La mijlocul lunii decembrie 2024, vicepremierul pentru reintegrare, Oleg Serebrian, a atras atenția asupra riscului unei crize umanitare iminente în regiunea transnistreană, ca urmare a deciziei Gazpromului de a sista livrările de gaze naturale. Oficialul a avertizat că impactul nu va fi resimțit imediat, ci treptat, pe măsură ce rezervele de cărbune și gaz din conducte se vor epuiza. Conform informațiilor din mass-media, Transnistria mai dispunea de gaz pentru doar câteva zile, iar stocurile de cărbune sunt suficiente până la data de 16 februarie.

A doua zi după debutul crizei, Moldovagaz și Energocom și-au anunțat disponibilitatea să ofere sprijin tehnic și comercial companiei Tiraspoltransgaz pentru achiziția de gaze naturale de pe platformele europene. Singura condiție a fost achitarea gazului în baza prețurilor stabilite pe piața liberă. Pe data de 3 ianuarie, Tiraspoltransgaz a refuzat oferta, motivând că prețul este prea volatil și scump.

În contextul sistării livrărilor de gaze naturale de către Gazprom, tensiunile dintre Tiraspol și Chișinău s-au amplificat. Autoritățile transnistrene au lansat acuzații la adresa Republicii Moldova, susținând că aceasta pune piedici în calea soluționării crizei. După o serie de discuții, dialogul dintre părți a intrat în impas. Pentru a demonstra că Republica Moldova nu reprezintă niciun impediment și dorește să soluționeze cât mai rapid criza, liderul separatist Vadim Krasnoselski a fost lăsat să meargă într-o vizită privată la Moscova, prin aeroportul din Chișinău. Mișcarea a avut un cost politic și de imagine pentru autoritățile moldovene, dar a fost un pas care a demonstrat că nu există niciun impediment din partea autorităților constituționale privind soluționarea crize. Reîntors de la Moscova după 4 zile, Vadim Krasnoselski a declarat într-o conferință de presă în data de 15 ianuarie, că regiunea va avea în scurt timp gaz, fără a preciza alte detalii. Cu o zi înainte, compania Tiraspoltransgaz semnase un contract pentru furnizarea de gaze naturale cu firma Natural Gaz DC SRL, o tranzacție care a generat suspiciuni în rândul autorităților de la Chișinău. Existau temeri legate de o posibilă finanțare ilegală din partea Federației Ruse, care s-a arătat dispusă să acopere costurile contractului din bugetul său propriu.

Pe 18 ianuarie, Vadim Krasnoselski a declarat că Tiraspoltransgaz a expediat o scrisoare către Moldovagaz prin care își exprimă acordul de a primi gaz prin intermediul Moldovagaz, subliniind și faptul că garantează plata. Practic, s-a revenit la propunerea Chișinăului din 2 ianuarie. Însă, din cauza tergiversării deciziei, s-au pierdut 16 zile prețioase, timp care putea fi folosit pentru ajustări tehnice, iar cei 362.000 de locuitori din regiune să nu sufere din cauza frigului și a întreruperilor sistematice de curent.

Deși decizia Tiraspoltransgaz de a accepta furnizarea de gaze prin Moldovagaz părea să marcheze sfârșitul crizei energetice din Transnistria, realitatea a demonstrat contrariul. Aceasta nu a fost decât începutul unei noi faze complicate. În scrisoare nu au fost specificați nici măcar indicatori esențiali, precum cantitatea exactă de gaz necesară sau moneda în care ar urma să fie efectuate plățile.

Într-un comunicat al biroului politici de reintegrare referitor la livrarea gazelor naturale către regiunea transnistreană se arată că: „Tiraspolul a solicitat ca plata pentru gazele naturale, achiziția și transportarea la hotarul cu Republica Moldova să fie efectuate de companii terțe. „Tiraspoltransgaz” urmează să achite „Moldovagaz” doar tranzitul pe teritoriul țării noastre.Instituțiile de resort ale Republicii Moldova analizează această solicitare, entitățile și conformitatea procedurii cu rigorile legale naționale și internaționale.”

Prin urmare, Tiraspolul se arată dispus să achite doar pentru tranzitul pe teritoriul Republicii Moldova, fapt ce contravine expresiei ”garantăm plată”, utilizată non-stop de pretinsele autorități din stânga Nistrului. În acest context, mai întrebări importante precum: Cineva va achita pentru tranzitul până la hotar cu Republica Moldova? În ce valută vor fi efectuate tranzacțiile? Cine va plăti pentru gazele naturale?, rămân fără răspuns.

După 16 zile în care a refuzat categoric propunerea Chișinăului de a achiziționa gaze naturale de pe piața europeană, pretinsele autorități de la Tiraspol au revenit la vechile acuzații împotriva autorităților constituționale ale Republicii Moldova. Începând cu data de 21 ianuarie, narativul că Republica Moldova împiedică aprovizionarea regiunii transnistrene cu gaze a devenit mult mai mediatizată. Apogeul narativului a fost atins în data de 24 ianuarie. În aceea zi, două posturi de propagandă rusă, Russia Today și Rossia 24, au publicat câte un interviu cu liderul separatist. Totodată, câteva zeci de locuitori din regiunea separatistă au protestat la punctele de control din orașele Râbnița, Dubăsari și Tighina. Protestatarii au purtat drapelul Federației Ruse și pancarte pe care erau scrise: „Moldova- lasă gazul să treacă”, „Nu genocidului împotriva poporului transnistrean”, „Moldova este vinovată de moartea cetățenilor transnistreni”.

În aceeași zi, mai mulți politicieni moldoveni au publicat videoclipuri și mesaje care susțineau narativul rus. Fostul președinte, Igor Dodon, pe lângă clasicele învinuiri, a declarat că Republica Moldova ar trebui să recunoască și pretinsa datorie de 709 milioane $ către Gazprom. Krasnoselski a expediat scrisori către Federația Rusă, Ucraina, Comisia Europeană SUA și ONU în care cere ajutor „pentru a preveni o catastrofă umanitară în Transnistria.” Ziua de 24 ianuarie s-a încheiat cu declarația ministrului rus de externe, Serghei Lavrov, pentru portalul TASS: „Avertizăm capetele fierbinți de la Chișinău despre utilizarea crizei energetice din țară pentru rezolvarea cu forța a problemei transnistrene. Rusia va răspunde în mod adecvat oricăror provocări și va asigura protecția cetățenilor săi din Transnistria.”

Toate acțiunile din 24 ianuarie au arătat cât de bine orchestrată este mașinăria propagandistică a Kremlinului în regiune. Golul informațional lăsat de autoritățile de la Chișinău, alături de deficiențele de comunicare, ar putea convinge comunitatea internațională că Republica Moldova este, într-adevăr, responsabilă pentru situația umanitară din Transnistria. Cel mai sumbru scenariu – în care Tiraspolul își epuizează complet rezervele de cărbune și rămâne fără gaz în conducte, iar regiunea se scufundă în beznă – devine tot mai probabil. În acest context, Chișinăul va plăti un preț mare pentru a-și recupera imaginea pe plan internațional, iar criza și efectele sale vor fi exploatate din plin de resursele mediatice pro-ruse.