Clean Industrial Deal,lansat la sfârșitul lunii februarie 2021 și reprezintă o strategie paralelă Green Deal, propusă de Comisia Europeană pentru a sprijini industria europeană. Este urmarea Raportului Draghi care atenționează asupra scăderii competivității economiei europene și care propune menținerea competitivității acesteia. Comisia Europeană nu are multe opțiuni deoarece resursele energetice de pe continent sunt limitate și energia europeană este de trei ori mai scumpă decât cea americană. Ceea ce trebuie observat este că se pune ceva mai mult decât în trecut accentul pe securitatea energetică, față de trecut, securitate obținută prin diversificarea surselor de energie și reducerea dependenței de combustibili fosili.

Zgâlțâielile geopolitice din ultima perioadă au făcut ca să se facă o reevaluare a întregii industrii energetice europene și o regândire asupra resurselor. Neavând resurse energetice fosile ci doar importuri, Europa se distanțeză de combustibilii fosili.

Problemele care au apărut după instalarea crizei energetice generate de Războiul din Ucraina și sancțiunile (juste) asupra Federației Ruse au dus la creșterea abruptă a prețurilor la energia electrică și la gazele naturale, ceea ce a dus la necompetivitatea economiei europene.

Interesant este că nimeni nu s-a sesizat asupra piețelor de energie care, ca orice piață, au sesizat fragilitatea sistemului și au adus profituri mari doar unor jucători.

Rezumând principalele componente ale Clean Industrial Deal, înțelegem că este nevoie de o energie accesibilă prin scădereacosturilor de producție pentru a sprijini industria europeană. După cum știm, costurile mici sunt în hidroenergie, în energia nucleară dar și în tehnologiile care transformă deșeurile în energie. Subliniem că acestea conferă securitate energetică deoarece au o dependență mică (sau nu au) față de vreme, ceea ce conferă un atu în fața altor tipuri de capacități de obținere a energiei care sunt intermitente.

Eficiența energetică și reducerea consumului energetic în toate domeniile este o altă cale importantă, care din păcate în România nu este luata în seamă. De asemenea Clean Industrial Deal spune că cea mai mare resursă energetică rezultă din economia circulară prin refolosirea produselor sau componentelor acestora și prelucrarea deșeurilor rezultate. Economia circulară este și o recuperatoare de materii prime critice, pe care Uniunea Europeană nu le deține. Astfel se va promova utilizarea durabilă a materialelor și se va stimula reciclarea care va asigura o aprovizionare sigură cu materii prime necesare pentru producția de tehnologie curată.

De asemenea se constată că există nevoia de finanțare prin consolidarea fondurilor la nivelul UE și atragerea investițiilor private. În privința energiei verzi, Uniunea Europeană admite că este necesară încurajrea tehnologiilor curate, cu diminuarea fotovoltaicul și eolianul, industrii monopolizate de China. De asemenea se accentuează inovația și cercetarea, cooperarea internațională prin dezvoltarea de parteneriate comerciale care să susțină industria europeană și dezvoltarea de competențe pentru resursa umană din industria energetică.

Există și critici eco – socialiste care spun că CE nu arată niște ținte legislative clare pentru următorii ani și căpropunerea favorizează prea mult interesele corporative, în detrimentul protecției mediului și a justiției sociale.

În general, Clean Industrial Deal ar trebui să reprezinte un pas către o industrie mai curată și mai competitivă în Europa, care ar trebui să aibă măcar câteva beneficii către reducerea emisiilor de CO2 și alte gaze cu efect de seră, sperându-se către o creștere economică, care să stimuleze crearea de noi locuri de muncă în sectoarele verzi și prin îmbunătățirea competitivității industriale și bineînțeles prin creșterea sănătății publice, ceea ce contribuie la scăderea cheltuielilor în domeniul asigurărilor de sănătate.

Controverse ce nu sunt explicate

Retorica Comisiei Europene s-a schimbat. În urmă cu șase ani, Acordul Verde European a fost salutat drept un moment important de către președintele Ursula von der Leyen. Astăzi, narațiunea pare adaptată în primul rând industriilor consumatoare de energie și marilor corporații. Criticii spun că politica industrială ar trebui să acorde prioritate interesului public, nu doar cerințelor industriei, uitând că toate produsele și serviciile s-au scumpit din cauza creșterii prețului energiei.

Printre acțiunile planificate, Comisia Europeană a dezvăluit că în următoarele luni va prezenta planuri de acțiune specifice pentru industria auto și industria metalurgică si siderurgică, cu intenția de a adapta strategiile la particularitățile fiecărei zone. Scopul este ca industria europeană să beneficieze de prețuri mai mici la energie, ceea ce ar trebui să îmbunătățească competitivitatea la nivel mondial, competitivitate pierdută în ultimii ani.

O inițiativă controversată este crearea unui cadru de achiziții publice care să acorde prioritate durabilității, rezilienței și criteriilor de producție europene, începând din 2026. Aceasta include introducerea unui sistem de etichetare a intensității carbonului pentru produsele industriale, începând cu oțel și ciment, care va permite consumatorilor să identifice produsele cu o amprentă de carbon mai mică și să recompenseze producătorii pentru eforturile lor de decarbonizare. De ce este controversată? Pentru că orice sistem centralizat, chiar și de achiziții publice, mărește birocrația și îngrădește piața liberă. Pentru că va crește cheltuielile companiilor în tot ce înseamnă calcule de reducere a amprentei de CO2 și recompensările anterioare au dus de fapt la mărirea prețurilor tuturor produselor și serviciilor.

Planul include și o serie de măsuri financiare pentru a asigura viabilitatea tranziției către o economie mai curată. Transformarea preconizată de Clean Industrial Deal este megalomanică, necesitând încă 520 de miliarde de dolari în fiecare an. Pentru a face față acestei provocări financiare, Comisia se concentrează pe mobilizarea capitalului privat și pe consolidarea mecanismelor de finanțare la nivelul UE. Se așteaptă să fie înființată o nouă bancă de decarbonizare industrială cu 100 de miliarde de euro pentru a facilita investițiile curate, provenite din Fondul de Inovare al UE și din veniturile din comerțul cu emisii. Cu alte cuvinte, se mai înființeaza încă un mecanism care să contribuie la re-financiarizarea unui alt instrument financiarizat: certificatele de CO2.

Pe termen scurt, Clean Industrial Deal va mobiliza peste 100 de miliarde EUR, care vor fi alocate producției de produse curate în UE. Această sumă include garanții suplimentare de 1 miliard EUR în actualul cadru financiar multianual. Pentru a facilita finanțarea pentru decarbonizarea industrială, Comisia Europeană va prezenta un nou cadru de ajutor de stat care va permite aprobarea mai rapidă a oricărui ajutor pentru implementarea energiei regenerabile și a decarbonizării industriei.

Reformarea regulilor privind ajutorul de stat în cadrul Clean Industrial Deal va oferi în mod inerent întreprinderilor și guvernelor un orizont de planificare stabil, favorizând un climat investițional previzibil.

Nu putem sa nu remarcam ca ceea ce s-a previzionat acum cateva zile (si despre care am scris aici), nu s-a indeplinit: un accent mai mare catre energia nucleara!

Și revin cu o remarcă făcută mai sus: Nu se spune nimic despre disfuncționalitățile piețelor de energie!