Devine tot mai clar pentru toată lumea că America nu mai este ce a fost, respectiv călăuzitorul și garantul lumii libere, ci se transformă tot mai mult într-un stat aliat cu dictaturile lumii (după cum a arătat și votul alături de acestea la ONU), dar și atitudinea tot mai agresivă față de aliați, nu față de inamicii declarați. Aliați care i-au fost alături când SUA a avut nevoie, ultima dată în cadrul războiului împotriva terorismului, când aliații le-au susținut inclusiv în campaniile îndelungi și costisitoare din Afghanistan și Irak, plătind un tribut material imens și de sânge, peste 1000 de militari aliați dându-și viața aici. Și vine apoi un aiurit ca și Vance, ajuns nu știm cum în funcția de vicepreședinte al SUA, și spune că europenii nu au mai fost într-un război de mai bine de 40 de ani. Practic a scuipat pe mormintele militarilor aliați care au murit alături de americani, inclusiv pe cele ale celor 27 de militari români căzuți la datorie în Afghanistan, fără a-i mai socoti pe cei căzuți în Irak.

Dar cel mai important, în afara declarațiilor stupide, majoritatea mincinoase, contează faptele și acțiunile noii administrații americane. Iar acestea sunt devastatoare, nu numai pentru Ucraina și aliații Americii, sau vecinii ei loiali, ci pentru America însăși. Fiindcă pot duce, și o fac în mod clar, spre erodarea puterii SUA ca și cea mai mare putere a lumii, și o fac în mod accelerat. Samuel P. Huntington, autorul celebrei cărți Ciocnirea civilizațiilor, spune că pentru prima oară în istorie s-a ajuns ca cei cinci poli de putere să fie în mâna unui singur stat, respectiv Statele Unite ale Americii. În ideea că este pentru prima oară în istorie ca un singur stat să fie lider în acești poli de putere. Adică puterea economică, militară, tehnologică, diplomatică și culturală. După 1990 SUA deținea poziția de frunte la toți aceștia, devenind astfel hegemonul mondial.

Iar ce a realizat Trump în mai puțin de o lună și jumătate de mandat este chiar erodarea acestor poli, lovitura principală fiind în puterea militară, economică și diplomatică, iar în cadrul celorlalți doi declinul urmează imediat. Am explicat în analiza anterioară cum a reușit asta (vezi https://karadeniz-press.ro/concesiile-facute-rusiei-inceputul-decaderii-americii/ ), să își dezamăgească aliații, cea mai mare greșeală strategică pe care o putea face un hegemon. Fiindcă SUA este hegemonul mondial și datorită aliaților puternici pe care îi are, iar fără ei poziția de hegemon devine discutabilă. Iar dacă acești aliați, sau o parte a lor, se aliază cu un challenger, poziția de hegemon poate fi pierdută foarte rapid.

Economic, vedem cum bursele americane sunt în scădere, analiștii economici numind-o prăbușire, după începerea războiului tarifelor cu aliații și vecinii, chiar cu cei cu care SUA are relații economice și parteneriate îndelungate, de zeci de ani. În mod previzibil, țările vizate de impunerea noilor tarife de către administrația Trump au răspuns cu impunerea propriilor tarife de retaliere, fapt care va duce la creșterea prețurilor și a inflației nu numai în țările vizate, dar chiar în SUA, iar asta se vede deja. Mai mult, partenerii economici ai SUA, văzând politica acesteia, se vor reorienta spre alți parteneri comerciali, rezultatul fiind total defavorabil economiei americane. Deja Canada se orientează spre UE, după ce a răspuns cu majorarea tarifelor pentru mărfurile americane, guvernatorul statului Ontario amenințând inclusiv cu tăierea furnizării energiei electrice pentru 1,5 milioane de case din SUA, dar și cu oprirea exporturilor de nichel spre SUA, un element esențial pentru producția de componente electronice. Până acum, economic vorbind, Trump tocmai și-a tras un glonț în picior.

O scurtă paranteză referitoare la scăderea dramatică inclusiv în domeniul militar, respectiv la procurarea de armament american, câteva cifre cred că sunt edificatoare. Și toate sunt o privire la o foarte scurtă perioadă de timp, de când Trump a preluat fotoliul de la Casa Albă, efectele vor continua în cascadă. Un punct important este declarația secretarului apărării al SUA, Pete Hegseth, la summitul de la Munchen, la 12 februarie 2025, în care spune că Ucraina nu va fi membră NATO, că nu își poate recupera teritoriile și că europenii trebuie să se ocupe de treaba asta etc. Au urmat altele și mai și din partea lui Trump. A devenit clar pentru europeni că nu se mai pot baza pe SUA, iar întâlnirea Trump – Zelenski, precedată de întâlnirile cu premierul britanic și președintele francez, a confirmat acest lucru, plus următoarele decizii absurde ale lui Trump, respectiv stoparea ajutorului militar pentru Ucraina, inclusiv pentru cel aflat în drum spre Ucraina, apoi oprirea furnizării datelor din sateliți pentru ucraineni, stoparea Starlink pentru ucraineni, dar cea mai controversată, oprirea acțiunilor cibernetice contra Rusiei. Aceasta din urmă înseamnă practic o predare a SUA în fața posibilelor atacuri cibernetice ale Rusiei tocmai împotriva SUA!

Rezultatul imediat a fost, după 12 februarie 2025, acțiunile companiilor europene producătoare de armament au crescut vertiginos: Rheinmetall, gigantul german producător al tancurilor Leopard și al altor sisteme militare a crescut cu 33% în februarie, deși până la 12 februarie crescuse cu doar 1%, compania italiană Leonardo cu 26%, iar suedezii de la SAAB cu 33%. Sud-coreenii de la Hanwha, care au furnizat echipament militar Poloniei și au contracte cu România, au crescut cu 70% ! În același timp, companiile americane ca și Lockheed Martin, producător al avioanelor F-16 și ale altor sisteme militare complexe au înregistrat în februarie o scădere de 11%, care combinată cu șase luni anterioare a dus la o scădere de 21%, iar General Dynamics a scăzut în februarie cu 7%, scădere combinată cu ultimele șase luni ducând la un total de 15%. Rămâne să judecați dacă are vreo legătură cu noua politică a lui Donald Trump.

Dar Trump continuă cu politica sa îndreptată tocmai împotriva Ucrainei și aliaților Americii, stopând brusc ajutorul american pentru Ucraina, inclusiv cel al asistenței militare a sateliților și a internetului prin Starlink, plus blocarea sistemelor militare existente. Declarativ și prin fapte, administrația americană Trump s-a poziționat clar de partea Rusiei, o situație de neînțeles și imposibil de conceput doar cu o lună și jumătate în urmă. Pe motivul declarat că dorește stoparea războiului din Ucraina, promisiunea sa din campania electorală. Dar până acum nu a făcut altceva decât să pună presiune pe Ucraina, victima atacului, și nimic pe Rusia. Iar când Zelenski a spus că e de acord cu pacea, dar cu garanții de securitate, Trump a făcut circul din Biroul Oval (vezi https://karadeniz-press.ro/de-ce-s-a-rafuit-trump-cu-zelenski-in-direct/ ) spunând că Putin va respecta pacea, că el îl cunoaște și că au trecut prin multe împreună (!). Ce garanție poate fi asta, cuvântul lui Putin care a încălcat toate tratatele în vigoare, unele semnate chiar de mâna lui? Plus că și-a călcat cuvântul față de președintele american și față de toți liderii europeni când a spus la 20 februarie 2022 că nu va invada Ucraina și a invadat-o două zile mai târziu. Iar Trump, în egoul lui imens, crede că Putin îl va respecta pe el.

Dar cred că este important să analizăm situația de pe front și să vedem momentul în care Trump oprește tot ajutorul militar și de altă natură acordat Ucrainei, și rămâne să judecați dumneavoastră dacă este doar o coincidență.

Situația actuală pe front

Rușii sunt într-o ofensivă continuă pe frontul din est de mai bine de un an, aproape de un an și jumătate. Este imposibil ca acest ritm al ofensivei lor, transformată într-un război de uzură, să poată continua la nesfârșit. Au obținut doar câștiguri marginale, cu pierderi enorme în oameni și material, într-un ritm nesustenabil, pierderile rușilor nu au cum să fie susținute fără o mobilizare generală, ceea ce Putin exclude deoarece ar însemna recunoașterea eșecului și ar putea declanșa revolte pe plan intern. Este relevant faptul că rușii au pierdut în 2024, în această ofensivă, mai mult decât au pierdut cumulat în 2022-2023. Iar atingerea acestui culminating point al ofensivei, punctul din care nu mai pot continua acțiuni ofensive, este chiar sub ochii noștri, îl vedem. Introducerea militarilor nord-coreeni, 12000 de militari în Kursk, dintre care o treime a ajuns deja KIA sau WIA în primele săptămâni, este un semn clar asupra atingerii acestui culminating point. Nord-coreenii au dispărut de pe front, rușii au trimis la atac răniți în cârje, se vede în videoclipurile postate. Este clar că nu mai pot continua ofensiva. Și asta se vede prin faptul că efortul lor ofensiv a stagnat în 2025, în ianuarie au cucerit abia 32 de kmp, în februarie 28 kmp, iar din februarie au început să dea înapoi.

Și ucrainenii simt uzura, aceasta funcționează în ambele sensuri, dar trupele rusești au pierderi mult mai mari decât cele ucrainene. În 2023, la Bakhmut raportul a fost de 6 la 1, la Avdiivka de 10 la 1, iar în 2024 de 4,5 la 1, după cele mai favorabile estimări pentru ruși. Dar ucrainenii au luptat în retragere, pas cu pas, provocând pierderi mari atacatorilor și cedând teren pentru a câștiga timp și pentru a uza forțele rusești. Timp necesar ca economia rusă să se resimtă, iar pentru asta au continuat să lovească în adâncime baza acestei economii, respectiv rafinăriile de petrol, dar și depozitele de armament și combustibil. La 3 martie a fost lovită și incendiată rafinăria din Ufa, la 1500 de kilometri de granița cu Ucraina, plus un alt depozit din regiunea Rostov, într-o succesiune continuă de lovituri asupra infrastructurii critice petroliere a Rusiei. Și este clar că economia rusă suferă, industria militară rusească de asemenea, spre exemplu Kamaz a anunțat că nu mai produce vehicule civile, ci doar pentru scop militar. Rușii au ajuns să se bazeze pe mașini civile ca să aprovizioneze frontul, și chiar pe măgari încărcați cu material pe samare.

Chiar Trump spunea că economia rusă va intra în colaps în câteva luni. Și, totuși, decide să îi forțeze pe ucraineni să cedeze, smulgându-le victoria din mâini și să o dea Rusiei, nu să îi lase pe ruși să ajungă în situația în care să accepte ei o încetare a focului și negocieri de pace.

Dar să vedem ce se întâmplă pe front la ora actuală, respectiv la momentul în care Trump oprește ajutorul militar pentru Ucraina.

Pokrovsk

În februarie 2024 rușii reușesc să captureze Avdiivka după un asediu generalizat ce a durat mai bine de patru luni, timp în care rușii au suferit pierderi catastrofale. Cu toate acestea, bătălia pentru Avdiivka a durat din februarie 2022, de la începutul invaziei rusești la scară largă, dar din octombrie 2023 rușii s-au concentrat pentru un asediu serios pe care l-au încheiat în februarie 2024 când au reușit să învăluie orașul din trei părți, ucrainenii retrăgându-se pentru a nu fi încercuiți. Luptele au continuat, dar a urmat eroarea ucraineană de la Ocheretyne (vezi https://karadeniz-press.ro/patrunderea-de-la-ocheretyne-cauze-si-perspective/) a dat posibilitatea rușilor să avanseze mai mult decât au sperat la momentul respectiv. Intenția lor era cucerirea orașului Pokrovsk, punct strategic important pentru dezvoltarea unei ofensive spre Kostyantinivka, al treilea oraș important din Donetsk, după Sloviansk și Kramatorsk, controlat de ucraineni. Importanța orașului Pokrovsk este faptul că el reprezintă un hub de comunicații rutiere și feroviare la sud de Kostyantinivka, iar controlul său poate fi esențial pentru operațiuni ulterioare spre cucerirea acestui oraș important. Fiindcă rușii nu pot spune că controlează Donetsk fără să cucerească Kostyantinivka, Sloviansk și Kramatorsk, toate împreună, ca și suprafață urbană, fiind de două ori cât Mariupol, pentru care rușii au luptat 82 de zile ca să îl cucerească, deși era total înconjurat și fără speranță de a fi ajutat.

În cursul ofensivei lor din 2024, rușii au renunțat la atacul frontal asupra acestui oraș de importanță strategică, preferând să încerce încercuirea lui prin manevre de flanc care s-au dovedit foarte costisitoare și consumatoare nu numai de resurse materiale și umane, ci și de timp. Prin lupte foarte grele, rușii au avansat la sud de Pokrovsk, lizieră cu lizieră, tranșee cu tranșee, sat cu sat, lovindu-se de rezistența acerbă a ucrainenilor și plătind scump fiecare metru cucerit. Totuși, au reușit să cucerească zona la de sud de Pokrovsk, apoi să dezvolte spre nord doi clești care să cuprindă orașul din ambele părți. Toată această manevră prin lupte de uzură a durat un an de zile cu pierderi enorme. Ca să ne dăm seama ce înseamnă acest efort rusesc de un an de zile, de la căderea Avdiivka, este suficient să menționăm faptul că de la Avdiivka până la extremitatea cleștelui vestic cucerit și dezvoltat de către ruși sunt doar 55 de kilometri, cuceriți într-un an de lupte și pierderi. Adică mai puțin decât de la București la Ploiești, adică 61 kilometri.

Dar, simțind momentul de uzură al rușilor, ucrainenii au reacționat și au declanșat o contraofensivă puternică în februarie pe frontul Pokrovsk, urmată de alte contraofensive pe alte direcții, pe care le voi analiza mai departe. Cert este că aceste contraofensive ar putea să le smulgă din mâini inițiativa avută de ruși timp de mai bine de un an. Dar le voi lua pe rând.

Am arătat cum de mai bine de un an rușii încearcă să cuprindă Pokrovsk pentru a face pasul următor spre Kostyantinivka, reușind să ajungă la începutul lui februarie la cam doi kilometri de Pokrovsk. Ei bine, acesta este momentul ales când, la 13 februarie, ucrainenii au trecut la contraofensivă pe acest front. Au mai fost scurte contraofensive sau contraatacuri în decursul avansării rușilor în ultimul an, dar cu scop limitat, mai mult de întârziere, și fără a fi susținute serios. În mod sigur că rușii au crezut la jumătatea lui februarie că este vorba tot de un astfel de caz. Ucrainenii au atacat fundul găleții, cum s-ar spune, golul de la sud dintre cei doi clești, silindu-i pe ruși să aducă rezerve, apoi au lovit spre sud-vest, amenințând cu tăierea cleștelui vestic, cel mai expus. Situația rușilor devine problematică aici, ucrainenii reușind să taie o linie ferată de aprovizionare, au apărut videouri cu rușii care se plâng că nu mai sunt aprovizionați deoarece nimic nu trece pe o adâncime de 18 kilometri din cauza dronelor ucrainene și a războiului lor electronic. Pentru ca deruta să fie completă, ucrainenii au lovit apoi cleștele vestic dinspre vest, deja pe mai multe direcții, începând din primele zile ale lui martie. Iar acest lucru amenință cu tăierea și încercuirea întregului clește vestic, deja au fost capturați un număr considerabil de prizonieri. Între timp, atacă demonstrativ și cleștele estic pentru a fixa trupele rusești și a le împiedica să trimită suficiente rezerve pentru a face față pericolului enorm pentru ei, cel de încercuire a vârfului cleștelui vestic care este pe cale să se prăbușească. La ora actuală, avansul ucrainean pe acest front continuă și progresează. Pe zona de sud, fundul găleții, ucrainenii au atacat pe două direcții și au pătruns în satul Shevchenko, presând concomitent mai la vest, unde au eliberat satul Pishchane. Aici rușii au contraatacat timp de patru zile, dar au eșuat, ucrainenii respingându-i și continuând presiunea. Rușii își aduc cu mare greutate rezervele pe aceste direcții din cauza dronelor FPV (vorbim de sute de drone, după declarațiile martorilor, practic o saturație a spațiului aerian) care domină sectorul de front, și chiar au reușit să distrugă vehiculele blindate și de aprovizionare ale rușilor din adâncime, punându-i într-o situație extrem de dificilă.

Ca și exemplu, am expus într-o analiză anterioară o reușită ucraineană, o premieră mondială, cucerirea unei poziții fortificate cu zero pierderi umane, doar printr-un asalt combinat de drone de toate tipurile: https://karadeniz-press.ro/atacul-de-la-lyptsi-punct-de-referinta-in-evolutia-razboiului-modern/. Iar asta îi face pe ucraineni, cum au dovedit și în cei trei ani precedenți, cei mai importanți inovatori în războiul modern. Și vedem că se folosesc de aceste inovații chiar acum în contraatacul din Pokrovsk.

Toretsk

Ne mutăm ceva mai la nord. În cazul orașului Toretsk, asediat tot mai bine de un an, rușii au anunțat cucerirea lui totală la 7 februarie 2025. Fals, rușii au cucerit centrul orașului, dar suburbiile și cartierele din vest încă sunt sub control ucrainean. Iar luptele de stradă, foarte costisitoare în oameni și material, sunt în plină desfășurare, cum a fost cazul în Bakhmut, ca să dăm doar un exemplu recent. Nu mai vorbim de Mariupol (82 de zile de asediu) sau Sieverodonetsk (50 de zile de asediu). Dar Toretsk și zona controlată de ruși este ca un intrând în teritoriul ucrainean, ceea ce îl face vulnerabil dacă nu sunt bine asigurate flancurile.

Iar această vulnerabilitate a fost exploatată de ucraineni care de câteva zile au trecut la contraatac și în Toretsk, reușind o pătrundere masivă dinspre sud, chiar printre blocuri și clădiri, care ar fi presupus o linie de rezistență destul de bună în mediul urban. Dar nu a fost așa, pătrunderi mai limitate s-au produs și dinspre nord sau vest, și progresează.

Care este secretul ucrainenilor? Simplu, dronele FPV. Rușii încă se bazează pe artileria lor care bombardează, apoi infanteria avansează, la fel ca și în ww2. Dar raza de acțiune a artileriei rusești este undeva la 20 km, iar de când muniția le vine primordial de la nord-coreeni, aceasta este de mult mai slabă calitate. Iar dronele FPV au o rază de acțiune mai mare de 20 km, astfel că ucrainenii pot lovi tunurile rusești, odată ce trag, nu neapărat cu focuri de contrabaterie de artilerie, ci cu dronele care sunt deja în aer deasupra câmpului de luptă și primesc coordonatele de lovire când sunt foarte aproape, făcându-le mai eficiente decât artileria de contrabaterie. Și asta se vede în Toretsk, unde liniile rușilor, prin aceste tactici, practic ies de sub protecția artileriei ce este distrusă de drone ucrainene.

Kupiansk

Kupiansk, la fel ca și Izium, mai la vest, a fost cucerit de către ruși în primele faze ale războiului. Dar a fost recucerit de către ucraineni în cursul strălucitei lor contraofensive începute la 6 septembrie 2022 la est de Harkov, imediat după declanșarea ofensivei din Kherson la 30 august 2022. Ucrainenii au eliberat atunci peste 6000 de kmp într-o lună, de patru ori mai mult decât au reușit rușii să reocupe în întreaga lor ofensivă de mai bine de un an și jumătate. Kupiansk a fost eliberat atunci și ucrainenii au reușit să îi arunce pe ruși dincolo de râul Oskil, dar aceștia au revenit în ofensiva lor pas cu pas și într-un an și jumătate au reușit să ajungă la râul Oskil și chiar să îl treacă stabilind un cap de pod prin care să amenințe Kupiansk dinspre nord.

Dar iată că la începutul lui martie 2025 ucrainenii au contraatacat și pe această direcție reducând capul de pod și împingându-i pe ruși înapoi, plus alte contraatacuri pe alte direcții secundare care îi destabilizează pe ruși. Vom vedea cum se vor dezvolta aceste contraofensive ucrainene.

Dar un lucru este cert, Ucraina a trecut la contraofensive pe multiple fronturi obținând succese notabile care îi pun pe ruși în situații dificile. Este practic o situație de culminating point, iar contraofensivele ucrainene sunt pe cale să smulgă inițiativa din mâinile rușilor, iar lucrurile chiar încep să meargă bine pentru ucraineni.

Chiar dacă în alte sectoare de front rușii au reușit unele avansuri marginale, ca și în Kursk, pe sectorul vestic al pătrunderii ucrainene pe teritoriul Rusiei, acestea nu sunt în măsură să amenințe coeziunea frontului ucrainean, dar contraatacurile ucrainene din sectoarele menționate pot zgudui serios aceste poziții putând rezulta o retragere a rușilor, ceea ce este de neconceput pentru Putin.

Iar veștile despre posibila încheiere a războiului în urma intervenție a lui Trump îi pun pe ruși într-o poziție dificilă din cauză că nu pot suplimenta trupele de pe front subțiate de pierderi, din moment ce nu prea se mai înghesuie rușii la recrutat considerând că războiul este pe cale să se încheie. Iar subțierea frontului poate duce la un colaps ca și cel din 1917 pe frontul rusesc.

Concluzii

Ucrainenii sunt în contraatac de la sfârșitul lui februarie și începutul lui martie pe multiple fronturi considerate foarte dificile până acum, respectiv dificile pentru apărarea ucraineană. Dar iată că ucrainenii contraatacă cu succes tocmai pe aceste fronturi, tinzând să recâștige inițiativa și punându-i pe ruși într-o postură delicată, la fel ca și în cursul contraatacurilor de succes din Kherson și Harkov din 2022. O postură mult mai delicată, fiindcă armata rusă din 2025 este mult mai slabă decât cea din 2022, iar pierderea de teritorii tocmai acolo ar putea duce la un colaps al frontului rusesc, exact ca în 1917. Iar acest aspect coroborat cu starea economiei rusești, despre care chiar Trump spunea că se va prăbuși în câteva luni, ar putea fi un dezastru pentru Putin și regimul său.

Și iată că tocmai acum, când Ucraina ar trebui susținută mai mult pentru a obține dacă nu victoria, cel puțin o poziție mai bună pentru eventualele negocieri viitoare, vine Trump și oprește ajutorul militar american pentru Ucraina. Nu numai atât, dar oprește și furnizarea de informații militare ale sateliților americani, lăsându-i pe ucraineni orbi mai ales în fața rachetelor și dronelor rusești care atacă zilnic orașele ucrainene. Este practic o complicitate la crimele produse de Putin contra ucrainenilor.

Iar faptul că Trump oprește acest ajutor militar tocmai acum, când ucrainenii sunt pe val, este doar o coincidență? Sau un colac de salvare aruncat Rusiei de către Trump, prin faptul că îi leagă Ucrainei o mână la spate tocmai când Ucraina are nevoie de fiecare element care să o ajută să îi dea o lovitură devastatoare Rusiei lui Putin?

Este doar o coincidență momentul ales pentru un astfel de gest ca și tăierea ajutorului american tocmai când avea mai multă nevoie de el pentru a-l îngenunchea pe Putin? Rămâne ca dumneavoastră să judecați.