Conflictul inter-coreean, mutat la Marea Neagră

de | oct. 23, 2024 | Analize, UCRAINA | 0 comentarii

Coreea de Sud va lua treptat contramăsuri corespunzătoare nivelului de cooperare militară între Rusia şi Coreea de Nord, a declarat Kim Tae-hyo, adjunct al consilierului pentru securitate naţională de la Seul. Înaltul oficial a vorbit despre intenţiile sud-coreenilor după ce preşedinţia de la Seul a cerut Phenianului să retragă imediat militarii nord-coreeni despre care Coreea […]

Coreea de Sud va lua treptat contramăsuri corespunzătoare nivelului de cooperare militară între Rusia şi Coreea de Nord, a declarat Kim Tae-hyo, adjunct al consilierului pentru securitate naţională de la Seul. Înaltul oficial a vorbit despre intenţiile sud-coreenilor după ce preşedinţia de la Seul a cerut Phenianului să retragă imediat militarii nord-coreeni despre care Coreea de Sud susţine că au fost trimişi în Rusia pentru a lupta împotriva Ucrainei. Seulul este unul dintre principalii aliați ai Statelor Unite din regiunea Asia-Pacific.

Sprijin sud-coreean

Agenţia Yonhap de la Seuk a transmis că preşedinţia Coreei de Sud nu exclude furnizarea de armament pentru Ucraina. Kim a afirmat că sud-coreenii vor colabora cu aliaţii pentru reacţia la cooperarea militară între Rusia şi Coreea de Nord.
Oficialul s-a pronunţat într-o informare televizată la încheierea unei şedinţe prezidate de consilierul pentru securitate naţională Shin Won-sik, acuzând Coreea de Nord că acţionează ca o „organizaţie criminală” prin trimiterea unor tineri nord-coreeni la luptă în Rusia.

Statele Unite au afirmat luni că nu sunt în măsură să confirme că soldaţi nord-coreeni au fost trimişi pe frontul ucrainean alături de forţele ruse, considerând, în acelaşi timp, că o astfel de evoluţie ar fi „periculoasă”.

Trupe suplimentare

„Suntem la curent cu informaţiile potrivit cărora Coreea de Nord a trimis şi se pregăteşte să trimită trupe suplimentare în Ucraina pentru a lupta alături de Rusia”, a declarat Robert Wood, ambasadorul adjunct al Statelor Unite la ONU, în faţa Consiliului de Securitate. „Dacă este adevărat, aceasta este o evoluţie periculoasă şi foarte îngrijorătoare şi o adâncire clară a relaţiilor militare dintre Coreea de Nord şi Rusia”, a spus el.
Diplomatul a subliniat că Statele Unite „se consultă cu aliaţii şi partenerii lor cu privire la implicaţiile unei astfel de decizii”.
Ambasadorul Franţei la ONU, Nicolas de Riviere, a estimat, la rândul său, că „desfăşurarea de soldaţi nord-coreeni, dacă se va dovedi, ar constitui o escaladare suplimentară”, adăugând că „creşterea sprijinului din partea Coreei de Nord pentru efortul de război al Rusiei este foarte îngrijorătoare”.

12 mii de soldați

Potrivit serviciilor de spionaj sud-coreene, Coreea de Nord a decis să trimită până la 12.000 de soldaţi pentru a ajuta Rusia. Circa 1.500 de soldaţi ai forţelor speciale nord-coreene se află deja în Rusia pentru a se aclimatiza şi ar urma în curând să plece pe front în Ucraina, potrivit aceleiaşi surse.
La Washington, însă, prudenţa pare la ordinea zilei, Statele Unite afirmând de câteva zile că nu au confirmarea.
„Nu suntem în stadiul în care putem confirma aceste informaţii şi să spunem dacă sunt corecte”, a declarat presei purtătorul de cuvânt adjunct al Departamentului de Stat, Vedant Patell.
Statele Unite şi aliaţii lor occidentali, precum şi din Asia denunţă de luni de zile livrarea de arme din Coreea de Nord în Rusia pentru războiul din Ucraina şi apropierea din ce în ce mai afirmată dintre Phenian şi Moscova.

Axa Moscova-Phenian

Rusia a declarat recent că intenţionează să îşi continue cooperarea cu Coreea de Nord, în timp ce Phenianul este acuzat că înarmează Moscova şi că a trimis soldaţi nord-coreeni pe teritoriul rus în vederea desfăşurării lor în Ucraina.
„Vom continua dezvoltarea acestei cooperări”, a declarat purtătorul de cuvânt al preşedinţiei ruse Dmitri Peskov, dând totodată asigurări că această alianţă „nu ar trebui să îngrijoreze pe nimeni” pentru că „nu este îndreptată împotriva unor ţări terţe”.
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a acuzat săptămâna trecută Coreea de Nord că se pregăteşte să trimită 10.000 de soldaţi pentru a ajuta Rusia în război.
Agenţia de spionaj a Coreei de Sud a anunţat că Phenianul a trimis deja 1.500 de militari din trupele speciale în Orientul Extrem rus pentru antrenament şi aclimatizare şi că aceştia cel mai probabil vor fi desfăşuraţi în curând pe frontul din Ucraina.
Rusia şi Coreea de Nord au negat amândouă că Phenianul ar fi trimis personal militar pentru a ajuta Rusia în războiul cu Ucraina.
Pe măsură ce relaţiile dintre Phenian şi Seul s-au degradat în ultimele luni, Coreea de Nord, dotată cu arma nucleară, s-a apropiat şi mai mult de Rusia, aliată a regimului nord-coreean încă din vremea înfiinţării acestei ţări după al Doilea Război Mondial.

Escaladare semnificativă

Desfăşurarea de soldaţi nord-coreeni care să lupte pe frontul ucrainean de partea forţelor ruse ar constitui o „escaladare semnificativă”, a declarat secretarul general al NATO, Mark Rutte.
„Am discutat cu preşedintele sud-coreean (Yoon Suk Yeol) despre parteneriatul strâns între NATO şi Seul, despre cooperarea industrială în materie de apărare şi despre securitatea interconectată între Euro-Atlantic şi Indo-Pacific”, a informat secretarul general al Alianţei Atlantice pe platforma X.
„Trimiterea de trupe de către Coreea de Nord pentru a lupta alături de Rusia în Ucraina ar marca o escaladare semnificativă”, a adăugat Rutte.
Întrebat asupra acestui subiect, Rutte a declarat că Alianţa nu poate confirma „în acest stadiu” trimiterea de trupe în Rusia de către Coreea de Nord pentru a fi desfăşurate ulterior în Ucraina. „Însă, desigur, aceasta se poate schimba”, a adăugat el.
Coreea de Sud şi SUA afirmă de multă vreme că liderul nord-coreean Kim Jong Un trimite în Rusia arme care sunt utilizate în Ucraina.
Preşedintele rus Vladimir Putin a întreprins o rară vizită la Phenian în iunie, în timpul căreia cele două ţări au semnat un tratat de apărare reciprocă ale cărui detalii nu au fost dezvăluite. Aceasta a alimentat speculaţiile despre noi transferuri de arme, care încalcă seriile de sancţiuni impuse de ONU împotriva Rusiei şi Coreei de Nord.

Avertismente de la Kiev

Rusia se pregăteşte să trimită 10.000 de soldaţi nord-coreeni în Ucraina, a declarat preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski, citând surse din cadrul serviciilor secrete. Pierderile grele suferite de armata rusă şi opoziţia populaţiei faţă de extinderea încorporării înseamnă că Moscova trebuie să folosească alţi soldaţi, a spus Zelenski joi la Bruxelles. Intrarea soldaţilor nord-coreeni în război este „foarte urgentă” pentru Rusia, a adăugat liderul ucrainean.
Volodimir Zelenski a mai afirmat că Donald Trump, candidatul republican în alegerile prezidenţiale americane, a fost de acord cu argumentele sale pentru a sprijini aderarea Ucrainei la NATO.
Potrivit lui Zelenski, Trump i-a spus în timpul întrevederii lor recente că el are „argumente bune” pentru a lăsa Ucraina să adere la alianţa de apărare occidentală. „Cred că Donald Trump m-a înţeles”, a adăugat Zelenski.
Problema unui statut de membru al NATO pentru Ucraina este un subiect controversat în cadrul alianţei, mai ales pentru Germania şi SUA, care au temeri în legătură cu o posibilă escaladare ce ar putea implica în război actualii membri ai alianţei.
Zelenski a respins aceste temeri, argumentând că o invitaţie de aderare la NATO nu va reprezenta o escaladare şi că vorbele ar trebui urmate de fapte „dacă vreţi într-adevăr ca Ucraina să facă parte din NATO”.

Achiziții masive

Ministerul sud-coreean al Apărării a semnat miercuri un acord pentru a achiziţiona din Polonia aşa-numitele drone sinucigaşe – vehicule aeriene nepilotate, echipate cu explozibili, ce pot fi direcţionate spre ţinte inamice – în efortul de a-şi echipa mai bine armata cu armament ieftin, dar eficient, pe care Coreea de Nord încearcă să îl dezvolte rapid, informează miercuri Yonhap.

Conform acordului semnat cu firma poloneză de apărare WB Electronics SA, în marja Expoziţiei Internaţionale de Apărare a Armatei Coreene (KADEX), care a avut loc la sediul militar din Gyeryong, la aproximativ 145 de kilometri sud de Seul, ministerul sud-coreean intenţionează să înceapă livrările de drone Warmate în noiembrie şi să le încheie până la sfârşitul acestui an.

Ministerul nu a dezvăluit cantitatea sau preţul dronelor din cauza obligaţiilor contractuale. Dronele sinucigaşe au devenit arme importante în războiul modern deoarece pot ataca tancuri şi alte ţinte la un cost relativ scăzut.

Războiul dronelor

Coreea de Nord urmăreşte, de asemenea, să producă mai multe drone sinucigaşe. În luna august, liderul nord-coreean Kim Jong-un a supravegheat testarea de drone şi a cerut dezvoltarea şi producerea mai multor drone sinucigaşe pentru ca ţara să fie mai bine pregătită de război.

Presa de stat nord-coreeană a publicat fotografii cu două drone albe de atac sinucigaş care lovesc şi distrug o ţintă simulată ce arată ca un tanc K-2 sud-coreean. A fost prima oară când regimul nord-coreean a dezvăluit fotografii cu astfel de drone.

În acest context internațional, un oficial al ministerului Apărării de la Seul a declarat că rapiditatea achiziţiei a fost unul din principalele motive din spatele deciziei de a cumpăra astfel de drone din Polonia.”Am efectuat o căutare amplă pentru care drone ar putea fi expediate cel mai rapid, iar dronele poloneze au fost singurul răspuns”, a spus oficialul sud-coreean, remarcând faptul că Polonia a furnizat în mod continuu astfel de drone Ucrainei în războiul său cu Rusia.

Parteneriat strategic

Totodată, acest acord a fost semnat în contextul în care Coreea de Sud şi-a consolidat parteneriatul în industria armamentului cu Polonia.

În 2022, Polonia a semnat acorduri importante cu companii de apărare sud-coreene pentru a cumpăra mai multe tipuri de sisteme de arme, printre care tancuri K2, obuziere autopropulsate K9 şi lansatoare de rachete multiple Chunmoo.

Ministerul sud-coreean al Apărării se aşteaptă ca cel mai recent acord, semnat la solicitarea ministrului polonez al Apărării, să consolideze legăturile bilaterale într-un moment în care cele două părţi nu au semnat încă un acord de continuare a acordului din 2022.

„Având în vedere că guvernul polonez este foarte interesat să îşi extindă capacităţile de producţie pentru sisteme de arme, achiziţia noastră de sisteme de arme poloneze va fi un mijloc reciproc de cooperare”, a spus un oficial al ministerului.

Ministrul Apărării Kim Yong-hyun şi ministrul adjunct al Apărării din Polonia, Pawel Bejda, au reafirmat această cooperare în cadrul unei recente întâlniri, unde au discutat despre modalităţile de consolidare a legăturilor bilaterale în domeniul apărării şi al armamentului.

În cadrul acestor discuţii, Kim Yong-hyun a subliniat faptul că Polonia este pentru Coreea de Sud partenerul cheie în privinţa industriei de armament în regiunea Europei Centrale şi de Est.

Axa București-Seul

Compania sud-coreeană Hanwha Aerospace a anunţat recent semnarea unui contract cu Ministerul Apărării Naţionale din România privind furnizarea a 54 de obuziere autopropulsate K9 „Tunetul” şi a 36 de vehicule de realimentare cu muniţie K10, valoarea contractului fiind de aproximativ un miliard de dolari. Sistemul de artilerie este modernizat cu un sistem complet automat de manipulare a muniției. Noua generație de artilerie cu încărcare automată va fi capabilă să tragă peste 10 obuze pe minut, cu un echipaj format din doar trei membri. România devine a 10-a ţară care operează K9 de calibru NATO 155 mm/52.

Dintre statele membre NATO, România este a şasea ţară utilizatoare de K9, după Turcia, Polonia, Norvegia, Finlanda şi Estonia. După Norvegia şi Australia, România va fi, de asemenea, al treilea operator global al K10, care permite o capacitate de reaprovizionare complet automatizată pentru a maximiza eficienţa forţelor de artilerie. „Acest contract implică nu numai vehicule de artilerie, ci şi vehicule de sprijin şi muniţie, demonstrând capacitatea Hanwha Aerospace de a furniza un pachet complet de soluţii avansate de apărare, pe baza nivelului ridicat de expertiză tehnologică şi a capacităţii de producţie ca lider mondial”, a declarat preşedintele şi directorul general de la Hanwha Aerospace, Jaeil Son, într-un comunicat de presă.

România, hub regional

Conform contractului, Hanwha va livra vehiculele în etape pe parcursul următorilor cinci ani, prima livrare urmând să aibă loc până la începutul anului 2027. Majoritatea vehiculelor va fi fabricată în România, cu o implicare extinsă a furnizorilor locali. „Hanwha Aerospace este hotărâtă să maximizeze beneficiile pentru industria de apărare din România prin diverse tipuri de programe de localizare industrială, care includ producţia locală de echipamente de apărare, crearea de locuri de muncă, transferul de tehnologie şi înfiinţarea Centrului de Excelenţă pentru operaţiunile MRO într-o nouă facilitate de tip greenfield în România”, a precizat Peter Bae, vicepreşedinte al Hanwha Aerospace Europe.

„Includerea industriei românești în lanțurile globale de aprovizionare ale Hanwha Aerospace este unul dintre beneficiile potențiale pe care România le-ar putea obține în urma acestei colaborări. Prin acest parteneriat, alături de alte proiecte viitoare, România ar deveni un hub pentru divizia de sisteme terestre ale Hanwha Aerospace în Europa”.

„Shoot and Scoot”

Ca parte a eforturilor de extindere a parteneriatului cu România, Hanwha Aerospace propune Maşina de Luptă a Infanteriei (MLI) Redback pentru programul de modernizare MLI al României. Redback dispune de o serie de tehnologii inovatoare, inclusiv şenile din cauciuc compozit, un sistem de protecţie activă hard-kill şi un afişaj de tip „see-trough” de pe cască, precum şi un sistem de foc stratificat. Sistemul K9 SPH a fost dezvoltat în 1999 în cooperare cu Agenţia sud-coreeană pentru Dezvoltarea Apărării. Supranumit „Tunetul”, sistemul de artilerie pe şenile K9 poate furniza efecte consistente, precise şi rapide la distanţe de peste 40 de kilometri. K9 are 47 de tone şi este optimizat pentru capacitatea „Shoot and Scoot” de a trage mai multe obuze şi de a se deplasa imediat într-o altă locaţie pentru a evita contraatacul/focul de contrabaterie. La rândul său, K10 este un vehicul automat de reaprovizionare a muniţiei bazat pe şasiul obuzierului K9, având în comun majoritatea componentelor şi caracteristicilor pentru suportul logistic. Vehiculul poate sprijini K9 prin transportul şi reaprovizionarea a 104 proiectile de muniţie de artilerie de 155 mm şi 504 unităţi de încărcături în condiţii de luptă. Vehiculul transferă muniţia la o viteză maximă de 12 obuze/min, având nevoie de 37 de minute pentru a o încărca complet. Sistemul complet automatizat de realimentare cu muniţie îi garantează eficienţa în ceea ce priveşte sprijinul logistic şi mişcările tactice în orice condiţii severe ale câmpului de luptă.

Investiții în România

Coreenii de la Hanwha Aerospace vizează construirea unei fabrici de vehicule blindate în România. Hanwha Aerospace, companie industrială aerospațială cu sediul în Coreea de Sud, va demara la începutul anului viitor construcția în România a unei fabrici de vehicule blindate, pentru industria de apărare. Peter Bae, vicepreședinte al Hanwha Aerospace Europe, a declarat pentru mass-media din România că România va deveni un hub regional pentru toate sistemele terestre ale Hanwha în Europa. În ceea ce privește locația, compania nu face public acest aspect încă.

Hanwha Aerospace, cea mai mare companie din domeniul apărării din Coreea de Sud, a inaugurat pe 23 august o unitate de producție de vehicule blindate (H-ACE) în Geelong, Australia. Această fabrică marchează prima facilitate de producție din străinătate înființată de o companie coreeană din domeniul apărării. Fabrica din Australia este similară cu cea pe care Hanwha Aerospace are în plan să o construiască în România ca urmare a semnării contractului pentru cele 54 de obuziere de 155mm și vehiculele suport pentru Ministerul Apărării.

1 miliard de dolari

Hanwha Aerospace a semnat în iulie 2024 un contract în valoare de 1 miliard de dolari pentru furnizarea către România a 54 de obuziere autopropulsate K9 și a 36 de vehicule de aprovizionare cu muniție K10, în cadrul unui contract global care include, de asemenea, zeci de vehicule de sprijin pe roți împreună cu muniția aferentă. ”România este pe același drum: Hanwha este pregătită să reproducă acest succes în România, deoarece autoritățile de la București au semnat în iulie un contract în valoare de 1 miliard de dolari cu Hanwha pentru producția a 54 de obuziere autopropulsate K9 „Tunet” și a 36 de vehicule de reîncărcare cu muniție K10. Conform contractului, Hanwha Aerospace este hotărâtă să construiască în România facilități de producție și mentenanță la scară largă pentru a furniza nu numai platforme de ultimă generație, ci și beneficii economice și industriale”, a declarat pentru mass-media de la București.

Ca parte a planurilor de extindere a parteneriatului cu România, Hanwha Aerospace oferă Redback pentru modernizarea IFV a Armatei Română. Redback este cel mai avansat IFV (nfantry fighting vehicle) din lume, cu o serie de tehnologii inovatoare, inclusiv șenile din cauciuc compozit, un sistem de protecție activă hard-kill și un afișaj transparent montat pe cască. ”Câștigarea de către Redback a licitației australiene pentru IFV este percepută ca o etapă cheie pentru evidențierea capacității excelente a vehiculului blindat sud-coreean de a surclasa alte vehicule. În timpul activității de atenuare a riscurilor (RMA), un proces de testare și evaluare de doi ani pentru faza 3 a LAND 400, Redback a demonstrat o letalitate, mobilitate și protecție blindată superioare celorlalte vehicule din competiție”, spun reprezentanții companiei.

Cooperare industrială

Aceștia afirmă că sunt pregătiți să stabilească o cooperare industrială profundă cu România. ”O parte crucială a propunerii noastre include stabilirea unei facilități de producție împreună cu un centru de excelență (CoE) MRO (Maintenance Repair Operations), integrând întreprinderile românești în lanțul global de aprovizionare al Hanwha”, a declarat Peter Bae, vicepreședinte al Hanwha Aerospace Europe. El subliniază că România va deveni un hub regional pentru toate sistemele terestre ale Hanwha în Europa. „Elementele comune între K9 Tunet și Redback sunt elementele care pot contribui semnificativ la dezvoltarea Romaniei ca un centru de producție, MRO și upgrade al tuturor sistemelor terestre Hanwha în Europa”, a declarat Peter Bae. Ne referim aici la acel termen cunoscut drept commonality explicat prin acel nivel ridicat de elemente comune si similare între K9 și Redback: grupul motopropulsor sau șasiul, de exemplu. Acestea vor crește eficiența operării, producției și întreținerii ambelor sisteme, atât a Redback, cât și al K9 Tunet.

K9, răspuns strategic românesc

România a devenit cel de-al 10-lea stat utilizator al obuzierului K9, crescând astfel comunitatea internațională de beneficiari ai obuzierului autopropulsat cu șenile de calibru 155 mm/52, care reprezintă peste 50% din piața mondială a obuzierelor autopropulsate. După Norvegia și Australia, România va fi, de asemenea, al treilea operator global al K10, care permite o capacitate de reaprovizionare complet automatizată pentru a maximiza eficiența forțelor de artilerie. Fondată în 1977, Hanwha Aerospace este o companie aerospațială și de apărare globală care oferă un portofoliu larg de produse și servicii de clasă mondială. Acestea includ vehicule de luptă terestre, cum ar fi obuzierul autopropulsat K9, vehiculul de luptă pentru infanterie Redback și sistemul de lansatoare de rachete multiple Chunmoo K239. De asemenea, compania produce muniții ghidate cu precizie și motoare pentru platforme aeriene, spațiale și maritime.

Relația Coreea de Sud – Statele Unite

Alianța dintre Coreea de Sud și Statele Unite este una dintre cele mai puternice alianțe bilaterale din lume, fiind în vigoare de peste 70 de ani. După Războiul Coreean (1950–1953), SUA și Coreea de Sud au semnat un Tratat de Apărare Reciproca în 1953, care angajează SUA să apere Coreea de Sud în cazul unui atac extern, în special din partea Coreei de Nord.

SUA menține o prezență militară semnificativă în Coreea de Sud, cu aproximativ 28.500 de soldați americani staționați permanent pe teritoriul sud-coreean. Baza militară din Yongsan, Seoul, a fost unul dintre principalele centre de operațiuni pentru forțele americane în regiune, însă baza a fost mutată la Camp Humphreys, o facilitate modernizată situată mai la sud de Seoul.

Deoarece Coreea de Nord continuă să dezvolte programe nucleare și de rachete balistice, Coreea de Sud depinde de paravanul nuclear american („nuclear umbrella”) pentru a contracara amenințările nucleare din Nord. Acest acord asigură protecția Coreei de Sud prin mijloacele nucleare strategice ale SUA, fără ca țara să dezvolte propriul arsenal nuclear.

SUA și Coreea de Sud colaborează și în ceea ce privește sistemele de apărare anti-rachetă, cum ar fi THAAD (Terminal High Altitude Area Defense), un sistem amplasat în Coreea de Sud pentru a intercepta rachete balistice cu rază scurtă și medie de acțiune lansate de Coreea de Nord. Deși amplasarea THAAD a generat tensiuni cu China, aceasta rămâne o componentă esențială a apărării sud-coreene.

Exerciții strategice

Exercițiile militare comune între forțele SUA și Coreea de Sud, cum ar fi Foal Eagle și Ulchi Freedom Guardian, sunt desfășurate anual și sunt menite să îmbunătățească pregătirea militară comună și să descurajeze orice agresiune din partea Coreei de Nord. Aceste exerciții simulează diverse scenarii de apărare, inclusiv invazii și atacuri nucleare.

În afara cooperării militare, Coreea de Sud și SUA au o relație economică robustă. Acordul de Liber Schimb Coreea de Sud-SUA (KORUS FTA) este unul dintre cele mai mari acorduri comerciale pentru ambele națiuni. De asemenea, cooperarea în domenii precum tehnologia și apărarea cibernetică a devenit tot mai importantă, având în vedere amenințările cibernetice din partea actorilor statali, inclusiv Coreea de Nord.

Relația Coreea de Sud – NATO

Relația dintre Coreea de Sud și Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) nu este una tradițională, deoarece Coreea de Sud nu este membră a alianței. Totuși, în ultimele decenii, cele două părți au dezvoltat o parteneriat de cooperare.

Coreea de Sud este unul dintre „partenerii globali” ai NATO, un statut care permite țării să colaboreze cu NATO în diverse domenii precum securitatea internațională, apărarea cibernetică și lupta împotriva terorismului. Acest parteneriat reflectă interesele comune în stabilitatea globală și securitatea maritimă, mai ales în contextul amenințărilor venite din partea regimurilor autoritare și ale actorilor non-statali.

Coreea de Sud a oferit sprijin NATO în diverse misiuni internaționale. De exemplu, Coreea de Sud a contribuit financiar și logistic la misiunile de stabilizare și reconstrucție din Afganistan în timpul operațiunii ISAF (Forța Internațională de Asistență pentru Securitate) desfășurată sub comanda NATO. De asemenea, țara a participat la eforturile de combatere a pirateriei în largul coastelor Somaliei, în colaborare cu forțele NATO.

Dialog strategic și securitate cibernetică

Coreea de Sud și NATO mențin un dialog strategic privind problemele de securitate globală, inclusiv amenințările cibernetice. Seulul este interesat să învețe din experiența NATO în domeniul apărării cibernetice, mai ales având în vedere frecventele atacuri cibernetice lansate de Coreea de Nord. Această colaborare oferă Coreei de Sud acces la expertiza tehnică a NATO și la platformele sale de schimb de informații în timp real.

Colaborarea Coreei de Sud cu NATO trimite un semnal strategic important, mai ales către China și Coreea de Nord. Deși NATO nu are o prezență militară în Asia, implicarea unui partener global ca Seulul în activitățile sale demonstrează solidaritatea internațională în fața amenințărilor comune. De asemenea, sprijină obiectivele NATO de a extinde influența sa globală și de a-și crea o rețea mai mare de parteneri în afara Europei.

În afară de SUA, Coreea de Sud menține relații strânse cu alți membri NATO, în special cu țări precum Marea Britanie, Franța, și Canada. Aceste state au avut implicări în Războiul Coreean ca parte a forțelor ONU și mențin astăzi legături militare și economice strânse cu Seulul.

Coreea de Sud a colaborat cu mai mulți membri NATO pentru a-și moderniza capacitățile de apărare. De exemplu, Coreea de Sud a achiziționat avioane de luptă și tehnologie de apărare de la Marea Britanie și Franța, contribuind la diversificarea surselor sale de tehnologie militară.

Forțele militare sud-coreene au participat la exerciții și operațiuni comune cu mai multe națiuni membre NATO, în special în domeniul securității maritime și în lupta împotriva terorismului. Parteneriatele cu state membre NATO ajută Coreea de Sud să își extindă capacitatea de apărare și să fie pregătită pentru amenințările moderne.

Relațiile dintre Coreea de Sud, SUA și NATO reflectă un parteneriat strategic solid construit pe necesitățile de securitate și interesele comune. Cu sprijinul SUA și prin parteneriatele cu NATO, Coreea de Sud și-a întărit apărarea și a devenit un jucător major pe scena securității globale. Într-un mediu geopolitic complex, marcat de tensiuni cu Coreea de Nord și de influența crescândă a Chinei, aceste alianțe rămân esențiale pentru stabilitatea și securitatea peninsulei coreene și a regiunii Asia-Pacific.

Context istoric

Peninsula Coreeană a avut o istorie lungă de unitate, fiind condusă de mai multe dinastii regale pe parcursul a mii de ani, înainte de a deveni o victimă a jocurilor de putere internaționale la începutul secolului XX. După ce a trecut printr-o perioadă de suveranitate fragilă, Coreea a fost anexată de Japonia în 1910, fiind supusă unui regim colonial brutal care a durat până la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, în 1945.

În această perioadă, Coreea a fost forțată să adopte cultura japoneză, iar resursele sale naturale și umane au fost exploatate pentru a susține expansiunea militară a Japoniei. Mulți coreeni au fost obligați să lucreze în fabrici japoneze sau să lupte în armata imperială. Această ocupație a generat o puternică mișcare naționalistă, însă eforturile de independență ale coreenilor au fost suprimate violent de autoritățile japoneze.

După capitularea Japoniei la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Aliații au decis împărțirea temporară a Coreei de-a lungul paralelei 38. În nord, trupele sovietice au acceptat predarea trupelor japoneze, iar în sud, americanii au preluat controlul. Această împărțire avea scopul inițial de a organiza o tranziție spre un guvern unificat coreean, dar Războiul Rece, care se contura între Statele Unite și Uniunea Sovietică, a împiedicat realizarea acestui plan.

În 1948, au fost formate două state separate, fiecare cu regimuri politice distincte. În sud, Syngman Rhee, un lider naționalist pro-american, a devenit președinte al Republicii Coreea, susținută de Statele Unite. În nord, Kim Il-sung, un fost partizan comunist susținut de sovietici, a preluat conducerea Republicii Populare Democrate Coreene, un stat comunist cu orientare marxist-leninistă.

Războiul Coreean: 1950–1953

Tensiunile dintre cele două state au crescut rapid după împărțire, ambele guverne pretinzând suveranitatea asupra întregii peninsule. La 25 iunie 1950, Coreea de Nord a invadat Coreea de Sud, declanșând Războiul Coreean. Motivele invaziei au fost multiple: Kim Il-sung dorea reunificarea sub un guvern comunist, iar liderii sovietici și chinezi l-au sprijinit în această ambiție, văzând în Peninsula Coreeană un teren de testare pentru expansiunea comunismului în Asia.

Statele Unite, sub egida Națiunilor Unite, au intervenit rapid pentru a apăra Coreea de Sud, temându-se că o victorie comunistă ar putea duce la răspândirea comunismului în Asia de Est. Forțele ONU, formate în mare parte din trupe americane, au reușit să oprească înaintarea nord-coreeană, iar contraofensiva lor a împins forțele nord-coreene înapoi aproape de granița chineză. Aceasta a determinat intervenția directă a Chinei în conflict, trimițând milioane de „voluntari” chinezi pentru a sprijini Coreea de Nord.

Războiul a degenerat într-un conflict de uzură, ambele părți suferind pierderi uriașe. În 1953, după trei ani de lupte sângeroase și fără o victorie clară de nicio parte, s-a ajuns la un armistițiu. Armistițiul nu a însemnat sfârșitul războiului, ci doar o oprire a luptelor active. Linia de demarcație dintre cele două state a fost stabilită în mare parte de-a lungul paralelei 38, iar o zonă demilitarizată (DMZ) de aproximativ 4 km lățime a fost creată pentru a separa cele două armate. Această zonă rămâne și astăzi una dintre cele mai fortificate și tensionate granițe din lume.

Evoluțiile post-război și Războiul Rece

După război, ambele state coreene au început să se dezvolte în direcții diferite. Coreea de Nord, sub conducerea dinastiei Kim (Kim Il-sung, urmat de fiul său Kim Jong-il și nepotul său Kim Jong-un), a devenit un stat comunist izolat, puternic militarizat și dependent de ajutoarele economice sovietice și chineze. În ciuda izolării sale, regimul a reușit să se mențină la putere printr-o combinație de represiune politică, cultul personalității și o economie centralizată.

Pe de altă parte, Coreea de Sud, sprijinită de Statele Unite și de aliații occidentali, s-a transformat într-o democrație din ce în ce mai robustă și într-una dintre cele mai mari economii ale lumii, cunoscută pentru industrializarea rapidă și inovarea tehnologică. Relațiile dintre cele două Corei au fost marcate de perioade alternante de tensiune și încercări de reconciliere.

Un punct central al tensiunilor internaționale a fost programul nuclear al Coreei de Nord, care a început în anii 1990, după prăbușirea Uniunii Sovietice. Kim Jong-il, conștient de izolarea și vulnerabilitatea țării sale, a decis să dezvolte un arsenal nuclear ca măsură de descurajare împotriva oricărei intervenții externe. În ciuda sancțiunilor internaționale și a mai multor runde de negocieri, Coreea de Nord a efectuat teste nucleare începând cu 2006 și a dezvoltat rachete balistice capabile să atingă ținte din regiune și, teoretic, din Statele Unite.

Viitorul conflictului

Aceste evoluții au provocat tensiuni majore nu doar cu Coreea de Sud și Statele Unite, ci și cu China, principalul susținător economic și diplomatic al Coreei de Nord. Regimul de la Phenian a fost capabil să folosească amenințarea nucleară ca un instrument de negociere în relațiile sale cu comunitatea internațională, alternând perioade de agresiune cu oferte de dialog diplomatic.

În ciuda tensiunilor persistente, au existat și tentative notabile de reconciliere între cele două Corei. În 2000, a avut loc primul summit inter-coreean între liderii celor două state, deschizând calea pentru proiecte comune, cum ar fi complexul industrial de la Kaesong, situat în Coreea de Nord, dar finanțat și operat de Coreea de Sud. Însă aceste proiecte au fost fragile și adesea întrerupte de crize politice și militare.

Anterior înrăutățirii relațiilor dintre cele doua state din peninsulă, Coreea de Sud a promovat o politică mai deschisă față de Coreea de Nord, cunoscută sub numele de „Politica Soarelui”, în speranța că prin dialog și cooperare economică se poate ajunge la o soluționare pașnică a conflictului. În 2018, președintele sud-coreean Moon Jae-in și liderul nord-coreean Kim Jong-un s-au întâlnit de mai multe ori în încercări de a reduce tensiunile și a deschide calea pentru o pace durabilă. Totuși, progresele au fost limitate, iar chestiunea programului nuclear nord-coreean rămâne un obstacol major.

Împărțirea Peninsulei Coreene rămâne una dintre ultimele relicve majore ale Războiului Rece, iar tensiunile dintre Nord și Sud, exacerbate de programul nuclear nord-coreean, continuă să reprezinte o amenințare la adresa stabilității în regiunea Asia-Pacific și în întreaga lume.

Conflictul nu are încă o soluție clară, iar viitorul său depinde de o multitudine de factori, inclusiv dinamica puterii internaționale, evoluțiile din Coreea de Nord și politicile statelor din regiune. Totuși, ceea ce rămâne cert este că Peninsula Coreeană va continua să fie un punct fierbinte pe scena geopolitică globală.

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Concurs eseuri