Schimbări majore în conducerea militară de vârf a Ucrainei

Schimbări majore în conducerea militară de vârf a Ucrainei

După destituirea Comandantului-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, Valeri Zalujnîi, la data de 8 februarie, s-a produs o remaniere semnificativă în conducerea militară a Ucrainei. Prin intermediul unui videoclip postat pe platforma Facebook în seara zilei de sâmbătă, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a dezvăluit cinci schimbări majore în cadrul înalților funcționari militari.

Noul Comandant-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, Oleksandr Sîrski, va fi asistat de doi noi adjuncți: colonelul Vadim Suharevski, specialist în tehnologia dronelor, și colonelul Andrii Lebedenko, expert în inovare și tehnologie militară. În plus, liderul de la Kiev a numit alți trei generali de brigadă în funcțiile de adjuncți ai șefului Statului Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei: Volodimir Horbatiuk, care se va ocupa de operațiuni și management, Oleksi Șevcenko, care va gestiona logistica, și Mihailo Drapati, responsabil pe probleme de instruire.

Președintele ucrainean a subliniat importanța schimbărilor în conducerea militară a țării, evidențiind că succesul în conflictul actual poate fi obținut numai prin inovare și adoptarea noilor tehnologii. „Avem nevoie de o abordare practică solidă în ceea ce privește noile tehnologii. Există teorii în abundență, însă totul trebuie să fie pus în practică pentru a atinge obiectivele Ucrainei și pentru a maximiza protecția vieții soldaților noștri”, a declarat liderul de la Kiev.

Oleksandr Sîrski a evidențiat faptul că printre tehnologiile noi se numără dronele și războiul electronic. Acesta a condus apărarea Kievului la începutul războiului și a primit titlul de Erou al Ucrainei. În pofida faptului că criticii îl acuză de o conducere în stil sovietic, în acele condiții generalul a dat dovadă de flexibilitate și coordonare între acțiunile infanteriei, tancurilor, artileriei, comunicației și recunoașterii, inclusiv prin intermediul dronelor, reușind să înlăture amenințările din nordul Ucrainei.

O altă reușită remarcabilă a noului comandant șef al Forțelor Armate ale Ucrainei este eliberarea regiunii Harkov, când a reușit să mobilizeze în secret trupele și, prin lansarea unei operațiuni surpriză, a reușit să spargă liniile ruse și să recâștige controlul asupra regiunii Harkov.

Chiar dacă cei doi înalți comandanți ai armatei ucrainene, Valeri Zalujnîi și Oleksandr Sîrski, dispun de o vastă experiență în operațiuni militare și împărtășesc o viziune similară asupra conduitei în război, reputațiile pe care și le-au câștigat în rândul soldaților sunt diferite. Zalujnîi este perceput ca un lider care își exprimă deschis opoziția față de deciziile politice în contextul operațiunilor militare și este definit ca un „tată al soldaților”. În schimb, Sîrski este privit ca o persoană care nu contestă deciziile politice, îndeplinind ordinele președintelui, fiind caracterizat de camarazii săi ca fiind „pedant în planificarea operațiunilor, percepe războiul pe o matematică”.

În pofida declarației sale că: „viața și sănătatea soldaților au fost și rămân principalele valori ale armatei ucrainene”, criticii actualului comandant șef susțin că acesta nu acordă suficientă atenție numărului de victime, unii dintre cei mai înverșunați critici ajungând să-l numească „măcelar”. Divergențele în popularitatea lor sunt evidente și în rezultatele sondajelor. Potrivit unui sondaj, efectuat în decembrie 2023, peste 90% dintre respondenți au declarat că au încredere în Valeri Zalujnîi, în timp ce 48% dintre cei chestionați au admis că nu-l cunosc pe Oleksandr Sîrski.

În plan extern, liderii europeni au reacționat la schimbarea de conducere a forțelor armate ale Ucrainei cu asigurări de susținere continuă. Comisia Europeană a declarat că sprijinul Uniunii Europene pentru Ucraina va rămâne neschimbat după demisia lui Valerii Zalujnîi. Nabila Massrali, purtătorul de cuvânt al UE pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate, a numit înlocuirea o decizie internă a Ucrainei, declarând că: „Sprijinul Uniunii Europene pentru Ucraina este neclintit. Ne-am angajat să susținem Ucraina atât timp cât este indispensabil și să oferim tot ce este necesar, indiferent de cine conduce Forțele Armate ale Ucrainei.” Un mesaj similiar a venit și din SUA, Casa Albă declarând că va continua să sprijine Ucraina, indiferent de cine este comandantul-șef al Forțelor Armate Ucrainene.

Share our work
Alegeri prezindențiale americane: războiul pentru NATO

Alegeri prezindențiale americane: războiul pentru NATO

„Orice sugestie că aliaţii nu se vor apăra reciproc subminează întreaga noastră securitate, inclusiv pe cea a SUA, şi îi expune pe soldaţii americani şi europeni unui risc sporit”, a declarat duminică secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, într-o declaraţie scrisă trimisă presei, în care a reacţionat la comentariile lui Donald Trump făcute sâmbătă, la un miting electoral.

Declarații electorale

Exacerbând problema acelor ţări aliate care nu contribuie suficient la bugetul apărării, Donald Trump a spus că SUA nu vor sări în apărarea lor şi chiar i-a invitat pe ruşi să le atace.

„Orice atac asupra NATO va fi întâmpinat cu un răspuns unit şi energic”, a dat asigurări secretarul general al NATO, reacţionând la remarcile făcute sâmbătă de Trump, care va fi probabil candidatul republican la alegerile prezidenţiale americane din acest an.

Reacţia lui Jens Stoltenberg vine în condiţiile în care Casa Albă şi mai mulţi oficiali occidentali de rang înalt l-au criticat duminică pe fostul preşedinte Donald Trump după ce acesta a sugerat că SUA ar putea să nu-i protejeze pe aliaţii din NATO care nu cheltuiesc suficient pentru apărare, în ipoteza unei invazii ruse.

Îngrijorare în Europa

„Motto-ul NATO ‘unul pentru toţi, toţi pentru unul’ este un angajament concret. Subminarea credibilităţii ţărilor aliate înseamnă slăbirea întregului NATO”, a scris pe X ministrul polonez al apărării, Wladyslaw Kosiniak-Kamysz. „Nicio campanie electorală nu este o scuză pentru a ne juca cu securitatea Alianţei”, a spus oficialul de la Varşovia. Polonia este unul dintre principalii aliaţi ai Washingtonului de pe flancul estic al NATO şi are alocate pentru cheltuieli militare un buget consistent, cu mult peste limita de cel puţin 2 la sută recomandată de NATO

De asemenea, Ministerul de Externe al Germaniei a postat pe contul său de X în limba engleză mesajul „Unul pentru toţi şi toţi pentru unul” cu hashtag-ul #StrongerTogether (Mai puternici împreună).

Preşedintele Consiliului European, Charles Michel, a avertizat, la rândul său: „Declaraţiile nesăbuite privind securitatea NATO şi solidaritatea prevăută de Art. 5 servesc doar intereselor (preşedintelui rus Vladimir) Putin”

Articolul 5 din Tratatul fondator al NATO spune că un atac armat împotriva unui membru al alianţei va fi considerat un atac împotriva tuturor, declanşând autoapărarea colectivă.

Joc politic

Vorbind în timpul unui miting politic din Carolina de Sud şi părând să povestească despre o întâlnire cu liderii NATO, Donald Trump l-a citat sâmbătă pe preşedintele unei „ţări mari”, pe care nu a numit-o, care l-a întrebat: „Ei bine, domnule, dacă nu plătim şi suntem atacaţi de Rusia – ne veţi proteja?”.

„Am spus: Nu aţi plătit? Sunteţi rău-platnici? A spus: Da, să spunem că s-a întâmplat asta”, a relatat Trump. „Nu, nu v-aş proteja. De fapt, i-aş încuraja (pe ruşi – n.r.) să facă ce naiba vor. Trebuie să plăteşti”, susţine Trump că i-ar fi spus liderului respectiv.

„Am mai auzit asta înainte … Nimic nou sub soare”, a comentat şi comisarul european pentru piaţa internă, Thierry Breton, într-un interviu acordat televiziunii franceze LCI, adăugând: „Poate că are probleme cu memoria, a fost de fapt o femeie preşedinte, şi nu a unei ţări, ci a Uniunii Europene”, a spus Breton, referindu-se la preşedinta Comisiei Europene, Ursula Von der Leyen, şi la o conversaţie pe care a avut-o cu Trump în 2020.

„Nu putem da cu banul pentru securitatea noastră la fiecare patru ani, în funcţie de această sau acea alegere, şi anume alegerile prezidenţiale din SUA”, a spus Breton, adăugând că liderii Uniunii Europene au înţeles că blocul trebuie să îşi sporească propriile cheltuieli şi capacităţi militare.

Casa Albă în ofensivă

Purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Andrew Bates, întrebat despre comentariile lui Trump, a declarat: „Încurajarea invaziilor celor mai apropiaţi aliaţi ai noştri de către regimuri criminale este revoltătoare şi smintită – şi pune în pericol securitatea naţională americană, stabilitatea globală şi economia noastră de acasă”.

Cei 31 de membri ai NATO au convenit asupra obiectivului de a cheltui cel puţin 2% din produsul intern brut pentru apărare, dar estimările NATO au arătat că doar 11 dintre ei cheltuiesc atât de mult.

Casa Albă a respins sâmbătă comentariile făcute de fostul preşedinte american Donald Trump în legătură cu faptul că nu şi-ar proteja aliaţii din NATO de o potenţială invazie rusă, calificându-le drept „revoltătoare şi dezechilibrate”, relatează Reuters.

Trump, favorit pentru nominalizarea republicană la alegerile prezidenţiale, a fost un critic înverşunat al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord atunci când era preşedinte, ameninţând în mod repetat că se va retrage din alianţă. El a redus finanţarea apărării pentru NATO şi s-a plâns frecvent că Statele Unite plătesc mai mult decât partea lor echitabilă.

Ofensivă a administrației Biden

Andrew Bates a declarat că preşedintele Joe Biden, un democrat care doreşte să fie reales în alegerile din noiembrie, a restabilit alianţele Statelor Unite după ce a preluat funcţia în 2021, asigurându-se că NATO este acum „cea mai mare şi cea mai vitală (organizaţie) care a fost vreodată”.

„În loc să ceară războaie şi să promoveze haosul nociv, preşedintele Biden va continua să consolideze leadershipul american şi să susţină interesele noastre de securitate naţională – nu să acţioneze împotriva lor”, a spus Bates într-o declaraţie emisă sâmbătă seara.

În condiţiile în care Trump îl devansează pe Biden în unele sondaje, aliaţii europeni se tem că o victorie a lui Trump în noiembrie ar putea pune în pericol angajamentul SUA faţă de alianţă, însă secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat luna trecută că nu crede că o a doua preşedinţie Trump ar pune în pericol apartenenţa SUA la organizaţie. Stoltenberg, care a făcut presiuni asupra statelor membre pentru a creşte cheltuielile pentru apărare, a declarat că aliaţii europeni îşi măresc contribuţiile militare şi „se îndreaptă în direcţia corectă”.

Trump a continuat să critice alianţa transatlantică, spunând luna trecută, la un miting de campanie, că nu crede că ţările NATO ar sprijini Statele Unite, dacă acestea ar fi atacate.

În ceea ce priveşte războiul Rusiei din Ucraina, Trump a cerut o dezescaladare şi s-a plâns de miliardele cheltuite până acum, deşi a prezentat puţine propuneri politice concrete.

De la invazia la scară largă a Moscovei din februarie 2022, ajutorul SUA pentru Ucraina s-a ridicat la aproximativ 75 de miliarde de dolari, a declarat Stoltenberg, în timp ce alţi membri NATO şi state partenere au oferit împreună peste 100 de miliarde de dolari.

Casa Albă a numit afirmaţiile lui Trump ”îngrozitoare şi labile” şi a promovat eforturile preşedintelui Joe Biden de a sprijini Alianţa.

”Preşedintele Biden a restabili alianţele noastre şi ne-a făcut mai puternici în lume pentru că ştie că prima responsabilitate a fiecărui comandant este să ţină în siguranţă poporul american şi să respecte valorile care ne unesc. … Încurajarea invadării celor mai apropiaţi aliaţi de către regimuri criminale este îngrozitoare şi labilă – şi pune în pericol securitartea naţională americană, stabilitatea mondială şi economia noastră, acasă”, a afirmat, într-o declaraţie, purtătorul de cuvânt al Casei Albe Andrew Bates.

Trump vs. NATO

Nucleul Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord îl reprezintă promisiunea apărării colective – aceea că un atac asupra unei naţiuni membre este un atac împotriva tuturor naţiunilor din alianţă. Trump s-a plâns de mult timp cu privire la suma pe care alte ţări din NATO o cheltuie pentru Apărare, comparativ cu Statele Unite, şi a ameninţat în mod repetat că va retrage SUA din NATO. Însă afirmaţiile sale de sâmbătă reprezintă cel mai direct indiciu că nu intenţionează să apere aliaţii NATO de un atac rusesc, dacă este reales.

De mai mulţi ani, Trump a descris în mod incorect cum funcţionează finanţarea NATO. NATO are o ţintă care fiecare ţară membră să cheltuile minimum 2% din Produsul Intern Brut pentru Apărare, iar cele mai multe ţări nu îndeplinesc această ţintă. Însă cifra reprezintă o linie directoare şi nu o obligaţie şi nici nu generează ”facturi”; ţările membre nu au eşuat în a plăti partea lor din bugetul comun al NATO pentru funcţionarea organizaţiei.

Ca preşedinte, Trump a ameninţat, în privat, de mai multe ori, că retrage Statele Unite din NATO, potrivit New York Times. Trump a descris NATO ca ”învechită” şi s-a situat pe aceeaşi linie cu preşedintele rus Vladimir Putin, care vrea să slăbească alianţa. Trump l-a lăudat de multe ori pe Putin şi chiar a mers până acolo încât să îi ţină partea liderului rus în defavoarea comunităţii de informaţii din SUA în ceea ce priveşte interferenţa Rusiei în alegerile prezidenţiale din 2016.

Share our work
Senatul SUA, mai aproape de adoptarea sprijinului pentru Kiev

Senatul SUA, mai aproape de adoptarea sprijinului pentru Kiev

Senatul Statele Unite a făcut un pas crucial spre adoptarea unui ajutor de 95 de miliarde de dolari pentru Ucraina, Israel şi Taiwan, blocat de luni de zile în Congres, relatează mass-media de peste Ocean.

Opoziție dură

Strângând 67 de voturi pentru acest vot procedural, Senatul arată că are voturile necesare pentru aprobarea ulterioară a acestui pachet financiar, care se va confrunta, însă, cu o opoziţie dură din partea aleşilor republicani din Camera Reprezentanţilor. Data următorului vot în Senat încă nu este cunoscută.

„Ucraina este periculos de lipsită de rezerve. Dacă America nu trimite ajutor Ucrainei cu acest proiect de lege privind securitatea naţională, (preşedintele rus Vladimir) Putin are toate şansele să reuşească”, a avertizat înainte de vot liderul majorităţii democrate din Senat, Chuck Schumer.

La doi ani de la începerea invaziei ruse, aleşii din Statele Unite, principalul sprijin militar al Ucrainei, nu reuşesc să se pună de acord cu privire la validarea unor noi fonduri.

Democraţii sunt, în marea majoritate, pentru. Republicanii sunt împărţiţi în două tabere, una de asemenea pro-Ucraina, iar cealaltă, apropiată de Donald Trump, refuză orice nou sprijin pentru Kiev.

Pachetul financiar oferă fonduri pentru lupta Israelului împotriva Hamas (aproximativ 14 miliarde de dolari), precum şi pentru un aliat strategic cheie al Statelor Unite, Taiwanul.

Partea leului (peste 60 de miliarde de dolari) ar ajuta Ucraina să-şi refacă stocurile de muniţii, arme şi alte nevoi esenţiale, în timp ce ţara intră în al treilea an de război. Rusia a declanşat o invazie la scară largă împotriva Ucrainei pe 24 februarie 2022.

Acuzații prezidențiale

Preşedintele SUA, Joe Biden, a declarat că membrii Congresului s-ar face vinovaţi de o „neglijenţă aproape criminală” dacă nu vor reuşi să aprobe finanţarea pentru Ucraina şi i-a mulţumit vineri cancelarului german Olaf Scholz pentru că a asigurat ajutorul militar german pentru Kiev, relatează Reuters.

Scholz, care a fost la Washington pentru a acorda sprijin eforturilor lui Biden de a obţine fonduri pentru Ucraina, s-a întâlnit cu preşedintele la Casa Albă pentru a discuta despre războiul din Ucraina, precum şi despre criza din Orientul Mijlociu.

Vorbind cu reporterii înainte de întâlnire, Scholz a declarat că a fost încurajat de decizia Senatului SUA de a avansa joi un proiect de lege de 95,34 miliarde de dolari care include ajutor pentru Ucraina, Israel şi Taiwan, după ce republicanii au blocat legislaţia de compromis care includea reforme ale politicii de imigraţie.

Casa Albă a lansat avertismente de luni de zile că un eşec al legislatorilor în a oferi ajutor Kievului ar afecta capacitatea acestuia de a lupta împotriva Rusiei la doi ani de la invazia Moscovei în Ucraina.

„Eşecul Congresului Statelor Unite, dacă va avea loc, de a nu sprijini Ucraina este aproape de o neglijenţă criminală. Este revoltător”, a declarat Biden în Biroul Oval, alături de Scholz.

„Sunt foarte fericit că în Europa am luat acum decizii pentru a obţine sprijinul financiar necesar pentru buget”, a spus Scholz, vorbind în engleză. „De asemenea, că Germania a fost pregătită să îşi sporească sprijinul cu livrarea de arme”.

Germania a avut contribuţii decisive în ultima vreme în sprijinul Ucrainei care a respins o invazie rusă la scară largă, a spus el.

„Acum, acelaşi lucru trebuie să se întâmple şi în restul Europei şi, de asemenea, în Statele Unite”, a spus el, menţionând că preşedintele rus Vladimir Putin se bazează pe faptul că sprijinul pentru Ucraina scade.

Sprijin german

El a precizat că întâlnirea sa cu senatorii americani de ambele părţi l-a asigurat că experţii în politică externă şi de securitate din Congresul SUA au înţeles necesitatea unui sprijin susţinut pentru Ucraina.

Scholz a declarat că Putin a relatat „o poveste complet absurdă despre originile acestui război” în interviul său cu prezentatorul Tucker Carlson, difuzat joi.

„Există o cauză clară şi aceasta este voinţa preşedintelui rus de a anexa o parte din Ucraina”, a spus el.

Întrebat despre sugestia lui Putin de a face un schimb de prizonieri – jurnalistul american Evan Gershkovich de la Wall Street Journal, care este deţinut în Rusia de aproape un an, în schimbul lui Vadim Krasikov, condamnat pentru uciderea în 2019 a unui disident cecen la Berlin – Scholz a spus că astfel de chestiuni ar trebui discutate în mod confidenţial.

Share our work
Sprijinul pentru Ucraina, război în Congresul SUA

Sprijinul pentru Ucraina, război în Congresul SUA

Preşedintele american american Joe Biden şi cancelarul german Olaf Scholz şi-au unit forţele vineri pentru a cere Congresului SUA să deblocheze în cele din urmă un nou ajutor financiar pentru Ucraina, dar nu există niciun semnal că vor fi ascultaţi.
„Incapacitatea Congresului Statelor Unite de a ajuta Ucraina este aproape o neglijenţă criminală. Este un scandal”, a criticat preşedintele Biden, care de luni de zile cere un ajutor suplimentar de 60 de miliarde de dolari pentru a relua asistenţa militară, întreruptă la sfârşitul lunii decembrie.
„Să sperăm că (parlamentarii) vă urmăresc şi decid să acorde sprijinul necesar, pentru că fără ajutorul Statelor Unite şi al statelor europene, Ucraina nu ar avea nicio şansă să se apere”, a adăugat invitatul său, pe care preşedintele american l-a primit în Birou Oval.
Cancelarul german a profitat de scurta sa declaraţie în faţa presei pentru a denunţa interviul „ridicol” acordat de preşedintele rus Vladimir Putin jurnalistului conservator american Tucker Carlson, apropiat de Donald Trump, şi difuzat joi.
Joi seară, cancelarul Olaf Scholz s-a întâlnit cu mai mulţi senatori democraţi şi republicani, cărora le-a cerut să susţină Kievul.
Această vizită bilaterală, a treia de la preluarea mandatului în decembrie 2021, are loc în timp ce administraţia preşedintelui Joe Biden, în campanie pentru realegere, şi opoziţia republicană din Congres negociază de luni de zile un text care să includă noi fonduri pentru Ucraina, dar şi pentru Israel.
Senatul american a făcut joi un mic pas spre eliberarea acestui ajutor, dar viitorul acestuia rămâne foarte incert, din cauza rezistenţei aleşilor care îl susţin pe Donald Trump din Camera Reprezentanţilor.
Între timp, cancelarul german se prezintă drept un campion al ajutorului acordat Ucrainei. A dublat practic bugetul pentru ajutorul militar la peste şapte miliarde de euro anul acesta şi continuă să îşi îndemne partenerii europeni să îşi mărească asistenţa, subliniind că Germania – al doilea contributor în valoare absolută după SUA – nu poate duce totul pe umerii ei.

Olaf Scholz şi Joe Biden, legaţi de „o relaţie puternică de încredere”, potrivit unor surse guvernamentale germane, plănuiesc să vorbească şi despre conflictul din Fâşia Gaza. Ambii susţin cu hotărâre dreptul Israelului de a se apăra, dar întâlnirea lor vine după o schimbare bruscă de ton din partea preşedintelui american, care a calificat joi răspunsul israelian ca fiind „excesiv”.
În plus, cei doi vor discuta despre summitul NATO care va avea loc în luna iulie, la Washington. Germania se mândreşte cu respectarea în acest an, pentru prima dată, a obiectivului de a aloca bugetului apărării 2% din PIB.
Cei doi lideri ar putea discuta împreună şi despre un posibil acord cu Moscova pentru a permite întoarcerea în SUA a jurnalistului american Evan Gershkovich, reţinut în Rusia, în schimbul eliberării unui cetăţean rus, condamnat în Germania pentru asasinarea unui separatist cecen.

La rândul său, secretarul general al NATO i-a chemat pe europeni să-şi mărească producţia de arme pentru a creşte livrările către Ucraina şi preveni o confruntare cu Moscova „care ar putea dura zeci de ani”, într-un interviu acordat presei germane şi citat de France Presse.
La mai puţin de o săptămână înainte de reuniunea miniştrilor apărării din NATO la Bruxelles pe 15-16 februarie, Jens Stoltenberg a insistat că „trebuie să ne reconstruim şi să dezvoltăm mai rapid baza industrială, pentru a creşte livrările către Ucraina şi a reconstitui propriile stocuri”.
„Aceasta înseamnă trecerea de la producţia lentă în timp de pace la producţia rapidă de perioadă de conflict”, a declarat Stoltenberg ziarului duminical german Welt am Sonntag.
„Nu există nicio ameninţare militară iminentă împotriva unui aliat” din NATO. „În acelaşi timp, Kremlinul rosteşte în mod regulat ameninţări la adresa unor ţări NATO”, a remarcat Stoltenberg.
Subliniind că invazia Ucrainei de către Rusia în urmă cu aproape doi ani a arătat că „pacea în Europa nu este dobândită”, el a insistat asupra importanţei protejării ţărilor Alianţei.
„Atât timp cât investim în securitatea noastră şi rămânem uniţi, vom continua să descurajăm agresiunea”, a spus el.
„NATO nu caută război cu Rusia, dar trebuie să ne pregătim pentru o confruntare care ar putea dura zeci de ani”, a avertizat el.

Share our work
Hackerii de la Prana Network au dezvăluit prețul real al dronelor iraniene Shahed

Hackerii de la Prana Network au dezvăluit prețul real al dronelor iraniene Shahed

Compania iraniană IRGC Sahara Thunder, care a devenit cunoscută la nivel internațional datorită vânzărilor de drone Shahed către Federația Rusă, a fost victima unui atac cibernetic. Gruparea de hackeri Prana Network a revendicat responsabilitatea pentru acest atac, anunțând că a reușit să spargă serverele de e-mail ale companiei Sahara Thunder, firmă fictivă condusă de Corpului Gărzilor Revoluției Islamice care facilitează vânzarea de arme către Rusia.

Datele sustrase în urma atacului cibernetic cuprind informații cruciale legate de negocierile între cele două entități referitoare la producția și achiziția dronelor Shahed-136. De asemenea, dezvăluie locul exact al producției acestor drone – zona economică specială „Alabuga” din Tatarstan, Rusia.

În debutul negocierilor dintre Iran și Rusia, pretențiile iraniene s-au ridicat la suma de 23 de milioane de ruble (375.000 $) pe unitate pentru dronele Shahed. Totuși, pe măsură ce discuțiile au evoluat, rușii au reușit să obțină un acord la un preț mult mai avantajos. Astfel, s-a ajuns la suma de 12 milioane de ruble (193.000 $) per unitate pentru o comandă de 6.000 de drone, denumite în discuție sub numele de cod „bărci cu motor de tip Dolphin 632”. Pentru o comandă mai mică, de 2.000 de drone, prețul se majorează la 18 milioane de ruble (290.000 $) pe unitate. Pe măsură ce producția ar fi fost transferată complet în Rusia, cu aportul minim al Iranului, prețul unei drone ar fi crescut până la suma de 14,9 milioane de ruble ( 165.500 $).

Valoarea totală a contractului, care include transferul de tehnologie, echipamente, 6.000 de seturi de vehicule aeriene fără pilot (UAV) și software, se ridică la impresionanta sumă de 108,5 miliarde de ruble, echivalentul a 1,75 miliarde $.

Într-o publicație recentă a Institutului pentru Studiul Războiului, au fost dezvăluite și alte detalii referitoare la diverse modele de drone. De exemplu, se menționează că o dronă Shahed-238 are un preț aproximativ de 900.000 de dolari, în timp ce o dronă Shahed-107 costă în jur de 460.000 de dolari. Potrivit informațiilor, Kremlinul intenționează să achiziționeze 2310 unități din fiecare variantă. Astfel, costul anual pentru aceste vehicule aeriene fără pilot cumpărate din Iran se ridică la imensa sumă de 4,5 miliarde de dolari.

Până la dezvăluirea costurilor reale a dronelor iraniene, se estima că prețul acestora variau între 20.000 și 50.000$.

Conform documentelor dezvăluite, de către grupul de hackeri Prana Network, relațiile comerciale între Iran și Rusia par să fie bazate pe tranzacții efectuate în aur. În luna februarie, compania „Alabuga Machines” a efectuat un transfer de peste 2 tone de aur, sub formă de lingouri, către firma iraniană Sahara Thunder. Se presupune că aceasta ar fi fost contravaloarea serviciilor și bunurilor achiziționate de la aceasta.

De menționat că, la începutul acestui an, Kremlinul a anunțat intenția de a dezvolta o variantă a dronelor Shahed, denumită „Hawk”, care vor avea o rază de acțiune de aproximativ 350 de kilometri și vor fi capabile să transporte o masă utilă de 16 kilograme. Se preconizează ca testările să fie finalizate în prima jumătate a acestui an.

În decursul conflictului, până la data de 21 decembrie 2023, Rusia a lansat peste 3700 de drone Shahed pentru atacuri împotriva Ucrainei. În ciuda acestui efort, apărarea antiaeriană ucraineană a reușit să intercepteze și să distrugă 2900 de astfel de vehicule aeriene fără pilot. Conform unei analize publicate de The Guardian, în perioada 13-17 octombrie 2023, armata ucraineană a reușit să doboare 166 de drone, 162 fiind de tip Shahed. Totuși, costul financiar al acestor operațiuni de apărare a fost enorm, depășind suma de 28 de milioane de dolari.

Share our work
Abrams, România răspunde geopolitic

Abrams, România răspunde geopolitic

Tancurile de luptă Abrams care vor intra în înzestrarea Forţelor Terestre Române vor fi livrate, începând cu anul 2026, în cea mai modernă versiune a acestui model, care se află şi în dotarea armatei SUA, au declarat surse oficiale din Ministerul român al Apărării Naţionale (MApN), citate de mass-media de la București.

Zeci de tancuri

Pentru siguranţa aprovizionării, MApN va implica industria naţională de profil pentru furnizarea suportului logistic integrat, arată aceleaşi surse.
Congresul SUA a fost notificat, pe 9 noiembrie, anul trecut, privind vânzarea către România a 54 de tancuri de luptă Abrams M1A2 SEPv3 şi 12 derivate pe saşiu de tanc, muniţie şi simulatoare pentru instruire. Valoarea estimată a contractului se situează în jurul sumei de 1,07 miliarde de dolari, în concordanţă cu aprobarea prealabilă a Parlamentului României.
Conform legislaţiei americane, Congresul SUA a fost notificat cu o valoare iniţială mai mare, de aproximativ 2,5 miliarde de dolari. După aprobarea de către Congres, guvernele României şi Statelor Unite vor semna contractul de tip LoA (Letter of Acceptance), achiziţia de către partea română urmând a se realiza la valoarea estimată şi aprobată de Parlamentul României.

Fortăreață blindată

Tancul M1 Abrams este unul dintre cele mai avansate tancuri de luptă principale (MBT) utilizate de armata Statelor Unite și de alte forțe armate din lume. A fost introdus în anii ’80 și de atunci a trecut prin mai multe modernizări, fiind proiectat să ofere un echilibru excelent între puterea de foc, mobilitatea și protecția. Iată câteva dintre caracteristicile sale principale:

În mod tradițional, M1 Abrams este echipat cu un tun neted M256 de 120 mm, capabil să folosească o varietate largă de muniții, inclusiv proiectile perforante cu energie cinetică și proiectile explozive antitanc ghidate.

Armamentul secundar include mitraliere de 7.62 mm și o mitralieră grea de calibrul .50 (12.7 mm) montată pe turelă.

Tancul este echipat cu tehnologie avansată pentru țintire și tragere, inclusiv vizoare termice și sisteme de stabilizare care permit tragerea precisă în mișcare.

Abrams este propulsat de un motor turbinei pe gaz AGT1500, care produce aproximativ 1500 de cai putere, oferindu-i o viteză maximă de peste 65 km/h pe drumuri asfaltate și o mobilitate excelentă pe teren variat. Utilizează o suspensie hidropneumatică sau cu bară de torsiune, care asigură o deplasare lină pe teren accidentat și îmbunătățește acuratețea focului în mișcare.

Combinația de oțel blindat, ceramice compozite și elemente de blindaj reactiv oferă protecție împotriva proiectilelor perforante și a exploziilor. Versiunile mai noi includ și sisteme de protecție activă pentru a intercepta proiectile antitanc. Tancul este echipat pentru a proteja echipajul împotriva amenințărilor nucleare, biologice și chimice.

Tancul este echipat cu sisteme avansate de comunicații și de management al câmpului de luptă, care permit integrarea și coordonarea eficientă cu alte unități militare.

De obicei, un Abrams are un echipaj format din patru membri: comandantul, încărcătorul, lunetistul și șoferul.

Greutatea și dimensiunile variază în funcție de model și modernizări, dar un M1 Abrams poate cântări peste 60 de tone, ceea ce îl face un vehicul atât de puternic, cât și impunător pe câmpul de luptă.

Aceste caracteristici fac din M1 Abrams unul dintre cele mai capabile tancuri de luptă de pe glob, continuând să fie o forță formidabilă în conflictele moderne.

Experiență de luptă

Tancul M1 Abrams a fost folosit în mai multe conflicte majore și operațiuni militare de când a fost introdus în serviciul activ în anii ’80. Performanța sa în aceste conflicte a consolidat reputația de tanc principal de luptă extrem de eficient și durabil.

În timpul războiului din Golf (1990-1991), M1 Abrams a avut un rol crucial în înfrângerea forțelor irakiene de către coaliția condusă de SUA. Tancurile Abrams au fost lăudate pentru mobilitatea, puterea de foc și rezistența lor remarcabile, distrugând un număr mare de tancuri irakiene (inclusiv T-72) cu pierderi minime. Aceasta a fost prima utilizare majoră în luptă a tancului Abrams și a servit ca un test real al capabilităților sale.

În timpul războiul din Irak din perioada 2003-2011, tancurile Abrams au fost folosite pe scară largă în diferite faze ale conflictului, de la invazia inițială la operațiunile de contrainsurgență. În ciuda unor pierderi, inclusiv din cauza dispozitivelor explozive improvizate (IED), tancurile Abrams au fost eficiente în luptă urbană și în condiții dificile, oferind suport crucial trupelor americane și aliate.

În războiul din Afganistan (2001-2021), tancurile Abrams au fost folosite pentru a susține în diferite operațiuni, chiar dacă nu atât de intens ca în alte conflicte. Deși terenul muntos și condițiile de luptă din Afganistan nu favorizau utilizarea pe scară largă a tancurilor, M1 Abrams a fost desfășurat în anumite operațiuni pentru a oferi suport de foc trupelor terestre. Capacitățile sale de suport direct au fost valorificate în lupta împotriva insurgenților.

În afara acestor conflicte majore, tancurile Abrams au fost folosite într-o varietate de alte operațiuni militare, exerciții și misiuni de menținere a păcii, demonstrând flexibilitatea și adaptabilitatea lor la diferite scenarii de luptă.

Tancul Abrams s-a descurcat în general foarte bine în toate aceste conflicte, demonstrând o supraviețuire remarcabilă pe câmpul de luptă datorită blindajului său avansat și capacităților de protecție. În ciuda pierderilor suferite, în special din cauza IED-urilor și ambuscadelor în lupta urbană, experiențele din luptă au condus la îmbunătățiri continue ale designului și tacticilor de utilizare.

Modernizările au inclus îmbunătățiri ale blindajului, sisteme de protecție activă pentru a contracara rachetele antitanc, și actualizări ale sistemelor de arme și de comunicații pentru a menține tancul relevant pe câmpul de luptă modern.

Exemplu polonez

Ministrul polonez al apărării, Wladyslaw Kosiniak-Kamysz, a declarat într-un interviu publicat recent că Polonia trebuie să se pregătească urgent pentru ameninţarea unui război cu Rusia.
În interviul acordat ziarului Super Express, ministrul polonez a fost întrebat dacă el consideră posibilă în final o înfrângere militară a Ucrainei în faţa Rusiei şi o invadare ulterioară a Poloniei într-un asemenea scenariu. „Mă aştept la orice scenariu şi le iau în serios pe cele mai rele. Aceasta este sarcina unui ministru al apărării în situaţia în care ne regăsim astăzi”, a răspuns ministrul polonez al apărării, membru al recent numitului guvern condus de liberalul Donald Tusk.
El a mai menţionat că ministerul pe care-l conduce a început să facă paşi concreţi pentru a se pregăti pentru ameninţarea despre care a vorbit, examinând inclusiv lacunele în aprovizionarea armatei cu echipamente militare.
Deşi achiziţiile de armament pe scară extinsă sunt foarte importante, echipamentul individual al fiecărui soldat trebuie tratat cu aceeaşi seriozitate, a indicat ministrul polonez.
El a mai spus că Polonia intenţionează să joace un rol foarte important în apărarea comună a UE.
De când a început războiul în Ucraina, Polonia şi-a sporit bugetul militar până la 4% din PIB – dublu faţă de angajamentul din cadrul NATO de 2% – şi a încheiat numeroase contracte pentru achiziţii masive de armament, în special cu SUA şi Coreea de Sud.

Pentru unul din aceste contracte Washingtonul a aprobat la sfârşitul lunii august vânzarea a 96 de elicoptere de atac Apache către armata poloneză, contract în valoare de 12 miliarde de dolari.
Alte contracte majore de achiziţii de armament din SUA au fost semnate pentru 486 de lansatoare multiple de rachete HIMARS, în valoare totală de circa 10 miliarde de euro, 32 de avioane de luptă F-35, 366 de tancuri Abrams şi sisteme antiaeriene Patriot.
Contractele semnate cu Coreea de Sud privesc în special achiziţia a peste 800 de obuziere K9, circa o mie de tancuri K2 Black Panther, 50 de avioane de luptă FA-50 şi 288 de lansatoare multiple de rachete K239.
Polonia a încheiat de asemenea cu filiala britanică a producătorului de armament european MBDA un contract de circa 2,4 miliarde de dolari pentru achiziţia de rachete antiaeriene, plus un contract de circa 1,4 miliarde de euro pentru patru sisteme norvegiene de rachete antinavă Kongsberg.
Livrarea tuturor acestor echipamente se va desfăşura pe parcursul mai multor ani, iar unele dintre ele, precum obuzierele sud-coreene, vor fi parţial fabricate în Polonia.

Investiție strategică în România

Producătorul german de armament Rheinmetall a anunţat în aceste zile că a preluat un pachet de 72,5% din acţiunile producătorului român de vehicule Automecanica Mediaş, o tranzacţie care îi extinde amprenta în Europa Centrală.
Prin această achiziţie, Rheinmetall intenţionează de asemenea să îşi extindă capacităţile de producţie şi mentenanţă prin adăugarea de vehicule militare la portofoliul său actual. Detaliile financiare ale tranzacţiei nu au fost dezvăluite.
Prin intermediul Rheinmetall Landsysteme GmbH, grupul german va deţine o participaţie majoritară la compania românească şi va opera sub denumirea de Rheinmetall Automecanica SRL. Restul acţiunilor la Automecanica Mediaş vor rămâne în mâinile investitorilor privaţi.
Automecanica Mediaş este un producător de vehicule speciale şi trailere pentru piaţa civilă şi militară. Uzina din România urmează să joace un rol important în mentenanţa vehiculelor de luptă occidentale livrate Ucrainei precum şi pentru asigurarea suportului logistic.
Cu sediul la Dusseldorf, vestul Germaniei, Rheinmetall produce printre altele tunul pentru tancurile Leopard 2, utilizate de mai multe armate din Europa şi care a fost livrat şi Ucrainei, precum şi Panzerhaubitze 2000, un obuzier care este deja folosit de armata ucraineană.
Creşterea cheltuielilor cu apărarea a ajutat Rheinmetall să afişeze rezultate record pentru anul trecut, astfel că în luna martie 2023 acţiunile Rheinmetall au fost incluse în indicele bursier DAX, care regrupează cele mai importante 40 de acţiuni cotate la Bursa de valori de la Frankfurt. De la invadarea Ucrainei de către Rusia şi până în prezent, valoarea de piaţă a Rheinmetall, un producător de tancuri, muniţie şi alte echipamente militare, s-a triplat.
În prezent, valoarea de piaţă a Rheinmetall este de aproximativ 10,5 miliarde de euro, la un profit operaţional de 754 de milioane de euro în 2022.

Steadfast Defender 2024

NATO lansează cel mai amplu exerciţiu organizat de Alianţa Nord-Atlantică de la sfârşitul Războiului Rece, în care va fi exersată întărirea cu trupe ‘din America de Nord’ a aliaţilor europeni de la graniţa cu Rusia şi de pe flancul estic, în cazul izbucnirii unui conflict cu ‘un adversar de aproape acelaşi calibru’. Tancurile de luptă Abrams vor juca un rol important în aceste exerciții.
În jur de 90.000 de militari vor lua parte la manevrele Steadfast Defender 2024 ce se vor desfăşura până în luna mai, a indicat joi comandantul suprem al forţelor aliate în Europa (SACEUR), generalul american Chris Cavoli.
Vor fi implicate peste 50 de nave – de la portavioane la distrugătoare -, peste 80 de avioane de luptă, elicoptere şi drone şi cel puţin 1.100 vehicule de luptă, printre care 133 de tancuri şi 533 de vehicule de luptă de infanterie, potrivit NATO.
Cavoli a spus că manevrele vor exersa punerea în execuţie de către NATO a planurilor sale regionale stabilite la summitul din 2023 de la Vilnius, primele elaborate de Alianţă de decenii, detaliind cum ar răspunde unui atac al Rusiei.
‘Steadfast Defender 2024 va demonstra capacitatea NATO de a desfăşura rapid forţe din America de Nord şi alte părţi ale alianţei pentru a consolida apărarea Europei’, a afirmat NATO.
Consolidarea se va realiza în cadrul unui ‘scenariu de conflict simulat ce ar apărea cu un adversar de aproape acelaşi calibru’, le-a spus Cavoli reporterilor la Bruxelles după o reuniune de două zile a şefilor de Stat Major.
Ultimele exerciţii de amploare similară au fost Reforger – în timpul Războiului Rece, în 1988, cu 125.000 de participanţi – şi Trident Juncture în 2018, cu 50.000 de participanţi, potrivit NATO.
Militarii care lua parte la exerciţii, ce vor implica simulări de aduceri de personal în Europa, cât şi exerciţii terestre, vor proveni din ţări NATO şi din Suedia, care speră să adere în curând la alianţă.

În partea a doua a Steadfast Defender, o atenţie specială va fi acordată desfăşurării unei forţe rapide a NATO în Polonia, pe flancul estic al Alianţei.
Alte locuri majore alte viitoarelor exerciţii vor fi în ţările baltice – văzute ca fiind cele mai expuse riscului unui potenţial atac din partea Rusiei -, Germania – un hub pentru întăririle ce vor fi primite – şi ţări situate la periferia geografică a NATO, precum Norvegia şi România.

Share our work