Pe fundalul numeroaselor evenimente internaționale, pandemia de COVID-19 pare să fie percepută mai degrabă ca o relicvă istorică decât ca un eveniment recent. Aceasta a izbucnit la începutul anului 2020, iar majoritatea statelor europene au ieșit din starea de urgență pe parcursul anului 2022. Pe 5 mai 2023, Organizația Mondială a Sănătății a anunțat oficial sfârșitul stării de urgență în sănătate publică. Probabil, singura țară din lume în care mai există măsuri stricte legate de pandemia de COVID-19 rămâne Coreea de Nord.

Conform datelor Eurostat, pandemia de COVID-19 a luat viața a peste 1,25 milioane de cetățeni ai Uniunii Europene. Această perioadă a reprezentat o adevărată provocare pentru societatea contemporană, sistemul medical și economie. Pentru a sprijini sectorul economic, toate statele lumii au încercat să implementeze diverse măsuri de asistență. De exemplu, Uniunea europeană a lansat planul de redresare Next Generation EU, programul SURE, care oferă sprijin temporar, au fost realizate modificări bugetare și s-au redirecționat fonduri către statele cele mai grav afectate și s-a oferit sprijin pentru sectoarele economice cele mai vulnerabile.

În ceea ce privește sprijinul financiar, Uniunea Europeană a alocat 2.365,3 miliarde de euro pentru a combate consecințele pandemiei. O componentă vitală a acestui sprijin este Mecanismul de Redresare și Reziliență (MRR), adoptat de Consiliu la 11 februarie 2021. Acest mecanism, considerat nucleul planului Next Generation EU, a oferit un sprijin în valoare de 672,5 miliarde de euro pentru statele membre, ajutându-le să-și relanseze economia. Din această sumă, 312,5 miliarde de euro au fost acordate sub formă de granturi, iar 360 de miliarde de euro sub formă de împrumuturi.

Asistența financiară a fost acordată din fonduri europene, iar pe 26 martie 2025, Curtea Europeană de Conturi, instituția responsabilă de supravegherea utilizării fondurilor din bugetul UE, a publicat un raport pe acest subiect.

Raportul, intitulat „Reformele pieței muncii în planurile naționale de redresare și reziliență”, a evaluat dacă reformele pieței muncii finanțate prin Mecanismul de Redresare și Reziliență au fost implementate conform planului și dacă acestea s-au dovedit eficiente în abordarea provocărilor de pe piața muncii.

Piața muncii și ocuparea forței de muncă reprezintă domenii prioritare în cadrul Mecanismului de Redresare și Reziliență (MRR). Obiectivele generale stabilite au fost stimularea creării de locuri de muncă de înaltă calitate și sprijinirea implementării Pilonului european al drepturilor sociale.

Curtea Europeană de Conturi a analizat dacă reformele au fost implementate conform planificărilor, luând în considerare aspecte precum calendarul, sfera de aplicare, realizările și rezultatele acestora. Concluziile raportului indică faptul că: „reformele pieței muncii incluse în PNRR-uri au obținut până în prezent realizările preconizate și unele rezultate, dar au abordat doar parțial provocările structurale de pe piața muncii identificate în cadrul semestrului european.”

În ansamblu, reformele au generat realizările așteptate, însă doar o parte din acestea au produs și rezultatele dorite. În plus, acestea au abordat doar parțial problemele structurale ale pieței muncii, ceea ce a condus la un impact limitat în implementarea recomandărilor specifice fiecărei țări.

În 2019 și 2020, toate statele membre, cu o singură excepție, au primit recomandări specifice privind piața muncii. Conform regulamentului Mecanismului de Redresare și Reziliență (MRR), investițiile realizate prin Planurile Naționale de Redresare și Reziliență (PNRR) trebuiau să contribuie la îndeplinirea acestor recomandări.

Cu toate acestea, rezultatele sunt modeste: o treime dintre recomandările specifice nu au fost abordate sub nicio formă, iar doar o treime au fost îndeplinite integral sau în mare măsură. Unul dintre obstacolele majore pentru Curtea Europeană de Conturi în evaluarea obiectivă a progresului înregistrat de statele membre este lipsa unor indicatori relevanți care să reflecte impactul reformelor din cadrul MRR. În plus, statele membre au furnizat dovezi doar pentru jumătate dintre reformele implementate.

În 2019, România a primit ca subrecomandare „să asigure stabilirea salariului minim pe baza unor criterii obiective, compatibile cu crearea de locuri de muncă și cu competitivitatea”. În Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), Bucureștiul a inclus un mecanism pentru stabilirea salariului minim conform criteriilor sugerate. Cazul a fost catalogat ca fiind abordat integral.

În același an, Cipru a primit recomandarea „să realizeze reforma sistemului de educație și formare, care vizează inclusiv evaluarea profesorilor, să sporească implicarea angajatorilor și participarea cursanților la învățământul profesional și la formare”. Deși PNRR-ul cipriot includea două reforme legate de această recomandare, acestea nu corelau în mod clar competențele din educație cu cerințele pieței muncii. Drept urmare, Curtea Europeană de Conturi a concluzionat că Cipru a abordat în mare măsură subrecomandarea, dar a fost depunctat deoarece nu exista un mecanism clar pentru promovarea și creșterea angajaților în activitățile digitale.

Portugalia a primit o subrecomandare specifică prin care i se solicita „să sprijine ocuparea forței de muncă și să acorde prioritate măsurilor de menținere a locurilor de muncă”. Totuși, aceasta a fost abordată doar marginal, întrucât reforma corespunzătoare – „Agenda pentru promovarea muncii decente” – s-a axat pe drepturile lucrătorilor, fără a include măsuri concrete de sprijinire sau menținere a locurilor de muncă.

În cazul Franței, reforma „Adaptarea schemelor de șomaj parțial” a vizat înăsprirea normelor din acest sector. Deoarece obiectivul principal al reformei a fost încurajarea revenirii pe piața muncii după pandemia de COVID-19, Curtea a concluzionat că subrecomandarea din 2019, conform căreia Franța trebuia „să remedieze lipsa de personal calificat și decalajul dintre competențe și cererea pieței”, nu a fost abordată.

În perioada 2019-2020, au fost emise în total 106 subrecomandări, iar numărul acestora a variat de la un stat la altul. Printre țările care au abordat integral sau în mare măsură subrecomandările primite se numără: Grecia, Spania, Croația și Finlanda.

La polul opus se află state precum: Ungaria, Danemarca, Irlanda, Germania și România, alături de altele. România a primit cinci subrecomandări, dintre care una a fost abordată integral, iar celelalte patru au rămas neabordate.

Până în prezent, România a reușit să absoarbă puțin peste 9,4 miliarde de euro din totalul de 28,51 miliarde de euro alocate prin PNRR, ceea ce reprezintă o rată de absorbție de doar 31%. Conform ultimului buletin din 12 ianuarie 2025, România a îndeplinit și validat cu Comisia Europeană doar 14% din jaloanele stabilite. Acest procent o clasează pe locul 3 de la coadă listei. Belgia a reușit să îndeplinească doar 8% și Bulgaria 7% din jaloane. Excepție face Ungaria, care are fondurile blocate, și Suedia, care nu a programat nici o cerere de plată și nu a solicitat prefinanțare. Guvernul de la București ia în considerare renunțarea la unele jaloane, ceea ce ar implica și pierderea fondurilor alocate pentru îndeplinirea acestora. Autoritățile de la București mai au la dispoziție 1 an și 9 luni pentru a implementa Planul Național de Redresare și Reziliență.