Jocul periculos de-a dotarea Armatei Române

Jocul periculos de-a dotarea Armatei Române

Armata romana in mars spre un viitor nesigur

Armata romana in mars spre un viitor nesigur

Când vine vorba de dotarea Armatei Române, fiecare cetățean al acestei țări se transformă în specialist, la fel ca în cazul fotbalului și al politicii. De asemenea, orice politician, indiferent dacă știe unde se află ”trăgaciul tunului” sau nu, își dă cu părerea. Despre jurnaliști, nu mai vorbesc. Domnițe pline de ifose, pentru care orice vehicul cu șenile este tanc, și băieți cu picioare rase și sprâncene pensate, care cred că orice pușcă-automată este mitralieră și confundă trăgaciul cu butonul FIRE de pe consola de gaming, au ajuns să scrie despre acest subiect. Din păcate, vocea specialiștilor este acoperită de această gălăgie și gargară continuă sau chiar nu își găsește deloc spațiu de exprimare în troaca mediatică românească.

Ultima găselniță în materie de dotare cu armament este cea a submarinelor. În condițiile în care, la Marea Neagră, Forțele Navale au două fregate fără armament corespunzător și un distrugător ridicat la rang de fregată, deși se apropie de vârsta casării, ne mai lipsea tichia de mărgăritar. Din 1996, submarinul Delfinul stă andocat, pentru că nu s-au mai putut achiziționa piese de schimb din Federația Rusă (baterii). Nu o să mai insist aici pe povestea tristă a redotării Marinei Militare cu submarine. Pe scurt, înainte de 1989, s-a decis să avem din nou trei submarine. S-a făcut comandă în URSS, Delfinul a intrat în serviciu în 1987. A venit Revoluția și s-a ales praful și pulberea de celelalte două. Nu știu cine a decis atunci că ar fi bine să avem și noi, din nou, trei submarine, dar cert este că a fost o mare țeapă la Marea Neagră.

Submarinul Delfinul a ramas o simpla atractie turistica

Submarinul Delfinul a ramas o simpla atractie turistica

Având în vedere că Republica Socialistă România făcea parte din Tratatul de la Varșovia și singurul adversar NATO din zonă era Turcia, măsura dotării este extrem de bizară, dacă stăm să ne gândim că URSS avea suficiente forțe navale de suprafață și submarine. Așa că nu prea avea nevoie de sprijinul României și Bulgariei în ”lacul sovietic”, ci doar avea nevoie să le mai ia din bani, având în vedere că economia ”Marelui Frate de la Răsărit” se cam ducea pe Apa Sâmbetei.

Și ajungem la momentul 2018 cu ciorba reîncălzită a submarinelor care, culmea, ar urma să se producă parțial în șantierele navale autohtone. Ideea nu ar fi rea, dacă s-ar fi terminat dotarea cu camioane militare și transportoare blindate de trupe, tancuri moderne, elicoptere de transport și de atac, avioane de transport și multirol, rachete și sisteme radar, armament individul modernizat pentru trupele de infanterie, corvete și fregate etc. Nu știu cine decide cum se fac strategiile astea de dotare a Armatei României, dar știu sigur că un așa haloimăs nu am mai văzut de mult timp. Bugetul ăsta al Apărării, oricât ar fi el de crescut (în sfârșit!), riscă să ajungă zdrențe, după ce va fi sfâșiat de toți rechinii. Și, când zic rechini, nu mă refer la rechinul de Marea Neagră, ci la rechinul de fosă septică, din politica românească.

Revenind la oportunitatea dotării cu submarine. Marea Neagră este, de fapt, un lac mai mare, cu o suprafață de aproximativ 440.000 de km pătrați, iar lungimea maximă, de la Vest la Est este de aproape 1200 de kilometri. Singura entitate statală inamică a rămas Federația Rusă, care, după invadarea și anexarea Peninsulei Crimeea, s-a apropiat la aproximativ 300 de kilometri de coasta românească. Și, în astfel de condiții, luând în calcul sumbra posibilitate a unui conflict, este mai ușor să ne aruncăm unii altora rachete pe deasupra Mării Negre, decât să ne luptăm pe mare, ca în vremurile demult apuse ale primelor conflagrații mondiale. La urma urmei, dacă bate vântul mai tare, și un scuipat din Constanța poate ajunge la Sevastopol, pe o navă rusească, furată de la marina ucraineană. Dacă mai stăm să ne gândim și la faptul că, în ziua de azi, orice om cu pregătire tehnică de bază poate să distrugă avioane rusești doar cu ajutorul unor drone comandate de pe net, este greu de înțeles de ce ar arunca statul român banii pe fereastră, doar de dragul de a reînvia o tradiție glorioasă din cel de-Al Doilea Război Mondial!?
O posibilă explicație există, pentru că, în ultimii 20 de ani, toate programele importante de dotare corespunzătoare a Armatei Române au fost torpilate de ”submarinele rusești” aflate în submersie în marea de lături a politicii românești. Începând cu renunțarea la proiectul tancului românesc TR-2000 (în colaborare cu Germania) și continuând cu renunțarea proiectului de fabricare autohtonă a elicopterelor de atac Dracula (în colaborare cu SUA) România a devenit victima necontestată a corsarilor care ne conduc! (M. Bâtca)

Share our work
Războiul din Siria: Controverse între Turcia și Iran

Războiul din Siria: Controverse între Turcia și Iran

Forta militara kurda, perceputa drept o amenintare de regimul Erdogan

Forta militara kurda, perceputa drept o amenintare de regimul Erdogan

Iranul a făcut apel la Turcia să-şi înceteze ofensiva militară din Siria, spunând că operaţiunea din provincia siriană Afrin încalcă suveranitatea şi sporeşte tensiunile din ţara răvăşită de război, Turcia a lansat luna trecută o campanie aeriană şi terestră, denumită ”Operaţiunea Ramura de Măslin”, împotriva miliţiei kurde YPG (Unităţile de apărare a poporului ) în Afrin, relatează mass-media regionala, citat de agentia de presa KARADENIZ PRESS. ”Turcia ar trebui să-şi înceteze operaţiunea şi să respecte suveranitatea şi integritatea teritorială a Siriei”, a declarat un purtător de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, Bahram Qasemi, citat de agenţia Irna. ”Acţiunile Turciei pot aduce insecuritate, instabilitate şi terorism în Siria”, a adăugat el.
În opinia lui Qasemi, orice soluţie la criza siriană ar trebui discutată la convorbirile din capitala kazahă Astana, desfăşurate sub egida Rusiei, a Iranului şi a Turciei. El a mai spus că Teheranul este într-un dialog continuu atât cu Turcia, cât şi cu Rusia în legătură cu ultimele evoluţii din Siria.

Amenințările lui Assad

Armata siriană a desfăşurat noi sisteme de rachete antiaeriene în proximitatea provinciilor Alepp şi Idlib, a anunţat un comandant al forţelor regimului condus de Bashar al-Assad, informează Reuters. ”Sistemele acoperă spaţiul aerian din nordul Siriei”, a declarat comandantul Armatei siriene. Acesta a adăugat că această mutare a regimului Bashar al-Assad reprezintă ”un mesaj pentru toată lumea”.
Rusia şi Iranul susţin regimul preşedintelui sirian Bashar Al-Assad, în timp ce Turcia îi sprijină pe oponenţii lui Assad. Ankara consideră miliţia kurdă siriană YPG, susţinută de SUA şi care deţine controlul în Afrin, drept o grupare teroristă şi o extensie a Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK), ce duce un război de gherilă din 1984 în regiunea de sud-est a Turciei cu populaţie majoritar kurdă. Săptămâna trecută, guvernul sirian a calificat drept ”ilegală” ofensiva turcă din Afrin şi a afirmat că se va ocupa de ea în consecinţă.

Schimburi de replici dure între Ankara și Paris

Preşedintele turc, Recep Tayyip Erdogan, i-a dat sâmbătă asigurări omologului său francez, Emmanuel Macron, în privinţa operaţiunilor armatei turce în Siria, subliniind că acestea vizează lupta contra unor „elemente teroriste” şi că Ankara „nu râvneşte teritoriul unei alte ţări”, transmite AFP, preluată de Agerpres. Preşedintele Macron a avertizat Turcia în legătură cu orice tendinţă de ”invadare” a Siriei.
”Dacă se dovedeşte că operaţiunea va lua o altă turnură decât cea a unei acţiuni de luptă împotriva unui potenţial terorist care ameninţă frontiera turcă şi că este o operaţiune de invadare, în acel moment, respectiva operaţiune reprezintă pentru noi o problemă reală”, a avertizat Macron, citat într-un articol online miercuri de către cotidianul francez Le Figaro.
Într-o discuţie telefonică, Recep Tayyip Erdogan l-a asigurat pe Emmanuel Macron că Turcia „nu râvneşte teritoriul unei alte ţări”, conform agenţiei de presă turce Anadolu. El a adăugat că operaţiunea în curs „nu vizează decât să cureţe” regiunea Afrin, din nordul Siriei, de „elemente teroriste”, precum YPG.
Ministrul de externe turc, Mevlut Cavusoglu, a criticat joi avertismentul lansat de către preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, pe tema ofensivei Ankarei în Siria, afirmând că Franţa ”nu are de dat lecţii” Turciei. Şeful diplomaţiei turce a denunţat totodată ”ipocrizia” unor ţări europene care, în opinia sa, îşi afişează sprijinul faţă de Turcia în cadrul unor discuţii bilaterale, dar îşi schimbă discursul în public. ”Nu suntem Franţa, care a invadat Algeria. Ţări precum Franţa nu au de dat lecţii pentru noi pe această temă”, a adăugat el.

Share our work
Editorial: Războiul ce stă să vină, dar a început deja

Editorial: Războiul ce stă să vină, dar a început deja

Conflictele militare, o prezenta obisnuita pe scena politica a secolului XXI

Conflictele militare, o prezenta obisnuita pe scena politica a secolului XXI

În urmă cu 15-25 de ani, de câte ori se întâmpla ca tensiunile la nivel internațional să crească, obișnuiam să spunem că ”se ascut armele” sau că ”zăngănitul armelor” se aude din nou. Paradoxul ultimului deceniu constă în faptul că, deși nu se mai aud, armele se ascut din ce în ce mai tare. Ne place să gândim că, odată cu ”dezghețarea” Războiului Rece și explozia globalizării, Omenirea a intrat în ceea ce s-ar putea eticheta drept ”făgaș normal”, ”Eră a Dezvoltării”, ”Mileniu al Păcii”. Din păcate, realitatea ultimilor cinci ani contrazice și cele mai pesimiste previziuni ale curentului Optimist-Umanist.

În plin război

Din nefericire, Omenirea este în plin Război. Și este în plin război cu ea însăși. De data aceasta, este mai mult decât clar că acest conflict nu se mai poartă pentru acapararea de resurse necesare dezvoltării, ci pentru resurse necesare supraviețuirii. Cele mai sumbre ”proorociri” se adeveresc sub ochii noștri, chiar dacă cei mai mulți nu le văd sau refuză să le vadă, mânați doar de instinctul de supraviețuire și viețuire le nivel micro, în afara sistemului macro-social. Dacă, în preistoria dominată de vânătorii-culegători, coeziunea și supraviețuirea grupului tribal era posibilă fără interacțiunea cu grupuri similare, în ceea ce privește societatea modernă, până în urmă cu 5-10 ani, această posibilitate era exclusă din start de majoritatea antropologilor și psiho-sociologilor. Dar, ce să vezi, realitatea este mai crudă și decât cele mai sumbre previziuni.
În momentul de față, în ciuda ”Păcii aparente”, societatea globală este sfâșiată de ”mici războaie”. Paradoxal este că, atunci când vorbim de războaie, ne place să le localizăm și să le minimalizăm importanța, pornind de la o comparație intenționat-eronată cu cele două conflagrații mondiale, care au produs sute de milioane de morți. Pentru că, dacă acceptăm să le vedem în deplina lor monstruozitate, aceste ”mici războaie”, care nu au încetat niciodată, au produs o suferință similară și, în total, cel mai probabil, un număr similar de morți și răniți.

Războiul din Siria: sute de mii de morți și milioane de refugiați

Declanșat în 2011 după represiunea demonstrațiilor pașnice împotriva regimului de la Damasc, conflictul din Siria a devenit mai complex pe parcursul anilor, cu implicarea unor țări străine și a grupurilor jihadiste, pe un teritoriu din ce în ce mai fragmentat.
Mai mult de 350.000 de persoane, între care peste 100.000 de civili, au fost ucise de la începutul războiului din Siria în 2011. Bilanțul a fost anunțat la finele anului trecut, în momentul în care mai multe puteri străine își intensificau eforturile diplomatice pentru a pune capăt acestui conflict sângeros și cu câteva zile înainte de o nouă serie de negocieri de pace sub egida ONU la Geneva. Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului, care dispune de o vastă rețea de surse în țară aflată în război, a precizat că 343.511 de persoane și-au pierdut viața pe teritoriul sirian între martie 2011 și noiembrie 2017.
Dintre acestea, 102.618 sunt civili, între care 19.000 de copii și 12.000 de femei, a precizat OSDO. Potrivit sursei citate, 119.000 de membri ai forțelor proguvernamentale au fost uciși, între care 62.000 de soldați sirieni și 1.556 membri ai organizației libaneze Hezbollah.
Totodată, în conflict au fost uciși aproximativ 59.000 de combatanți ai grupurilor rebele și Forțelor Democratice Siriene (FDS) — o alianță arabo-kurdă sprijinită de Washington. Printre cei uciși se numără peste 62.200 de luptători ai diferitelor grupări jihadiste, potrivit OSDO. În cursul ultimelor 12 luni, circa 12.000 de persoane au fost ucise pe întreg teritoriul sirian, între care 3.000 de civili.
Din păcate, din noiembrie 2017 și până în prezent, numărul victimelor a crescut îngrijorător.

Mii de morți în Ucraina

Conflictul din Ucraina a făcut peste 10.000 de morţi. La care se adugă zeci de mii de civili strămutați din zonele de conflict: un bilanț uman pe care nimeni în Ucraina nu și l-a imaginat atunci când Maidanul a condus la plecarea prorusului Viktor Ianukovici de la putere. Ulterior, Ucraina a asistat neputincioasă la anexarea de către Moscova a Peninsulei Crimeea, apoi la preluarea, la începutul lunii aprilie, de către manifestanți proruși, a unor clădiri oficiale în Donețk și Lugansk, în estul țării, scrie Agerpres, care citează agențiile de presă innternaționale.
Manifestanții, care se opuneau noilor autorități proeuropene, au fost înlocuiți în scurt timp de milițiile separatiste, iar Kievul a declanșat la 13 aprilie 2014 o „operațiune antiteroristă” pentru a prelua controlul asupra zonelor rebele. Rusia, care dezminte orice ingerință, afirmă că acesta este un conflict intern al Ucrainei, recunoscând totuși că „voluntari” ruși luptă de partea rebelilor „din proprie dorință” împotriva guvernului de la Kiev.
Acest conflict, singurul în curs de desfășurare pe continentul european, a provocat o criză gravă între Rusia și Ucraina, două țări istoric „surori”, dar și la un nou Război rece între Rusia și Occident, acesta din urmă decretând o serie de sancțiuni împotriva Moscovei. De îndată după alegerea sa în mai 2014, președintele ucrainean Petro Poroșenko promitea că recucerirea estului țării „nu va dura mai mult de două sau trei luni”. „Aceasta ar trebui să dureze câteva ore”, lansase el atunci, transmite AGERPRES.
Dar trei ani de conflict a pus în lumină incapacitatea Kievului de a recuceri teritoriile controlate de separatiști. Armata ucraineană, insuficient echipată și prost pregătită, a cunoscut mai multe înfrângeri usturătoare după succesul inițial.
În august 2014, aproape 360 de soldați au fost uciși la Ilovaisk. În ianuarie 2015, după nouă luni de lupte crâncene, aeroportul din Donețk a trecut sub controlul rebelilor, la fel și nodul de cale ferată strategică din Debalțevo în februarie același an.
Pe front diplomatic, Kievul și separatiștii au semnat în 2014 la Minsk, cu participarea Rusiei și a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), un acord destinat să aducă pacea în Donbas.
Acest acord a fost reafirmat de Kiev și rebeli în februarie 2015 în urma unei medieri franco-germane și în prezența președintelui Vladimir Putin. Supranumit „Minsk 2”, el a condus la numeroase încetări ale focului, dar a fost fragilizat de confruntările care au continuat în zona liniei frontului, fiind înghețat de facto în prezent. O succesiune de armistiții au permis, totuși, în 2016 si 2017, de a reduce în mod semnificativ violențele, chiar dacă ciocniri sporadice înrăutățesc bilanțul conflictului.(M. Bâtca)

Share our work
War Games: Rusia vs. NATO, deasupra Mării Negre

War Games: Rusia vs. NATO, deasupra Mării Negre

Avioanele ruse si americane se joaca de-a razboiul pe cerul Marii Negre

Avioanele ruse si americane se joaca de-a razboiul pe cerul Marii Negre

Marina SUA a dat publicității filmarea în care un avion rusesc a fost extrem de aproape de a intercepta un avion american de supraveghere, relatează serviciul de presă al US Navy, citat de agenția de presă KARADENIZ PRESS. Evenimentul s-a petrecut deasupra Mării Negre, fiind doar ultimul din seria de incidente dintre cele două tabere.

Piloţii americani susţin că avionul rusesc s-a apropiat la doar un metru de avionul SUA.  Acţiunea avionului rusesc a forţat avionul marinei să îşi încheie misiunea mai devreme, a declarat unul dintre oficiali.

Declarații americane

Departamentul de Stat al SUA a făcut o declaraţie publică în care a acuzat Rusia că „încalcă flagrant înţelegerile existente şi dreptul internaţional”. „Acesta este cel mai recent exemplu de activităţile militare ruseşti care nu ţin cont de normele şi acordurile internaţionale”, a declarat purtătoarea de cuvânt a Departamentului de Stat, Heather Nauert.

„Cerem Rusiei să înceteze aceste acţiuni care cresc riscul unei erori, pun în pericol piloţii de ambele părţi şi pot duce la coliziuni aeriene”, a mai declarat aceasta.

US Naval Forces Europe a oferit mai multe detalii: „Această interacţiune a fost determinată de apropierea avionului rus la un metru şi intrând în traiectoria de zbor a avionului EP-3 american, determinând EP-3 să zboare în atmosfera perturbată din urma lăsată de avionul rus” a declarat purtătoarea de cuvânt US Naval Forces Europe, Pamela Kunze.

„Avionul american opera în conformitate cu legea internaţională şi nu a provocat această acţiune din partea ruşilor”, a adăugat ea.

Tinta neidentificata aeriana

Ministerul Apărării din Rusia a declarat că avionul de război rusesc a zburat „în concordanţă cu legile internaţionale” atunci când s-a apropiat de avionul american. Instituţia a adăugat că „o ţintă neidentificată aeriană” a fost detectată în timp ce se apropia de spaţiul aerian rusesc.

„Un avion de război Su-27 a fost trimis pentru a intercepta ţinta şi s-a apropiat de avion la o distanţă sigură şi a identificat avionul ca fiind un ER-3E american. Echipajul avionului a raportat informaţiile şi a zburat alături de avionul american pentru a se asigura că acesta nu încalcă legile spaţiului aerian  rusesc”, a spus ministrul citat de mass-media.

Ironii rusești

Ministerul rus al Apărării a avertizat din nou SUA că Crimeea este acum teritoriu al Rusiei şi în consecinţă avioanele spion americane ce se apropie de această peninsulă se vor întâlni cu avioane ruse, nu ucrainene, informează mass-media regională, citata de agenția de presă KARADENIZ PRESS.

‘Dorim să reamintim comandantului Grupului Operativ 67 al Flotei a 6-a (a SUA) că Crimeea este teritoriu inalienabil al Rusiei. Odată cu trimiterea piloţilor în misiuni de recunoaştere în această zonă a Mării Negre, trebuie să ia în calcul că ei vor fi întâmpinaţi de avioane ruse, nu de cele ale partenerilor lor ucraineni’, se arată în comunicatul Ministerului rus al Apărării, citat de agenția de presă KARADENIZ PRESS. O altă opţiune, continuă comunicatul cu acelaşi ton ironic, ‘este ca toate echipajele (americane n.red) să primească noile hărţi cu traseul corect al frontierelor spaţiului aerian al Rusiei’.

Conform versiunii Ministerului rus al Apărării, avionul EP-3 s-a apropiat de frontiera spaţiului aerian al Crimeei cu transponderul închis, motiv pentru care avioane de vânătoare ruse au fost ridicate de la sol pentru a-l monitoriza. ‘Manevrele avionului de vânătoare rus au fost cele uzuale, absolut legale şi nu au creat vreun pericol pentru avionul american’, a indicat ministerul rus.

Forţele aerospaţiale ruse ‘vor continua să asigure supravegherea frontierelor spaţiului aerian al Rusiei (…) Dacă aceasta provoacă depresii sau fobii piloţilor americani, recomandăm părţii americane să renunţe la aceste zboruri în apropierea frontierelor ruse sau să revină la masa negocierilor pentru a conveni asupra regulilor’, conchide comunicatul.

Intensificarea tensiunilor

Numărul misiunilor de interceptare a avioanelor rusești de către NATO a crescut în ultimii ani pe fondul intensificării tensiunilor dintre Occident și Moscova privind implicarea Rusiei în criza din Ucraina. De asemenea, Kremlinul joacă periculos, provocând avioanele NATO, în spațiul aerian internațional, deasupra Mării Negre.

Un avion rus de vânătoare Su-27 a interceptat la începutul săptămânii un avion de supraveghere american deasupra Mării Negre, a anunţat ministerul apărării de la Moscova. Ştirea a fost difuzată de agenţia de presă rusă RIA, preluată de Reuters. Potrivit Agerpres, Departamentul Apărării de la Washington a protestat, arătând că avionul spion american EP-3E Aries II nu a intrat în spaţiul aerian al Rusiei. „După ce avionul de supraveghere al Marinei Militare a SUA şi-a modificat cursul, îndepărtându-se de frontieră, Su-27 a revenit la bază”, afirmă partea rusă.

Incident în apropierea Marii Britanii

La mijlocul lunii ianuarie 2018, Forţele Aeriene Regale britanice au ridicat luni de la sol două dintre avioanele lor militare Typhoon pentru a intercepta bombardiere ruse care zburau în apropierea spaţiului aerian al Marii Britanii, acţiunea aviaţiei britanice făcând parte dintr-o operaţiune internaţională la care au luat parte şi avioane militare belgiene, transmite DPA. ”Ca parte a unui răspuns internaţional, avioanele de vânătoare ale Forţelor Aeriene Regale au interceptat bombardiere ruse care se apropiau de spaţiul aerian al Regatului Unit”, a menţionat Ministerul Apărării britanic pe contul său de Twitter.

Forţele Aeriene Belgiene au precizat, la rândul lor, că două dintre avioanele lor F-16 au interceptat două bombardiere ruse Blackjack într-o zonă olandeză a spaţiului aerian al NATO, deasupra Mării Nordului. ”Graţie zborului lor supersonic, avioanele belgiene F-16 au fost capabile de a-şi îndeplini misiunea, garantându-vă securitatea”, a scris pe Twitter armata belgiană.

Anterior, un purtător de cuvânt al Ministerului Apărării de la Londra, citat de Reuters, anunţase că două avioane militare Typhoon din Forţele Aeriene Regale au fost ridicate luni de la sol pentru a intercepta avioane ruse în apropierea spaţiului aerian al Marii Britanii. Avioanele militare britanice au decolat de la baza aeriană Lossiemouth, din apropierea localităţii scoţiene Moray.

War Games și în 2017

La începutul lunii august 2017, avioane de luptă spaniole și finlandeze au fost trimise pentru a intercepta trei avioane rusești care zburau în apropierea spațiului aerian al Estoniei, a anunțat NATO într-un comunicat. Potrivit Alianței Nord-Atlantice, avioanele rusești erau două MiG-31 și o aeronavă de transport Antonov AN-26. ‘Două avioane spaniole F-18 care participă la misiunea de poliție aeriană a NATO în statele baltice au decolat de la baza aeriană Amari din Estonia’, a precizat Alianța. ‘Avioane finlandeze au decolat de asemenea pentru a intercepta aeronavele’ rusești, a adăugat NATO. Finlanda nu este membră a acestei alianțe militare.

De asemenea, la finele lunii iunie 2017, ministerul apărării de la Moscova a anunțat că un avion american de recunoaștere RC-135 a virat periculos de aproape de un avion de vânătoare rusesc Su-27, deasupra Mării Baltice, relata agenția de presă RIA. Potrivit aceleiași surse, avionul Suhoi a interceptat și un alt avion RC-135 în aceeași zonă.

Poziția SUA asupra incidentului a fost diferită. Pentagonul a acuzat Rusia de interceptarea periculoasă a unui avion american RC-135 în spațiul aerian internațional de deasupra Mării Baltice. Un purtător de cuvânt al departamentului american al apărării a afirmat că pilotul unui avion rusesc Su-27 a zburat prea repede și nu și-a controlat bine avionul. Statele Unite nu au făcut nimic care să provoace un astfel de comportament, a susținut căpitanul Jeff Davis, din partea Pentagonului. (M.A.B./M.I.)

Share our work
Israelul și India reiau colaborarea militară. Rachetele antitanc Spike și navele Super Dvora Mk III pe masa de negocieri

Israelul și India reiau colaborarea militară. Rachetele antitanc Spike și navele Super Dvora Mk III pe masa de negocieri

Super Dvora Mk III, dorită de New Delhi pentru a face față amenințărilor pakistaneze

Super Dvora Mk III, dorită de New Delhi pentru a face față amenințărilor pakistaneze

Guvernul Indiei a decis să reia contractul de cumpărare din Israel a unor rachete dirijate antitanc Spike, a anunţat recent premierul israelian Benjamin Netanyahu, după discuţii cu omologul său indian, Narendra Modi, relatează mass-media israeliană, citată de agenția KARADENIZ PRESS. Surse diplomatice indiene, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS, au declarat că autoritățile de la New Delhi sunt interesate să achiziționeze și nave rapide de patrulare Super Dvora Mk III, considerate printre cele mai fiabile din lume și pe care marina militară indiană le dorește pentru a le utiliza la patrularea imensei granițe maritime.

Netanyahu, aflat în vizită în India, a declarat că intenţia guvernului de la New Delhi   care nu a confirmat ştirea şi nu a comentat   „este foarte importantă şi vor fi multe alte contracte”. La începutul anului, firma de stat israeliană Rafael din domeniul apărării anunţase că India a anulat un contract pentru rachete Spike în valoare de circa 500 de milioane de dolari. Nu se cunosc deocamdată alte detalii privind reluarea acordului, dar un post de televiziune israelian, preluat de Reuters, a afirmat că tranzacţia iniţială va fi înjumătăţită. India folosește arme provenite din mai multe țări, inclusiv submarine și avioane din Federația Rusă, dar fiabilitatea scăzută a acestora a provocat nemulțumirea conducerii indiene. În acest moment, justiția indiană anchetează mai multe cazuri de corupție legate de achiziția de sisteme de armament din Federația Rusă.

Întărirea legăturilor economice şi de securitate

Prim ministrul israelian Benjamin Netanyahu a efectuat o vizită oficială de şase zile în India vizând consolidarea relaţiilor economice şi politice între cele două ţări, informează mass-media regională, care citeză agenții de presă internaționale. ‘Aceştia sunt zorii unei noi ere de mare prietenie între India şi Israel’, a declarat Netanyahu, înaintea discuţiilor cu omologul său indian Narendra Modi.

Noua eră ‘a început prin vizita istorică a premierului Modi în Israel, care a creat un entuziasm imens. Continuă cu vizita mea aici (…) care anunţă o înflorire a parteneriatului nostru pentru a aduce prosperitate, pace şi progres pentru popoarele noastre’, a mai afirmat prim ministrul israelian.

Benjamin Netanyahu se află în India împreună cu soţia sa, Sara, şi o delegaţie de 130 de persoane. Potrivit unor surse diplomatice, discuţiile vor urmate de semnarea unor acorduri în domeniile energiei, aviaţiei, securităţii cibernetice şi investiţilor reciproce.

În cele şase zile ale vizitei, Netanyahu va vizita Taj Mahal şi statul natal al lui Modi, Gujarat, înainte de ultima etapă, oraşul Mumbai, capitala financiară a Indiei. În luna iulie, Modi a devenit primul şef al guvernului indian care a vizitat Israelul. Netanyahu este cel de al doilea premier israelian care vizitează India, după Ariel Sharon în 2003. India are relaţii de lungă durată cu lumea arabă şi a sprijinit cauza palestiniană timp de decenii. India şi Israel au stabilit relaţii diplomatice în anul 1992.

Nave pentru India

Surse indiene citate in exclusivitate de agentia de presa KARADENIZ PRESS au declarat ca New Delhi analizeaza posibilitatea achizitionarii unui numar de nave militare, destinate protejarii tarmului indian si apelor teritoriale ale republicii asiatice. Conform acelorasi surse, o delegatie indiana se va deplasa in Israel pentru a negocia cumpararea unor nave de fabricatie israeliana, model Super Dvora Mk III, considerate a fi printre cele mai fiabile din lume. Navele din aceste clase si-au dovedit fiabilitatea in timpul campaniilor militare israeliene din Fasia Gaza, Liban, dar și în intervențiile militare israeliene din contextul războiului civil sirian, putand atinge o viteza de 50 de noduri. Super Dvora Mk III poate fi inarmata cu tunuri de calibru 25-30 de mm, model Typhoon, precum si cu alte sisteme foc, inclusiv rachete, precum HellFire și Spike NLOS. Sistemele electronine folosite sunt considerate printre cele mai avansate din lume.

Conform surselor citate de KARADENIZ PRESS, New Delhi a mai negociat si cu alte state, membre ale NATO, pentru a cumpara nave militare destinate modernizării marinei, dar mizează pe sprijinul israelian, inclusiv datorită politicii dure anti-israeliene duse de Pakistan, eternul rival politic și militar al Indiei. Super Dvora Mk III sunt cunoscute și pentru fiabilitatea dovedită în timpul acțiunilor forțelor speciale israeliene.

Sistemul antitanc portativ SPIKE LR, și în dotarea Armatei Române

La finalul lunii noiembrie 2017, la Centrul Naţional de Instruire Întrunită Getica din Cincu, judeţul Braşov, a avut loc tragerea de recepţie, testarea şi evaluarea operaţională a Sistemului antitanc portativ SPIKE LR. Potrivit Trustului de Presă al MApN, sistemul, ce face parte din programul de înzestrare al Forţelor Terestre române, a fost verificat din punct de vedere al capabilităţilor şi cerinţelor de operare în cadrul unor scenarii operaţionale specifice câmpului de luptă, precum şi din punct de vedere al puterii de foc, prin executarea unor şedinţe de tragere.

Programul de înzestrare cu Sistemele antitanc portativ SPIKE LR se va derula între anii 2017 2019, acestea întrând în dotarea brigăzilor de infanterie, cercetare şi vânători de munte, precum şi a regimentelor de artilerie aparţinând Forţelor Terestre române. Sistemul antitanc portativ SPIKE LR are în componenţă unitatea de comandă, racheta şi trepiedul.

Caracteristici tehnico tactice:

distanţa de angajare: între 200 și 4000 de metri;

viteza rachetei: între 130 și 180 de m/s;

are modurile de observare şi tragere pe timp de zi şi pe timp de noapte sau în condiţii meteo nefavorabile

Potrivit revistei Observatorul Militar, Sistemul Spike, versiunea pentru infanterie, se compune din racheta  în container, un trepied, o unitate de comandă a lansării – care conţine aparatura optică şi sistemul de tragere – şi acumulatori. Racheta are o rază de acţiune de patru kilometri şi poate fi ghidată prin cablu optic sau în modul trage şi uită (fire and forget), cu un căută tor cu imagini în infraroşu. Racheta este dotată cu o cameră video care permite observarea ţintei pe tot parcursul spre ţintă Schimbarea direcţiei este posibilă pe toată durata traiectului şi, la fel, este posibilă schimbarea ţintei cu o alta mai importantă, chiar după lansare. Tragerea poate fi anulată oricând pe durata zborului. Timpul de tragere de la poziţia asigurat este sub 30 de secunde, operatorul putând folosi pentru ochire aparatura optică, cu mărire 10x, pentru tragerea pe timp de zi, sau imagini în infraroşu, pentru noapte. Racheta zboară pe o traiectorie curbă, loveşte ţinta pe ramura coborâtoare şi detonează o încărcătură înalt explozivă care poate penetra şi blindajele reactive. Grosimea blindajului penetrat poate fi de până la 850 mm.

Traiectoria curbă permite rachetei să lovească ţinte dispuse după acoperiri, care fac imposibilă lovirea directă. Reîncărcarea sistemului de tragere durează 15 secunde. Lansatorul are o întreţinere minimală şi racheta are durată de viaţă de 20 de ani, care poate fi mărită, cu verificări, din cinci în cinci ani. Conform informaţiilor disponibile în mass-media, racheta este în dotarea armatelor din 24 de state: Germania, Italia, Israel, Cehia, Finlanda, Marea Britanie, Spania, India, Polonia etc. (M.A.B.)

Share our work
OSCE: Risc crescut de escaladare a conflictului din Ucraina

OSCE: Risc crescut de escaladare a conflictului din Ucraina

Fortele separatiste pro-ruse din Donbass ameninta cu reluarea ostilitatilor

Fortele separatiste pro-ruse din Donbass ameninta cu reluarea ostilitatilor

Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) a avertizat asupra riscului escaladării conflictului armat în estul Ucrainei. „Peste tot observăm că părţile se pregătesc sa continue conflictul sau chiar să-l escaladeze”, a declarat prin legătură video Alexander Hug, adjunctul şefului misiunii speciale a OSCE de monitorizare pentru Ucraina, citat de KARADENIZ PRESS. În ultimele zile, membrii misiunii OSCE au observat cum părţile aflate în conflict în estul Ucrainei sapă noi tranşee, amplasează noi mine şi îşi întăresc prezenţa militară, a mai spus Hug. „În loc să retragă armele şi să demineze, se pare că părţile fac de fapt contrariul”, a notat el.

Eşecul părţilor de a respecta încetarea focului anunţată a provocat victime civile în ultima săptămână, a afirmat Hug, adăugând că o persoană a fost ucisă şi o alta rănită când un autobuz civil care traversa linia de contact a fost lovit de focuri de armă de calibru redus. Conflictul dintre trupele guvernamentale şi insurgenţii proindependenţă în estul Ucrainei a început în aprilie 2014 şi a ucis până acum peste 10.000 de persoane.

La 20 decembrie 2017, Grupul Trilateral de Contact pentru soluţionarea crizei în Ucraina a ajuns la un acord privind încetarea focului, începând cu 23 decembrie, pentru ca civilii să poată celebra sărbătorile de iarnă. Peste 30 de runde anterioare de încercări de armistiţiu au eşuat, cele doua părţi acuzându-se reciproc de încălcarea încetării focului.

Relațiile dintre Kiev și Moscova se deriorează și mai mult

Autorităţile de la Kiev au denunţat deja circa 35 de documente bilaterale ruso-ucrainene, urmând ca în perioada următoare să fie denunţate alte opt, a declarat ministrul de externe ucrainean Pavlo Klimkin, citat marţi de agenţia de presă Unian. ”Conform situaţiei de la sfârşitul anului trecut, noi am denunţat – dacă nu mă înşel – 35 de diferite documente cu Rusia, în special acorduri interstatale, interguvernamentale, interdepartamentale”, a indicat Klimkin într-o conferinţă de presă, luni, în care a prezentat un bilanţ al activităţii diplomaţiei ucrainene pe anul trecut. La rând aşteaptă alte opt acorduri dintre Ucraina şi Rusia, a adăugat el.

Referitor la negocierile privind soluţionarea conflictului din Donbas, Pavlo Klimkin nu a exclus ca la Conferinţa pentru securitate de la Munchen, preconizată pentru 16-18 februarie, să aibă loc o întâlnire a miniştrilor de externe din ţările participante la aşa-numitul format ”Normandia” de negocieri privind situaţia din estul Ucrainei. Acest format include Franţa, Rusia, Ucraina şi Germania şi a fost creat odată cu discuţiile dintre liderii celor patru ţări, în iunie 2016, cu ocazia aniversării a 70 de ani de la debarcarea aliaţilor în Normandia în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Share our work