octombrie 2024, ceea ce a generat o criza politică fără precedent care a devenit una de natură existențială, în contextul în care partidul de guvernământ Georgian Dream aflat la guvernare de 12 ani a suspendat procesul de aderare la UE, în pofida obținerii statutului de țară candidată. Această decizie a declanșat proteste masive și riscă să întărească influența Rusiei în Caucazul de Sud, punând în pericol parcursul democratic al țării. Motivul pentru care au fost suspendate negocierile de aderare se află în primul rând în adoptarea Legii privind transparența influenței străine în mai 2024 de către partidul de guvernământ Visul Georgian care este văzut drept o metodă de a submina societatea civilă georgiană și prevede că ONG-urile, instituțiile media și alte organizații care primesc peste 20% din finanțare din străinătate trebuie să se înregistreze oficial ca „agenți ai influenței străine; Prevede sancțiuni financiare semnificative pentru cei care nu se conformează; Permite autorităților să efectueze controale și să ceară informații detaliate despre activitatea și finanțarea organizațiilor vizate. Această lege și ulterioara victorie la alegeri a partidului Visul Georgian a stârnit un val de emoții în societatea, generând proteste în masă la care Parlamentul European a răspuns prin adoptarea unei rezoluții neobligatorii care respingea rezultatele alegerilor parlamentare din Georgia din octombrie 2024, invocând „nereguli semnificative” și solicitând organizarea unor noi alegeri sub supraveghere internațională. Astfel, UE și-a arăta poziția asupra situației politice interne a Georgiei, fiind un avertisment privind abaterea de la valorile europene promovate de Uniune, ceea ce în concluzie a dus la suspendarea negocierilor de către guvernul georgian, sub conducerea prim-ministrului Irakli Kobakhidze. Răspunsul slab și fragmentat al Uniunii Europene care în același timp este marcat de lipsa unei poziții comune din cauza opoziției unor state membre precum Ungaria și Slovaci state ce sunt mai degrabă considerate mai degrabă democrații iliberale, a subminat credibilitatea UE ca actor strategic și apărător al valorilor democratice în regiune în special după ce a suspendat regimul de călătorii fără vize pentru cetățenii georgieni. Această lipsă de acțiune fermă din partea UE permite o posibilă alunecare a Georgiei către un regim autoritar și o apropiere de Rusia, ceea ce ar putea destabiliza grav echilibrul geopolitic din estul Europei, Caucaz și Regiunea Mării negre, în special datorită poziția sale geografice care nu îngreunează ci dimpotrivă, facilitează accesul strategic al actorilor externi în regiune. Astfel, o eventuală reorientare a Georgiei către Rusia ar putea crea un coridor de influență continuă între Federația Rusă și statele separatiste din regiune, slăbind semnificativ capacitatea UE și a NATO de a-și proiecta stabilitatea și valorile democratice în Vecinătatea Estică. Este necesar pentru Uniunea Europeană să-și afirme suportul pentru Georgia pentru a continua procesul de aderare și de a asigura securitatea uniunii.

Concluzii

Extinderea Uniunii Europene este un proces dificil în special în această perioadă complicată în care Uniunea se confruntă direct cu pericolul rusesc care subminează eforturile statelor candidate în negocierile de aderare și există incertitudini privind capacitatea instituțională, economică și politică a Uniunii de a integra noi membri fără a compromite stabilitatea internă. În plus, reticențele unor state membre, creșterea euroscepticismului și ascensiunea partidelor populiste contribuie la încetinirea procesului, punând sub semnul întrebării angajamentul real față de extinderea spre Est, alături de probleme interne ale candidaților fac acest proces mai dificil decât a fost în cazurile precedente reușite.