Ambasadorul Federatiei Ruse la Bucuresti, Aleksandr Ciurilin

“Rusii una gandesc, alta spun si cu totul altceva fac”, spunea odata intr-o descriere sumara a vecinilor nostri de la Rasarit, fostul sef al spionajului romanesc pret de 16 ani, Mihail Moruzov, culmea un fiu de cazaci cu frica lui Dumnezeu. Poate nu la fel de transanta este si astazi aceasta problema la aproape un secol de cand a fost rostita, desi cred ca vor fi multi cei care ma vor contrazice. Cert este ca relatiile romano-ruse, chiar daca nu se poate vorbi de un “inghet”, sunt cel putin incremenite. |ncremenite nici macar in vreun proiect. Din contra – niciunul. Mai grav este ca nici macar nu se intrezareste o oaza de speranta iar fiecare dintre ceele doua parti se gandeste ca daca va oferi partenerului un deget, i se va lua apoi toata mana. Asa ca, la fel ca si in povestea lui Creanga, nici Romania nu vrea sa-i dea nas lui Ivan, pentru a nu i se suie pe divan, nici Rusia nu vrea sa ii ofere vreo alternativa viabila ciobanului mioritic.

Astfel, joia aceasta, Casa Titulescu, care poarta numele abilului diplomat roman acuzat de gurile rele de atitudini filoruse, a gazduit un fel de reuniune stiintifico-diplomatica a “Casei Prieteniei romino-ruse”. Amfitrionul aceastei manifestari a fost ex-premierul Adrian Nastase iar oaspetele sau de seama a fos nimeni altul decat ambasadorul rus la Bucuresti, Alexandr Ciurilin. Cu a sa statura impozanta, Ciurilin a depanat in fata tuturor obiectivele majore ale politicii externe a Rusiei. Manifestarea s-a dorit mai mult a fi un fel de raspuns al Moscovei la declaratiile lui Teodor Baconschi, dupa ce in urma cu doua saptamani, acesta afirmat la bilantul MAE pe 2010 ca are in plan o serie de “gesturi simbolice” menite sa creasca gradul de incredere reciproca in relatia bilaterala. Dupa ce si-a trecut auditoriu printr-o serie de precizari, luate pe caprarii in functie de zone de interes ale Rusiei, ambasadorul Ciurilin, a lasat “desertul” pentru final. Atunci ne-a spus ca soldatii romani au fost unii foarte viteji si ca au contribuit decisiv la victoria asupra nazismului, enumerand tarile dezrobite de bravii ostasi romani.

Pana aici nimic incorect deoarece chiar in expunerile unor mari specialisti “intoarcerea armelor de catre romani” a scurtat cel de-Al Doilea Razboi Mondial cu circa 200 de zile. Cu toate acestea, nici de data aceasta Ciurilin nu a putut preciza de ce contributia Romaniei la victoria finala nu a fost luata in seama, Bucurestii fiind categoristi drept parte invinsa la semnarea Tratului de pace de la Paris din 1946. Apoi, domnul Ciurilin a vorbit despre modestia poporului rus care “nu priveste de sus” Romania. O problema pe care probabil o resimt doar o parte a unor diplomati romani frustrati trimisi in misiune la Moscova care nu si-au putut desfasura activitatea. In niciun caz poporul roman care nu a avut niciodata complexe de inferioritate pe niciun palier fata de “Marele Urs”. Atat cultural, spiritual sau militar. Asupra acestui “desert rusesc”, asemanator cu unul turcesc, Nastase a intervenit genial intrebandu-l retoric pe Ciurilin: “Domnule ambasador, ar putea fi acest desert mai usor”, invocand in gluma o necesitate de regim fata de astfel de dulciurile rusesti.

Dupa ce am traversat probleme Rusiei “de la Pacific la Urali”, pana-n Kurile si inapoi in Magreb si vechea Persie, Ciurilin a omis sa mentioneze  vechea rana. Basarabia. Sau Republica Moldova cea “moldovenista” creata de militianul preferat, Voronin. In expunerea sa pacifista, nicio referire. Nicio referire nici la dosarul transnistrean, un “conflict inghetat” intretinut de la Moscova ce sta ca un ghimpe in coasta Romaniei si a UE, la o distanta de circa 200 de kilometri. Nimic despre noul profil proeuropean ce se contureaza de cativa ani la Chisinau. Nimic din probleme spinoase care ar trebui scoase din sertar pe masa discutiilor. Nimic concret, doar vorbe si declaratii intortocheate impachetate abil sub forma unor cuvantari poleite in cheia dublului standard cum numai abila diplomatie de la MGIMO stie sa cultive.

Ni s-a vorbit in schimb despre colaborare. Economica. Bineinteles, in sfera zonei energetice. Un subiect pe care Rusia incearca sa-l zgandere si in Romania, tara care nu depinde decat in proportie de 30% de gazul rusesc de import. O cifra un pic cam mica pentru bosii de la Gazprom care nu vad cu ochi buni independenta energetica a Romaniei care nu prea depind de robinetul rusesc. Basca, mai sunt in cardasie pentru Nabucco si mai grav ar vrea sa se erijeze si in distribuitor de gaz la Marea Neagra prin intermediul AGRI. Un pic cam mult pentru o tara care imparte acelasi “lac” cu Moscova si mai pune pe mal si cateva zeci de rachete SM-3. Dar asta e alt` discu]ie separat`.

Desi a pomenit ceva si despre o apropiere politica intre Bucuresti si Moscova, ambasadorul rus nu a expus si vreo metoda prin care acest lucru s-ar putea realiza. Nu a ezitat insa Nastase sa faca acest lucru, care i-a explicat diplomatic diplomatului rus ca Romania crede in valori precum autodeterminarea popoarelor si lupta impotriva fenomenului terorist, motiv pentru care isi construieste alaturi de partenerii militari sisteme de securitate cu rol defensiv. Acesta a mai adaugat ca ar fi dorit sa auda si din partea Rusiei ca impartaseste aceste valori, atribute care ar putea constitui o baza de relansare in domeniul politic.

Un alt domeniu pe care Moscova isi doreste “un restart” cu Bucurestiul dupa modelul patentat deja in era Obama, este cel cultural. Anuntul a lasat un gura cascata o importanta parte a salii din Casa Titulescu. De ani de zile, Romania inceaca sa comunice cu Rusia prin intermediul unei comisii mixte formata in special din istorici. Toata activitatea acestei comisii mixte se concetreaza pe recuperarea unor documente romanesti si pe accesul cu taraita a unor istorici romani in arhivele Moscovei. De ani de zile rezultatele acestor intrevederi la nivel de experti au fost, ca sa folosim niste termeni cat mai diplomatici, aproape nule. In schimb, intr-un gest de bunavointa absoluta, seful diplomatiei ruse, Serghei Lavrov a facut un excelent exercitiu de PR electoral pentru comunisti, ducandu-i lui Voronin, in martie 2009, cu putin inaintea “Revolutiei Twitter” de la Chisinau, copii ale manuscriselor lui Dimitrie si Antioh Cantemir. Un gest reprobabil si inamical fata de Romania. Mai mult, absolut inutil pentru acolitii “moldovenismului” lui Voronin in conditiile in care Dimitrie Cantemir a fost un domn roman nascut intr-o comuna din judetul Vaslui.

In concluzie, Excelenta voastra Alekandr Ciurilin, atat timp cat problemele reale ruso-romane nu vor fi scoase pe masa discutiile si discutate la rece, fara patima sau ascunzisuri, falsificari si minciuni prin omisiune, atunci se va putea vorbi in termeni de relatii “romano-ruse”. Pana atunci crivatul va continua sa bata rece intre cele doua popoare iar gerul nu va fi resimtit decat la Chisinau, acolo unde se duce o batalie acerba intre “ce a fost” si “ce va fi”, intre matriosci si oameni politici de viitor, intre dependenta si autoderteminare, intre frica si curaj. Intre supunere si libertate!