Raportul anual al Secretarului General pentru 2024, publicat la 24 aprilie 2025, oferă o imagine de ansamblu concisă a principalelor realizări și priorități ale NATO din ultimul an. Raportul subliniază angajamentul constant al Alianței față de apărarea colectivă și coeziunea între cele 32 de state membre ale sale. În contextul a ceea ce Secretarul General, Mark Rutte, descrie drept „cel mai periculos mediu de securitate din ultimele generații”, raportul evidențiază eforturile de consolidare a descurajării și apărării în toate domeniile.

Contextul strategic în 2024

În 2024, NATO a operat în cadrul a ceea ce secretarul general Jens Stoltenberg a numit „cel mai periculos mediu de securitate din ultimele generații”, o declarație bazată nu pe retorică, ci pe convergența fără precedent a crizelor și amenințărilor sistemice din întreaga zonă euro-atlantică. Impactul durabil al invaziei la scară largă a Ucrainei de către Rusia, aflată acum în al treilea an, a forțat Alianța să se confrunte cu reapariția războiului de mare intensitate pe continentul european – o realitate care a spulberat presupunerile de stabilitate post-Război Rece și a necesitat o reconfigurare fundamentală a calculului strategic al NATO.

Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei a rămas principala provocare a NATO. Sprijinul Alianței pentru Kiev s-a extins dincolo de gesturile simbolice: a cuprins livrarea în timp real de echipamente militare (inclusiv sisteme de apărare aeriană și artilerie), coordonarea prin intermediul Grupului de Contact pentru Apărare al Ucrainei și consolidarea flancului estic al NATO. Activarea Forței de Reacție Aliate (ARF) în iulie 2024 a reprezentat o evoluție structurală a posturii forțelor – concepută nu numai pentru descurajare, ci și pentru un răspuns rapid și scalabil la crize. Această forță a înlocuit Forța de Răspuns NATO tradițională și a inclus formațiuni pre-atribuite, adaptate misiunilor, în cadrul noului Model de Forță NATO. În același timp, opt grupuri de luptă multinaționale – formate din trupe din întreaga Alianță – au rămas staționate de-a lungul frontierei de est, oferind un punct de plecare împotriva expansiunii rusești în continuare.

Dincolo de amenințările militare tradiționale, anul 2024 a fost martorul unei intensificări semnificative a războiului hibrid, în special din partea Rusiei. Entități legate de GRU și FSB au efectuat atacuri cibernetice asupra instituțiilor financiare și a sistemelor guvernamentale din țări precum Estonia, Polonia și Germania, în timp ce campanii coordonate de dezinformare au încercat să submineze încrederea publicului înaintea unor alegeri cheie. În special, o intruziune cibernetică care a vizat rețeaua energetică a Letoniei în martie 2024 a perturbat pentru scurt timp distribuția regională de energie electrică – o reamintire dură a faptului că infrastructura critică este acum o linie frontală în confruntarea hibridă. Răspunsul NATO a implicat consolidarea echipelor sale de răspuns rapid cibernetic, dezvoltarea de noi protocoale de informații privind amenințările și integrarea centrelor naționale de securitate cibernetică în planificarea colectivă a apărării.

Din punct de vedere geopolitic, NATO s-a confruntat cu complicația suplimentară a alinierii crescânde sino-ruse. În august 2024, exercițiile navale comune ruso-chineze din Marea Barents – susținute de o poziție diplomatică coordonată la ONU – au evidențiat provocarea reprezentată de doi competitori aproape egali care încearcă să submineze influența occidentală atât în ​​arenele regionale, cât și globale. Comunicarea strategică a NATO a început să se schimbe în consecință, cu referiri tot mai mari la „implicațiile globale ale coordonării autoritare” și la necesitatea de a extinde descurajarea și parteneriatele dincolo de zona Atlanticului de Nord.

Din punct de vedere politic, Summitul de la Vilnius din decembrie 2023 a marcat un punct de cotitură în angajamentul NATO față de pregătirea pentru viitor. Liderii aliați au aprobat o nouă generație de planuri regionale de apărare, au prioritizat interoperabilitatea și mobilitatea forțelor și au promis cheltuieli mai ambițioase pentru apărare. Aliații europeni și Canada și-au majorat cheltuielile reale pentru apărare cu 19,4% față de anul precedent, ajungând la 486 de miliarde de dolari – o realizare notabilă, dar încă sub decalajul de capabilități identificat în domenii cheie precum transportul strategic, apărarea integrată aeriană și cu rachete și supravegherea spațială. Secretarul general Stoltenberg a subliniat urgența acestor investiții, avertizând că descurajarea fără pregătire este „descurajare doar de fațadă”.

NATO și-a revitalizat, de asemenea, strategia de parteneriate globale. Cooperarea cu Uniunea Europeană s-a concentrat pe mobilitatea militară, reziliență și conștientizarea situațională comună. Simultan, NATO a aprofundat dialogurile politice cu partenerii din Indo-Pacific – în special Japonia, Coreea de Sud, Australia și Noua Zeelandă – pentru a alinia răspunsurile la provocările comune, cum ar fi practicile economice coercitive, instabilitatea cibernetică și militarizarea crescândă a rutelor maritime critice. Aceste acțiuni reflectă recunoașterea de către NATO a faptului că securitatea regiunilor euro-atlantică și indo-pacifică este din ce în ce mai interconectată.

Colectiv, contextul strategic al anului 2024 a relevat o Alianță în tranziție: confruntată cu amenințări multiple și stratificate, recalibrându-și în același timp arhitectura de apărare și postura diplomatică pentru a răspunde cerințelor unei lumi din ce în ce mai multipolare și contestate.

Consolidarea descurajării și apărării

Ca răspuns la ceea ce NATO a numit oficial „cel mai periculos mediu de securitate din ultimele generații”, Alianța a luat măsuri decisive pentru a-și extinde și operaționaliza capacitățile de descurajare în 2024. Rezerva de personal cu capacitate de luptă și disponibilitate ridicată a fost extinsă la aproximativ 500.000 de soldați, cuprinzând forțe terestre, aeriene, maritime, cibernetice și spațiale. Aceste unități au fost structurate pentru desfășurare rapidă cu preaviz scurt sau fără preaviz, adaptate atât pentru apărarea teritorială, cât și pentru operațiuni în afara zonei. O etapă importantă a fost activarea oficială a Forței de Reacție Aliate (ARF) în iulie 2024, care a înlocuit Forța de Răspuns NATO tradițională. Spre deosebire de predecesorul său, ARF a integrat formațiuni pre-atribuite, specifice scenariilor, concepute în cadrul noului Model de Forță NATO, permițând o desfășurare scalabilă și flexibilă bazată pe geografia amenințărilor. Această transformare a urmărit eliminarea întârzierilor anterioare în mobilizare prin integrarea disponibilității la fiecare eșalon de comandă. În plus, NATO a susținut opt ​​grupuri de luptă multinaționale staționate în Estonia, Letonia, Lituania și Polonia, servind atât ca elemente de descurajare simbolice, cât și operaționale pe cele mai expuse linii ale frontului Alianței.

Pentru a-și valida postura de pregătire și a consolida interoperabilitatea aliaților, NATO a lansat Steadfast Defender 24 – cel mai mare exercițiu NATO de la sfârșitul Războiului Rece. Din ianuarie până în mai 2024, peste 90.000 de soldați, 50 de nave militare, 80 de platforme aeriene și peste 1.100 de vehicule de luptă au fost mobilizate în Europa de Vest, Centrală și de Est. Exercițiul nu a fost doar o demonstrație de forță, ci o demonstrație live a conceptului de întărire transatlantică al NATO, dovedind capacitatea Alianței de a muta forțe substanțiale din America de Nord în Europa sub presiunea timpului. Într-o evoluție regională semnificativă, Steadfast Dart, un exercițiu ulterior care a implicat 10.000 de soldați, a fost desfășurat în vecinătatea frontierei de vest a Ucrainei. Acesta a simulat scenarii de criză hibridă, inclusiv interferențe cibernetice și atacuri la infrastructură, în condiții de luptă de mare intensitate. Aceste exerciții au servit unui dublu scop: liniștirea aliaților est-europeni și semnalarea către Rusia a faptului că garanțiile NATO prevăzute la Articolul 5 rămân credibile. Între timp, operațiuni mai specifice, precum Ramstein Flag 2025, au testat capacitățile integrate de comandă și control aerian ale NATO în condiții de stres din lumea reală – cum ar fi bruiajul GPS, roiurile de drone și atacurile simulate cu rachete balistice – reprezentând un salt important către o descurajare multi-domeniu credibilă.

Recunoscând că câmpurile de luptă de mâine vor fi contestate în sfere multiple, care se suprapun, NATO și-a accelerat tranziția către operațiuni multi-domeniu (MDO) complet integrate. Pregătirea pentru apărarea cibernetică a cunoscut progrese deosebite: atacurile simulate atribuite grupurilor sponsorizate de stat – în special cele legate de actori ruși și chinezi – au fost utilizate pentru a antrena răspunsul la incidente transfrontaliere, coordonarea dintre CERT-urile (echipele de răspuns la situații de urgență informatică) civile și militare și reziliența structurii de comandă digitală a NATO. În spațiu, Consiliul pentru Știință și Tehnologie al NATO a inițiat proiecte de fezabilitate privind redundanța activelor spațiale și reziliența sateliților, cu scopul de a asigura capacități de comandă, navigație și supraveghere neîntrerupte chiar și în condiții ostile. Pentru a instituționaliza reacția rapidă în toate mediile, Procesul de pregătire al NATO a fost restructurat: aliații aderă acum la standarde comune pentru declararea disponibilității forțelor și demonstrarea capacității lor de desfășurare, ceea ce a redus semnificativ ambiguitatea în termenele de răspuns la crize.

În cele din urmă, liderii militari ai NATO au subliniat că descurajarea este eficientă doar atunci când este exercitată în comun, în mai multe domenii și cu realism. Formatul multi-teatru al exercițiului Ramstein Flag, desfășurat simultan în Europa Centrală și în Arctica, a validat capacitatea NATO de a executa operațiuni integrate care implică poliție aeriană, izolarea perturbărilor cibernetice, interdicție navală și manevră a forțelor terestre în medii de comunicații contestate și degradate. Aceste exerciții – desfășurate în coordonare cu agențiile civile naționale – au oferit o dovadă esențială că NATO nu este doar reactivă, ci și se adaptează proactiv atât la amenințările hibride, cât și la cele cinetice. Împreună, aceste evoluții strategice și operaționale au contribuit la ancorarea posturii de descurajare a NATO pentru 2024 ca una agilă, integrată și demonstrabil capabilă să răspundă la agresiunea din partea oricărui vector, convențional sau neconvențional.

Partajarea sarcinilor și dezvoltarea capacităților

În 2024, NATO și-a intensificat atenția asupra partajării echitabile a sarcinilor și extinderii bazei sale industriale și tehnologice de apărare – ca răspuns atât realităților dure ale agresiunii susținute a Rusiei, cât și imperativului intern pentru o postură de apărare colectivă credibilă. Anul a subliniat nu doar creșterea investițiilor militare, ci și angajamente naționale divergente și reînnoirea tensiunilor politice în jurul partajării costurilor.

Împreună, membrii NATO și-au majorat cheltuielile pentru apărare la aproximativ 1,506 trilioane de dolari americani, reprezentând 55% din cheltuielile militare globale. Aceasta a marcat o creștere de 11% față de 2023 și a reflectat o schimbare decisivă în rândul aliaților europeni și al Canadei, care au reprezentat împreună o parte semnificativă a creșterii. Cu toate acestea, asimetriile structurale au persistat: Statele Unite au contribuit cu aproximativ 64% la cheltuielile totale de apărare ale NATO – reaprinzând dezbaterile de lungă durată despre echitatea sarcinii transatlantice. Oficialii americani, inclusiv Secretarul Apărării și liderii Congresului, au pledat public pentru creșterea pragului de referință de 2% din PIB, sugerând o nouă țintă de 2,5-3% pentru a reflecta cerințele moderne de capabilități.

Printre statele membre, Polonia a ieșit în evidență ca un contribuitor remarcabil, crescându-și cheltuielile pentru apărare de la 2,7% din PIB în 2022 la 4,2% în 2024, cu o creștere estimată la 4,7% în 2025. Investițiile Varșoviei au inclus achiziționarea la scară largă de tancuri Abrams, sisteme HIMARS și tancuri sud-coreene K2 Black Panther, semnalând o ambiție strategică de a deveni principalul centru de apărare pe flancul estic al NATO. În schimb, Canada, Italia și Spania au rămas sub pragul de 2%, provocând fricțiuni diplomatice – în special deoarece cheltuielile canadiene pentru apărare s-au situat în apropierea a 1,3% din PIB, în ciuda preocupărilor crescânde legate de securitatea regională în Arctica.

În paralel cu aceste schimbări bugetare, NATO s-a concentrat pe consolidarea capacității sale industriale de apărare pentru a susține sprijinul pe termen lung acordat Ucrainei și a reaproviziona stocurile epuizate de peste doi ani de asistență militară intensă. Angajamentul NATO privind extinderea capacității industriale, adoptat în 2024, a stabilit repere concrete pentru creșterea producției interne de muniții cheie, cum ar fi obuzele de artilerie de 155 mm, interceptoarele de apărare aeriană și vehiculele blindate. Cu toate acestea, implementarea a rămas inegală. De exemplu, Republica Cehă și Norvegia au reușit să intensifice producția de obuze prin consorții public-private, în timp ce state mai mari, precum Germania și Franța, s-au confruntat cu blocaje interne în materie de reglementări și achiziții.

Inovația tehnologică a primit sprijin instituțional prin intermediul Acceleratorului de Inovare în Apărare pentru Atlanticul de Nord (DIANA), care a devenit pe deplin operațional în 2024. DIANA a sprijinit peste 120 de startup-uri în 25 de acceleratoare, inclusiv parteneriate cu instituții precum Laboratorul de Știință și Tehnologie a Apărării din Marea Britanie și Laboratorul Lincoln al MIT. Prototipurile finanțate au variat de la drone de supraveghere bazate pe inteligență artificială până la sisteme de comunicații criptate cuantic, anumite tehnologii fiind destinate implementării la nivelul întregii NATO până în 2026.

Cu toate acestea, peisajul industrial de apărare fragmentat al Europei a continuat să împiedice eficiența. Agenția Europeană de Apărare (AEA) a estimat ineficiențe anuale de 25 de miliarde de euro din cauza achizițiilor publice duplicate și a lipsei de coordonare transfrontalieră. Pentru a atenua acest lucru, Comisia Europeană a introdus Programul pentru Industria Europeană de Apărare (EDIP), alocând 1,5 miliarde de euro pentru perioada 2025-2027 pentru a stimula producția comună de arme și a debloca economii de scară. În ciuda acestui efort, interesele naționale – în special ale marilor producători precum Franța și Italia – au rămas o barieră în calea unei armonizări industriale complete.

În contextul acestui ecosistem în continuă evoluție, NATO și UE au recunoscut urgența tranziției către un „mod de economie de război”. Această schimbare a implicat creșterea producției, stabilirea unor standarde comune de stocare și accelerarea cadrelor de interoperabilitate în cadrul Alianței. Integrarea Ucrainei în structurile europene de apărare a fost o prioritate politică cheie: în 2024 au fost lansate Forumul Industriei de Apărare UE-Ucraina și deschiderea Biroului UE pentru Inovare în Apărare la Kiev, creând căi instituționale pentru achiziții publice comune și cercetare și dezvoltare în domeniul apărării între firmele ucrainene și partenerii UE.

Împreună, aceste evoluții au semnalat angajamentul NATO nu doar de a cheltui mai mult – ci și de a cheltui mai inteligent – consolidând în același timp rezistența alianței într-o eră a competiției strategice prelungite și a conflictelor de mare intensitate.

Reziliență și răspuns la crize

În 2024, NATO a consolidat centralitatea strategică a rezilienței ca pilon fundamental al descurajării, recunoscând că o pregătire civilo-militară robustă este esențială nu doar pentru răspunsul la crize, ci și pentru asigurarea continuității guvernării și a funcției societale în situații de stres. Alianța a ridicat reziliența de la o funcție de sprijin la un factor strategic de facilitare, oficializând o agendă interdisciplinară pentru a proteja infrastructurile critice, lanțurile de aprovizionare și sistemele de sprijin civil care susțin operațiunile militare.

O etapă importantă a fost adoptarea obiectivelor integrate de reziliență, oferind un cadru pentru statele membre pentru a dezvolta planuri naționale de implementare personalizate. Aceste obiective au cuprins șapte cerințe de bază, de la asigurarea continuității guvernamentale și a serviciilor esențiale până la protejarea rețelelor civile de telecomunicații și transport. Pentru prima dată, toți aliații au desemnat coordonatori de reziliență la nivel național, însărcinați cu sincronizarea politicilor interne și facilitarea consultării directe cu structurile NATO, în special în cadrul Comitetului de Reziliență și al Comitetului pentru Planificarea Urgențelor Civile.

Operaționalizarea acestor cadre a fost testată prin exerciții civilo-militare la scară largă, în special Exercițiul BULGARIA 2025, conceput pentru a simula răspunsul la crize multisectoriale, inclusiv dezastre naturale, atacuri cibernetice asupra infrastructurii și scenarii de strămutare în masă. Acest exercițiu a inclus participanți din zece țări NATO și partenere și a evidențiat cele mai bune practici în coordonarea interagenții, mobilizarea logistică civilă și utilizarea infrastructurii cu dublă utilizare.

Simpozionul NATO privind reziliența, care a avut loc la Bruxelles la sfârșitul anului 2024, a reunit peste 200 de participanți din întreg spectrul civil și de apărare. Evenimentul a servit drept punct de convergență strategică pentru agențiile de protecție civilă, planificatorii militari, cercetătorii academici și părțile interesate din sectorul privat. Discuțiile s-au concentrat pe integrarea rezilienței civile în strategia NATO de descurajare prin negare, subliniind relevanța tot mai mare a modelelor de apărare la nivelul întregii societăți, în lumina amenințărilor hibride și a celor din zona gri.

Avertizare timpurie și conștientizarea situației au primit, de asemenea, un accent operațional semnificativ. Forța NATO de avertizare timpurie și control aeriană (NAEW&CF) a desfășurat activități sporite de vigilență la granițele estice ale NATO, în special în regiunile Mării Baltice și Mării Negre. Aceste misiuni – care combină platforme AWACS, drone ISR și rețele de senzori terestre – au urmărit să elimine lacunele strategice de avertizare, să ofere o supraveghere persistentă și să reducă termenele de luare a deciziilor pentru comandanții aliați. Aceste eforturi au contribuit la o postură de descurajare mai credibilă și mai transparentă, în conformitate cu responsabilitățile prevăzute la Articolul 5.

Mai mult, NATO a corelat reziliența cu securitatea climatică, publicând Evaluarea anuală a impactului asupra schimbărilor climatice și a securității, realizată de Secretarul General. Ediția din 2024 a subliniat amenințările reprezentate de migrația indusă de schimbările climatice, deficitul de apă și fenomenele meteorologice extreme la adresa integrității infrastructurii și a planificării operaționale. De exemplu, simulările efectuate de Centrul de Excelență pentru Managementul Crizelor și Răspuns la Dezastre al NATO au proiectat o creștere de 30% a perturbărilor legate de climă la centrele logistice cheie din Europa de Sud-Est până în 2035. Constatările au catalizat eforturile de „protecție împotriva schimbărilor climatice” atât a infrastructurii civile, cât și a celei militare, inclusiv prin desfășurarea de facilități de comandă modulare, rezistente energetic.

Punctul culminant al acestor inițiative a fost Angajamentul pentru o reziliență consolidată, aprobat la Summitul de la Washington din 2024. Această declarație politică a impus integrarea planificării civile în postura de apărare a NATO în scenarii de pace, criză și conflict. De asemenea, a extins domeniul de aplicare al rezilienței dincolo de amenințările convenționale pentru a include războiul neregulat, atacurile cibernetice, campaniile de dezinformare și terorismul – instituționalizând reziliența ca un concept de apărare multi-domeniu.

În concluzie, agenda NATO de pregătire civil-militară pentru 2024 reprezintă o schimbare de paradigmă de la gestionarea reactivă a crizelor la o apărare societală proactivă, asigurând că Alianța rămâne nu doar puternică din punct de vedere militar, ci și robustă din punct de vedere structural și rezistentă social la amenințările secolului XXI.

Parteneriate și informare

În 2024, NATO și-a aprofundat strategia de implicare globală, promovând o abordare interconectată a securității prin consolidarea legăturilor politice și operaționale cu partenerii din Indo-Pacific, Orientul Mijlociu, Africa de Nord, America Latină și Europa de Est. Aceste parteneriate, înrădăcinate în valori democratice comune și într-un angajament față de ordinea internațională bazată pe reguli, sunt esențiale pentru obiectivul strategic al NATO de a proiecta stabilitate și de a contracara amenințările sistemice dincolo de zona sa tradițională de responsabilitate.

Cea mai importantă evoluție a fost consolidarea parteneriatelor NATO în regiunea Indo-Pacifică, reflectând o recunoaștere tot mai mare a interdependenței dintre securitatea euro-atlantică și cea indo-pacifică. Pentru al treilea an consecutiv, Australia, Japonia, Noua Zeelandă și Republica Coreea au participat la Summitul NATO, consolidându-și statutul de parteneri strategici de facto. Dialogul din timpul summitului a subliniat convergența asupra priorităților cheie: sprijin continuu pentru Ucraina, cooperarea în domeniul securității cibernetice, campaniile de combatere a dezinformării și guvernanța tehnologiilor emergente și disruptive, cum ar fi inteligența artificială. În termeni operaționali, partenerii din regiunea Indo-Pacifică au contribuit la inițiative comune de cercetare în cadrul DIANA și s-au angajat în exerciții și protocoale de partajare a informațiilor ale NATO.

În paralel, NATO a dezvoltat cadre de parteneriat personalizate cu o gamă mai largă de parteneri globali. În Orientul Mijlociu și Africa de Nord (MENA), cooperarea cu Irakul și Iordania s-a concentrat pe combaterea terorismului, educația în domeniul apărării și consolidarea capacităților instituționale, sub egida Parteneriatului NATO-Irak și a Programului de Parteneriat Individual Personalizat. Între timp, relația NATO cu Columbia, singurul său partener din America Latină, a fost consolidată prin angajamente extinse în domeniul securității umane, rezilienței și securității maritime.

Flancul estic a rămas un punct central al eforturilor de parteneriat global ale NATO, impulsionat de agresiunea continuă a Rusiei în Ucraina și de contestarea strategică mai amplă din regiunea Mării Negre. NATO și-a aprofundat cooperarea în domeniul securității cu Georgia și Republica Moldova, țări care se confruntă cu amenințări hibride susținute, inclusiv dezinformare, atacuri cibernetice și interferențe politice. Prin intermediul Pachetului Substanțial NATO-Georgia și al Mecanismului de Dialog Politic NATO-Moldova, recent extins, Alianța a oferit asistență tehnică, sprijin pentru planificarea apărării și programe de consolidare a capacităților, aliniate cu obiectivele de integrare euro-atlantică.

Amprenta militară a Alianței în Europa de Est a fost, de asemenea, semnificativ consolidată în 2024. Prezența avansată (eFP) consolidată a NATO a fost suplimentată prin forțe rotative suplimentare și grupuri de luptă multinaționale în România și Polonia, menite să consolideze apărarea colectivă în temeiul Articolului 5 și să descurajeze potențialele incursiuni. Aceste unități au integrat trupe din mai mulți membri NATO și au efectuat antrenament combinat pentru a îmbunătăți interoperabilitatea și capacitatea de răspuns rapid.

Modernizarea infrastructurii a însoțit aceste desfășurări. Un exemplu major a fost investiția NATO în extinderea Bazei Aeriene Mihail Kogălniceanu din România, parte a unui proiect multianual de 2 miliarde de euro care vizează transformarea bazei într-unul dintre cele mai mari centre operaționale ale NATO din Europa de Sud-Est. Baza modernizată va găzdui până la 10.000 de soldați și mijloace aeriene avansate, inclusiv avioane F-35 și drone de supraveghere cu rază lungă de acțiune, consolidând astfel profunzimea strategică și capacitatea de proiecție a NATO în regiunea Mării Negre.

Luate împreună, aceste evoluții din 2024 reflectă o recalibrare strategică a parteneriatelor globale ale NATO – de la simbolismul politic la cooperarea substanțială în domeniul securității. Prin integrarea partenerilor globali în strategiile sale de descurajare, inovare și reziliență, NATO nu numai că își sporește propria adaptabilitate, dar contribuie și la modelarea arhitecturii internaționale de securitate mai ample într-o eră a concurenței multipolare în creștere.

Sprijin pe termen lung pentru Ucraina și evoluția forțelor NATO

Raportul anual NATO pe 2024 prezintă războiul din Ucraina nu doar ca pe un conflict regional, ci ca pe o luptă sistemică pe termen lung, cu implicații ample pentru securitatea europeană și globală. Ca răspuns, NATO a integrat sprijinul pentru Ucraina în propriul proces de adaptare strategică – combinând asistența operațională, integrarea politică și transformarea structurală. Această abordare dublă reflectă recunoașterea faptului că apărarea Ucrainei este intrinsec legată de arhitectura de descurajare și apărare în continuă evoluție a NATO.

Din punct de vedere militar, Aliații au angajat peste 55 de miliarde de dolari în asistență de securitate pentru Ucraina în 2024, aproximativ 60% fiind furnizate de membrii europeni și Canada, marcând o creștere semnificativă a partajării sarcinilor din afara SUA. Aceste contribuții au fost coordonate prin înființarea sediului NATO pentru Asistență și Instruire în Domeniul Securității și Instruire pentru Ucraina (NSATU) la Wiesbaden, Germania. Având un personal de aproximativ 700 de persoane sub comandă de trei stele, NSATU servește drept centru central pentru sincronizarea ajutorului militar – de la livrări de echipamente și inițiative comune de instruire până la coordonarea logistică și sprijinul pentru standardizare. Misiunea operațională a NSATU reflectă prioritatea NATO de a se asigura că Ucraina construiește o structură de forțe interoperabilă cu standardele NATO, capabilă atât de apărare imediată, cât și de descurajare pe termen lung.

Completând ajutorul militar pe termen scurt, NATO și-a extins Fondul fiduciar al Pachetului de asistență cuprinzător (CAP), care a ajuns la aproape 950 de milioane de euro până la sfârșitul anului 2024. Au fost alocate fonduri pentru consolidarea capacităților pe termen lung în sectoare strategice, inclusiv deminarea umanitară, serviciile medicale militare, transparența achizițiilor publice și reziliența infrastructurii. Această dublă accentuare pusă pe eficacitatea câmpului de luptă și reforma instituțională subliniază strategia NATO de a transforma Ucraina dintr-un beneficiar de ajutor într-un viitor contribuitor la stabilitatea regională.

Din punct de vedere politic, Consiliul NATO-Ucraina (NUC) a devenit principala platformă pentru consensul Aliaților cu privire la război și la rezolvarea acestuia. Reunit la nivel de miniștri de externe și ai apărării și prezent în mod proeminent în timpul Summitului de la Washington din 2024, NUC a forjat un angajament comun față de o „pace dreaptă și durabilă” – un cadru diplomatic bazat pe suveranitatea, integritatea teritorială și integrarea postbelică a Ucrainei în comunitatea euro-atlantică. Deși calitatea de membru formal rămâne suspendată în așteptarea Summitului aniversar de 75 de ani al Alianței, incluziunea politică a Ucrainei s-a intensificat, simbolizată prin comunicate comune, implicare parlamentară extinsă și integrare în dialogurile de planificare NATO.

Una dintre cele mai semnificative inovații instituționale ale anului 2024 a fost lansarea Centrului Comun de Analiză, Instruire și Educație (JATEC) din Bydgoszcz, Polonia. JATEC instituționalizează învățarea operațională din apărarea Ucrainei împotriva agresiunii rusești prin integrarea rapoartelor post-acțiune și a tacticilor de front în dezvoltarea doctrinară NATO și în proiectarea forțelor ucrainene. Acest lucru facilitează convergența doctrinară și îmbunătățește alfabetizarea NATO în domeniul războiului, bazată pe conflicte reale de mare intensitate.

Per ansamblu, angajamentul NATO față de Ucraina în 2024 a depășit asistența tradițională. Acesta s-a cristalizat într-un model de integrare strategică cuprinzătoare: corelarea sprijinului pe câmpul de luptă cu stimulente pentru reformă și integrarea apărării Ucrainei în efortul mai amplu al NATO de a se adapta la un mediu de securitate multipolar și mai contestat. Procedând astfel, Alianța și-a reafirmat nu numai sprijinul pentru suveranitatea Ucrainei, ci și propria sa relevanță pe termen lung ca furnizor de securitate colectivă.

Cooperarea NATO-Moldova

​În 2024, NATO și Republica Moldova au marcat o etapă importantă, celebrând 30 de ani de parteneriat. Această relație durabilă, înrădăcinată în aderarea Republicii Moldova la Parteneriatul pentru Pace (PfP) în 1994, a evoluat pentru a cuprinde un spectru larg de eforturi de cooperare. Anul a fost martorul unei colaborări intensificate, reflectând atât aprofundarea legăturilor existente, cât și adaptarea la provocările de securitate emergente din regiune.

Implicarea Republicii Moldova în NATO a început în 1994 prin programul PfP, punând bazele unor cadre de cooperare ulterioare. În 2006, această relație a fost consolidată și mai mult prin adoptarea Planului Individual de Acțiune pentru Parteneriat (IPAP), facilitând dialogul politic structurat și cooperarea practică. De-a lungul anilor, inițiative precum Procesul de Planificare și Revizuire (PARP) și Inițiativa de Consolidare a Capacităților de Apărare și Securitate Conexe (DCB) au jucat un rol esențial în alinierea structurilor de apărare ale Republicii Moldova la standardele NATO, sporind interoperabilitatea și reziliența.

Anul 2024 a fost marcat de o intensificare strategică a relațiilor NATO-Moldova. Recunoscând peisajul de securitate în continuă evoluție, NATO a aprobat un Pachet Consolidat de Consolidare a Consolidării și Pregătirii pentru Republica Moldova, axat pe consolidarea rezilienței naționale și a pregătirii civile. Acest pachet a cuprins măsuri de sprijin personalizate, inclusiv asistență pentru reforma apărării, consolidarea capacităților și furnizarea de ajutor material.

Un moment important a fost vizita comună a legislatorilor NATO în Moldova, care a oferit perspective directe asupra provocărilor cu care se confruntă țara și a consolidat angajamentul alianței față de partenerul său.

Participarea activă a Republicii Moldova la exercițiile conduse de NATO subliniază angajamentul său de a spori pregătirea operațională și interoperabilitatea. În special, exercițiul de simulare Coherent Resilience 2024 Moldova (CORE24-M) s-a concentrat pe consolidarea rezilienței țării împotriva amenințărilor hibride care vizează infrastructura energetică critică. Acest exercițiu a facilitat cooperarea dintre autoritățile moldovenești de răspuns la crize, operatorii energetici și apărătorii cibernetici, asigurând pregătirea împotriva amenințărilor de securitate neconvenționale.

În domeniul educației militare, Programul de Îmbunătățire a Educației Militare (DEEP) a fost esențial. Din 2009, DEEP a sprijinit profesionalizarea educației militare din Republica Moldova, contribuind la dezvoltarea curriculei și la formarea cadrelor didactice. În 2024, s-au înregistrat progrese semnificative în îmbunătățirea competențelor instructorilor moldoveni, aliniindu-i la cele mai bune practici NATO.

În plus, sprijinul NATO s-a extins la dezvoltarea Corpului Subofițerilor (subofițeri) din Republica Moldova, cu reforme care au inclus stabilirea de noi grade, sisteme de plată și programe de învățământ pe mai multe niveluri.

Dinamica geopolitică în continuă evoluție oferă Moldovei oportunități de a-și aprofunda angajamentul cu NATO. Dialogul politic intensificat, în special în domenii de interes comun, cum ar fi apărarea cibernetică, combaterea dezinformării și securitatea energetică, poate consolida înțelegerea și cooperarea reciprocă. Mai mult, extinderea inițiativelor de consolidare a capacităților, inclusiv exerciții comune și programe de instruire, poate alinia și mai mult capacitățile de apărare ale Moldovei la standardele NATO.

Stabilirea Parteneriatului de Securitate și Apărare UE-Moldova în mai 2024 deschide, de asemenea, perspective pentru o colaborare sinergică între NATO și UE în sprijinirea reformelor sectorului de securitate și a eforturilor de consolidare a rezilienței din Moldova.

Privind în perspectivă, o foaie de parcurs structurată axată pe următoarele domenii poate consolida cooperarea NATO-Moldova:

• Sprijin continuu pentru modernizarea instituțiilor de apărare din Republica Moldova, punând accent pe transparență, responsabilitate și eficiență.
• Consolidarea capacităților de apărare cibernetică ale Republicii Moldova prin instruire comună, schimb de informații și dezvoltarea unei infrastructuri cibernetice robuste.
• Eforturi de colaborare pentru protejarea infrastructurii energetice critice împotriva amenințărilor hibride, bazându-se pe succesele unor exerciții precum CORE24-M.
• Creșterea gradului de conștientizare și sprijin public pentru cooperarea NATO-Moldova prin programe de comunicare strategică și informare.

Concluzie

În 2024, NATO și-a îmbunătățit semnificativ capacitățile de descurajare și apărare în toate domeniile, reflectând un răspuns proactiv la provocările de securitate în continuă evoluție. Implementarea Modelului de Forță NATO (NFM) a înlocuit Forța de Răspuns NATO, triplând numărul de forțe cu răspuns rapid de intervenție disponibile Alianței. Această restructurare a avut ca scop îmbunătățirea desfășurării rapide și a flexibilității operaționale, în special pe flancul estic al NATO. Exerciții precum Steadfast Defender 2024, care au implicat peste 90.000 de soldați din toți cei 32 de aliați NATO, au demonstrat capacitatea Alianței de a desfășura operațiuni susținute, în mai multe domenii, pe distanțe vaste, consolidând angajamentul său față de apărarea colectivă.

Parteneriatul Republicii Moldova cu NATO s-a adâncit în contextul tensiunilor regionale și al provocărilor interne. Sărbătorind 30 de ani în programul Parteneriat pentru Pace, Republica Moldova s-a angajat în diverse inițiative pentru a-și consolida capacitățile de apărare și reziliența. Programul de Îmbunătățire a Educației în Domeniul Apărării (DEEP) a jucat un rol esențial în alinierea educației militare a Republicii Moldova la standardele NATO. Exercițiile comune, cum ar fi Exercițiul de simulare Coherent Resilience 2024 Moldova (CORE24-M), s-au concentrat pe îmbunătățirea pregătirii țării împotriva amenințărilor hibride, în special în sectorul energetic. În ciuda neutralității constituționale și a constrângerilor de resurse, Republica Moldova continuă să caute căi pentru o cooperare mai profundă în cadrul existent.

Surse: Secretary General Annual Report, Reuters, NATO Parliamentary Assembly, NATO, US Army War College, Atlantic Council, ecfr.eu