Mult timp s-a discutat despre faptul că armata ucraineană s-a confruntat cu probleme semnificative, precum lipsa resurselor umane și a muniției necesare pentru a opri înaintarea forțelor rusești în estul Ucrainei, în regiunea Donbas. Forțele rusești par dispuse să suporte pierderi mari în trupe și echipament pentru a continua ofensiva. În acest context, forțele ucrainene au încercat chiar o manevră de diversiune pe teritoriul rus, în regiunea Kursk, în speranța că aceasta ar putea încetini avansul Moscovei.

La un moment dat, principalul motiv invocat pentru care trupele ucrainene nu puteau opri înaintarea forțelor rusești era lipsa proiectilelor de artilerie de calibru mare. Situația între timp s-a mai ameliorat, dar impactul strategic se lasă așteptat.

Recent, Prim-ministrul Cehiei, Petr Fiala, a anunțat că Ucraina primește zeci de mii de unități de muniție lunar, ca parte a unui efort internațional coordonat. De la începutul invaziei ruse, Cehia a furnizat Ucrainei două milioane de unități de muniție de calibru mare și 22 de milioane de unități de muniție de calibru mediu. Premierul ceh a subliniat aceste cifre în contextul Inițiativei cehe privind munițiile, la care s-au alăturat mai multe țări. Conform acestei inițiative, Cehia este capabilă să livreze Ucrainei între 50.000 și 100.000 de proiectile de calibru mare în fiecare lună, iar până la sfârșitul anului, totalul acestora ar trebui să ajungă la aproximativ jumătate de milion.

Cu toate acestea, nici pierderea propriului teritoriu și nici creșterea numărului de militari (după adoptarea legii mobilizării) și muniție pentru ucraineni nu par să fie suficiente pentru a împiedica brigăzile Kremlinului să obțină o nouă victorie extrem de costisitoare în zona Donbasului. În ciuda eforturilor ucrainene, avansul rusesc continuă, chiar dacă vine la un preț ridicat în termeni de pierderi umane și echipament.

Rusia se apropie de o victorie semnificativă în Donbas, iar orașul ucrainean Pokrovsk este evacuat în așteptarea unor confruntări intense. Forțele ucrainene din zonă consideră că succesul operațiunilor de diversiune în regiunea Kursk nu reușește să atenueze presiunea cu care se confruntă. După o pauză de regrupare, forțele rusești au reluat atacurile asupra Pokrovskului cu mai multă intensitate.

Căderea Pokrovskului ar marca cea mai importantă captură de teritoriu pentru Rusia de la cucerirea Bahmutului în mai anul trecut. Administrația locală a părăsit deja orașul, iar locuitorii rămași se pregătesc pentru ce este mai rău. Avansul Rusiei către acest centru logistic important a fost rapid, determinând guvernul ucrainean să ordone evacuarea orașului.

Comandanții militari ucraineni au explicat situația critică din jurul Pokrovskului, menționând noile tactici rusești și utilizarea bombelor ghidate și a războiului electronic. Cu toate acestea, una dintre principalele provocări rămâne superioritatea numerică a forțelor rusești. În prezent, Rusia pare dispusă să sacrifice resurse în alte regiuni pentru a menține înaintarea în Donețk, singura zonă a frontului unde pare să aibă succes.

Totuși, este important de menționat că după noua lege a mobilizării au început să fie suplimentate efectivele ucrainene, dar aparent această măsură nu a avut efectul scontat. Unii dintre noii recruți ucraineni ajunși pe front nu dispun de abilitățile de bază necesare pentru a fi eficienți în luptă, iar în unele cazuri refuză să tragă asupra forțelor rusești sau se retrag precipitat din pozițiile pregătite din timp. Potrivit discuțiilor cu comandanți și soldați din estul Ucrainei, publicate de Associated Press, calitatea noilor recruți este considerabil inferioară celei a voluntarilor care s-au înrolat la începutul invaziei rusești. Acești voluntari, mulți dintre ei veterani căliți în lupte anterioare, cum ar fi conflictul din Donbas din 2014, erau mult mai bine pregătiți și motivați.

Comandanții din patru brigăzi care luptă în zona Pokrovskului afirmă că noii recruți nu beneficiază de un nivel minim de instruire, ceea ce le îngreunează semnificativ planificarea și execuția operațiunilor. Aceștia descriu dificultățile de a lucra cu infanteriști care nu sunt capabili să tragă asupra unor ținte sau care nu au cunoștințe elementare de topografie. Unii recruți, lipsiți de încredere în planurile comandanților lor, au părăsit poziții defensive pregătite din timp, ceea ce sugerează o lipsă de pregătire și de încredere în strategia militară.

Mai mulți militari au menționat că problema principală este instinctul de supraviețuire al noilor veniți. În timp ce soldații de odinioară rămâneau pe poziții până în ultimul moment, noii recruți tind să se retragă chiar și în fața unor bombardamente ușoare. Deși există recruți motivați, aceștia sunt foarte puțini, iar menținerea pozițiilor depinde în mare măsură de acei câțiva soldați dedicați.

Cu toate acestea, unii analiști contestă concluziile comandanților de pe linia frontului, sugerând că aceștia ar putea încerca să găsească țapi ispășitori pentru eșecurile lor proprii, punând astfel vina pe lipsa de pregătire a noilor recruți.