Războiul de cucerire declanșat de Federația Rusă pe teritoriul Ucrainei a reprezentat un punct de inflexiune semnificativ pentru doctrina politico-militară a statelor occidentale. După decenii de reducere a personalului și tăieri de cheltuieli, Europa a ajuns într-un moment critic, în care factorii de decizie guvernamentali au realizat că nu dispun de mijloacele necesare pentru apărarea teritoriului suveran. În ultimele două decenii, operațiunile militare întreprinse de armatele europene s-au concentrat în principal pe o doctrină orientată spre adversari care folosesc tactici de insurgență și nu pe confruntarea directă, fiind implicate cu toate tipurile de armament. Acest aspect reprezintă o vulnerabilitate majoră, deoarece soldații occidentali nu au fost instruiți pentru acest tip de luptă.

Unul dintre cele mai problematice aspecte este legat de resursa umană: structurile armate au fost reduse constant, iar recent s-a ajuns la concluzia că aceasta a fost o greșeală capitală. Având în vedere pierderile imense cauzate de armamentul modern, drone și artileria cu rază lungă, armatele trebuie să fie capabile să mobilizeze rapid sute de mii de cetățeni, care să poată înlocui soldații căzuți pe linia de front și, în același timp, să fie suficient de numeroși pentru a ocupa poziții defensive puternice, capabile să oprească înaintarea inamicului. Europa se întoarce, așadar, la epoca armatelor mari, când forțelor armate li se alocau resurse economice considerabile, necesare pentru asigurarea unei apărări eficiente împotriva unui adversar extrem de agresiv.

Fiind cea mai mare țară din Europa de Est și în apropierea enclavei ruse Kalinigrad, Polonia a stabilit pentru anul viitor un obiectiv ambițios de a aloca 5% din PIB pentru Apărare și a inițiat programe de înzestrare care vor transforma armata poloneză în cea mai puternică forță terestră din Europa. Jacek Siewiera, șeful Agenției poloneze de securitate națională, a declarat că sunt stabilite măsuri care să crească numărul de soldați la 300.000 în câteva luni. Siewiera consideră că există condiții demografice favorabile pentru a atinge acest obiectiv, mai ales având în vedere că în prezent armata poloneză are aproximativ 216.000 de membri.

Oarecum surprinzător, sunt luate măsuri importante și în statele care nu sunt în imediata vecinătate a frontului din Estul Europei. Croația, un stat situat mai aproape de vestul Europei, pare conștientă de faptul că actualul context geopolitic se poate deteriora și mai mult, mai ales având în vedere că Rusia are un aliat important în în regiunea Balcanilor de Vest, anume statul sârb. În acest context, Croația a decis să reintroducă serviciul militar obligatoriu începând cu 1 ianuarie 2025, cu o durată de două luni. Decizia a fost motivată de deteriorarea situației internaționale, în special de agresiunea rusă împotriva Ucrainei, a confirmat ministrul croat al Apărării, Ivan Anušić. Conform presei croate, serviciul militar obligatoriu va fi aplicat bărbaților de peste 18 ani și va include pregătirea de bază pentru categoria infanterie.

Letonia este un alt exemplu de țară care a revinit recent la serviciul militar obligatoriu. La 1 ianuarie 2024, Letonia a reintrodus armata obligatorie, după ce fusese abolită în 2006. Conform noii legislații, cetățenii de sex masculin vor fi încorporați în termen de 12 luni de la împlinirea vârstei de 18 ani sau de la finalizarea studiilor, în cazul celor care încă urmează cursuri în sistemul de învățământ.

Șeful Statului Major General, Gheorghiță Vlad, a subliniat recent că Armata României are nevoie de o rezervă proaspătă, deoarece cea existentă este îmbătrânită. În acest context, reintroducerea serviciului militar obligatoriu în România a devenit un subiect de discuție intensă. Noul proiect de lege al apărării naționale, propus de Ministerul Apărării Naționale (MApN), evidențiază impactul semnificativ pe care l-a avut suspendarea serviciului militar obligatoriu pe timp de pace asupra Armatei.

În Expunerea de motive a proiectului de lege se menționează că, între 1994 și 2022, au fost adoptate mai multe acte normative care au influențat structura și funcționarea forțelor armate, inclusiv Legea nr. 395/2005, care a suspendat serviciul militar obligatoriu pe timp de pace. Pentru a contracara acest impact, Ministerul Apărării consideră necesară adoptarea noii legi.

Proiectul face referire la posibilitatea reintroducerii serviciului militar obligatoriu, menționând în articolul 28, litera D, că Ministerul Apărării „organizează, cu caracter permanent, pregătirea populației pentru apărare”. Această prevedere sugerează o potențială revenire la stagiul militar obligatoriu pe timp de pace.

Deși proiectul a fost publicat pe site-ul MApN la 1 aprilie 2023 și urmează să intre în circuitul parlamentar, surse politice indică faptul că anul electoral 2024 ar putea întârzia adoptarea legii. Totuși, în 2025, noua lege a apărării naționale este așteptată să devină o prioritate pentru Legislativ.