Informația brută

Autoritățile sârbe au acordat în 2017 în concesiune exploatarea unei mine de litiu companiei spaniole Rio Tinto. În vara anului 2022 au fost organizate proteste mari și autorizația de exploatare a fost retrasă. La proteste cei 24.000 de manifestanti au strigat „Nu cedăm Serbia” și „Rio Tinto, afară din Serbia”. În iulie 2024 o instanța a decis că revocarea este neconstituțională și licența a fost restabilită.

Dacă investiția de 2,55 miliarde dolari din Valea Jadar se va realiza, cererea europeana de litiu va fi acoperită în proporție de 90%. Guvernul Serbiei apreciază că această investiție va fi cea mai mare din țară și va contribui cu 4% la PIB. Proiectul ar putea creea peste 2000 locuri de muncă în construcția minei și 1000 locuri de munca în minerit.

Context

Banca Mondială a estimat că producția globală de cobalt, grafit și litiu va crește de șase ori până în 2050.

În martie 2024 Consiliul Uniunii Europene a adoptat „Actul european privind materiile prime critice”, ce atenționează asupra importanței economice a 34 materii prime critice, din care 17 au fost declarate strategice. Litiul este clasificat ca strategic.

Acest document are în vedere „creșterea și diversificarea aprovizionării cu materii prime, consolidarea circularității și a reciclării și sprijinirea cercetării și a inovării privind eficiența utilizării resurselor și dezvoltarea de înlocuitori”. De aici rezultă că exploatarea litiului sârbesc va avea o mare importanță în proiectele de tranziție verde ale Uniunii Europene.

Piața mondială de litiu

Cel mai important metal în producția de acumulatori este litiul. Cel mai mare producator mondial este Australia, dar pentru care China deține prelucrarea a mai mult de 50%.

Litiul și compușii săi au multe aplicații industriale: în industria sticlei și ceramicii, a lubrifianților, producția oțelului și aluminiului, în producția de acumulatori și de componente din industriile nucleară și militară. 

Noile relații sino – sârbe

Strângerea relațiilor economice a început din 2014 când premierul de atunci al Chinei a participat la ceremonia de inaugurare a podului Pupin din Serbia. În 2016, Serbia și China au semnat un acord de parteneriat strategic. În 2019 Serbia a cumpărat din China drone militare, rachete sol – aer și sisteme de rachete de apărare aeriană. În 2023 presedintele sârb a fost la Beijing unde au fost semnate 18 acorduri economice, inclusiv un acord de liber schimb care a intrat în vigoare la 1 iulie 2024.

În ianuarie 2024, China și Serbia au semnat un memorandum de înțelegere prin care China investește 2 miliarde de euro intr-un parc eolian, un parc fotovoltaic și într-o instalație de producție a hidrogenului.

Cel mai important eveniment a fost în mai 2024, cand președintele Xi Jinping a făcut un turneu european vizitând Belgradul, Budapesta și Parisul. Acest turneu se înscrie în demersul lui Xi de a ceea o alternativă la influența Statelor Unite, Uniunii Europene și Federației Ruse în zonă.

Cum “joacă” Serbia?

Serbia a respins acțiunea de a sancționa Federația Rusă după începerea războiului din Ucraina. Partidul Progresist al premierului sârb se află de 12 ani la putere și și-a atras critici din occident că „stă pe două scaune” în linia de politică externă. Jocul dus de Belgrad este de fapt între Statele Unite și Uniunea Europeană, pe de o parte, și Rusia și China pe de cealaltă parte, lăsând „deschise opțiunile comerciale și diplomatice”.

Dacă ne uităm care sunt partenerii comerciali ai Serbiei observăm că exporturile sunt dominate de țările europene: Germania 13%, Bosnia și Herțegovina 7%, Italia 7%, Ungaria 6%, România 4% (2022 – sursa: The World Factbook). Și în privinta importurilor partenerii europeni sunt dominanți: Germania 11%, China 8%, Ungaria 8%, Rusia 7%, Italia 6% (2022). Observăm că Federația Rusă și China sunt parteneri minori.

Și în privința investițiilor străine directe lucrurile nu sunt schimbate, țările Uniunii Europene dominând cu peste 70%.

Cine câștigă din litiul sârbesc?

Situația economică a Serbiei depinde clar de Uniunea Europeana și influența Chinei și Federației Ruse este mică.

Totul se rezumă la decizia politică, dacă se va finaliza sau nu această mină de litiu. Dacă se va realiza, litiul extras va acoperi 90% din necesarul Uniunii. Dacă nu se va realiza marele caștigător va fi China care deține pozitia de oligopol în extractia mondială de litiu și de monopol în prelucrarea acestui metal, adică China își va păstra influența în UE, dominând piața industriilor ce folosesc acest metal.

Nu trebuie să pierdem din vedere ce înseamnă războiul hibrid în zonă, unde au existat campanii de eliminare a investitorilor occidentali în domeniile strategice, campanii orchestrate de Federația Rusă (Chevron, Exxon) și la războiul hibrid al Chinei de acaparare a extrației și prelucrării de metale și pământuri rare pe plan mondial. Cu alte cuvinte jocul încă continuă!