Domnul profesor universitar Iulian Chifu, consilier de stat pentru politică externă, securitate și afaceri strategice al premierului român, fost președinte al Centrului pentru Prevenirea Conflictelor și Early Warning. Domnul Chifu este conf. univ.dr., profesor asociat la disciplinele Analiză de Conflict, Decizia în criză, Reconstrucție post–conflict, în cadrul Departamentului Relaţii Internaţionale al SNSPA Bucureşti, precum și conf univ dr. în cadrul Universității Naționale de Apărare Carol I. Domnul Chifu are un Doctorat în Informații și Securitate Națională, susținut 17 septembrie 2021, UNAp Carol I, lucrarea având titlul Reconfigurarea securității și relațiilor internaționale în Secolul 21. Anterior, domnia sa a obținut un Doctorat în Ştiinţe Istorice, specializarea Istorie Contemporană, Universitatea din Craiova, cu teza „Basarabia sub ocupaţie sovietică 1940–1941;1944–1991″. A participat la numeroase programe academice în țară și străinătate. În 2015 s-a aflat pe lista persoanelor sancționate de Federația Rusă în condițiile războiului de agresiune rus din estul Ucrainei.

La Universitatea Națională de Apărare din București a avut loc recent lansarea tetralogiei „Reconfigurarea securității și a relațiilor internaționale în secolul XXI”, a profesorului universitar Iulian Chifu, consilier de stat pentru politică externă, securitate și afaceri strategice al premierului român, fost președinte al Centrului pentru Prevenirea Conflictelor și Early Warning. În această amplă lucrare, autorul abordează evoluțiile recente la nivelul geopoliticii internaționale, pe fondul invaziei militare ruse în Ucraina și a deteriorării situației de securitate din bazinul Mării Negre. Domnul Iulian Chifu a avut amabilitatea de a acorda un interviu agenției de presă KARADENIZ PRESS.

Karadeniz-Press: Lansarea tetralogiei „Reconfigurarea securității și a relațiilor internaționale în secolul XXI” a avut loc în vâltoarea celui mai mare cutremur geopolitic al ultimelor decenii. Ce a stat la baza acestei inițiative?

Iulian Chifu: Tetralogia este scrisă în ultimii 6-7 ani. Are la bază un număr mare de studii și articole scrise în timp, în încercarea de a răspunde către ce ne înreptăm în secolul 21 după căderea Zidului Berlinului, desființarea Uniunii Sovietice și tranziția de la socialism/comunism și economie centralizată de stat către economie de piață, democrație și stat de drept. Tranziția încotro, a fost tema de lansare a Tetralogiei. Recunosc, la început a fost gândită ca o trilogie, în care treceam în revistă marile idei și curente de gândire, apoi actori și relații de putere, tipologii de conflicte, documente, riscuri, amenințări și vulnerabilități și încheiam cu studii prospective, introducând metodologia pe care am conceput-o și aplicat-o începând cu 2014, în mai multe ocazii, publice sau nepublice. Pe această bază am făcut scenariile privind viitorul și perspectivele. Așa am ajuns la concluzia, în termeni de certitudine relativă, că tranziția s-a încheiat, iar ceea ce trăim de 3-4 ani, turbulențele, tectonicitatea crescută a lumii, noi tehnologii care macină, amplifică și multiplică diferitele categorii de amenințări interdependente este ceea ce vom trăi pentru o generație. Cu o consecință mai puțin plăcută pentru noi, cei mai maturi, decrețeii lui Ceaușescu născuți la sfârșitul anilor 60, faptul că cea mai liniștită, dacă nu cea mai frumoasă parte a vieții noastre am trăit-o deja.

Și, în pregătirea publicării trilogiei inițiale, care a stat la baza și a celui de-al doilea doctorat în studii de securitate pe care l-am susținut, a apărut iminența războiului, despre care am scris și pe care l-am prezis încă din mai 2021. Nu a fost o predicție în sensul globului de cristal, a unei previziuni reieșite din dorința de a ghici sau nici măcar dintr-un traiect pe care l-am identificat pe baza experienței mele, ci una care a avut la bază argumente puternice, greu de ocolit. Așa s-a adăugat și cel de-al patrulea volum, așa s-a împlinit Tetralogia, cu războiul de agresiune pe scară largă al Rusiei în Ucraina, volum scris pe jumătate înainte ca războiul să înceapă și terminat în decembrie 2022, înainte ca tetralogia să intre completă la tipar. Așa cred că validez din nou metodologia românească de studii prospective pe care am realizat-o și prezentat-o și complinim și studiul despre cum arată lumea în plin secol 21.

Karadeniz-Press: Din punct de vedere personal ce înseamnă pentru dumneavoastră apariția acestei tetraologii, un demers unic în lumea academică de la noi?

Iulian Chifu: Este o operă de maturitate, o operă în care m-am încumetat pe o bază extrem de solidă profesional, asumându-mi și riscurile aferente prezentării lecturii mele pe numeroase cărți de referință, idei vehiculate, personalități cu relevanță. Chiar și numai această selecție conține un risc asumat și o notă subiectivă necesară. Nu mi-am propus să fac o opera magna, sper să mai am ocazia în viața asta să mai scriu tratate relevante în viitor, totuși este o opera de referință care, cred eu, modestie mise a part, că va marca generațiile ce vin și scrierea în domeniul Relațiilor Internațional și a Studiilor de Securitate, așa cum a marcat cred și suma ideilor de aici generațiile care au studiat cu mine la SNSPA(unde am predat în ultimii 23 de ani), UNAp, Colegiul Național de Apărare și alte cursuri internaționale. Este o operă la care țin mult și am speranța că Academia Română o va considera cu atenție pentru premiul anual pe care-l oferă.

Karadeniz-Press: Cum a influențat invazia rusă în Ucraina procesul de elaborare a acestei tetralogii?

Iulian Chifu: Am spus-o deja, așa a apărut Tetralogia dintr-o trilogie care era în curs de finalizare. Ea s-a transformat foarte curând în tetralogie. E adevărat, a avut un rol de confirmare majoră a teoriei și validității metodologiei de studii prospective. Singura mâhnire este că, având un acord cu o mare editură transatlantică pentru trilogie, când a apărut volumul 4 și am dorit să o transform în tetralogie, mi s-a cerut să renunț la primele 3 volume(deja traduse în engleză) și să dau cât mai repede volumul patru. Fuga după actualitate și înțelegere a războiului pe scară largă a prevalat interesului pentru o opera mult mai așezată, dar monumentală, probabil mai greu de marketat și distribuit.

Karadeniz-Press: În volumul 4 vorbiți despre nevoia reluării și aprofundării integrării Occidentului (NATO și UE) ca semnal strategic. Cum poate fi îndeplinit acest deziderat și care poate fi rolul României?

Iulian Chifu: Este un prim pas pe care orice ambiție a Europei unite, a lumii occidentale este obligată să o facă. Asta înseamnă extinderea rapidă a instrumentelor de integrare europene și euro-atlantice în statele aspirante și mai ales acoperirea găurii iugoslave din Balcanii de Vest, situate în spatele unui front contiguu geographic, unit și coeziv de idei, principii și valori comune a ceea ce înseamnă Occidentul. Înseamnă, desigur, și renunțarea la exportarea la nivel multilateral a problemelor bilaterale dintre state sau a terțelor agende – Grecia și mai nou Bulgaria cu Macedonia de Nord, Austria cu România și Bulgaria în privința Schengen, Olanda cu Bulgaria privind statul de drept – și cuprinderea tuturor statelor în format egal și coerent în cadrele de verificare a menținerii și respectării acestor principii și valori comune ale Occidentului Colectiv.

România poate juca un rol relevant în regiune, un rol ce combină statutul pe care-l îndeplinește deja de pilon de securitate în partea sudică a Flancului Estic al NATO și UE, cu capacitate de proiecție a acestor principii. Partener strategic cu Turcia, partener strategic al Georgiei, partener și sursă de ajutor major pentru Republica Moldova și furnizor de asistență multidomenii și multifațetată Ucrainei, România își joacă rolul fără emfază și fluturat de steaguri. Sunt foarte fericit de reacția și capacitatea României în integralitatea sa – cetățeni, societate civilă, instituții ale statului, mediu privat – de a se mobiliza în privința refugiaților și de a ajuta pe multiple planuri, concomitent, Ucraina și Republica Moldova. Iar în privința integrării europene, și Georgia. De a fi un jucător de echipă, cu valoare adăugată probată și demonstrată zi de zi în raport cu statele terțe, cu capacitatea de a aduce în continuare valoare adăugată în terțe spații după vecinătatea estică și Regiunea Extinsă a Mării Negre, Balcanii de Vest și în Orientul Mijlociu Africa de Nord (regiunea MENA). Și putem reuși, dar numai cu toții împreună, și doar dacă reușim să menținem coeziunea și înțelegerea asupra marilor evoluții contemporane la noi acasă, în primul rând.

Karadeniz-Press: A început Occidentul să învețe și să aplice lecțiile învățate în Ucraina? Cum putem crește reziliența României, ca parte fundamentală a flancului pontic al NATO/UE?

Iulian Chifu: Occidentul învață zi de zi. Își adaptează programele și politicile, este o caracteristică a democrației. Desigur, se mișcă mai lent, deciziile sale sunt subietul controlului cetățenilor, a controlului democratic, dar odată decise mișcările de viitor, democrația are și resursele, și forța de a aplica aceste proiecte. Nu e simplu să treci de la industria de apărare pe timp de pace, cu susținerea unor armate de profesioniști reduse numeric dar suficiente pentru apărarea pe termen scurt, către o industrie de război, de seria mare, și armate dotate cu toate capabilitățile moderne, arme și muniție suficientă pentru a purta un război de mare intensitate, pe scară largă, un război lung și de uzură pe care-l propune astăzi Rusia în Ucraina, și prin metodele hibride mult dincolo de ea. Și pe care-l așteptăm cândva, în viitor, în regiunea Indo-Pacific. Neutralitatea, nealinierea sau lipsa de interes pentru unele conflicte care, apparent, nu afectează unele părți ale globului nu este acceptabilă astăzi când toată baza de principii ale lumii bazate pe reguli, toate prevederile Cartei ONU sunt puse sub semnul întrebării, contestate și încălcate. Pentru că orice moment de ignorare, ambiguitate constructivă și tăcere astăzi va duce mâine la costuri mult mai mari într-un război global fierbinte în viitor, oriunde ar izbucni el, la confluența marilor interese sau a ciocnirii viitoare a ultimelor mari puteri ale lumii(dintre care Rusia nu mai face parte)

Reziliența este un concept la modă apărut relativ recent, dar bazat pe o întreagă literatură preexistentă. De la societatea lichidă a lui Zygmunt Bauman la nevoia supraviețuirii serviciilor publice în pandemie, război sau criză chiar în lipsa instituțiilor, clădirilor și birourilor, un număr mari de scrieri prefigurau nevoia de reziliența multistratificată pe care și-o definesc astăzi, pe diferite coordonate, și statele, și societățile, și comunitățile, și Uniunea Europeană, și NATO.

Karadeniz-Press: În volumul doi vorbiți despre faptul că o serie de amenințări, precum războiul hibrid, nu pot fi combatute doar de stat și instituțiile lui. Ce se poate face?

Iulian Chifu: Este vorba exact despre reziliență. De la terorism – mai ales derulat de către home grown terrorists, teroriștii din fundul curții, cu precădere lone wolves, lupi singuratici, care utilizează drept arme instrumente casnice uzuale – mașini cu care intră în mulțime, cuțite de bucătărie – reziliența societală este crucială. Aici, la atacurile cibernetice, informaționale, în toate componentele războiului hibrid este necesară cooperarea instituțiilor statului cu toți actorii, cu companiile private, cu societatea și cu cetățenii. Desigur, acest tip de cooperare reclamă și un grad înalt de încredere între guvernanți și guvernați, între cetățeni, organizații neguvernamentale și companii și, respectiv, instituțiile statului. Fără această construcție a încrederii, fără conștientizarea nevoii de cooperare, combaterea atacurilor hibride nu este posibilă sau, dacă vreți, rezultă în mult mai mult eforturi, costuri și mult mai puține șanse de a preveni, a contracara sau a diminua efectele pentru orice tip de atac.

Karadeniz-Press: Bazinul Mării Negre va rămâne în continuare o problemă majoră pentru UE/NATO. Care sunt măsurile necesare pentru limitarea influenței ruse? Se poate permanentiza o prezenta navala comuna a NATO in Marea Neagra?

Iulian Chifu: Ne referim la influența malignă care vine din încălcarea de către Rusia lui Putin a dreptului internațional, a Cartei ONU și a tuturor categoriilor de angajamente semnate în timp de către Rusia, inclusiv ca succesoare la tratate a URSS. Vorbim despre utilizarea ilegală a forței militare pentru soluționarea problemelor percepute de politică externă sau a unui nivel de ambiție exagerat, a revizionismului și neo-imperialismului rus ale lui Putin. Aici e problema majoră. Iar NATO trebuie să joace un rol și în Marea Neagră, aceasta fiind și o mare a NATO și a UE, odată ce există două state membre UE și 4 aspirante la accederea în UE, 3 state membre NATO și alte două aspirante. Desigur, avem Convenția Montreux, pe de o parte, apoi Convenția Dunării pe de alta care limitează astăzi această participare printr-o interpretare strictă a unor acorduri le-aș numi deja vetuste, respectiv a faptului că, odată un stat membru al NATO și UE, orice forță a acestor organizații devin și ele state littorale Mării Negre sau libere să asigure securitatea membrilor lor și pe mare, și pe Dunăre. Coridorul de transport Est-Vest Marea Neagră-Marea Caspică și Marea Neagră ca mare liberă trebuie să poată fi apărat de alianță. Nu există zone interzise Alianței sau excluse din obligativitatea ce reiese din articolul 5, deci inclusiv apele teritoriale ale statelor membre, ca și zonele lor economice exclusive și libera circulație a tuturor navelor statelor membre în marea liberă, în apele internaționale sau pe cerul internațional. Iar această realitate trebuie să devină fapt, inclusiv la nivelul NATO. Sperăm ca, după declararea regiunii Mării Negre drpet zonă de interes strategic în Conceptul Strategic al NATO de la Madrid, să vedem și transpunerea acestor deziderate în practică, pe teren, prin strategii și planuri de acțiune care să aducă realitatea rolului activ al NATO inclusiv în Marea Neagră.