Preşedintele austriac Alexander van der Bellen l-a mandatat oficial pe liderul Partidului Libertăţii (FPÖ, populist de extremă dreapta), Herbert Kickl, cu formarea unui guvern de coaliţie, după ce o tentativă a formaţiunilor centriste de a constitui un executiv fără FPÖ a eşuat neaşteptat la sfârşitul săptămânii trecute. ‘L-am însărcinat (pe Kickl) cu începerea discuţiilor cu Partidul Poporului pentru formarea unui guvern’, a spus preşedintele într-o declaraţie televizată după o întâlnire cu Kickl. ‘Nu am luat această decizie cu uşurinţă’, a adăugat el.

În 2016, FPÖ a semnat un „Acord de Cooperare” cu partidul lui Vladimir Putin, Rusia Unită. Acordul prevedea în principal consultări și colaborări în domeniul tineretului și educației politice. Cu toate acestea, a fost privit cu suspiciune de către observatori independenți, fiind considerat un canal de apropiere strategică de Moscova. Într-o conferință de presă din aprilie 2024, unul din liderii FPO, Norbert Hofer, a declarat că tratatul a fost semnat cu mult înainte de tensiunile geopolitice, mai ales înainte ca Rusia să invadeze Ucraina. Hofer a amintit că președintele rus Vladimir Putin a fost primit cu căldură de alte partide politice și politicieni europeni în jurul anului 2016. El a făcut referire la interacțiunile altor lideri austrieci cu Vladimir Putin, inclusiv fostul vicecancelar Reinhold Mitterlehner, fostul președinte Heinz Fischer, dar și fostul ministru de externe Sebastian Kurz.

Război politic

Calea a fost deschisă pentru un potenţial guvern condus pentru prima dată de FPÖ după ce, duminică, Christian Stocker, noul lider desemnat al Partidului Poporului (ÖVP, conservator), a declarat că formaţiunea sa este pregătită să înceapă negocieri cu Kickl. Stocker a fost numit la conducerea ÖVP după ce cancelarul Karl Nehammer şi-a anunţat sâmbătă demisia în urma eşuării negocierilor cu Partidul Social Democrat şi cu NEOS (liberal) în vederea constituirii unei coaliţii.
Partidul Libertăţii a câştigat alegerile din septembrie 2024 cu 29% din voturi, urmat de Partidului Poporului cu 26,3% şi de Partidul Social Democrat cu 21,1%.
Imediat după alegeri, FPÖ ar fi avut nevoie de un partener de coaliţie pentru a forma un guvern, însă, dat fiind că toate celelalte partide parlamentare au exclus să guverneze împreună cu această formaţiune, preşedintele Van der Bellen l-a mandatat iniţial pe Nehammer cu formarea cabinetului. Anunţul marchează o schimbare dramatică pentru preşedinte, un fost lider al Verzilor şi un critic de multă vreme al FPÖ, însă lui Van der Bellen i-au rămas puţine opţiuni după eşecul formării unei coaliţii de centru.

Negocieri contestate

În timp ce Kickl se întâlnea cu preşedintele, sute de protestatari, printre care studenţi evrei şi activişti de stânga, au huiduit, fluierat şi strigat ‘Naziştii afară!’, şi au fluturat bannere cu sloganuri precum ‘Nu vrem o Austrie de extremă dreapta’.
‘Nu suntem decât la început. Dacă vom fi invitaţi la aceste negocieri, rezultatul lor este deschis’, a spus la postul public ORF Wilfried Haslauer, guvernatorul landului Salzburg şi un membru cu greutate al ÖVP, care s-a aflat alături de Stocker în prima declaraţie a acestuia după numirea la conducerea partidului.
Dacă negocierile vor eşua, este probabilă convocarea de alegeri anticipate, însă sondajele arată că sprijinul faţă de FPÖ nu a făcut decât să crească din septembrie 2024.
Poziţiile celor două partide se suprapun în diferite subiecte, mai ales în privinţa liniei dure faţă de imigraţie. În negocierile partidelor de centru, problema cea mai spinoasă a fost cea a căilor de reducere a deficitului bugetar, prognozat că va depăşi limita UE de 3% din PIB în 2024 şi 2025.

Ofertă conservatoare

Partidul Popular austriac (OeVP, conservatori) a declarat duminică că este gata să înceapă negocierile cu formațiunea de extremă dreapta Partidul Libertății (FPOe) pentru formarea unui nou guvern, o schimbare politică după eșecul discuțiilor cu liberalii și social-democrații pentru formarea unei coaliții guvernamentale.
Austria a plonjat la sfârșitul săptămânii trecute în incertitudine politică după ce cancelarul conservator Karl Nehammer a pusă capăt discuțiilor ce vizau formarea unui guvern de centru fără extrema dreaptă, care a câștigat alegerile legislative de la sfârșitul lunii septembrie.
atât din acest post cât și din cel de președinte al Partidului Popular austriac (OeVP), promițând o ‘tranziție ordonată’ în interiorul partidului. El ocupa ambele funcții de la sfârșitul anului 2021. În cadrul unei reuniuni duminică a liderilor OeVP, secretarul general al mișcării, Christian Stocker, a fost numit lider interimar al partidului.
Stocker a declarat că a fost autorizat de partidul său să intre în negocieri cu extrema dreaptă pentru formarea unei coaliții guvernamentale.

Guvern de criză

‘Această țară are nevoie de un guvern stabil astăzi și nu putem continua să pierdem timpul pe care nu îl avem în campanii electorale sau în alegeri’, a adăugat el.
‘Vocile din cadrul OeVP care au exclus să lucreze cu (…) Kickl au devenit mult mai discrete’, le-a declarat președintele jurnaliștilor. ‘Aceasta înseamnă că s-a deschis o nouă cale care înainte nu exista’, a mai spus el.
În cadrul unei conferințe de presă, Stocker a salutat decizia președintelui de a discuta cu liderul extremei drepte, al cărui partid a obținut aproape 29% din voturi la alegerile legislative, dar care până acum nu a găsit parteneri pentru formarea unui guvern.
Președintele le-a cerut inițial conservatorilor să formeze un guvern stabil care să respecte ‘fundamentele democrației noastre liberale’. În trecut, el și-a exprimat în mod repetat rezervele față de Herbert Kickl, al cărui partid este creditat cu 35% din voturi în ultimele sondaje.

Implicații strategice

Formarea unei coaliții între Partidul Popular Austriac (Österreichische Volkspartei – ÖVP) și Partidul Libertății din Austria (Freiheitliche Partei Österreichs – FPÖ) a generat de-a lungul timpului numeroase dezbateri referitoare la poziționarea Austriei față de Uniunea Europeană (UE), față de relațiile cu Rusia și, mai nou, la implicațiile asupra războiului din Ucraina. În contextul actual, aceste dezbateri s-au intensificat, mai ales în mass-media internațională, deoarece FPÖ este asociat deseori cu luări de poziție considerate eurosceptice, populiste și uneori chiar pro-ruse.

FPÖ este cunoscut pentru anumite declarații favorabile unei relații mai puțin conflictuale cu Moscova. Lideri sau membri marcanți ai FPÖ au fost de-a lungul timpului în vizită la Moscova și au manifestat rezerve față de sancțiunile impuse Rusiei după anexarea Crimeei (2014) și, ulterior, după invazia Ucrainei (2022).

Într-o potențială coaliție, Partidul Popular Austriac (ÖVP) ar putea fi pus în situația de a încerca să mențină linia oficială europeană de sancțiuni și presiuni asupra Rusiei, în timp ce FPÖ ar putea să-și exprime public îndoiala față de eficiența acestora sau chiar să militeze pentru o relaxare a sancțiunilor.

Această diferență de viziune ar putea duce la mesaje contradictorii în politica externă a Austriei și la tensiuni cu aliații europeni care susțin în mod ferm sancțiunile și politicile de izolare a Rusiei.

Impact economic

În timp ce partea conservatoare a Partidului Popular (ÖVP) susține de obicei politicile economice care respectă liniile directoare ale UE, FPÖ ar putea căuta modalități de a relaxa unele restricții comerciale cu Rusia, argumentând că interesele economice ale Austriei ar trebui să primeze.

O retorică pro-deschidere față de investițiile rusești ar putea induce preocupări privind posibila dependență a Austriei de gazul și capitalul provenit din Rusia – mai ales într-un context în care majoritatea țărilor UE încearcă să își reducă expunerea energetică față de Moscova.

Această direcție ar putea crea tensiuni și la nivel de discurs intern, deoarece Austria, chiar dacă are un istoric de neutralitate, face parte din Uniunea Europeană și trebuie să gestioneze un echilibru delicat: cooperarea economică cu Rusia versus solidaritatea politică cu statele membre UE care adoptă o linie dură față de Moscova.

Sancțiuni și Ucraina

În contextul războiului declanșat de Rusia în Ucraina, Austria a menținut o poziție relativ aliniată cu restul UE, susținând sancțiunile împotriva Rusiei și oferind sprijin umanitar Ucrainei.

Dacă FPÖ accede la guvernare, unele voci din partid ar putea deveni mai rezervate în a susține extensia sancțiunilor și ar putea promova o atitudine mai conciliantă cu Moscova. În mod implicit, acest lucru ar putea submina susținerea fermă acordată până acum Kievului.

Totuși, fiind conștientă de presiunea politică exercitată de UE și de opiniile publice din Europa, coaliția (ÖVP-FPÖ) ar putea fi nevoită să nu se îndepărteze drastic de poziția europeană în privința Ucrainei, pentru a nu produce izolare diplomatică și tensiuni majore cu Bruxelles-ul.

Austria a încercat de-a lungul anilor să se prezinte ca un stat neutru, cu un potențial rol de mediator între Est și Vest. În trecut, Viena a găzduit multiple runde de negocieri internaționale.

Cu toate acestea, cu un FPÖ care uneori promovează retorici mai radicale și mai apropiate de interesele Moscovei, credibilitatea Austriei ca mediator neutru ar putea fi pusă sub semnul întrebării, cel puțin din perspectiva Ucrainei sau a țărilor care au o poziție fermă pro-Kiev.

În plus, reacțiile opiniei publice din interiorul UE ar putea deveni critice față de Austria dacă FPÖ ar propune măsuri percepute drept prea indulgente față de Rusia, diminuând implicit încrederea Ucrainei și a unor țări din Estul Europei în neutralitatea Austriei.

Solidaritatea europeană și migrația

FPÖ are o platformă politică orientată spre restricții migratorii și politici conservatoare cu privire la drepturile refugiaților, inclusiv a refugiaților ucraineni. În contextul războiului, țările din Estul Europei (Polonia, Slovacia, Ungaria, România) se confruntă cu fluxuri importante de refugiați.

Dacă un guvern ÖVP-FPÖ ar adopta politici mai dure privind migrația, acest lucru ar putea crea disensiuni cu țările est-europene care depun eforturi de gestionare a refugiaților ucraineni. Mai ales Polonia și România au primit un număr semnificativ de persoane care au fugit din calea războiului, iar o poziție rigidă a Vienei ar putea fi percepută ca lipsă de solidaritate.

Țările est-europene sunt interesate de o consolidare a politicilor de securitate și apărare în UE, în special pe flancul de est al NATO. Dacă FPÖ susține o diminuare a prezenței militare în apropierea Rusiei sau, prin retorica sa, dă semnale contradictorii privind sprijinul pentru apărarea colectivă a aliatilor din Est, pot apărea tensiuni diplomatice.

Pe de altă parte, unele țări din Est (de exemplu Ungaria, prin Viktor Orbán) au la rândul lor atitudini mai puțin ostile față de Rusia, ceea ce ar putea crea un „pod” politic între Viena și Budapesta. Totuși, pentru restul țărilor est-europene (Polonia, România, statele baltice), apropierea de Rusia este percepută negativ, iar orice deschidere față de Moscova este văzută cu suspiciune.

Riscul fragmentării

O coaliție cu un partid populist de dreapta (FPÖ), suspectat de unele partide mainstream europene că militează pentru politici mai naționaliste și uneori contrare valorilor liberale, poate accentua faliile deja existente în interiorul UE.

Așa cum Polonia și Ungaria au fost criticate pentru politicile lor iliberale, și Austria ar putea fi supusă unor critici similare dacă guvernul ÖVP-FPÖ adoptă legi care sunt contrare normelor democratice sau standardelor UE. Acest lucru ar afecta relațiile cu restul țărilor din Est care își doresc o linie pro-UE (precum România, Slovacia sau Cehia).
Austria, ca stat membru UE, nu își poate permite să se disocieze total de politicile europene comune privind sancțiunile împotriva Rusiei și sprijinul pentru Ucraina. Totuși, vocea FPÖ din interiorul guvernului ar putea pune presiuni pentru atenuarea sau revizuirea anumitor măsuri, generând mesaje confuze și eventuale tensiuni cu Bruxelles-ul și cu țările est-europene.
O coaliție cu FPÖ la guvernare ar putea slăbi percepția Austriei ca partener de încredere și mediator imparțial. Războiul din Ucraina reprezintă cea mai mare criză de securitate pe continent de după Al Doilea Război Mondial, iar statele est-europene, amenințate direct de expansionismul Rusiei, privesc cu neîncredere orice semn de apropiere de Moscova.

Influență politică

Nivelul de influență al FPÖ în guvern va determina cursul politicii externe. Dacă Ministerul de Externe va fi condus de un reprezentant FPÖ, ne putem aștepta la o schimbare mai vizibilă în atitudinea diplomatică față de Rusia și Ucraina. În schimb, dacă ÖVP deține ministerele cheie (Externe, Finanțe, Interne), politica externă ar putea rămâne în mare parte consecventă cu linia oficială a UE, deși retorica FPÖ va continua să suscite dezbateri în spațiul public.

Relațiile cu țările din Estul Europei vor fi afectate de retorica despre migrație și de atitudinea față de Rusia. Țările est-europene care susțin ferm Ucraina și care doresc menținerea presiunii asupra Rusiei ar putea considera Viena un partener mai puțin previzibil. De asemenea, retorica anti-imigrație (inclusiv anti-refugiați) a FPÖ poate fi percepută drept o lipsă de solidaritate față de statele care gestionează un număr mare de refugiați.

Pentru Ucraina, orice guvern austriac care ar include FPÖ ar avea tendința să fie mai puțin vehement împotriva Rusiei, ceea ce ar putea diminua sprijinul politic (nu neapărat și pe cel umanitar) pentru Kiev.

Pentru autoritățile de la Moscova, ar putea apărea o fereastră de oportunitate de a reface contacte mai strânse cu o parte din establishmentul austriac, slăbind astfel consensul european anti-rus, însă acest lucru ar fi limitat de constrângerile UE și de presiunea opiniei publice.

Ancoră europeană

Pentru statele din Estul Europei, Austria va deveni un partener mai imprevizibil în majoritatea dosarelor de interes comun. Totuși, Austria rămâne ancorată în UE și majoritatea deciziilor de politică externă trebuie luate în concordanță cu regulile și angajamentele europene.

Formarea unei coaliții ÖVP-FPÖ poate genera tensiuni și incertitudini în politica externă a Austriei, mai ales în raport cu conflictul din Ucraina și cu poziționarea față de Rusia. Totuși, apartenența la UE și presiunea diplomatică internațională vor continua să modereze, cel puțin parțial, retorica și politicile concrete pe care un guvern austriac condus în comun de ÖVP și FPÖ le-ar putea adopta.

Măsuri slovace

Guvernul slovac va discuta măsuri de reciprocitate în privinţa Ucrainei după ce aceasta a oprit fluxul de gaz rusesc prin teritoriul său către Slovacia, a afirmat recent premierul slovac Robert Fico.
Fico a precizat într-un mesaj video postat pe Facebook că partidul său Smer va lua în considerare tăierea furnizării de energie electrică către Ucraina, reducerea ajutorului pentru refugiaţii ucraineni şi solicitarea reluării tranzitului de gaze sau compensarea pierderilor suferite de Slovacia din cauza încetării acestora.
El a mai spus că o delegaţie a ţării sale va discuta situaţia la Bruxelles marţea viitoare, iar apoi coaliţia sa de guvernământ va discuta răspunsul la ceea ce el a calificat drept „sabotaj” din partea preşedintelui ucrainean Volodimir Zelenski.
„Declar că partidul meu (Smer-SSD) este gata să dezbată şi să convină în coaliţie cu privire la oprirea furnizării de energie electrică şi reducerea semnificativă a sprijinului pentru cetăţenii ucraineni din Slovacia”,

500 de milioane

„Singura alternativă pentru o Slovacie suverană este reluarea tranzitului sau solicitarea de mecanisme de compensare care să înlocuiască pierderea de finanţe publice de aproape 500 de milioane de euro”, a punctat premierul slovac, apreciind că partenerii săi de coaliţie „percep de asemenea situaţia ca fiind extrem de gravă şi demnă de un răspuns suveran”.
Slovacia dispune de surse alternative de gaz, dar Fico, care a pus capăt ajutorului militar pentru Ucraina şi a căutat o apropiere a relaţiilor cu Moscova, argumentează că ţara sa va pierde propriile venituri din tranzit şi va plăti taxe de tranzit suplimentare pentru a aduce gaz din alte surse decât rus şi de asemenea susţine că preţurile la gaz şi energie electrică în Europa vor creşte ca urmare a acţiunilor Ucrainei.să se aprovizioneze din alte surse prin patru rute alternative, chiar dacă aceasta ar presupune costuri suplimentare.
Kievul şi Moscova au confirmat miercuri, în două comunicate distincte, că livrările de gaz rusesc spre Europa via Ucraina au încetat definitiv miercuri dimineaţă, după expirarea contractului pe 5 ani semnat între cele două părţi la sfârşitul lui 2029

România și Bulgaria

Formarea unui guvern de coaliție între Partidul Popular Austriac (ÖVP) și Partidul Libertății din Austria (FPÖ) – mai ales într-un context electoral care ar putea avea loc în 2025 – va influența semnificativ relațiile Austriei cu țările din Europa Centrală și de Est, inclusiv cu România, Republica Moldova și Bulgaria.

Relațiile bilaterale dintre Austria și România s-au dezvoltat considerabil în plan economic, Austria fiind unul dintre cei mai mari investitori străini în România (în special în sectoarele bancar, energetic și al asigurărilor).

Dosarul Schengen a fost însă un subiect spinos în 2022–2023, când Austria s-a opus extinderii spațiului Schengen pentru România și Bulgaria, invocând probleme de migrație ilegală prin Balcani. Decizia Vienei a provocat tensiuni diplomatice și a afectat negativ percepția publică din România față de Austria.

Migrația și securitatea frontierelor reprezintă o preocupare pentru clasa politică de la Viena, FPÖ are o platformă politică fermă anti-imigrație, solicitând controale stricte la frontiere și criticând mecanismele UE privind relocarea refugiaților. Această retorică a alimentat, în trecut, și poziția Austriei față de extinderea Schengen, fiind unul dintre motivele pentru care Viena a menținut veto-ul împotriva României și Bulgariei.

Dacă FPÖ va avea un cuvânt puternic de spus în politica externă (de exemplu, deținând Ministerul de Interne), este posibil ca Austria să continue, cel puțin în retorica publică, să condiționeze intrarea României în Schengen de rezolvarea așa-numitelor “probleme de migrație”. În practică însă, decizia finală va fi luată în comun cu ÖVP și în strânsă consultare cu instituțiile UE.

În pofida tensiunilor pe dosarul Schengen, relațiile economice rămân în interesul ambelor state. Este puțin probabil ca un guvern de coaliție ÖVP-FPÖ să descurajeze investițiile austriece în România, având în vedere profiturile semnificative obținute pe piața românească.

Dincolo de Schengen, subiecte precum securitatea energetică, cooperarea în regiunea Dunării, gestionarea crizei refugiaților ucraineni, pot deveni platforme de dialog între București și Viena, chiar și cu un guvern austriac cu orientări mai conservatoare sau național-populiste.

Moldova, interese austriece

Republica Moldova este un stat aflat într-un proces dificil de reformă și europenizare, confruntându-se cu presiuni din partea Rusiei, mai ales după declanșarea războiului din Ucraina.

Austria, cunoscută în mod tradițional pentru neutralitatea sa și pentru legăturile istorice cu spațiul central-est european, a oferit asistență umanitară și sprijin diplomatic Chișinăului în parcursul său european, însă fără a fi un actor major precum Germania, Franța sau România în această privință.

FPÖ are o atitudine mai sceptică față de extinderea UE și a fost adesea asociat cu poziții pro-ruse. În cazul Republicii Moldova, care își dorește integrarea europeană, un astfel de guvern austriac ar putea să nu prioritizeze sprijinul politic și financiar pentru Chișinău.

Există, totuși, limite clare, Austria este parte a UE, iar sprijinul pentru reforme democratice și statul de drept în Republica Moldova reprezintă o linie generală a Uniunii. Un guvern de la Viena va fi, în mare parte, constrâns să respecte deciziile și orientările UE pe acest subiect.

Relațiile economice dintre Austria și Republica Moldova nu sunt la fel de ample precum cele cu România sau alte țări din regiune, însă investițiile austriece în domenii precum sectorul bancar, asigurări sau energie ar putea continua să crească în funcție de stabilitatea politică și de reformele structurale din Moldova.

Un guvern ÖVP-FPÖ, cu o abordare pragmatică, ar putea menține interesul pentru investiții, mai ales dacă Republica Moldova reușește să ofere un climat de afaceri atractiv și stabil.

Austria nu va putea să “blocheze” parcursul european al Republicii Moldova, dar nici nu va fi un motor activ al extinderii UE. Chișinăul s-ar putea baza mai mult pe alte capitale europene (București, Berlin, Paris, Varșovia) pentru susținere directă.

E posibil ca parteneriatele concrete (proiecte de infrastructură, colaborări energetice, fonduri de dezvoltare regională) să continue, însă retorica politică de la Viena, dacă FPÖ își exprimă simpatii pro-ruse, ar putea crea impresia de distanțare față de obiectivele Chișinăului.

Austria ar putea încerca, pe fondul istoriei sale de neutralitate, să se ofere ca mediator în eventuale discuții regionale ce privesc Republica Moldova, Transnistria sau Ucraina. Credibilitatea unui astfel de demers va depinde de capacitatea Vienei de a nu fi percepută drept favorabilă intereselor Rusiei.

Reduta bulgărească

Poziția negativă a Austriei a generat tensiuni în relațiile bilaterale, cu reacții puternice din partea oficialilor bulgari. În pofida acestor disensiuni, Austria și Bulgaria au relații economice semnificative (în special în domeniul bancar și al turismului), iar Bulgaria găzduiește, la rândul său, investiții austriece importante.

La fel ca în cazul României, Bulgaria a fost confruntă cu opoziția Austriei în Consiliul JAI (Justiție și Afaceri Interne). FPÖ, cu platforma sa anti-imigrație, ar putea menține o retorică în care acuză rute de migrație prin Bulgaria și România, argumentând că frontiera externă a UE nu este suficient de sigură.

Bulgaria este un nod energetic important în Balcani, având proiecte legate de interconexiuni de gaze (inclusiv cu Grecia și România), aspect important pentru diversificarea energetică a Europei.

Un guvern de la Viena, fie el chiar format cu sprijinul FPÖ ori condus de un premier FPO, ar fi interesat să mențină accesul la resurse și la rutele de tranzit. Austria, având un interes economic în sectorul energetic din regiune, este puțin probabil să dorească perturbarea acestor proiecte.

Pe fondul retoricii național-populiste a FPÖ, cel mai probabil interesele investiționale austriece în Bulgaria nu vor fi diminuate. Băncile și companiile austriece au o prezență tradițională puternică în Europa de Sud-Est.

Austria și Bulgaria cooperează în formate regionale (Strategia UE pentru Regiunea Dunării, de exemplu). În pofida retoricilor politice, aceste platforme pot continua și chiar se pot extinde, dată fiind importanța stabilității Balcanilor pentru securitatea și prosperitatea Europei.

Atât timp cât FPÖ (și o parte din ÖVP) vor menține discursul anti-imigrație, este posibil să asistăm la o continuare a poziției dure față Sofia și situația politică generală din statul balcanic. Cu toate acestea, factorii politici și diplomatici interni din UE pot forța un compromis, mai ales dacă la nivel european se ajunge la noi înțelegeri privind reforma politicilor de azil și migrație.

Retorica politică moderată

Austria are interese semnificative în regiune (România, Bulgaria, parțial Republica Moldova), iar ÖVP – partid conservator, pro-business – va căuta să protejeze aceste relații. Prin urmare, chiar și cu o componentă FPÖ în guvern, este puțin probabil să se adopte măsuri care să pericliteze investițiile austriece din zonă.

Deși un guvern ÖVP-FPÖ nu va fi un promotor fervent al extinderii UE către Est, Austria își va menține, în linii mari, angajamentele UE privind asistența și sprijinul pentru reformele de la Chișinău. Efectiv, însă, Republica Moldova nu se poate aștepta la un rol “lider” din partea Vienei.

Austria se va afla între dorința de a-și păstra imaginea de stat “neutru” și obligativitatea de a respecta liniile de sancțiuni și sprijin față de Ucraina. Atitudinea FPÖ, mai prietenoasă față de Rusia, poate provoca tensiuni cu restul UE, însă este puțin probabil ca Viena să se rupă radical de politicile comune europene.

2025, test geopolitic

Dacă alegerile parlamentare din 2024 și formarea unei coaliții ÖVP-FPÖ, primele luni de guvernare vor fi definitorii pentru relațiile cu România, Republica Moldova și Bulgaria. Rolul Austrei în regiune și politicile de migrație vor fi principalele zone de tensiune sau, după caz, de compromis.

Cu un potențial guvern ÖVP-FPÖ, relațiile bilaterale și poziția Austriei în regiune vor fi puternic condiționate de echilibrul intern dintre pragmatismul ÖVP (centru-dreapta, pro-afaceri) și populismul naționalist al FPÖ. Oricare ar fi retorica, interesele economice și presiunile din partea Bruxelles-ului vor juca un rol decisiv în modul în care Viena va naviga aceste relații regionale.

Relația dintre Federația Rusă și diverse partide de extremă dreapta din Europa este un subiect complex, cu multiple fațete — politice, financiare și ideologice. De-a lungul ultimilor ani, au existat numeroase rapoarte și analize care arată cum Kremlinul a încercat să construiască sau să consolideze legături cu formațiuni politice naționaliste și populiste, adeseori catalogate drept „extrema dreaptă”.

Istorie glorioasă

După prăbușirea Uniunii Sovietice, noua Federație Rusă a traversat o perioadă de tranziție haotică. Interesul Moscovei față de partidele de extremă dreapta din Europa era redus, fiind preocupată în principal de probleme economice și de consolidarea puterii interne.

Odată cu revenirea lui Vladimir Putin la președinție (2012), discursul politic rusesc a început să scoată în evidență teme conservatoare – apărarea valorilor „tradiționale”, naționalismul și suveranismul. Aceste teme s-au sincronizat parțial cu platformele partidelor de extremă dreapta din Europa, care și-au intensificat criticile față de Uniunea Europeană, NATO și migrația din afara Europei.
Majoritatea partidelor de extremă dreaptă promovează o idee de suveranitate națională puternică și resping transferul de putere către instituții supranaționale precum UE. Această perspectivă se pliază pe politica Rusiei, care preferă să trateze cu statele individual, mai ales când acestea au atitudini eurosceptice.

Război ideologic

Retorica Kremlinului critică adesea „modelul liberal occidental” și subliniază nevoia de a menține „valorile tradiționale”. Multe formațiuni europene de extremă dreaptă – cunoscute pentru conservatorismul lor social – văd în Rusia un partener care le validază critica la adresa multiculturalismului sau drepturilor minorităților sexuale promovate în Vest.
Din punctul de vedere al Moscovei, orice ruptură în blocul euro-atlantic este un avantaj strategic. Partidele naționaliste care cer fragmentarea Uniunii Europene, reorganizarea NATO ori retragerea propriilor țări din aceste structuri pot fi văzute drept actori ce contribuie la obiectivele geopolitice ruse.
Unele anchete mass-media (ex. cazul Frontului Național din Franța) au sugerat că anumite partide de extremă dreaptă au primit credite bancare sau sprijin financiar din surse rusești. Scopul ar fi facilitarea unor campanii electorale și creșterea influenței acestor partide în țările respective.

Falanga europeană a Kremlinului

În 2014, presa internațională a relatat despre un împrumut de circa 9 milioane de euro acordat de o bancă rusească partidului condus de Marine Le Pen. Marine Le Pen a susținut deschis ridicarea sancțiunilor împotriva Rusiei, precum și recunoașterea Crimeii ca parte a Federației Ruse, poziție care corespunde cu interesele Moscovei.

În Germania, Alternative für Deutschland (AfD) și-a construit o parte din retorica politică pe criticile aduse Uniunii Europene și politicilor de migrație ale Berlinului. Unele surse au indicat că reprezentanții AfD au avut contacte cu oficiali ruși, iar unii membri au fost invitați în mod repetat în Crimeea anexată, stârnind controverse în Germania.

În Italia, Liga (Lega) și liderul Matteo Salvini a fost de mai multe ori perceput ca având o atitudine pro-rusă și a criticat sancțiunile impuse de UE după anexarea Crimeii. S-au vehiculat informații privind o posibilă înțelegere cu actori apropiați de Kremlin pentru a sprijini financiar campania Ligii, însă aceste acuzații nu au fost demonstrate definitiv în instanță.

Metode imperiale

Kremlinul a fost acuzat că folosește o serie de metode pentru a-și extinde influența asupra partidelor eurosceptice și de extremă dreaptă. În unele state europene, inclusiv Austria, mediile de propagandă pro-Kremlin (RT, Sputnik, rețele de socializare) au vehiculat narațiuni care avantajează discursul naționalist și antiglobalist, urmărind să întărească animozitatea față de Bruxelles și Washington.

O altă formă de sprijin „soft power” a fost invitarea politicienilor de extremă dreaptă la evenimente oficiale sau neoficiale în Rusia, acordarea de platforme mediatice rusești și cultivarea unor legături „culturale” sau „religioase” (prin Biserica Ortodoxă Rusă în unele cazuri). Toate aceste instrumente sunt folosite pentru a crea punți de colaborare, situații care pot fi exploatate de serviciile federale de spionaj de la Moscova.

În funcție de contextul național, există suspiciuni privind oferirea de credite prin bănci ruse sau canale intermediare. Scopul este dublu: sprijin electoral și creșterea influenței rusești în politica internă a țărilor europene.

Efectele războiului din Ucraina

Invadarea Ucrainei de către Rusia în 2022 a pus partidele de extremă dreaptă într-o situație delicată. Multe dintre aceste partide și-au recalibrat discursul prin temperarea retoricii pro-ruse, încercând să evite asocierea directă cu un stat văzut drept agresor în contextul internațional. În același timp, unele formațiuni au rămas critice față de Uniunea Europeană și față de sancțiunile economice aplicate Rusiei, pe motiv că acestea ar afecta propriile economii naționale.
În unele partide, au apărut disensiuni legate de poziția față de conflictul din Ucraina. Unii membri au continuat să justifice politicile Kremlinului, în timp ce alții au cerut condamnarea agresiunii și sprijin pentru Ucraina.

Pe fondul războiului, opinia publică din statele UE a devenit, în general, mai puțin tolerantă față de simpatiile pro-ruse. În consecință, anumite partide au avut de suferit în sondaje dacă s-au poziționat deschis în favoarea Moscovei.

Relația dintre Rusia și partidele de extremă dreaptă din Europa este determinată de convergența unor interese geopolitice și ideologice: critică față de UE și NATO, promovarea valorilor conservatoare și naționaliste, dorința Moscovei de a submina unitatea occidentală. Totuși, războiul din Ucraina a complicat considerabil această dinamică. Multe partide de extremă dreaptă încearcă să se distanțeze parțial de retorica pro-Kremlin pentru a nu pierde susținerea electorală, însă rămân, în același timp, opuse sancțiunilor și politicilor UE împotriva Rusiei.

Pe viitor, modul în care aceste relații vor evolua va depinde în mare măsură de contextul global și de direcția conflictului din Ucraina. Dacă poziția Rusiei pe scena internațională rămâne slăbită și sancțiunile impuse de UE persistă, este probabil ca partidele de extremă dreaptă să continue o strategie ambiguă: să-și afirme criticile la adresa Bruxellului, dar să se ferească să fie percepute drept „brațul politic” al Moscovei în Europa.