Cum ar trebui sa-i mai spunem Turciei

de | aug. 10, 2011 | Știri, Turcia, Uncategorized @ro | 0 comentarii

Intr-un interviu pentru ziarul “Hurriyet”, specialistul britanic in materie de “nation brand” Simon Anholt observa ca, in cazul Turciei, “produsul” e mai bun decat “imaginea” si aprecia ca “problema este de a face ca lumea interesata de Turcia sa-si abandoneze prejudecatile sis a fie gata de a-si schimba modul de a judeca”

Cihan DevletiIntr-un interviu pentru ziarul “Hurriyet”, specialistul britanic in materie de “nation brand” Simon Anholt observa ca, in cazul Turciei, “produsul” e mai bun decat “imaginea” si aprecia ca “problema este de a face ca lumea interesata de Turcia sa-si abandoneze prejudecatile sis a fie gata de a-si schimba modul de a judeca”. Asadar, teoretic cel putin, lucrurile n-ar fi chiar atat de complicate, dar cand se intra pe terenul concretului mai e de lucru. Presa turca se ocupa si ea de perceptia tarii in lume, cum face de pilda columnistul Ibrahim Kalin de la ziarul “Zaman” intr-un articol care se cheama “Turcia isi cauta o noua voce pentru a se prezenta”. Isi cauta, de fapt, un nou cognomen, un al treilea nume, pe langa denumirea oficiala (de tipul Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord) si cea curenta (Anglia). Iar in cautarea celui de-al treilea nume pentru Turcia, ziaristul face o scurta retrospectiva istorica. In Evul Mediu, aminteste el, carmuitorii, clerul si literati vorbeau de “turcii cumpliti” (nu s-a pastrat si la noi expresii vechi de tipul “Ho, ca nu vin turcii” sau “Se bat turcii la gura lui”?).In secolele urmatoare, cand Imperiul Otoman a intrat in descrestere, s-a adoptat sintagma “Omul bolnav al Europei”. Dupa dezmembrarea imperiului, statul turc fondat de Ataturk a devenit bun prieten al Occidentului, dar acesta nu a acceptat pe deplin noul partener pentru ca, explica Samuel Huntington, noul stat eurasiatic este vazut ca un spatiu in care coexista propria identitate si aspiratia lui de a se integra lumii occidentale. In sfarsit, in acest inceput de secol, autorii straini care se ocupa de Turcia au lansat conceptul de “neo-otomanism” sau de “neo-kemalism” termeni ce isi propun sa defineasca succinct emergenta economica si politica a tarii in timpul guvernarilor partidului condus de premierul Erdogan.

Si turcii se recomanda, in istorie, prin sintagme consecrate, cum sunt Statul sau Ordinul Familiei lui Osman (Devlet-i- Al- i-Osman) ori Sublima Poarta (Devlet-i- Aliye-yi-Osmaniyye). Pentru Turcia zilelor noastre, cea mai potrivita expresie i se pare editorialistului de la “Zaman” aceea de “Stat Global” (Cihan Devleti), care, spune el, ar reflecta “viziunea global imperiala despre sine si despre lume a turcilor”.

De ce ar fi importanta de gasit, lansat si consacrat aceasta a treia denumire, neoficiala dar definitorie, pentru statul turc de azi, se intreaba autorul articolului din “Zaman”. “Pentru ca spune ceva despre propria identitate”. Turcia, continua el, “se reinventeaza ca o tara tanara, dinamica si increzatoare in sine”. Noul nume al acestei tari,cel mai potrivit, nu a fost insa deocamdata aflat. “Dar un lucru este clar – conchide editorialistul. Prin democratie si pluralism, economie in crestere si dinamica, printr-o politica externa curajoasa, Turcia isi construieste nu numai o noua imagine, ci si o noua identitate”. De fapt, am preciza, mai intai o noua identitate, apoi si o noua imagine. Identiatea se contureaza tot mai precis, la imagine, dupa cum se vede, se mai lucreaza.

Share our work

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *