Armenia, gată să adere la Uniunea Europeană?

Armenia, gată să adere la Uniunea Europeană?

Autoritățile de la Erevan analizează posibilitatea de a depune o cerere de aderare la Uniunea Europeană, a declarat ministrul armean de externe Ararat Mirzoian, relatează mass-media regională. Demersul are loc pe fondul strategiei armene de stabilire a unor legături mai strânse cu Occidentul în faţa tensiunilor cu aliatul tradiţional Rusia.

Presiuni geopolitice

„În prezent, sunt discutate pe larg în Armenia multe oportunităţi noi şi nu va fi un secret dacă spun că printre acestea se numără şi aderarea la Uniunea Europeană”, a declarat Mirzoian într-un interviu acordat postului de televiziune turc TRT World cu ocazia Forum Diplomatic care a avut loc în Antalya, semn al noilor relații dintre Erevan și Ankara.

În prezent, Armenia are din iunie 2021 un acord de parteneriat cu Uniunea Europeană.

De la venirea la putere, în urma unei revoluţii, în 2018, premierul armean Nikol Paşinian a aprofundat legăturile Armeniei cu Europa şi Statele Unite, atrăgând în mod repetat mânia aliatului tradiţional Rusia.

Erevanul a declarat în repetate rânduri că alianţa sa cu Moscova nu se extinde şi la războiul din Ucraina, în timp ce Paşinian a acuzat Rusia că încearcă să-i submineze guvernul.

Armenia acuză, de asemenea, Rusia că nu a reuşit să o apere împotriva rivalului de lungă durată, Azerbaidjanul, care s-a apropiat de Moscova în ultimii ani şi cu care Erevanul are un conflict legat de enclava Nagorno-Karabah.

Acuzații reciproce

Armenia şi Azerbaidjanul s-au acuzat reciproc de tiruri la frontiera dintre cele două ţări rivale din Caucaz, un incident care, potrivit Erevanului, a provocat moartea a cel puțin 4 soldați armeni.

Marţi dimineaţă, „unităţi ale forţelor armate azere au deschis focul (…) asupra poziţiilor armene din apropierea Nerkin Hand”, un sat din sudul regiunii Siunik, care se învecinează atât cu Azerbaidjanul, cât şi cu enclava azeră Nahcivan, a precizat Ministerul armean al Apărării într-un comunicat. „Potrivit informaţiilor preliminare, doi armeni au fost ucişi şi alţi câţiva au fost răniţi”, a adăugat acesta.

Potrivit unui comunicat al Ministerului azer al Apărării din Azerbaidjan, forţele armene au tras de două ori luni seara asupra poziţiilor sale „în direcţia satului Kohanabi, în regiunea Tovuz”, din nord-vestul Azerbaidjanului.

La rândul său, serviciul azer al gărzii de frontieră a afirmat că acest atac asupra poziţiilor armene a fost o „operaţiune de răzbunare” ca răspuns la o „provocare” a forţelor armene care a avut loc luni seara şi care, potrivit Baku, s-ar fi soldat cu rănirea unui soldat azer.

La finalul operaţiunii de marţi, „postul militar din care s-au tras focuri de armă (…) a fost complet distrus”, a precizat serviciul azer de pază a frontierei, promiţând un „răspuns şi mai sever şi mai hotărât” la „orice provocare” la frontiera dintre Armenia şi Azerbaidjan.

Ministerul armean al Apărării a respins aceste acuzaţii, afirmând că ele „nu corespund realităţii”.

Acest incident intervine la scurt timp după realegerea preşedintelui azer Ilham Aliev, care se află la putere în această ţară bogată în hidrocarburi de două decenii. Omul forte de la Baku, în vârstă de 62 de ani, profită de victoria sa militară asupra locuitorilor din Nagorno-Karabah. În septembrie 2023, armata azeră, într-o ofensivă fulgerătoare, a preluat controlul total asupra acestei enclave muntoase populate de armeni şi autoproclamate republică, forţând zeci de mii de locuitori să fugă.

În timp ce susţine că urmăreşte un proces de pace cu Armenia, preşedintele azer nu şi-a ascuns niciodată celelalte ambiţii teritoriale ale sale: controlul regiunii armene Siunik pentru a lega enclava Nahcivan de restul Azerbaidjanului.

Acord militar

Armenia a semnat cu Franţa un contract în vederea achiziţionării de puşti de precizie de la societatea franceză PGM şi o scrisoare de intenţie în vederea formării unor ofiţeri armeni, în contextul în care Erevanul încearcă să-şi reducă dependenţa de Moscova.

”Armenia a adoptat ideea de a-şi moderniza armata. Ne vom folosi propriile mijloace şi ajutorul statelor partenere. Este vorba despre utilizarea tuturor instrumentelor păcii pentru a-şi apăra frontierele”, a declarat ministrul armean al Apărării Suren Papikian într-o conferinţă de presă comună cu omologul său francez Sébastien Lecornu. Valoarea contractului de achiziţie nu a fost dezvăluită.

Franţa s-a angajat totodată să ofere burse unor ofițeri armeni la vestita Academie Militară Saint-Cyr Coëtquidan şi va participa și la antrenarea corpului de subofițeri ai armatei armene, dar și a forțelor speciale.

Sébastien Lecornu anunţă că Franţa urmează să trimită un consilier militar specilist în apărare sol-aer, care să ajute Armenia să se apere ”de eventuale atacuri potenţiale agresoare” vizând civili.

Armenia ”se întoarce către partenerii săi care sunt cu adevărat furnizori de securitate”, declară el în această conferinţă de presă, răspunzând unei întrebări despre îndepărtatea Erevanului de Moscova, aliatul său istoric.

Armenia a lansat un proces de refomare a forţelor sale armate, a doctrinei militare şi a normelor sovietice.

Cooperarea Armeniei cu Franţa, după ce a fost înfrânt în 2020 în războiul cu Azerbaidjanul, a intrat în ”faza practică”, ”de natură sistemică şi de mare anvergură”, potrivit lui Suren Papikian.

Parisul se teme de o nouă confruntare militară cu Azerbaisjanul, rivalul istoric al Erevanului, în această regiune tulbure din Caucaz.

Franţa şi Armenia au semnat în toamnă o scrisoare de intenţie în domeniul apărării aeriene, care prevede achiziţionarea a trei radare de tip Ground Master (GM200) de la Thalès, care permit detectarea unei aeronave inamice aflate la 250 de kilometri distanţă, şi de binocluri cu viziune pe timpul nopţii, fabricate de Safran – livtrate joi.

Azerbaidjanul a recucerit, într-o ofensivă-fulger în septembrie, întreaga regiune separatistă azeră Nagorno Karabah, susţinută de Armenia, după 30 de ani de conflict.

Încă au loc în continuare confruntări armate între armatele armeană şi azeră, care s-au acuzat reciproc, la jumătatea lui februarie, de tiruri la frontieră soldate cu moartea a patru armeni, potrivit Erebavului.

Armenia aderă la CPI

Armenia s-a alăturat în mod oficial Curţii Penale Internaţionale (CPI), au anunţat oficialii, o mişcare pe care aliatul tradiţional Moscova a denunţat-o ca fiind neprietenoasă, scrie The Guardian.

Curtea cu sediul la Haga a emis în martie un mandat de arestare pe numele preşedintelui rus, Vladimir Putin, în legătură cu războiul din Ucraina şi cu deportarea ilegală de copii în Rusia.

Erevanul este acum obligat să îl aresteze pe liderul rus dacă acesta pune piciorul pe teritoriul său.

„Statutul de la Roma al CPI a intrat oficial în vigoare pentru Armenia la 1 februarie”, a declarat pentru AFP reprezentantul oficial al ţării pentru probleme juridice internaţionale, Yeghishe Kirakosyan.

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că Armenia a luat o „decizie greşită” atunci când parlamentul său a votat, în octombrie, ratificarea statutului de la Roma al CPI, iar ministerul rus de Externe a calificat acest demers drept un „pas neprietenos”.

Armenia găzduieşte o bază militară rusă permanentă şi face parte din alianţa militară condusă de Moscova, Organizaţia Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC), care cuprinde mai multe foste republici sovietice.

Ţările occidentale au salutat ratificarea, care marchează extinderea jurisdicţiei curţii în ceea ce a fost mult timp considerat a fi curtea din spate a Rusiei.

„Lumea devine tot mai mică pentru autocratul de la Kremlin”, a declarat preşedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, referindu-se la Putin, după ce Armenia a ratificat statutul CPI în octombrie.

Prim-ministrul Armeniei, Nikol Pashinyan, a încercat să asigure Rusia că ţara sa se ocupă doar de ceea ce consideră a fi crime de război comise de vecinul său, Azerbaidjan, în conflictul lor de lungă durată, şi că nu vizează Moscova.

„Armenia a sperat că, prin aderarea la CPI, făcând un pas atât de sensibil pentru Rusia, ar putea primi garanţii de securitate din partea Occidentului”, a declarat pentru AFP analistul independent Vigen Hakobyan.

„Dar se pare că şi-a tensionat legăturile cu Rusia fără a primi garanţii reale de securitate din partea Occidentului”.

Armenia a semnat statutul de la Roma în 1999, dar nu l-a ratificat, invocând contradicţii cu constituţia ţării.

Curtea Constituţională a declarat în martie că aceste obstacole au fost eliminate după adoptarea de către Armenia a unei noi constituţii în 2015.

În noiembrie 2023, Erevanul a depus în mod oficial instrumentul de ratificare a statutului de la Roma.

Share our work
Serviciul de Informații și Securitate: Evaluarea implicării Federației Ruse în procesele electorale din Republica Moldova în 2024-2025

Serviciul de Informații și Securitate: Evaluarea implicării Federației Ruse în procesele electorale din Republica Moldova în 2024-2025

Directorul Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova, Alexandru Musteață, a dezvăluit în cadrul unei conferințe de presă susținute pe 5 martie, rezultatele unei analize extinse asupra implicării Federației Ruse în procesele electorale din 2024-2025. Potrivit acestuia, Federația Rusă desfășoară o serie de acțiuni fără precedent, cu scopul de a compromite procesele democratice și integrarea europeană a Republicii Moldova, menținându-și influența în țară.

Șeful SIS a subliniat că strategia Kremlinului se desfășoară în trei etape, prima fiind pusă în aplicare încă din 2023, odată cu alegerile locale. Etapele doi și trei sunt programate să se desfășoare în timpul referendumului și alegerilor prezidențiale din toamna acestui an și în 2025, când vor avea loc alegeri parlamentare.

Conform analizei SIS, Kremlinul și-a stabilit obiective tactice clare pentru următorii doi ani electorali în Republica Moldova. În 2024, principalul scop al Kremlinului este de a compromite referendumul pentru integrarea europeană și de a submina candidații politici care susțin acest curs. Se estimează că acei candidați sprijiniți de Rusia au șanse reduse de a obține un mandat prezidențial. În aceste circumstanțe, strategiile utilizate sunt menite să compromită referendumul din toamnă și să valorificate tacticile aplicate în contextul alegerilor parlamentare. Pentru anul 2025, Moscova își propune să sprijine partidele politice pro-ruse în obținerea unui loc în Parlament. Aceste partide ar urma să formeze o majoritate parlamentară sau, cel puțin, să aibă o viziune mai moderată în ceea ce privește integrarea europeană.

Potrivit informațiilor în raport, strategia Kremlinului pentru îndeplinirea obiectivelor sale în Republica Moldova se bazează pe trei elemente cheie. Primul element implică actorii politici care sunt sub influența directă sau indirectă a Kremlinului, împărțiți în trei categorii: cei legați de grupuri criminale organizate conduse de cetățeni moldoveni căutați, politicieni care sunt deschis pro-Rusia și cei care se declară „pro-naționali”, dar mențin o relație camuflată cu reprezentanții Moscovei. A doua componentă se bazează pe crearea mai multor crize în plan economic, social, prin instigarea la ură interetnică, dar și crize de securitate inclusiv în Găguzia. Există o tendință vizibilă de creare a unui nou centru de putere în regiune, care nu doar întărește narativele promovate de Moscova, dar poate fi folosit și ca instrument de șantaj împotriva autorităților de la Chișinău prin exacerbarea problemelor separatiste și autonomiste. La fel și în cazul Transnistriei, Tiraspolul adresând o scrisoare Kremlinului prin care solicită protecție împotriva presupuselor acte de „genocid” din partea autorităților de la Chișinău.

În plus, se observă promovarea unor teme noi, precum persecutarea populației rusofone, subminarea sistemului ecleziastic al țării sau denigrarea autorităților din Republica Moldova. Proiecțiile mai indică și apariția unor narative false în viitorul apropiat, printre care se numără idei precum „se vrea ca R. Moldova să intre în NATO și să facă unirea cu România”, „se va da ordin ca moldovenii să plece la război în Ucraina” sau „statalitatea R. Moldova este atacată şi cetățenii trebuie să se unifice pentru a o apăra”.

Ultima componentă din strategia rusă o reprezintă intensificarea atacurilor informaționale care să amplifice efectul psihologic al crizelor. Aceasta se materializează prin plasare de informații false în spațiul public, utilizarea pe scară largă a rețelelor sociale și construirea a noi canale TV de distribuire a propagandei. De asemenea, s-a constatat o creștere exponențială a numărului de profiluri false și anonime pe diverse platforme de socializare, cu accent pe Telegram, TikTok și Facebook.

Pentru a pune în aplicare acest plan, gruparea lui Ilan ŞOR este forța motrice de acțiune a Rusiei în Republica Moldova. Principala sa sursă de influență derivă din controlul exercitat asupra factorilor de conducere din regiunile cu tendințe autonomiste și separatiste. Obiectivul său, pentru anul 2024, este de a compromite rezultatele referendumului din toamna acestui an, prin utilizarea unei retorici anti-Chișinău și anti-UE, la pachet cu abordări populiste. De asemenea, Ilan Șor funcționează ca sponsor al actorilor politici care pledează pentru o orientare statalistă și promovează neutralitatea. Chiar dacă aceștia ar putea pretinde că urmăresc interesele naționale, analiza SIS relevă sincronizarea lor cu retorica propagandistică rusă.

Și protestele de stradă vor continua, având ca obiectiv asocierea direcției europene cu deteriorarea stării economice și sărăcirea populației. Perspectivele indică o reluare a protestelor începând cu luna martie 2024, cu un accent accentuat pe sprijinirea vectorului eurasiatic și promovarea intereselor pro-ruse. Strategia de organizare a protestelor implică atragerea persoanelor predispuse să intre în confruntări agresive cu forțele de ordine și adoptarea unor acțiuni mai violente.

Share our work
Mark Rutte rămâne favorit în cursa pentru șefia NATO

Mark Rutte rămâne favorit în cursa pentru șefia NATO

Premierul francez, Gabriel Attal, a declarat că Parisului sprijină candidatura omologul său olandez, Mark Rutte, la conducerea NATO, susţinută deja de mai multe state membre, dar contestată de Ungaria, relatează mass-media regională.

Securitate colectivă

„Evident, sprijinim candidatura lui Mark Rutte pentru NATO, având în vedere experienţa sa, capacitatea sa de a forma coaliţii mari, precum şi capacitatea sa de a acţiona pentru securitatea noastră colectivă”, a declarat Gabriel Attal.

Numele şefului demisionar al guvernului olandez circulă de luni de zile cu insistenţă ca cel mai probabil urmaș al norvegianului Jens Stoltenberg, actual secretar general al Alianţei Nord-Atlantice. Decizia este luată prin consens între statele membre pentru acest post care revine unui reprezentant al unui european.

Mark Rutte (56 de ani), premierul în exercițiu al Olandei, este principalul favorit pentru a prelua funcția de secretar general al NATO. Postul de secretar general al NATO va deveni vacant în luna octombrie.

Sprijin extins

Statele Unite, Marea Britanie și Franța au anunțat la unison că îl susțin pe premierul Mark Rutte pentru a-i urma lui Jens Stoltenberg în funcția de secretar general al NATO, un semnal care îl plasează pe politicianul olandez într-o poziție de forță pentru a obține postul.

Succesorul lui Stoltenberg, al cărui mandat va expira în luna octombrie, va prelua șefia alianței într-un moment crucial, el urmând a fi nevoit să convingă aliații să continue sprijinirea costisitoare a Ucrainei, dar în același timp să prevină o escaladare periculoasă care să atragă NATO într-un conflict militar deschis cu Rusia.

„Președintele Biden susține puternic candidatura premierului Rutte să fie următorul secretar general al NATO”, a declarat joi un oficial american pentru Reuters.

„Premierul Rutte are o înțelegere profundă asupra importanței alianței, este un lider și orator natural iar conducerea sa ar fi un serviciu pentru alianță în acest moment critic”, a adăugat oficialul de la Washington.

În funcție de rezultatul alegerilor prezidențiale ce vor avea loc în SUA în luna noiembrie, următorul secretar general al NATO ar putea fi pus în situația de a gestiona un al doilea mandat al fostului președinte republican Donald Trump, care recent a pus sub semnul îndoielii angajamentul SUA de a veni în ajutorul aliaților care nu cheltuie 2% din PIB pe apărare.

ADVERTISING

Comentariile făcute de acesta la un miting electoral au provocat consternare în rândul aliaților europeni și au fost denunțate în termeni duri de unii lideri din Europa.

Însă Rutte, care era văzut deja de anul trecut drept favorit pentru a deveni noul șef al alianței, a declarat anterior că Europa „ar trebui să nu se mai plângă și vaite și să fie cicălitoare” cu privire la Trump și să se concentreze în schimb pe ceea ce poate face ea pentru Ucraina.

„Trebuie să lucrăm cu oricine este pe ringul de dans”, a declarat el în timpul Conferinței de Securitate de la Munchen.

Rutte, cel mai longeviv premier din istoria Olandei, a anunțat pe neașteptate în iulie anul trecut că se va retrage din politică, dar asigură în continuare interimatul funcției în condițiile în care partidele olandeze nu reușesc să creeze o coaliție de guvernare după ce alegerile parlamentare din noiembrie au fost câștigate de Partidul Libertății condus de Geert Wilders.

Opoziție maghiară

Numirea unui secretar general al NATO se face prin consens între cele 31 de ţări membre la capătul unei proceduri adesea opace și în urma unor negocieri între ambasadorii din cadrul Alianţei, la indicaţiile capitalelor lor. Decanul reprezentanţilor permanenţi (ambasadorii) pe lângă alianță, în prezent croatul Mario Nobilo, este cel care este însărcinat să testeze apele în vederea obţinerii unui consens.

Doi diplomați au declarat pentru Reuters că în prezent Rutte se bucură de susținerea a 20 dintre statele membre. Suedia urmează să devină în curând a 32-a țară NATO, după ce premierul ungar Viktor Orban a anunțat duminica trecută că Budapesta va renunța la opoziția sa iar ratificarea aderării țării nordice a fost în sfârșit pusă pe agenda de vot a legislativului maghiar.

Ministerul britanic al externelor a anunțat joi într-un comunicat remis presei înainte de declarația venită de la Washington că îl susține pe Rutte pentru funcția de secretar general și a afirmat despre acesta că este un politician respectat în cadrul alianței, are expertiza necesară în domeniul securității și apărării și că este o persoană care va garanta că NATO rămâne puternică și pregătită să se apere, în cazul în care se va ivi o astfel de necesitate.

Stoltenberg, un fost premier al Norvegiei, ocupă funcția de secretar general al NATO din 2014. Mandatul său a fost prelungit pentru a patra oară în luna iulie a anului trecut în contextul în care alianța a dorit să rămână cu un lider care cunoaște bine aliații, în loc să numească un șef nou în timp ce cel mai mare conflict militar de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial are loc pe flancul său de est.

Sursele diplomatice ale celor de la Reuters afirmă că, deși în presă au apărut și nume precum cel al premierului eston Kaja Kallas și a ministrului leton de externe Krisjanis Karins, Rutte este singurul candidat în cursa pentru șefia NATO în momentul de față.

Premierul danez Mette Frederiksen, pe care unii au menționat-o de asemenea ca posibilă succesoare a lui Stoltenberg, a exclus joia trecută această posibilitate, afirmând inclusiv că va refuza poziția dacă i se oferă.

În ceea ce-l privește pe Rutte, un posibil handicap pentru el ar putea fi faptul că Olanda și-a tăiat cheltuielile militare în timpul anilor de austeritate fiscală din mandatul său. Însă după începerea invaziei rusești în Ucraina Olanda și-a sporit din nou cheltuielile militare, acestea urmând să ajungă în jurul nivelului de 2% din PIB convenit de aliați cu un deceniu în urmă.

Iar Franța a anunțat și ea miercuri după-amiaza, la câteva ore după anunțurile SUA și ale Marii Britanii, că îl va susține pe Rutte. Având în vedere acest ultim anunț, este aproape sigur că premierul olandez nu se va lovi de obstacole majore în drumul său spre funcție. Franța și Germania sunt de regulă țările care încearcă să limiteze influența prea mare a țărilor anglo-saxone în alianță, însă Rutte a menținut relații bune cu Parisul și Berlinul.

NATO a mai fost condusă de 3 ori în istoria sa de secretari generali din Olanda, ultima oară între 2004 și 2009 de fostul ministru de externe Jaap de Hoop Scheffer.

Joseph Luns, un alt fost șef al diplomației olandeze, a condus alianța timp de 12 ani și 268 de zile între 1971 și 1984, fiind cel mai longeviv secretar general din istoria sa.

„Teflon Mark”

Faptul că Rutte va fi următorul secretar general al NATO după sprijinul anunțat de Washington, Londra și Paris pare atât de sigur încât agenția Reuters i-a făcut deja un portret în care amintește că el predă sociologie la un liceul din Haga o oră pe săptămână și a spus anterior că nu se poate gândi la o slujbă mai bună după ce se va retrage din politică decât să devină profesor cu normă întreagă.

El s-a răzgândit însă în această privință în octombrie anul trecut, când a anunțat în public că este interesat să devină viitorul secretar general al NATO.

În vârstă de 57 de ani, Rutte este necăsătorit, nu are copii și nu a avut nicio relație sentimentală cunoscută în cei 18 ani de când a devenit lider al partidului olandez VVD. Născut și crescut la Haga, el a locuit toată viața sa în acest oraș în care se află sediul guvernului olandez.

El locuiește de ani de zile în aceeași casă modestă și se mândrește cu faptul că încă are aceeași mașină Saab pe care a cumpărat-o second-hand în urmă cu peste un deceniu.

Rutte a studiat istoria la prestigioasă universitate olandeză din Leiden și a intrat în guvern în 2022 ca viceministru pentru probleme sociale. Înainte de aceasta el a lucrat timp de câțiva ani ca manager de resurse umane la multinaționala de bunuri de larg consum Unilever.

Pentru o bună parte a mandatului său în fruntea Olandei el a fost cunoscut în principal ca politician axat pe politica internă, devenind un jucător la nivel european doar în ultimii ani. El a supraviețuit mai multor scandaluri care au zguduit clasa politică olandeză, ceea ce a făcut presa locală să îl poreclească „Teflon Mark”.

Share our work
Georgia, sprijin prezidențial pentru Ucraina

Georgia, sprijin prezidențial pentru Ucraina

Preşedinta Georgiei, Salome Zurabişvili, a cerut Statelor Unite să deblocheze livrările lor de arme către Ucraina, într-un moment în care Europa depune eforturi pentru a consolida capacităţile militare ucrainene, relatează mass-media regională.

Nevoie urgentă

Autorităţile ucrainene insistă că au nevoie disperată de ajutor militar şi financiar suplimentar, în timp ce noul pachet de ajutor de 60 de miliarde de dolari este în continuare blocat de republicani în Congresul Statelor Unite.
Vorbind presei la Tbilisi, Salome Zurabişvili a spus că, „politic, Rusia este învinsă, dar militar, vedem problema livrărilor de arme (către Ucraina)”.
„Există o mare voinţă în Europa de a depăşi această problemă”, a continuat ea, adăugând că UE îşi consolidează capacităţile industriilor sale de apărare în domeniul muniţiilor.
„Sper ca Statele Unite să-şi revină în fire şi să deblocheze acest program de ajutor blocat la Washington”, a adăugat ea. „Dar pierdem timp”, a avertizat şefa statului georgian.
Rusia a invadat Georgia în 2008 şi, ulterior, a înfiinţat baze militare permanente în cele două regiuni ale sale separatiste, Abhazia şi Osetia de Sud, pe care le-a recunoscut drept state independente.
„Europa s-a trezit, a realizat că Rusia este o ameninţare pentru securitatea sa, nu doar pentru cea a vecinilor săi”, a adăugat preşedintele Georgiei. Invazia Ucrainei „este un conflict global, nu regional”, a insistat Salome Zurabişvili.

Președinte pro-european

Salome Zurabichvili este o politiciană franco-georgiană care servește drept al cincilea președinte al Georgiei din decembrie 2018, fiind prima femeie aleasă în această funcție.Născută pe 18 martie 1952 în Paris, Franța, într-o familie de emigranți georgieni politici, Zurabichvili a urmat o carieră diplomatică de succes în serviciul diplomatic francez înainte de a deveni activă în politica georgiană. Ea a fost Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al Franței în Georgia între 2003 și 2004, iar apoi a servit ca Ministru al Afacerilor Externe al Georgiei din 2004 până în 2005. Ulterior, a devenit profesor asociat la Institutul de Studii Politice din Paris și a condus grupul de monitorizare al Consiliului de Securitate al ONU privind sancțiunile împotriva Iranului. În 2016, a fost aleasă ca deputat independent în Parlamentul Georgiei, înainte de a fi aleasă președinte în 2018.Cariera sa diplomatică include lucrul în ambasadele Franței în Italia, Ciad și Statele Unite. Educația sa include studii la Institutul de Studii Politice din Paris și la Școala de Afaceri Internaționale și Publice de la Universitatea Columbia. Pe parcursul carierei sale, a ocupat mai multe poziții diplomatice importante, având un rol semnificativ în politica externă a Georgiei și a Franței.Constituția Georgiei a suferit modificări semnificative în timpul mandatului său, cu scăderea puterilor președintelui în favoarea unui sistem parlamentar mai puternic. Aceste schimbări au inclus eliminarea alegerilor populare pentru președinte începând cu 2024, președintele urmând a fi ales indirect printr-un colegiu electoral. Zurabichvili a câștigat alegerile prezidențiale din 2018 ca independent, cu sprijinul partidului Georgian Dream, devenind astfel ultimul președinte ales prin vot popular în Georgia.Pe parcursul mandatului său, s-a confruntat cu tensiuni crescute cu guvernul georgian, ceea ce a culminat cu inițierea, deși fără succes, a unei proceduri de impeachment împotriva sa de către Parlament în 2023, pe fondul acuzațiilor de încălcare a Constituției. Aceste tensiuni au evidențiat diviziunile din cadrul politicii georgiene și provocările cu care se confruntă liderii țării.

Exerciții militare

În următoarele două săptămâni, în Georgia vor avea loc exerciții militare multinaționale, „Trojan Trail”, cu participarea mai multor state, inclusi țări membre NATO.

Militarii vor lucra la îmbunătățirea cooperării și coordonării în cadrul unei rețele mondiale de parteneri și aliați. Exercițiul se desfășoară simultan în trei țări – România, Grecia și Georgia. Componenta care se va desfășura în Georgia include forțe speciale din SUA, Marea Britanie, România, Polonia și Spania. La exercițiu se vor alătura, de asemenea, rezerviști ai Ministerului georgian al Apărării din teritoriu și reprezentanți ai organizațiilor de voluntari. Militarii vor îndeplini diverse misiuni pe uscat și pe mare, atât în estul, cât și în vestul Georgiei.

Reamintim că, luni, peste 20 de mii de soldați din 13 țări au început să participe la exercițiile NATO în regiunile nordice ale Finlandei, Norvegiei și Suediei. Iar la sfîrșitul lunii februarie, poliția poloneză a avertizat că un număr mare de echipamente militare ar putea fi observate pe drumurile din țară, în cadrul ramurii poloneze a exercițiilor NATO pe scară largă.

Share our work
Rusia intensifică războiul declarațiilor pentru Transnistria

Rusia intensifică războiul declarațiilor pentru Transnistria

Federația Rusă s-a declarat deschisă să ajute Transnistria, regiune separatistă prorusă din cadrul Republicii Moldova, ai cărui reprezentanţi au cerut anterior ajutorul Moscovei în faţa a ceea ce ei au numit „presiunea sporită” din partea Chişinăului, relatează mass-media internațională.
„Oamenii care sunt în Transnistria trăiesc în condiţii foarte dure. Desigur, au mare nevoie de ajutor. Rusia este deschisă la acest ajutor, dar preferăm până în ultimul moment să rezolvăm orice problemă prin dialog, dialog politic”, a declarat Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al preşedinţiei ruse, în cadrul unei conferinţe cu un grup de studenţi.
La aşa-zisul Congres al „deputaţilor de la toate nivelurile” din Transnistria, întrunit săptămâna trecută la Tiraspol la solicitarea liderului separatist Vadim Krasnoselski, a fost adoptată o rezoluţie oficială prin care se cerea „protecţia” Rusiei în faţa a ceea ce a descris ca fiind o presiune concertată asupra economiei transnistrene din partea guvernului moldovean.
Iniţial, apelul transnistrean de săptămâna trecută a fost interpretat ca o solicitare de ajutor militar, dar autorităţile separatiste au clarificat că este vorba de o cerere de asistenţă strict politică pentru reactivarea negocierilor în vederea soluţionării conflictului.
Peskov a recunoscut că situaţia dintre Transnistria, regiune aflată sub ocupație militară rusă, şi Republica Moldova „este departe de a fi previzibilă şi calmă”.
„Acolo locuiesc oameni care în mare măsură nu sunt de acord cu ceea ce fac autorităţile de la Chişinău. Desigur, sperăm că autorităţile moldoveneşti vor ţine cont de părerea acestor oameni”, a declarat Peskov.
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului şi-a exprimat totodată încrederea că Republica Moldova nu va urma sfaturile niciunei puteri din afara regiunii şi nu va alege „calea confruntării şi represiunii poporului”.
„Acest lucru va duce la o catastrofă”, a adăugat el şi a denunţat că „bacilul rusofobiei se înmulţeşte” în Republica Moldova.
Peskov a criticat şi faptul că unii lideri consideră că a paria pe apropierea de Uniunea Europeană înseamnă a fi „duşmani” ai Rusiei. ”Este o greşeală teribilă. Sperăm ca la Chişinău să se înţeleagă cât de monstruos este”, a spus el.
În apelul lor către Rusia, dar şi către ONU şi alte organizaţii internaţionale, transnistrenii au amintit că „peste 220.000 de cetăţeni ruşi” locuiesc permanent pe acest teritoriu, unde trăiesc mai puţin de o jumătate de milion de oameni.
În replică, Republica Moldova a negat că exercită presiuni asupra regiunii separatiste, iar ulterior Departamentul de Stat al SUA a dat asigurări că monitorizează „foarte atent” acţiunile Rusiei.

Anterior, ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a acuzat conducerea Republicii Moldova că încearcă să distrugă formatul de negocieri 5+2 privind reglementarea transnistreană şi a făcut o paralelă cu guvernarea de la Kiev.
„Am cerut regimului de la Chişinău, condus de cetăţeni români, care nu fac un secret din faptul că vor să anexeze Republica Moldova la România, ca acest regim să nu mai blocheze procesul de negocieri”, a declarat vineri Lavrov, citat de agenția rusă de presă TASS.
”Conducerea transnistreană vorbeşte de mult timp despre acest lucru: formatul 5+2 a permis luarea în considerare a intereselor transnistrenilor în contextul păstrării integrităţii teritoriale a Republicii Moldova. Tocmai reluarea acestui format este ceea ce solicită Transnistria, în timp ce conducerea română de la Chişinău încearcă să distrugă definitiv acest format”, a susţinut ministrul rus, care a vorbit în cadrul Forumului Diplomatic de la Antalya, în Turcia.
De asemenea, el a atras atenţia asupra faptului că „regimul care s-a instalat la Chişinău calcă pe urmele regimului de la Kiev, anulează tot ce este rusesc, discriminează limba rusă în toate domeniile şi, împreună cu ucrainenii, exercită presiuni economice serioase asupra Transnistriei”.
Preşedinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a menționat la rândul său că formatul de negocieri 5+2 este nefuncţional, iar miza Chişinăului este acum aducerea treptată a regiunii transnistrene în câmpul legislativ al Republicii Moldova. Şefa statului spune că regiunea din stânga Nistrului va trebui să se conformeze legislaţiei naţionale pentru a putea beneficia de toate avantajele apropierii de Uniunea Europeană.
„Formatul 5+2 nu poate să funcţioneze în situaţia în care doi membri ai acestui format sunt în război. Rusia a atacat Ucraina şi Ucraina nu vrea să participe la acest format. Noi facem ce este bine pentru cetăţenii noştri. Reîntregim ţara şi întreprindem paşi mici în diferite domenii care ar conduce la această reîntregire, ca să beneficiem cu toţii de procesul de integrare europeană, care înseamnă beneficii şi până să ajungem stat membru, şi mult mai multe beneficii după ce vom deveni stat membru. Regiunea transnistreană beneficiază de prevederile Acordului de Asociere; pentru ca aceste beneficii să fie păstrate şi crescute, stânga Nistrului trebuie să se conformeze unor rigori ale Uniunii Europene”, a explicat Maia Sandu în cadrul emisiunii „Cabinetul din Umbră” de la JurnalTV, citată vineri de https://deschide.md.

La negocierile în format 5+2 privind reglementarea transnistreană participau cele două ”părţi în conflict” (Chişinăul şi regiunea separatistă) şi trei mediatori: Rusia, Ucraina şi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE). La formatul iniţial s-au adăugat ulterior doi actori cu statut de observatori: Uniunea Europeană şi Statele Unite.
În aceeaşi emisiune, Sandu a spus că Republica Moldova nu „se rupe” de Rusia, ci de „Rusia agresivă”, şi Chişinăul îşi doreşte să vadă o Rusie paşnică şi democratică în viitorul apropiat, pentru a putea construi „relaţii bune” cu această ţară, care a invadat militar Ucraina, acum doi ani.
„Vreau să fie foarte clar, noi nu avem nimic împotriva ruşilor, noi avem împotriva tancurilor ruseşti. Noi nu avem ceva împotriva lor, noi vrem doar ca Federaţia Rusă, ca şi alte state, să respecte Republica Moldova, să respecte alegerea cetăţenilor Republicii Moldova. Noi suntem o ţară democratică, încă trebuie să mai consolidăm această democraţie, dar oamenii decid ce fac, unde merg, cu cine cooperează”, a declarat Maia Sandu, citată de mass-media de la Chișinău.
Întrebată când va ieşi R. Moldova din Comunitatea Statelor Independente (CSI) şi dacă ”face suficient de mult pentru a se rupe de Federaţia Rusă”, Maia Sandu a precizat: „În primul rând, noi nu ne rupem de Rusia, noi ne rupem de Rusia agresivă. Noi ne dorim să vedem o Rusie paşnică într-un viitor apropiat şi democratică şi să avem relaţii bune. Noi ne dorim relaţii bune cu toate statele. Ca să fie foarte clar, acum ne rupem de Rusia agresivă şi este alegerea lor că s-a ajuns aici”.
În ceea ce priveşte ieşirea ţării din acordurile semnate pe platforma CSI, şefa statului a spus că acestea se examinează prin prisma interesului cetăţenilor Republicii Moldova. ”Anumite acorduri care nu sunt în interesul Republicii Moldova sunt întrerupte, altele, dacă mai reprezintă nişte beneficii – nu. În toate acţiunile pe care le facem, pornim de la interesul cetăţenilor”, a menţionat şefa statului.

Share our work
Lavrov, acuzații dure la adresa R. Moldova

Lavrov, acuzații dure la adresa R. Moldova

Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a acuzat conducerea Republicii Moldova că încearcă să distrugă formatul de negocieri 5+2 privind reglementarea transnistreană şi a făcut o paralelă cu guvernarea de la Kiev, relatează mass-media regională.
„Am cerut regimului de la Chişinău, condus de cetăţeni români, care nu fac un secret din faptul că vor să anexeze Republica Moldova la România, ca acest regim să nu mai blocheze procesul de negocieri”, a declarat Lavrov, citat de agenșia rusă de presă TASS.
”Conducerea transnistreană vorbeşte de mult timp despre acest lucru: formatul 5+2 a permis luarea în considerare a intereselor transnistrenilor în contextul păstrării integrităţii teritoriale a Republicii Moldova. Tocmai reluarea acestui format este ceea ce solicită Transnistria, în timp ce conducerea română de la Chişinău încearcă să distrugă definitiv acest format”, a susţinut ministrul rus, care a vorbit în cadrul Forumului Diplomatic de la Antalya, în Turcia.
De asemenea, el a atras atenţia asupra faptului că „regimul care s-a instalat la Chişinău calcă pe urmele regimului de la Kiev, anulează tot ce este rusesc, discriminează limba rusă în toate domeniile şi, împreună cu ucrainenii, exercită presiuni economice serioase asupra Transnistriei”.
Preşedinta Republicii Moldova, Maia Sandu, spune că formatul de negocieri 5+2 este nefuncţional, iar miza Chişinăului este acum aducerea treptată a regiunii transnistrene în câmpul legislativ al Republicii Moldova. Şefa statului spune că regiunea din stânga Nistrului va trebui să se conformeze legislaţiei naţionale pentru a putea beneficia de toate avantajele apropierii de Uniunea Europeană.
„Formatul 5+2 nu poate să funcţioneze în situaţia în care doi membri ai acestui format sunt în război. Rusia a atacat Ucraina şi Ucraina nu vrea să participe la acest format. Noi facem ce este bine pentru cetăţenii noştri. Reîntregim ţara şi întreprindem paşi mici în diferite domenii care ar conduce la această reîntregire, ca să beneficiem cu toţii de procesul de integrare europeană, care înseamnă beneficii şi până să ajungem stat membru, şi mult mai multe beneficii după ce vom deveni stat membru. Regiunea transnistreană beneficiază de prevederile Acordului de Asociere; pentru ca aceste beneficii să fie păstrate şi crescute, stânga Nistrului trebuie să se conformeze unor rigori ale Uniunii Europene”, a explicat Maia Sandu în cadrul emisiunii „Cabinetul din Umbră” de la JurnalTV.

La negocierile în format 5+2 privind reglementarea transnistreană participau cele două ”părţi în conflict” (Chişinăul şi regiunea separatistă) şi trei mediatori: Rusia, Ucraina şi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE). La formatul iniţial s-au adăugat ulterior doi actori cu statut de observatori: Uniunea Europeană şi Statele Unite.
În aceeaşi emisiune, Sandu a spus că Republica Moldova nu „se rupe” de Rusia, ci de „Rusia agresivă”, şi Chişinăul îşi doreşte să vadă o Rusie paşnică şi democratică în viitorul apropiat, pentru a putea construi „relaţii bune” cu această ţară, care a invadat militar Ucraina, acum doi ani.
„Vreau să fie foarte clar, noi nu avem nimic împotriva ruşilor, noi avem împotriva tancurilor ruseşti. Noi nu avem ceva împotriva lor, noi vrem doar ca Federaţia Rusă, ca şi alte state, să respecte Republica Moldova, să respecte alegerea cetăţenilor Republicii Moldova. Noi suntem o ţară democratică, încă trebuie să mai consolidăm această democraţie, dar oamenii decid ce fac, unde merg, cu cine cooperează”, a declarat Maia Sandu.
Întrebată când va ieşi Moldova din Comunitatea Statelor Independente (CSI) şi dacă ”face suficient de mult pentru a se rupe de Federaţia Rusă”, Maia Sandu a precizat: „În primul rând, noi nu ne rupem de Rusia, noi ne rupem de Rusia agresivă. Noi ne dorim să vedem o Rusie paşnică într-un viitor apropiat şi democratică şi să avem relaţii bune. Noi ne dorim relaţii bune cu toate statele. Ca să fie foarte clar, acum ne rupem de Rusia agresivă şi este alegerea lor că s-a ajuns aici”.
În ceea ce priveşte ieşirea ţării din acordurile semnate pe platforma CSI, şefa statului a spus că acestea se examinează prin prisma interesului cetăţenilor Republicii Moldova. ”Anumite acorduri care nu sunt în interesul Republicii Moldova sunt întrerupte, altele, dacă mai reprezintă nişte beneficii – nu. În toate acţiunile pe care le facem, pornim de la interesul cetăţenilor”, a menţionat şefa statului.

Ziua aniversării invaziei ruse în Republica Moldova pe 2 martie 1992 a fost marcată de atacurile ministrului de externe Serghei Lavrov după ce nomenclatura de la Tiraspol a înscenat un „congres al deputaților de toate nivelurile”, la care a cerut să fie apărată de Chișinău, notează IPN cu referință la presa din regiune.
Invectivele Moscovei au venit după ce congresul convocat săptămâna trecută la Tiraspol a votat o rezoluţie în care susţine teza suveranităţii zonei separatiste şi cere ajutor Moscovei în acest sens, acuzând Republica Moldova de „genocid”, potrivit postărilor pe canalele oficiale de Telegram ale regiunii.
La rândul ei, presa ucraineană menționează răspunsul Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Moldova la susținerea regimului separatist din partea șefului diplomației ruse. Chișinăul a afirmat că „Lavrov și regimul de la Kremlin nu au niciun drept moral să dea lecții de democrație și libertate”, a scris Unian cu referință la surse de la Chișinău.
„O țară care îi pune în pușcării și îi ucide pe politicienii de opoziție, își atacă neprovocat vecinii, nu are nimic de oferit lumii decât sânge și durere”, citează sursa numită un comunicat al Ministerului de Externe al Republicii Moldova.
Unian menționează că zona secesionistă se bucură de beneficiile integrării economice cu UE, exportând peste 70% din mărfurile sale în vest. Totodată, se reia afirmația Ministerul de Externe de la Chișinău că „Moldova este un stat democratic pentru care libertatea și respectul pentru drepturile omului sunt valori fundamentale. Construim un viitor european pentru ca toți cetățenii noștri, indiferent de limbă și etnie, să trăiască în pace și prosperitate”.

Share our work