Republica Moldova marchează luni 16 ani de la protestele violente din 7 aprilie 2009, soldate cu cel puțin un mort, cu arestarea a peste 600 de tineri și devastarea clădirilor Parlamentului și Președinției de la Chișinău. Dincolo de schimbările politice, evenimentele din aprilie 2009 au lăsat o traumă colectivă. Ziua este comemorată anual ca o zi a libertății, dar rămâne și o zi a întrebărilor fără răspuns: cine a ordonat reprimarea protestelor, cine a provocat vandalizarea instituțiilor statului, cine poartă responsabilitatea pentru suferințele celor reținuți și pentru viețile pierdute?

Mii de protestatari

Manifestațiile din 2009 au început pașnic în data de 6 aprilie, dar au escaladat pe 7 aprilie, când miile de protestatari, nemulțumiți de rezultatele alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009 în urma cărora Partidul Comuniștilor a obținut cele mai multe mandate de deputat, au luat cu asalt clădirea Parlamentului și pe cea a Președinției.
Câteva asociații obștești au declarat ziua de 6 aprilie drept ”Zi Națională de Doliu” și au chemat pe cei interesați să vină în centrul Chișinăului pentru a aprinde lumânări și a ține un moment de reculegere.
În memoria acelor evenimente, președinta Maia Sandu a subliniat într-un : ”Trebuie să protejăm împreună ceea ce am câștigat cu atâta curaj: dreptul de a ne construi viitorul în libertate și pace. Libertatea nu vine de la sine. Ea trebuie apărată zi de zi, mai ales atunci când este amenințată de cei care vor ca oamenii să trăiască în frică și să renunțe la speranță”.

Comemorare tristă

”Pe 7 aprilie 2009, mii de tineri au ieșit în stradă nu pentru un partid sau o ideologie, ci pentru o idee simplă și puternică: doar cetățenii au dreptul să-și decidă viitorul. Vocea lor a spart zidurile fricii – iar unii dintre ei au plătit un preț foarte mare pentru acest crez. La 16 ani distanță, vedem din nou încercări de manipulare și de subminare a valorilor democratice. Dar astăzi Republica Moldova este o țară care a învățat din durere, care a crescut în conștiință și care știe ce are de apărat. Adevărul, libertatea și demnitatea celor care au suferit pe 7 aprilie ne obligă să rămânem vigilenți”, a subliniat Maia Sandu.
La rândul său, președintele Parlamentului de la Chișinău, Igor Grosu, a declarat la începutul ședinței plenare a legislativului că ”astăzi se îndeplinesc 16 ani de când tinerii au ieșit în stradă pentru a cere dreptul de a trăi într-un stat liber și democrat”.
”Acum 16 ani, moldovenii au spus răspicat că viitorul Republicii Moldova este în marea familie europeană. Cu toții am crezut că ne vom mișca mai repede. Dar în anii care au urmat, au fost noi tentative în care politicieni declarați proeuropeni au tot vândut această țară Kremlinului. Acum, la 16 ani distanță, suntem tot mai aproape de a îndeplini visul acelor tineri de a trăi într-o țară ca afară. Într-o Moldovă europeană și prosperă. De aceea, nu avem dreptul moral să ne abatem de la acest drum și trebuie să muncim mai departe. Pentru că de noi depinde ce se va întâmpla cu Moldova în următorii ani. Și eu sunt încrezător că moldovenii vor face alegerea corectă și în acest an, fiindcă moldovenii știu cine ne vrea binele și cine răul”, a declarat Grosu.

Tactică agresivă

În dimineața zilei de 7 aprilie 2009, protestele din Republica Moldova au căpătat un caracter violent, centrul Chișinăului fiind cuprins de confruntări între forțele de ordine și protestatari. Mulțimea a aruncat pietre în forțele MAI, iar polițiștii și carabinierii (jandarmii – n.r.) au răspuns cu jeturi puternice de apă și gaze lacrimogene.
Dat fiind numărul mare de participanți la protest și, pe alocuri, din cauza atitudinii agresive a forțelor de ordine, protestatarii au ocupat câteva etaje din clădirile Președinției și Parlamentului, devastându-le și provocând incendii.
În cursul nopții poliția a intervenit în forță și a efectuat o operațiune de curățare a centrului capitalei. Acțiunile poliției au fost însoțite de arestări în masă și de numeroase abuzuri care au dus la vătămarea corporală a mai multor persoane și la moartea tânărului Valeriu Boboc.

Criză politică

Evenimentele din 7 aprilie au provocat o adevărată criză politică în Republica Moldova. Președintele Partidului Comuniștilor, Vladimir Voronin, a înaintat un demers către Curtea Constituțională prin care a solicitat ca voturile obținute în urma scrutinului să fie renumărate integral. Rezultatele renumărării nu s-au soldat însă cu nicio schimbare, comuniștii având în continuare asigurate 60 din cele 101 de locuri din Parlamentul de atunci.
În data de 12 mai 2009, Voronin a fost ales președinte al Parlamentului Republicii Moldova, cu votul celor 60 de deputați ai PCRM.
Au urmat alegeri parlamentare anticipate, în 29 iulie 2009, scrutin care a adus la putere Alianța pentru Integrare Europeană formată din Partidul Liberal Democrat, Partidul Democrat, Partidul Liberal și Alianța Moldova Noastră.

Moment marcant

Revoluția din 7 aprilie 2009 rămâne unul dintre cele mai marcante momente din istoria recentă a Republicii Moldova. A fost ziua în care mii de tineri au ieșit în stradă, contestând rezultatele alegerilor parlamentare din 5 aprilie, câștigate de Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM). Acuzațiile de fraudă electorală s-au răspândit rapid în societate, în special în rândul generației tinere, alimentate de noile rețele de socializare precum Twitter și Facebook. A fost una dintre primele mișcări de protest organizate în spațiul post-sovietic prin mobilizare online, de unde și denumirea de „revoluție Twitter”.

În dimineața zilei de 6 aprilie, protestele au început pașnic în fața Parlamentului, dar a doua zi, în 7 aprilie, manifestațiile au luat o amploare fără precedent. Zeci de mii de persoane, majoritatea tineri, au ocupat centrul Chișinăului. Atmosfera s-a tensionat rapid, iar în scurt timp clădirile Parlamentului și Președinției au fost vandalizate și incendiate. A fost un moment de haos, care a lăsat urme adânci în memoria colectivă a țării. Până astăzi, nu este clar cine a provocat escaladarea violenței — unii susțin că ar fi fost provocatori infiltrați, alții că au fost reacții spontane ale mulțimii frustrate.

Răspunsul autorităților a fost dur. Sute de tineri au fost arestați, mulți au fost supuși abuzurilor și torturii în comisariatele de poliție. În următoarele zile, în spațiul public au apărut mărturii cutremurătoare ale celor reținuți. Cel puțin trei tineri și-au pierdut viața în contextul acelor evenimente, cel mai cunoscut fiind Valeriu Boboc, care a murit în Piața Marii Adunări Naționale în seara de 7 aprilie. Imaginea sa a devenit simbolul unei generații care a plătit cu sânge pentru idealul democrației.

Presiunea internă și internațională a fost uriașă. Sub presiunea străzii și a reacției internaționale, în special din partea Uniunii Europene, au fost organizate alegeri parlamentare anticipate în iulie 2009. Rezultatul acestora a pus capăt guvernării comuniste. La putere a venit o coaliție pro-europeană, Alianța pentru Integrare Europeană, care a orientat țara ferm spre Vest, marcând începutul unui nou capitol pentru Republica Moldova.

Revoluția din 7 aprilie 2009 a reprezentat un punct de cotitură. A însemnat, simbolic și politic, ruperea de trecutul autoritar și afirmarea unei noi generații, conștientă de puterea sa civică. Tinerii din Moldova au demonstrat că pot influența cursul istoriei și că nu vor mai accepta pasiv derapajele democratice.

Dincolo de schimbările politice, evenimentele din aprilie 2009 au lăsat o traumă colectivă. Ziua este comemorată anual ca o zi a libertății, dar rămâne și o zi a întrebărilor fără răspuns: cine a ordonat reprimarea protestelor, cine a provocat vandalizarea instituțiilor statului, cine poartă responsabilitatea pentru suferințele celor reținuți și pentru viețile pierdute?

La mai bine de un deceniu distanță, 7 aprilie continuă să fie un reper esențial în lupta R. Moldova pentru democrație, libertate și justiție.